825 matches
-
1919-1920), aceste mărci ale increatului sunt figurate printr-un relief abia sesizabil al buzelor, ochilor, nasului. Trăsăturile abia se disting, avem un chip impenetrabil al materiei. Importante pentru estetica sa cu privire la sculpturile cu himere sunt două lucrări cu același titlu: Tors (1913). Una dintre ele nu are cap și se pierde în piedestal, ca și cum sculptorul ar executa un studiu lăsându-l neterminat. La celălalt, capul și gâtul au o poziție imposibilă, se apleacă sub un unghi care presupune inexistența coloanei vertebrale
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
unei ambiguități sexuale pe care Gudrun Körner o transferă la nivelul unei ambiguități a lecturii. Această juxtapunere a celor două naturi ne situează în plină sintaxă monstruoasă, creatură bicefală, femeia-Melusină relevă cele două ipostaze ale sale. "Cele trei motive principale torsul uman, șarpele și capul uman sunt atât autonome din punct de vedere visual și legate printr-o corespondență organică, precum aceea a unei fiare legendare. Din cauza configurațiilor falice, o interpretare exclusiv feminină a "Păcatului" devine dubioasă, mai precis pentru că falusul
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
a copiilor; „fumul scos de mașina de vapori se răspândește la vecini și chiar la spital”; numărul total al muncitorilor - 5; la fabrica de sumane „N. Moga” (din strada BacăuPiatra) - fabrica are 2 localuri: una pentru mașinile de scărmănat și tors; alta pentru mașina de țesut; numărul total al muncitorilor - 9, dintre care 6 sunt fete cu vârsta cuprinsă între 13 și 20 de ani; la tăbăcăria lui H. D. Abramovici (din strada Fabriciloră - nu sunt medicamente în depozit; nu este
Fizionomii urbane şi structuri etno-sociale din Moldova : (1864- 1938) by Alin Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1172_a_2215]
-
conducerea gospodăriei, iar bărbatului toate afacerile statului, ale pieței publice, ale administrării Justiției, ale guvernului, ale activităților militare și altele ca acestea. Femeia nu poate să azvârle cu sulița sau să tragă cu săgeata, dar poate să apuce furca de tors în mână și să lucreze la războiul de țesut, ea împlinește cu iscusință toate aceste îndeletniciri care țin de gospodărie. Femeia nu poate să-și spună părerile ei într-o adunare legislativă, dar poate să-și spună acasă și nu
Femeia în viziunea creştină by pr. Ioan Cârciuleanu () [Corola-publishinghouse/Science/1163_a_1936]
-
al doilea copil Petru căsătorit cu Dina venită aici din Toplița (era fata Soficăi din Gura Zăpozii). Această Dina a avut o fată, Aurelia, și un băiat, Viorel. Aici la ea, fiindcă era văduvă, se adunau zăpozencele cu furca de tors și torceau până noaptea târziu, iarna când nopțile sunt lungi. Aici se pregăteau să Învețe a juca, adică pentru horă. Învârtita mai mergea, dar ștraiele erau mai grele. Pentru a juca bine, să nu calci flăcăul pe picioare, trebuia să
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
țarină. Nu era nici o opreliște. Grija lor o purtau acum copiii și oamenii bătrâni. Cei mai În putere, bărbați dar și femei, mai aveau Încă multe de făcut. Bărbații adunau lemne pentru iarnă, iar femeile pregăteau inul și cânepa pentru tors. Cel puțin zece care de lemne trebuiau aduse În gospodărie și puse la adăpost fiindcă iernile erau lungi și aspre. Toate acestea era necesar să fie făcute până nu se zburlea vremea. Melițele se auzeau În tot satul. Inul și
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
pieptenilor și ai ragelei pentru ca fuiorul rezultat să poată fi tors. După aceea n-avea decât să vină iarna. Și toate aceste fuioare trebuiau să treacă prin mâna femeilor. Începând de la treisprezece-paisprezece ani fetele deprindeau această muncă. Pregătirea lânii pentru tors era treaba femeilor mai În vârstă. Tunsul oilor se făcea prin luna iunie când vremea se mai Încălzea și În zona alpină. Până prin octombrie lâna trebuia să crească la loc, pentru că fără această blană oile nu puteau ierna. Spălatul și
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
care nu erau la școală. Repararea plugului, grapei, carului și saniei tot iarna se făcea. Femeile aveau iarna cele mai multe obligații pentru gospodărie. A găti, a ține casa curată și a spăla hainele era ceva firesc. Altele erau treburile mai importante: torsul, cusutul și țesutul. Dacă ne amintim că pe atunci nu erau detergenți, spălatul se făcea cu leșie și săpun de casă, iar clătitul la pârâu, de le Înghețau mâinile În apa rece, avem imaginea acestei munci. Și nu Întotdeauna pârâul
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
În leagăn iar cu mâinile torceau. Un caier era dat gata Într-o zi și până noaptea la ore târzii. Fetele tinere mergeau cu furca. Ce Însemna aceasta? Un caier de in sau de cânepă se Învelea În furca de tors și de acolo cu mâna stângă se modela firul, iar cu dreapta se Învârtea fusul pentru a se răsuci firul uniform și apoi se Învelea pe fus. Când mosorul rezultat din firul tors ajungea la o anumită măsură, se scotea
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
pe picioare. Flăcăii care mai veneau pe la astfel de șezători, ocheau câte o fată care le cădea cu tronc și Îi mai Împiedica fusul după care i-l lua. Restituirea lui cerea obligatoriu un sărut care se obținea cam greu. Torsul nu trebuia să Întârzie. Se mai făcea așa zisele bărdăuțe. La două smocuri luate din caier li se dădea foc și ele se Înălțau, iar dacă se Întâmpla să se unească, cei doi meniți dinainte, Însemna că vor deveni drăguți
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
două smocuri luate din caier li se dădea foc și ele se Înălțau, iar dacă se Întâmpla să se unească, cei doi meniți dinainte, Însemna că vor deveni drăguți (prieteni mai intimi). Dacă nu, Însemna că nu vor deveni drăguți. Torsul fuiorului de in sau cânepă se făcea și prin clăci, un mod de Întrajutorare. Fuiorul se dădea acasă la mai multe gospodine și se stabilea o dată când se adunau găluștele. De obicei această dată nu trebuia să fie În Postul
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
o masă și apoi urma jocul. Atunci trebuia numaidecât să vină și flăcăii. Altfel cu cine era să joace fetele? Petrecerea dura până duminica În zori. Atunci Începeau micile și nevinovatele idile care puteau deveni cu timpul și iubiri pătimașe. Torsul era urmat de trasul firelor pe rășchitor și astfel rezulta tortul. Scos cu meșteșug de pe rășchitor urma spălarea cu leșie din mesteacăn, apoi tragerea pe urzar și În cele din urmă pus pe stative care cereau Înainte Încă două operații
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
zori după un transport de bârne la Bătrâna, am să redau un scenariu al uneia din aceste zile, din jurul anului 1908. La ceva vreme după miezul nopții, Ileana, nevasta Încă tânără a lui badea Mitru, se Întorcea din vecini de la tors. Stătuse până târziu la cumnata sa, Nastasia. O Însoțise fata mai mare, Anuța, care Își cosea șirele verticale pe mânecile unei cămăși, care se desfășurau În ghirlandă În sus. Cromatica În negru și roșu urma să fie completată cu mărgele
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
picioarele din față până la brâu, gata să-i dea jos traista În care erau așezate găluștele toarse de mama și cămașa la care lucra cu migală. Stai cuminte, răule, că-mi dai traista jos! Acuși te cârpesc cu furca de tors și n-o să-ți mai ardă de joacă! Rușinat parcă de amenințarea cu furca de tors, câinele se astâmpără, continuând Însă să se gudure pe lângă picioarele lor. În odaia cea mare Încă era cald și cei doi frați ai Anuței
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
toarse de mama și cămașa la care lucra cu migală. Stai cuminte, răule, că-mi dai traista jos! Acuși te cârpesc cu furca de tors și n-o să-ți mai ardă de joacă! Rușinat parcă de amenințarea cu furca de tors, câinele se astâmpără, continuând Însă să se gudure pe lângă picioarele lor. În odaia cea mare Încă era cald și cei doi frați ai Anuței, Sandu și Nuțu, erau dezveliți, iar țolul alunecase jos de pe ei. Badea Mitru dormea și el
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
Constantin. N-o lasă el niciodată acasă, Îi răspunse Constantin. Peste câteva sute de metri drumurile lor se Întâlniră. Noroc, Toadere! Te-ai putu scula, măi? D-apoi cum? Nu vezi? Cred și eu, nevastă-ta n-o umblat la tors până la miezul nopții. Păi nu, că a mea toarce acasă. Ileana zice că atunci când toarce singură Îi vine somnul. Dar tu ce faci? Nu-i ții de urât? I-aș ține eu de toate dar ea zice că e Postul
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
De aici și până acasă tata Îi urca În sanceu și drumul era mai ușor. Lecțiile le vor face seara la lumina lămpii, până atunci au de adăpat vițeii și de dus lemne În casă. După amiază femeile vor relua torsul fuiorului, iar covorul aflat În stative trebuia țesut până la Crăciun. După sărbători stativele vor fi ocupate cu țesutul pânzei de in și de cânepă. În timp ce Anuța, fata cea mare la care În curând vor veni pețitori, Își continuă Împodobirea cămășii
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
se transforma Într-un zâmbet Îngăduitor. Și uite așa Începeau micile idile. Clăci aveau loc În mai tot timpul anului. Sentimentul acesta de Întrajutorare era o realitate În lumea satului. Acum Însă lumea a devenit mai egoistă. Despre clăcile de tors și de deșfăcat porumbul am povestit când vorbeam despre muncile de peste an. Primăvara erau clăcile de arat. Îmi amintesc cu drag, și n-aș putea spune că fără o oarecare nostalgie, de imaginea unui câmp În care, Înșirate câte zece-cincisprezece
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
strînse și mai tare. Era mlădioasă ca pielea, tare ca oțelul, rece ca noaptea. [2] O a doua curea, îngustă și ascuțită, ieși din adîncitura stîncii. Era ca o umbră ieșind din botul unei fiare. Linse într-un chip îngrozitor torsul gol al lui Gilliat și, dintr-o dată, lungindu-se peste măsură și subțiindu-se, i se lipi de piele încolăcindu-i-se în jurul corpului. În același timp, o durere nemaipomenită, care nu se poate asemăna cu nici o alta, punea stăpînire
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
zbuciumata lor istorie, a mutațiilor formale și de sens. Cînd se propun repere metodologice, riscăm adesea să ne complicăm în strategii prea aride ori alunecoase. Structuralismul lasă cale liberă unor reducționisme sufocante; dar și textologia modernă (nu știința magică a torsului și a țesutului - tot „scrieri” -, care ne vin de la Moire, de la Ariadna și de la Penelopa) ne face să ne trezim cînd într-o plasă de paianjen, cînd într-o sîrmă ghimpată. Mai promițătoare mi se par imaginarul heraldic și arhetipologia
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
casă nime", ne încredințează alt vasluian. Pentru îmbunarea holerei, se recurgea la ritualuri magice preluate direct din tradiția conjurării ciumei. La apariția în vecinătate a molimei, câteva femei confecționau, într-o singură seară, o cămașă sau o ie, începînd cu torsul firelor și terminând cu cusutul, pe care o duceau la marginea satului, de unde urma ca holera să o ia și să plece mai departe, cruțând acea localitate. Pe alocuri, ciumei sau holerei nu li se dăruia o cămașă, ci niște
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
Lucra cât să nu-l vadă lumea, dar parcă satul nu știa. Ce nu știe satul. Dealul începuse a se îngălbeni, iar badea Eugel își strângea stâna. Lumea își lua oile acasă iar femeile se pregăteau de țăsut și de tors. Fetele cele mari ale lui Lică, tăcute ca două fecioare, mergeau la apă. Nu salutau, nu erau salutate, ei nu existau. Nici măcar umbra. Însă în acea după amiază, când satul mirosea a lemn de fag și a iarnă, Lică ieșise
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
doar un an de zile. Abia în 1895 se va reînființa, tot în curtea Galatei din Deal, această școală. Timp de 5 ani, elevele (la început doar în număr de 14) învățau: creșterea viermilor de mătase, cultura agudului, inului, cânepii, torsul mătăsii cu mâna sau cu mașina, torsul lânii, inului și cânepii, țesutul diferitelor stofe fine și duble, de mătase, lână, in, cânepă și bumbac, în mai multe ițe; diverse cusături pe pânză , curățenia și ordinea necesare pentru a deveni o
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
1895 se va reînființa, tot în curtea Galatei din Deal, această școală. Timp de 5 ani, elevele (la început doar în număr de 14) învățau: creșterea viermilor de mătase, cultura agudului, inului, cânepii, torsul mătăsii cu mâna sau cu mașina, torsul lânii, inului și cânepii, țesutul diferitelor stofe fine și duble, de mătase, lână, in, cânepă și bumbac, în mai multe ițe; diverse cusături pe pânză , curățenia și ordinea necesare pentru a deveni o bună gospodină (Doamne, ce nevastă ai fi
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
de ulcelele cu vin și de lăutarii care după o pauză au pornit să cânte parcă și mai cu foc... Prietenul meu și-a tras ulcica cu vin mai aproape și, în timp ce privește niciunde, furat de cine știe ce aducere aminte, mângâie torsul ulcelei ca pe mijlocul unei femei. După o vreme, își scutură capul, ca și cum ar fi vrut să alunge cine știe ce gânduri... Privește la mine puțin jenat - fapt ce nu-i stă bine - fiindcă peste toate i se așterne pe ochi un
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]