523 matches
-
asortată de fructe. Ce vin doriți? Tămâioasă românească. O alegere perfectă. Prea bine, domnule. Pocnește ușor din degete către un tânăr chelner îmbrăcat à quatre épingles.40 Te ocupi numai de dumnealor. Se întoarce către Smaranda, curtenitor ca un flăcău tomnatic la pețit: Vă urez poftă bună și seară plăcută în continuare. Orchestra se oprește pentru o scurtă pauză. Liniștea relaxată face loc foșnetului fin al unor rochii sau a câtorva râsete reținute, punctate de clinchetului cristalin al paharelor. Chelnerului revine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
om care-și pompează în chip nefiresc toată energia lacreier, e deja un bătrân. Un intelectual bătrân e un bătrân la pătrat. Femeia știe toate acestea inconștient. De aceea, pe o femeie "fină" mai degrabă o va "cuceri" un domn tomnatic simplu, decât unul tomnatic la puterea a doua. 23. Pentru bărbat intelectualismul femeii, adică, de obicei, bas-bleu-ismul, e ceva oribil, dar inteligența și cultura ei este o calitate. Nu pentru ca să citească împreună cu ea Critica rațiunii pure, dar pentru că inteligența sau
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
ale peisajului de munte. Dar astăzi Eros plutea în atmosfera din valea Ozanei: cu o încordare de pasăre răpitoare, sigură de pradă, cu un zâmbet rău pe dinții mici, aspri de dorințe și făgăduințe, înainta din lan spre un flăcău tomnatic (care stătea lângă o colibă de frunzar) o țărancă tânără, cu un tulpan verde răzvrătit pe cap, o femeie subțire, cu părul cânepiu, cu coapsele fine în rochia de cit, cu sânii mici, desculță, cu gleznele goale. Flăcăul stătea nemișcat
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
Carmen. E curioasă "mediteranizarea muzicii", executată aici, între crâșme și barace, de acești țărani și mahalagii, care-și fac stagiul militar. Totuși, corectând mental micile "variații", Carmen-ul din Bălțătești îmi face plăcere. Sunetele se țes cu razele soarelui, deja tomnatic. Unele inflexiuni au culoarea razelor, sunt fire sonore de aur, care zboară prin văzduh ca fosfenele 1. Carmen geme de pasiune mortală, pe care în zadar ai căutat-o în același grad în nuvela din care a fost extras libretul
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
brațul ei rotund cu miros de ambră, când i-am simțit inima în pulsul care bătea alarmat sub buzele mele. Dacă i-aș fi cerșit ființa... A trecut fericirea pe lângă mine, și nu i-am pus mâna în piept? Plouă tomnatic, mărunt și rece. E mai bine așa, acum, când ea nu mai există. Splendoarea lunii ar fi o sfruntare! Stau cu mănușa ei mică, îngustă, cu degetele subțiri, cu nasturii descheiați atunci de mine pe începutul brațului ei rotund cu
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
și zâmbetul din dimineața de altădată. Când am ieșit în cerdac, prin draperiile grele de pe deal s-a furișat o rază, răspândind peste plai un abur de aur, ca atunci pe Ceahlău. Dar în curând raza se stinse în negurile tomnatice de pe înălțimi. TESTAMENT Viața românească trece de azi înainte sub conducerea unei generații mai tinere. Tinerii sunt mai în stare să-și dea seama ce este și ce nu este posibil. G. IBRĂILEANU, După 27 de ani. - În "Viața romînească
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
amor, un semn suprimat al transcendenței: "Cînd am ieșit în cerdac, prin draperiile grele de pe deal s-a furișat o rază, răspândind peste ploi un abur de aur, ca atunci pe Ceahlău. Dar în curând raza se stinse în negurile tomnatice de pe înălțimi". Dialogul se încheie în monolog, peisajul se instalează în ochiul privitorului pentru a-l suplini în cele din urmă. PRIVIRE ȘI AMINTIRE. Amintirea joacă în procesul constitutiv al narațiunii un rol determinant, de la ea pornind și spre ea
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
avea anexată o sală de cinematograf, bunicul și-a făcut ucenicia în rularea primelor filme din comună. * Bunica Ecaterina Sasu era o țărăncuță cu patru clase, mai tânără decât bunicul cu vreo 15 ani, știau ei ce știau, flăcăii mai tomnatici din sat, unde umbla vorba că și găinile sunt curve, căci mai toate crâșmele și băcăniile erau patronate de evrei, mari amatori de prospături și delicatese. Mărunțică, dar cu o voință de fier, și-a folosit instinctul de conservare să
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
crezul lui Grøndahl, care pledează în roman pentru infinitatea variantelor introspecției. Piesele de puzzle formează întregul unei memorii afective Părăsit de nevastă după 18 ani de căsnicie, pendulând între banalitatea vieții domestice și teama unei lipse - ipotetice - a ei, bărbatul tomnatic din poveste e pus în situația de a-și reevalua existența. Plecarea lui Astrid „atrage“ însă reîntoarcerea în memorie a altor iubiri care l-au marcat. Astfel că din poveste sunt decupate chipurile care nu au legătură cu istoria și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2177_a_3502]
-
cu pas măsurat, dar ceva mă îndemna să întorc capul. Până la urmă, m-am oprit și mi-am întors privirea către poarta chiliei. Bătrânul ședea neclintit în locul în care l-am lăsat. O mână flutura în bătaia razelor de soare tomnatic. Am răspuns și eu în același fel și în cele din urmă am reușit să mă mișc și să întind pasul către casă... Călcam cu spor. Toamna cu tot ce are ea mai frumos îmi făcea temenele de peste tot. Nu
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
salariații proprii, un borcan cu nes, și-a umplut geanta de voiaj cu conserve și a plecat încoace, spre Sînzieni. Toamnă! Soare mult și struguri mari, negri, atîrnînd de coardele întinse pe lîngă casă. Nucile au fost bătute iar perele tomnatice și merele stau în coșuri de nuiele, în camera mai mare. Din sat nu cumpără nimic. Nici n-a încercat. Toți au plan la achiziții, sau duc copiilor, la oraș. De altfel, mîncarea e ultimul lucru ce-l interesează. Țuica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
o iarbă imens despletită, culcată în rotocoale pe pământ, albă de roua care începe să se topească. În stânga, perdea compactă de brazi, în față priveliștea văii care alunecă pe o axă perfectă, și soare, imens de mult soare, matinal și tomnatic, izbindu-ne în față și amețindu-ne. Este 930. Ne întoarcem, și pe drum facem mici bilanțuri, cântărim proiecte. Mă plâng că nu-mi văd încă prima carte după Tragicul. "De unde obligația de a merge cu tramvaiul, din stație în
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
să coboare; însă una dintre femei păși înainte; numai doi din suită avură curajul s-o urmeze. Unul era un bărbat de vârstă mijlocie, destul de modest la înfățișare, decent în toate privințele, dar care arăta întru totul ca un flăcău tomnatic, adică era dintre cei care nu cunosc niciodată pe nimeni și nimeni nu-i cunoaște. Celălalt ins care se ținea scai de dama lui era un coate-goale, din specia cea mai dubioasă cu putință. Nimeni n-o mai urmă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
Și-ai putea să-ți lepezi otrava sorbindu-ți primăveri într-o tinerețe defunctă? Sau să pătezi ochi nevinovați cu greul întristării? Ce virginitate nu-ncetează în preajma lui? În carnea lucidă amorțește seva și ochi stinși se aprind într-o tomnatică ofrandă, culeasă de palorile unei iubiri. De când Eva a trezit pe Adam din somnul inutilei perfecțiuni, urmașele ei continuă opera de dezmorțire și până astăzi ele ne ademenesc în neființă. Privirea lor nedeslușită, amețeala aeriană din chemările lor nesigure rămîne-vor
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
dizolvîndu-le în muzică. În felul acesta, își pierd într-o imensitate vagă tăria lor fierbinte. Când pasiunea-i prea intensă, sinuozitățile wagneriene o destramă în infinit și-n locul chinului precis te legeni vaporos într-o disoluție orizontală, te-ntinzi tomnatic pe deșertul unei melodii... Wagner - muzică a nesfârșitei neîmpliniri - se acordă suspinului arhitectural și cenușiu al Parisului. Aici, piatra ascunde un apus muzical, plin de regrete și dorinți..., iar străzile se întîlnesc spre a-și împărtăși taine ce nu sânt
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
îmbelșugat; frunzele ruginii cad legănându-se; foșnetul frunzișurilor; peisaj multicolor; fructe parfumate; explozii de culoare; covor ruginiu; frunze arămii desenează-n cer; vreme rece și umedă; frunze foșnitoare; toamnă rodnică; plânge cu lacrimi de ploaie cerul spuzit de stele; vânt tomnatic; vântul geme; val de brumă argintie; val de frunze ruginii; năframă galbenă a toamnei; faldurile piramidei pline de crizanteme; regina mândră în culori; clăi de frunze ruginii; frunze arămii dansează în aer; vânt năvalnic; ploaia cerne mărunt sita deasă; nori
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
iar ea începu să se îngălbenească. Surorile ei începuseră să coboare liniștite spre pământ, formând un covor ruginiu. Rămăsese singură și neajutorată. Cu greu, își apleca fața spre pământ, închise de spaimă ochii și se lăsă purtată pe aripile vântului tomnatic. În zborul ei mai avu timp totuși să se mai gândească puțin. Îi reveniră în minte doar câteva crâmpeie: tulpina hrănitoare, mirosul florilor de mai, cântecul melodios al păsărilor, zilele fericite de vară. Se clătină ușor, pentru ultima oară cu
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
întinsurile României, ducând în undele lui mirosul parfumat al florilor de toamnă. Picături mari de rouă învelesc plantele într-o haină rece, brumărie și îmbracă firicelele de iarbă, treptat, într-o manșetă din ce în ce mai maronie. Sub adierea ușoară a purtătorului parfumelor tomnatice, frunze ruginii se leagănă și plutesc în aerul rece, condensând pe pământul negru o plapumă decorată în culorile caracteristice sezonului în trecere. Pădurea privește melancolic transformările zilnice ale naturii și regretă că nu mai există acea dumbravă veselă și plină
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
în cimitirul satului... Fu cuprins de o frică sugrumătoare, ca în fața unor stafii. Se stăpâni totuși în curând și, scuipând cu scârbă, murmură: ― Ce viață mai e și asta... Încotro te uiți, numai moarte și morminte și morți... Un vânt tomnatic, umed și trist, începu să bată dinspre satul amețit de ceață, aducând pe aripi zvonuri de gemete înăbușite. Din văzduhul cenușiu picură atâta pustietate, că, simțindu-și sufletul împovărat, caporalul încremeni cu fața spre turnul bisericii, cu privirea pierdută, fără
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
nostru nu i-am putut da un nume, nici nu l-am putut privi cu adevărat. Nu l-am ținut niciodată în brațe așa cum ar trebui să facă un tată. O soră de spital, înaltă și uscată ca un fruct tomnatic uitat în cuptor, mi l-a adus, la o săptămână după moartea ta. Mi-a spus: — Este copilul dumneavoastră. Al dumneavoastră. Trebuie să-l creșteți. Apoi mi-a pus în brațe pachetul alb și a plecat. Copilul dormea. Era cald
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
profesorul Bagdasar. Poet, semna Sergiu Filerot... Cu acei bani am putut astfel să părăsesc odaia fără foc din Pantelimon și să mă mut într-una de pe strada Traian, tot cu încă trei inși în cameră, dar încălzită. Proprietăreasa, o femeie tomnatică și cam prea împlinită, trăia cu un pește, un ins care venea la ea doar seara, de altfel ca și ceilalți chiriași, îi găseam în pat (fiindcă și ea ocupa prima cameră, de la intrare, ca și ciurelarul de la care plecasem
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
aduc bine aminte de dânsa... Eram pe atuncea flăcău, aveam ș-o lecuță de slujbă la ocârmuire, ș-am fost de față. Să vezi... Pe fata asta, pe care au spânzurat-o, o dăduseră părinții ei după un flăcău cam tomnatic, dar altfel om chiabur, vornic în satul lui. N-a vrut ea, s-a împotrivit, dar ce putea să facă? A zis că i-i drag altul, că nu știu ce; tatu-său a pus-o jos, i-a dat o bătaie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
care invadează piața exact în septembrie etc. Mai mult decât oricare alt popor, japonezii trăiesc prinși în mirajul unei imagini de sine care sudează din nenumărate mituri proiecția a "ceea ce înseamnă să fii japonez", iar, printre acestea, se găsește principiul tomnatic, după care contemplarea lunii este un element sine qua non al esenței japoneze. Element care modulează, în chip de imperativ categoric, comportamentul întregii comunități. Iar lucrurile nu se opresc aici. Așa cum este o imposibilitate să fii japonez fără să participi
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
mers, înaintând și totuși ținându-și în frâu înaintarea, de parcă ar fi vrut să lungească incredibil apropierea clipei tulburător excitante a atingerii, cu pletele săltându-i pe umerii subțiri și mătasea foșnitoare a picioarelor lungi și extraordinare ascunsă de unduirile tomnatice, dintr-odată în dreptul lui, aplecându-se spre el și învăluindu-l într-un parfum de viorele sau alte flori proaspete de primăvară și într-o căldură trupească neuniform răspândită, cu palmele reci învăluindu-i grumazul, continuând să șoptească „O, Doamne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
mai nefericit în dragostea lui, căci imaginea se îndărătnicește să nu rostească o vorbă. Pentru a-l scoate pe rege din starea de disperare, prințul îi sugerează să invoce spiritul doamnei Ri; atunci, în miez de noapte în lumina lunii tomnatice o imagine ce putea fi a ei umbră nedeslușită apăru numai că mâna lui nu putea să o prindă și-n clipa de-apoi himerica imagine se destrămă lăsând în urmă doar singurătatea și pe vechiul său așternut pe vechea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]