2,542 matches
-
în scris, partitura sa e totdeauna scriptică, elaborată, frazele arborescente și solemne, susținerile îndelung meditate. Discursul e scutit de oralisme, de spontaneități, e profesoral dar nu în sensul util pedagogic ci magistral (rostire de magistru). Nu am observat deosebiri de tonalitate, și aș spune că nici de substanță, între ceea ce spune Gheorghe Grigurcu în cuprinsul acestor convorbiri cu Dora Pavel, pretins improvizate, și în oricare alt text al său eseistic și critic.
Opera]iunea Grigurcu by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/5875_a_7200]
-
-mi strâng lucrurile de pe masă și să le pun în servieta ridicată de jos, pe genunchi. În clipa în care mă pregăteam să o închid, m-a ajuns iarăși vocea lui, rostind tot tărăgănat, în falset, dar într-o altă tonalitate, care m-a făcut să îmi ridic pleoapele și să mă uit iarăși în ochii lui. Privirea-i mi s-a părut, de astă dată, adiată de o lumină tandră. - Ai auzit? m-a întrebat. - Nu! - am răspuns. - A trecut
G. Pienescu: „Colaborarea cu Tudor Arghezi (...) a fost una din marile împliniri ale vieții mele“ by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/5824_a_7149]
-
punctul de a se stinge cu tot cu universul atât de expresiv al tradițiilor, cu amintirile și romanțele lor, sau Vlad Ilicevici și Andrei Tănase cu Zmeii, un film plasat în Ankara, acolo unde copiii își încrucișează zmeiele deasupra zidurilor vechilor cetăți. Tonalitățile emotive pe care le reflectă chipurile copiilor și o singură întrebare, „De ce nu filmezi apusul?”, sunt în măsură să povestească despre acea lume mai mult decât o poate face un lungmetraj documentar. Dintr-o altă substanță, una ironic-derizivă, este alcătuit
Filmul de piatră (ediția a II-a, 6-9 ianuarie, Piatra Neamț) by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5834_a_7159]
-
liricii antirăzboinice, cultivată intens și în toate chipurile de Eugen Jebeleanu. Dar parcă e totuși mai mult. Un sentiment al dezaxării existențiale este de perceput, al prăbușirii nesfârșite și al extincției, potențat în poeme și de acea plastică de severe tonalități : alb, negru, plumburiu, flăcări, fum, cenușă. Politic, în sens larg, înainte de război, Eugen Jebeleanu se plasase la stânga, la un loc cu Sahia, M. R. Paraschivescu, G. Ivașcu, G. Macovescu, Geo Bogza, Cicerone Theodorescu și alții. La dreapta erau Mircea Eliade
Însemnare la un Centenar by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/5561_a_6886]
-
cu pană de oțel; de altfel această „specialitate” a fost reluată ulterior și în alte scrieri ale autoarei (Coșmaruri din Beirut, 1977). Raluca Moanță este, ca și Oana Ghica, competentă și talentată, intuind cuvintele potrivite, echivalând cu suficientă forță o tonalitate dură, persistentă.
Noi traduceri din arabă by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/5065_a_6390]
-
spus următoarele: „Poezia sa este, în esență, poezia unei apăsătoare negativități pe care, de-a lungul timpului, critica a remarcat-o (...) Economia de mijloace ornamentale sare în ochi, iar efectele ei sunt benefice. De altfel, austeritatea stilistică și o anumită tonalitate a confesiunii, de un firesc deconcertant, tonalitate perfect găsită, aș zice că sunt caracteristicile acestei etape de pronunțată dimensiune morală. De remarcat, la Ioan Es. Pop, dimensiunea morală trece în metafizic extrem de ușor, parcă de la sine...” Venit pe scenă să
Premiul Romaniei literare: Cartea anului 2011 - Acasă, pe Câmpia Armaghedonului de Marta Petreu by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/5071_a_6396]
-
poezia unei apăsătoare negativități pe care, de-a lungul timpului, critica a remarcat-o (...) Economia de mijloace ornamentale sare în ochi, iar efectele ei sunt benefice. De altfel, austeritatea stilistică și o anumită tonalitate a confesiunii, de un firesc deconcertant, tonalitate perfect găsită, aș zice că sunt caracteristicile acestei etape de pronunțată dimensiune morală. De remarcat, la Ioan Es. Pop, dimensiunea morală trece în metafizic extrem de ușor, parcă de la sine...” Venit pe scenă să-și ridice diploma de nominalizare, Ioan Es
Premiul Romaniei literare: Cartea anului 2011 - Acasă, pe Câmpia Armaghedonului de Marta Petreu by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/5071_a_6396]
-
jale de popor străvechi, îmbătrânit în experiența crudă a vieții, ajuns la bocetul ritual”, conform memorabilei definiții călinesciene, ea nu trebuie nicidecum interpretată ca o „desfacere de conținutul politic”, care e totuși evident, ci ca o autohtonizare a motivelor și tonalităților biblice. Țara din Poezii este Ardealul de dinainte de 1918, înfățișat ca un eden decăzut, răsunând de un plâns universal și ale cărui frumuseți sunt acoperite de cenușă. Câte o imprecație se face auzită ici-colo, dar atitudinea dominantă este de stoică
Octavian Goga (1 aprilie 1881-7 mai 1938) by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/5647_a_6972]
-
memoria, atitudinea față de timp, natură, istorie, cu numeroase accente autobiografice. Volumele ulterioare, Pământul neindiferent (1984), Pe malul râului (1994) etc. dezvoltă în forme libere problematica metafizică. În volumele publicate nu demult - Acel ceva, 2000, și Al doilea spațiu (2002) - predomină tonalități purificatoare, esențializate, ca urmare a unor profunde trăiri și reflecții asupra vieții și a morții. A tradus în polonă numeroși autori englezi și americani (printre alții Blake), psalmi și texte biblice. A scris și două romane, Valea Issei (tradus și
Centenarul Czesław Miłosz (1911-2004) () [Corola-journal/Journalistic/5475_a_6800]
-
eului său, care se smerea în fața umanității locale, parte organică a umanității întregi. Zubașcu nu făcea caz de individualizare, nu era ros de ambiția unei cazuistici distincte. De aici suflul epopeic al multora din stihurile sale, substratul lor exponențial, similifolcloric. Tonalitatea declarativă ce li s-a reproșat nu era decît contractul vocii personale cu cea generică. Lucrurile s-au schimbat întrucîtva, cînd poetul-cîntăreț s-a simțit damnat printr-o boală fără scăpare. În acea ultimă perioadă, a produs un excepțional jurnal
Noapte bună, Ion Zubașcu! by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5506_a_6831]
-
apărut în numărul 30 [din 1960], reia temele indicate la congres, dintre care se evidențiază tema „cunoașterea vieții”. Paul Georgescu are și niște exprimări foarte interesante de teoria literaturii, vorbind despre „specii operative”, adică texte literare ale căror dimensiuni și tonalitate le asigură un „rol social deosebit de util”. Acestea ar fi: reportajul, schița, poezia și piesa într-un act. Articolului cu aer teoretic semnatd e Paul Georgescu îi corespund două pagini de practică literară, din care trebuie să reiasă, așa cum spune
Să ne cunoaștem trecutul by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/5514_a_6839]
-
se află într-o competiție torturantă cu timpul, este înconjurat de semne fatale („lișițe negre”, „mâl”, genuni), himerele finitudinii îi solicită împotrivirea sau, dimpotrivă, acceptarea, potrivit unei tensionate dialectici a identificării cu elementele primare. Poemul liminar al ultimului volum are tonalitatea gravă a epitafului: „pe urmele lăsate de Iisus pe ape / pătrund în eter / cu fiecare clipocit de undă”. Acvaticul (marea, fântânile, apele adânci, râul, izvorul, ploaia) devine un ecran pe care se proiectează viziunile negre ale conștiinței ce se zbate
Alfabetul neantului by Constantin M. Popa () [Corola-journal/Journalistic/4531_a_5856]
-
întrece cu mult orice putere de închipuire a ta! Lumea strigă "ura" pe stradă, toți se îmbrățișează de fericire, ba chiar adesea mulți leșină, nemaiputând suporta."5 Prea cumplită e însă starea existențială în care se află, ca să nu schimbe tonalitatea comunicării. Ironia face loc disperării: "Extenuat de fugă, emaciat la Ciuc, zdrobit la prefectură (șaptesprezece zile), înnebunit la sanatoriu, dezgustat mai ales de ce vedeam în jurul meu, a trebuit să mă reîntorc la starea mea de larvă, ca să nu-mi pierd
Mircea Eliade, politica și politicienii by Mircea Handoca () [Corola-journal/Memoirs/8942_a_10267]
-
din carte atacă, cu un spirit justițiar care nu-i vine tocmai rău lui Komartin, civilizația post-apocaliptică a războiului și a „cimpanzeilor hypertech”, într-o societate unde „nu se mai poate spune ceva decent/ în numele altora”. Această sensibilă modificare de tonalitate prin lărgirea imaginarului poetic (care părea, până acum, că se desfășoară de la mână pân’la viscere, pe circuitul închis organe interne-organe externe) nu poate echivala, însă, cu o reinventare. Per total, Cobalt îndepărtează și mai mult mitul poeziei lui Claudiu
Suferința în formă fixă by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/3532_a_4857]
-
patetică, deși de cele mai multe ori povestirile se bazează pe documente, pe fapte și personaje reale tragice. Nu este nici crudă, chiar când relatează din „subterană” orori de nepovestit. Are o impersonalitate care o face și mai vizionară, dar nu prin tonalitate, ci prin semnificație, prin semnificația globală a acestor povestiri și personaje, luate împreună. Răul și Binele nu conviețuiesc, cred că este sensul poveștii românești plasate la începutul romanului. Poate că este chiar sensul romanului, nu știu. Nu poți sluji și
Un cer numit România by Raluca Dună () [Corola-journal/Journalistic/3716_a_5041]
-
virginității/ pe tine care ai strălucit în rolul prea maculatei (...) pagini atîtea asudă și gem în neștire/ răbdarea își pune proteză/ impură și sfîntă la pîndă/ farmazoanca ar face cu ochiul” ( Între lumi mai mult decît două). Aceluiași gust pentru tonalitatea severă îi aparțin un șir de paradoxuri: „cunoașterea lui Dumnezeu/ stă chiar în necunoașterea Lui”(ibidem) sau: „stînga mea mereu mîna dreaptă a Zeului” (Cele-nțelepte cu degetele unei singure mîini se măsoară). Sau: „au plîns la greu precum doar
Un culoar propriu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/3733_a_5058]
-
ea orfana Cuvîntului pe veșnicie pierdut” (Între lumi mai mult decît două). De asemenea, pe direcția obiectivității (extrovertirii) se află și exercițiile d-sale satirice, care altădată lipseau din repertoriul poetelor. E o dovadă a unei mentalități unisex, inclusiv prin tonalitatea lejeră, mustoasă: „ce mai e și cu poeții ăștia mai terminați-o cu ei/ o să sune teveristul cu bască travestit în sutană/ mai bine cerebel șopîrlă sau rîmă/ tibi neuronal mistrețul băieți de băieți/ vine și tanti lina din urmă
Un culoar propriu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/3733_a_5058]
-
ne-ai conduce pînă la el..., știm că poți, numai tu poți... Trucuri ieftine, i-am spus, deși păreți sincer. A prins curaj, a riscat întrebarea pe un ton mai autoritar acum, „se știa” într-ale psihologiei, din loc în loc tonalitatea severă e chiar recomandată în joncțiunea cu o minte rătăcită, spunemi, a zis, de el chiar nu-ți pasă, iar eu, n-am chef să vorbesc despre el, am obosit, gata, destul, aș vrea să mă retrag. Eram deja furios
Răpitor și ostatic by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/3578_a_4903]
-
sau simboluri ale istoriei noastre care s-a scurs prin secole umilă, cu pași mărunți, dornici de a trece neobservați” -, alături de notații ale propriilor stări de spirit, dominate de declinul regimului și iminența emigrației sunt înfățișate într-o gamă de tonalități ce variază de la subtilitate și ironia calmă, lipsită de nervozitate, la poezia amară, melancolie și depresie. Nu lipsește nici spaima ca sentiment tipic în comunism, surdă sau paroxistică, în lumina căreia lucrurile apar supradimensionate, „Congresul” (comunist) ori „pașaportul” devenind, de
Tribulațiile melancolice ale unui „turist al toamnei“ by Adina Dinițoiu () [Corola-journal/Journalistic/3583_a_4908]
-
azi pare și este intolerabil, și trebuie sancționat foarte dur, ferm, cumpătat, s-au petrecut într-un număr de ani. Dacă pot să înțeleg, ca om politic, că o campanie electorală complicată în 2014 au cântărit în această escaladare a tonalității și retoricii partidelor din Ungaria. Reacția președintelui a fost disproporționată, nu din punct de vedere al identificării problemei, ci pentru că nu răspunde un șef de stat unui șef de partid de la extremitatea democratică a Ungariei. Începe să existe și în
Geonă: Coabitarea și pacea s-au încheiat. Băsescu e în campanie by Iordachescu Ionut () [Corola-journal/Journalistic/35857_a_37182]
-
deosebit de bogată și bine conservată) am selectat o mică parte”. Despărțiți vreme de patruzeci de ani, trăitori în lumi făcute să-i îndepărteze unul de celălalt, să-i separe, iar nu să-i reapropie, cei doi păstrează totuși în scrisori tonalitatea afectuoasă și preocuparea aș zice sistematică de chestiuni familiale. Mai ales Emil (Miluț sau Luț, cum își semnează scrisorile) se comportă în acest fel, tot timpul interesat de traiul zilnic al lui Relu, al fratelui rămas să înfrunte dificultăți materiale
Cioraniene by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/3596_a_4921]
-
cele trei volume demonstrează că Panait Istrati era stăpân pe mijloacele de expresie, că talentul său înnăscut, cultivat prin necontenite și aprofundate lecturi, se putea exterioriza printr-o varietate de nuanțe compoziționale și stilistice, de la evocarea lirică și patetică la tonalitatea gravă și sarcastică a pamfletului. Articolele sale se caracterizează printr-o vibrație interioară care atrage permanent interesul și participarea afectivă a cititorului.
Publicistica lui Panait Istrati by Teodor Vârgolici () [Corola-journal/Memoirs/9754_a_11079]
-
Vladimir Orlov și de Alfons Capitanovici, a fost, în România, unul dintre marii violonceliști ai secolului. Rămas în străinătate pe la finele anilor ’70, el a dispărut, ca mulți alții, din orizontul nostru. Avea un aer extrem de british, adevărat lord-muzician, iar tonalitatea arcușului său trecea drept unică. Ne surâde astăzi șansa unui nou Radu Aldulescu, plebeu strălucit, opus prin toate detaliile (psihice, fizice și vestimentare) îndepărtatului său precursor muzician; el compune din cuvinte o muzică insuportabilă, mereu de mare forță” (p. 177
Sufletul cărților by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3808_a_5133]
-
extreme, când nu de-a dreptul din autonegare, au constrâns comentariul critic să se plaseze mult dincolo de textul literar. Și, astfel, judecata morală, nu o dată excesivă, ceea ce nu înseamnă și fără obiect, a condus la alcătuirea unui tablou a cărui tonalitate de bază ne propune apăsat, chiar dacă nu pe toate simezele critice, grava alterare a esteticului. Fără îndoială, consensul nu este o condiție a instanței critice: poate fi doar consecința prezenței unui text nedilematic, și nici atunci întotdeauna. De data aceasta
Petru Dumitriu,după naufragiu by Mircea Braga () [Corola-journal/Memoirs/9009_a_10334]
-
Cele patru secțiuni ale romanului surprind înstrăinările din familie, exilul fetelor la un cămin elvețian, emanciparea artistică a nimfetei și epilogul. Mai mult poetico-teatral decât picaresc, romanul înaintează printre senzațiile amestecate ale tinerei naratoare. Problema identității se revarsă peste toate tonalitățile. Țara e recunoscută prin mirosul mâncării și scrisorile celor rămași (între care bunica este ucisă de dor sau de Securitate, iar unchiul Petru, artistul pederast, va fi torturat și încarcerat). Până și Dumnezeu trebuie să aibă miros, pentru a fi
Ziduri paradoxale by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3184_a_4509]