1,431 matches
-
la putere, va fi cel mai credincios aliat al Italiei; Bethlen le spunea englezilor de la Viena că acordarea portului Fiume Ungariei va facilita comerțul maghiar cu Marea Britanie și va paraliza influența preponderentă a Franței în Iugoslavia; românilor li se oferea tovărășia de arme împotriva pericolului slav și • Ibidem, p. 98. • Se pare că primele confirmări documentare credibile cu privire la uniunea românoungară sunt următoarele: tatonările lui Oszkár Charmant, primul ambasador maghiar postbelic la Viena, menite să-i atragă pe italieni în favoarea ideii unei
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
violând regulile politeții mai multe ceasuri pentru a-l asculta pe botanistul meu. S-a făcut miezul nopții. Mi-am luat rămas-bun și m-am retras. Atunci (am aflat-o mai târziu), savantul m-a elogiat față de gazdă, spunând că tovărășia mea era foarte «stimulatoare» și că sunt un minunat vorbitor. Un minunat vorbitor, eu, care nu spusesem nimic? (...) omul mă calificase drept un strălucit vorbitor, când în realitate nu fusesem decât un excelent ascultător, încurajându-l pe el să vorbească
[Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
împotriva omului așa cum este el. Utopia socialistă a crezut că poate schimba omul, că-i poate modifica natura. Așa ceva nu este posibil. Omul nou, care să nu mai dorească nimic pentru el și familia sa, nimic în afară de ceea ce îi oferă ,,tovarășii" nu a fost descoperit și nici creat. Dimpotrivă, în socialism am asistat, pe fondul lipsurilor și sărăciei, la o dispută pentru avere și furt. Mai ales furtul în socialismul românesc a căpătat dimensiuni apocaliptice. Se fura tot și de peste tot
[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
-mi aminte de cel care a spus cu înțelepciune”{\cîte 70} că „prietenul e ca un al doilea eu”{\cîte 71}, îndemnând pe altii doar la înfiriparea unei prietenii cu bărbații duhovnicești și sfinți, desăvârșiți la caracter: „Folosește-te de tovărășia bărbaților desăvârșiți la caracter; în relațiile cu ei să se desfăteze sufletul tău și să nu întorci urechile tale de la convorbirile cu ei. Căci cuvintele lor sunt cuvintele vieții și sănătatea sufletească stăruie în aceia care tind spre ea cu
Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/166_a_478]
-
convorbirile cu ei. Căci cuvintele lor sunt cuvintele vieții și sănătatea sufletească stăruie în aceia care tind spre ea cu plăcere. Precum soarele, răsărind, alunga întunericul, tot așa învățăturile sfinților înlătura întunericul din gândurile tale. Te rog să nu ocolești tovărășia unor asemenea bărbați, că astfel, prin sfaturile lor, mintea ta să fie ridicată la cer, iar slavă tumultuoasa a acestei lumi să nu te poată nărui, ci dimpotrivă, virtuțile sufletului să absoarbă mintea ta”{\cîte 72}. Sfanțul Vasile e de
Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/166_a_478]
-
supără”{\cîte 73}. În ceea ce privește cultivarea unei prietenii cu cei răi și nepreocupați de împlinirea virtuților, Sfanțul Vasile scrie că „de obicei, legea prieteniei face că cei ce se unesc să se asemene. De aceea, pe bună dreptate s-a spus: «Tovărășiile rele strică obiceiurile bune» (I Cor., 15, 33). După cum aerul respirat în locuri infectate de boală transmite încetul cu încetul celor sănătoși boală, tot așa tovărășiile rele pricinuiesc mare rău sufletelor, chiar dacă nu se simte îndată vătămarea”{\cîte 74}. Pe
Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/166_a_478]
-
ce se unesc să se asemene. De aceea, pe bună dreptate s-a spus: «Tovărășiile rele strică obiceiurile bune» (I Cor., 15, 33). După cum aerul respirat în locuri infectate de boală transmite încetul cu încetul celor sănătoși boală, tot așa tovărășiile rele pricinuiesc mare rău sufletelor, chiar dacă nu se simte îndată vătămarea”{\cîte 74}. Pe aceeași linie se înscrie și celălalt mare capadocianSfântul Grigorie de Nyssa -, fratele Sfanțului Vasile, când afirmă: „Căci altele (prieteniile - n.n.) sunt cele cu adevarat bune, care
Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/166_a_478]
-
Bonifaciu, 1998, p. 79.} {\footnote 69 Sf. Grigorie de Nazianz, op. cît., p. 27.} {\footnote 70 Aristotel, Etică nicomahică, IX, 4. 9.} {\footnote 71 Epistole, epistola 83, în col. cît., p. 256.} {\footnote 72 Sf. Vasile cel Mare, Despre evitarea tovărășiilor rele, în vol. Învățătură către fiul duhovnicesc, Editura Mitropolia Olteniei, Craiova, 2007, p. 56.} {\footnote 73 Idem, Epistole, epistola 20, în col. cît., p. 153.} {\footnote 74 Omilii și cuvântări, omilia a IX-a, IX, în col. Părinți și Scriitori
Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/166_a_478]
-
că în A.d.p. ale lui I.C. referirile la lucrările sale publicate sunt cvasiinexistente. I.C. menționează doar că „de multă vreme îmi încolțise în minte un studiu etnografic asupra satului meu natal” și că și-a luat doctoratul cu teza „Tovărășii de feciori și fete în viața poporului român”. Acest doctorat nu i-a fost însă recunoscut, I.C. nebeneficiind niciodată de sporul salarial prevăzut pentru titlul de doctor în știință. Despre lucrările tipărite înainte de instalarea comunismului (Neam și țară, 1940; Les
[Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
caragialean, aglomerările, pentru că-și găsește în rolurile pe care cu impostură le joacă, salvarea: „Nu am nimic să le spun oamenilor, iar ce-mi spun ei nu mă interesează. Cu toate astea, sunt sociabil, e neîndoielnic, căci de îndată ce sunt în tovărășia cuiva mă însuflețesc” (I, 111). De unde, încă, nevoia celorlalți în preajmă-i? Pentru a se recunoaște? Pentru a se disprețui? Ceilalți, oricum, sunt numai un prilej, un context, o oglindă, și nu există prin ei înșiși. Ceilalți, de fapt, nu
[Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
a renunțat la Rowley și drept urmare se pare că a devenit "posomorît" și "ursuz", adesea dezvăluind slujitorilor lui Lambert că intenționa să își ia propria viață (Cary 1846: 398; Brackett 2008: 66). Există și o relatare potrivit căreia, aflat în tovărășia cîtorva prieteni, ar fi scos un pistol din buzunar și ar fi exclamat: De-ar exista curajul să apeși pe trăgaci! (apud Hare 1911: XXI) Chiar dacă nu este adevărată, această anecdotă este relevantă: [Ne] ilustrează foarte bine sumbra depresie care
[Corola-publishinghouse/Science/84941_a_85726]
-
ziare la București, Darie este arestat ca vagabond, predat Comandaturii germane, îmbarcat cu alți vreo douăzeci de „coate-goale” într-un tren de marfă și dus până tocmai în Macedonia, de unde, scăpat din captivitate, se înapoiază în țară, pe jos, în tovărășia Diplomatului. Trece prin felurite peripeții, traversează o experiență imaginabilă numai în vreme de război, când totul devine posibil, nimic nu mai ține de domeniul surprizei, situațiile teribile, senzaționalul intrând în ordinea faptelor zilnice. Pădurea nebună (1963) se vrea o apologie
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289869_a_291198]
-
a demonstrat că animalele nu sunt doar prieteni și tovarăși ai omului, ci că prezența lor are efecte surprinzătoare și asupra stării de sănătate 1. Iată câteva exemple: se cunosc cazuri când câinii au anticipat apariția unei crize de epilepsie; tovărășia papagalilor vorbitori atenuează durerile cardiace; joaca sau numai simpla companie a pisicilor 2 ajută la scăderea presiunii arteriale și diminuează semnificativ stările de anxietate, depresie sau chiar schizofrenie; delfinii pot comunica ușor cu copiii autiști; peștii induc stări de relaxare
[Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
scriitori care au făcut parte din diferite echipe (Al. Lascarov-Moldovanu, Emanoil Bucuță), precum și medici, profesori, preoți, studenți - participanți la aceste eforturi comune. După anii de experiență a muncii colective, ne împărtășește H.H. Stahl, a ajuns la convingerea că „munca în tovărășie”, chiar în folosul obștesc, nu e un lucru ce se înfăptuiește de la sine, ci presupune o întreagă „pregătire sufletească, intelectuală și de tehnică de lucru”. Fără o „etică a muncii în echipă” și stăpânirea unei „tehnici a muncii colective”, toate
[Corola-publishinghouse/Science/1948_a_3273]
-
În categoria grupărilor intră coalițiile, colectivitățile, coloniile (de vacanță), confreriile, facțiunile, unitățile. Ele pot fi de ordin intelectual sau artistic (academie, club, cerc, școală), religios (conciliu, ordin), politic, social, economic (alianță, birou, bloc, celulă, clasă, cooperativă, corporație, echipă, fraternitate, linie, tovărășie, secție, uniune) (Anzieu, Martin, 1969). Orice tip de asociație presupune, din partea participanților, avansarea unui comportament de cooperare, dobândirea unei competențe interpersonale pentru rolul de partener în grup, colectiv, organizație, apariția unui tip anume de cultură colectivă, de competență de cooperare
[Corola-publishinghouse/Science/1948_a_3273]
-
acestea născând „o viață comună”, un puternic spirit comunitar (Ghiulea, 1926, p. 32). El citează, ca forme de asociație economică, organizațiile ciobănești numite „târle” (participanții își adună oile în comun, suportă cheltuielile și își împart veniturile în același mod) sau tovărășiile de muncă ale pescarilor din apele Dunării și ale Mării Negre („companii”), născute din trebuința de a coopera la un efort peste puterile individuale. O manifestare a solidarității sociale a poporului a constituit-o „claca între săteni”, pildă a simțului social
[Corola-publishinghouse/Science/1948_a_3273]
-
crede N. Ghiulea, fost profesor de „politică socială” la Universitatea din Cluj, că „poporul nostru este primitor la orice idee folositoare de întovărășire” (Ghiulea, 1926, p. 35). Pornind de la aceste premise, el găsește temei pentru a susține diferite forme de „tovărășii” în lumea satului, pentru a apăra interesele clasei țărănești, pentru satisfacerea trebuințelor comune sau în scopul propășirii ei economice. Și la alte popoare economia colectivă a născut diferite forme de asociere. Astfel, ne informează unul dintre cei mai avizați cercetători
[Corola-publishinghouse/Science/1948_a_3273]
-
micului mare om despre iubirea aproapelui, pentru că altfel poporului taților puși la uscat trebuia să li se permită să își întâmpine curajos propria putoare, pe care îl pusese la copt din grămăjoara dulceagă ultima istorie a cântecului de seară a tovărășiei celor care-s gata să ia foc pentru viitorul milog. Și de aceea noi suntem siliți din răsputeri de cântarea care dete peste noi să ne înspăimântăm de fericirea celor fericiți, așa că se vede cât de distractivă se consideră siluirea
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
la nesfârșit Roma în plin secol al XVI-lea, în prietenia sa cu La Boătie, în biblioteca sa, în scrisul său, în moravuri, în etică, în viața de toate zilele, în turnul său construit ca o fortăreață romană, el visează tovărășia unui Plutarh ori a unui Seneca tocmai pentru că nu poate întreține o conversație cu contemporanii săi. 4. Convertirea la hedonism. Ascultând pe părintele său, Montaigne face studii de drept și devine magistrat. începând cu anii de formație î1549-1553) - la Paris
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
cuvinte de sinteză, date ținând de momentul lecturii, iar apoi semnează. în sfârșit, precizează că după vârsta de patruzeci de ani n-a mai citit nici măcar o singură carte întreagă... în absolut toate cazurile, el mărturisește că timpul petrecut în tovărășia cărților îi pare păgubitor și pierdut pentru exercițiul fizic. A se plimba de-a lungul și de-a latul bibliotecii, a dicta comentariile care-i vin în minte în timpul lecturii sau ascultându-l pe un al treilea citind din cărțile
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
dureze o viață, dar fără voluptăți delirante; în frecventarea ființelor alese care-ți permit să-ți edifici libertatea și bucuria - în toate acestea găsești suficientă materie pentru a-ți ocupa întreaga existență. La toate acestea vine să se adauge plăcuta tovărășie a cărților. Pentru că frecventarea oamenilor nu-i de-ajuns pentru a asigura fericirea unui om. Cărțile nu trebuie utilizate cu pedanterie, ci cu scopul de a-ți construi ceea ce Marc Aureliu numește citadela interioară - a cărei metaforă cea mai adecvată
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
i se reproșează celibatul, unii își bat joc de faptul că n-a fost măritată? N-a stat niciodată în cârca unui soț iubit puțin sau deloc, dar care să-i fi asigurat prestigiu ori confort. Acestuia ea îi preferă tovărășia Donzellei și a Minettei, pisicuțele ei; este și autoarea câtorva texte de ocazie și de circumstanță adresate unor mai mari ai zilei pentru a obține niște sume care să-i permită un trai lipsit de griji: are trăsură, o domnișoară
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
imediat. Conform perspectivei neopitagoriciene a unui Platon, în cursul reîncarnărilor, sufletele damnate - într-un fel, cele ale libertinilor, ale amatorilor de plăceri, ale celor care s-au folosit de trupul lor ca de un prieten complice - vor merge să țină tovărășie unui animal vestit pentru necumpătarea lui: porcul. Timaios detaliază chiar felul în care proasta întrebuințare, în timpul vieții, a părților trupului destinate reflecției și meditației modifică fiziologia: părțile inferioare sunt atrase spre pământ, membrele se scurtează, creierul se atrofiază și se
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
în care suma neplăcerilor se arată a fi cel mai adesea superioară cantității de satisfacții obținute. Nu merită osteneala să te implici: idealul îgrec) constă în a te ține la distanță, realul îroman) nu exclude posibilitatea unui anumit fel de tovărășie de drum între filosofie și politică. Nu că filosoful ar trebui să prefere acțiunea publică în locul efortului îndreptat asupra propriei persoane, dar omul activ și ales în cetate trebuie să acționeze raportându-se la o filosofie. Nu e nicidecum nevoie
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
accede la tainele științei sau ale artei dezbaterii, de aceea își apostrofează suratele atunci când acestea se lansează într-o dispută pentru a stabili care personaj fusese mai generos din povestirea rostită în ultima zi a reuniunii de către Emilia: „într-o tovărășie ca a noastră se cuvine să se vorbească într-un fel mai îngăduitor, aș zice, astfel ca lucrurile spuse să nu fie prilej de ceartă prin tâlcul lor prea îngrădit, căci certurile de acest fel își află loc mai potrivit
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]