14,689 matches
-
înțelegerii individului cu sine. Ego.Proza intră astfel și în sfera observației ce apropie literatura de studiul sociologic și antropologic. Poziția individului în interiorul comunității, identitatea acestuia devin elemente ce țin mai degrabă de imagine, de proiecția exterioară, decât de autenticele trăiri interioare ale personajului. În lumea vieților mărunte, detaliul poate decide eticheta aplicată fără dubii unuia sau altuia dintre membrii comunității. În dozaje diferite, obsesia marginalului, a neînsemnatului traversează întrega colecție. Ea este prezentă și la fracturiștii ale căror povești de
Generația-electroșoc by Cristina Cheveresan () [Corola-journal/Journalistic/10333_a_11658]
-
la o realitate ce minimalizează individul și aneantizează elementele de diferență, de specific. În maniere atent personalizate, toți scriitorii îtinerei generații' sunt marcați de imediatul implacabil, pe care încearcă să-l trezească din încremenire, să-l readucă la ritmul unei trăiri ardente, sincopate, adevărate. Atunci. Acum Menționând "prezentul ca timp al narării și referință istorică", Simona Sora prefigurează cu acuratețe metoda abordată de protagoniștii rândurilor de față. Dacă volume precum cele ale Ioanei Baetica și Ionuț Chiva marșează hotărât pe problematica
Generația-electroșoc by Cristina Cheveresan () [Corola-journal/Journalistic/10333_a_11658]
-
a educat vlăstarul încă de la început după codul etic al geometriei variabile și sub tutela principiului conform căruia compozitorul, ca un hiperboreean aflat în contratimp cu efemerul, opune efectului de seră produs de noile medii de difuzare ale muzicii, intensitatea trăirii "on line", săvârșind astfel acel salt spectaculos de la crisalida partiturii la fluturele performanței interpretative. Așa s-a făcut că "2e2m" s-a dovedit a fi un companion fidel și un restitutor exigent în serviciul compozitorilor. Al căror compozitori? Evident, aceasta
Soliști,dirijori, orchestre by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10356_a_11681]
-
și în România, în cadrul Universității "Petre Andrei" din Iași". A urmat Conferință Internațională 25 de ani de la căderea Zidului Berlinului, în cadrul căreia au conferențiat: Dr. Robert Grünbaum ("Revoluția pașnică și căderea zidului. RDG în toamna anului 1989"), Dirijorul Ulrich Backofen ("Trăiri artistice în perioada RDG-istă"), Prof. univ.dr. Dan Pavel ("Două aniversări: WW I & Berlin Wall"), Prof.univ.dr. Radu Carp ("Tranziția spre democrație: ce parametri sunt relevanți pentru România?"), Conf. univ. dr. Sabin Drăgulin ("Schimbarea realităților economice în Uniunea Europeană ca rezultat al
Polis () [Corola-journal/Science/84980_a_85765]
-
deschise, ninsoarea, pe Marin Sorescu, cu capul înfășurat hazliu într-un fular cu carouri, pe Marin Preda, așezat pe o sofa elegantă, dar având în picioare ghete mari, țărănești, cu șireturile desfăcute, pe Nichita Stănescu, cu figura devastată de intensitatea trăirilor, pe Vladimir Streinu, privind în tavan, ca într-un cer prea jos, pe Ana Blandiana, sorbind dramatic dintr-o țigară! Ion Cucu povestește generațiilor viitoare cum era viața literară și ce atitudini aveau protagoniștii ei, în a doua jumătate a
Ion Cucu ne invită la o călătorie în timp by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/10529_a_11854]
-
Sorin Lavric Nu știu cine spunea că, cu cît studiază mai mult teologia, cu atît simte cum credința îi scade mai drastic. Butada aceasta, în ciuda dozei incontestabile de cinism ce răzbate din conținutul ei, surprinde un adevăr simplu: credința înseamnă mai întîi trăire și abia în al doilea rînd înțelegere, sau mai precis înseamnă să trăiești cu sufletul o viziune intuitivă asupra lumii și mai puțin să înțelegi cu mintea cunoștințele discursive ce decurg din viziunea inițială. Psihologic vorbind, elementele de bază din
O erezie cît o religie by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10540_a_11865]
-
viziuni fără o teorie bine pusă la punct în această privință. Dar cum orice teologie, ridicînd la apogeu speculația teoretică, împinge în planul secund viziunea inițială, rezultatul ei va fi o devitalizare treptată a credinței. Și atunci, credinciosul, compensînd lipsa trăirii, se va înarma cu multă teorie și cu multe argumente, nemaicăutînd să-și interiorizeze viziunea pînă la acel prag de intimitate cînd lumea ajunge să fie privită prin prisma viziunii. Și pentru că nu mai poate vedea lumea cu ochii pe
O erezie cît o religie by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10540_a_11865]
-
refuzînd bunăoară o insidioasă preconcepție (amuzant așezată la antipodul ideologiei comuniste), care a devenit, intempestiv, o emblemă a postideologiei, și anume "puritatea" esteticului. Adică, vezi Doamne, "abaterea" esteticului de la anomaliile socio-politice care au produs propriile sale anomalii oportuniste. Ierunca dixit: "Trăirea sub totalitarism ne ajută - dintr-o minimă igienă a memoriei - să îngropăm gîlceava dintre estetic și etic. Arta pură este deja o amintire retorică pînă și în Occident, unde moda înlocuiește uneori - din confort - principiile. La noi, măreția regăsită a
Interogații critice by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10535_a_11860]
-
transpunere, la empatie, nu de alta, dar ele, în special, trimit la OM, OM fără de care lumea, omenirea, nu prea (că olteanul!) există. Lăsând glumă la o parte, trebuie spus că orice act de înțelegere prin transpunere presupune o anume ,,trăire”, o participare (chiar și de natură subiectivă), condiționată ontologic de ,,o stare particulară a ființei, situată într-o dispoziție favorabilă de receptivitate și cunoaștere reciprocă” (A. Marino, Hermeneutica lui Mircea Eliade, Editura Dacia, Cluj-Napoca, p. 64). După cât se vede, procesul
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
pe semenul meu) înseamnă a-l implică în propriul meu mod de a fi. Această chestiune echivalează cu ,,a vorbi intru ceva”, după zisă lui C. Noica, și presupune, cel puțin două existente de aceeasi disponibilitate și de aceeasi identificare. Trăirea din interior înseamnă, în termenii lui Hans-Georg Gadamer, în primul rând, ,,re-situare”, fără a accepta intropatia (empatia), apoi, după alți autori (de exemplu, Mircea Eliade), retrăire în sens experimental, concret, autentic și nu simplă acceptare teoretică. Transpunerea presupune în același
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
este unul din gânditorii care concep empatia că pe o capacitate de ,,a prelua rolul celuilalt”, însă în planul social existent și, doar imediat. El percepe această ,,capacitate” a individului că pe o formă a ,,inteligenței sociale”. În acest caz, trăirea interioară vizează o lume cotidiană și contingenta, în care apare raportul ,,eu-celălalt”, raport că experiența și modalitate de înțelegere reciprocă orientată, fie spre cunoaștere psihologică (a celuilalt: el, ei etc.), fie spre comunicare. Pentru a punctă a doua mare formă
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
mea!» (THEODOR RAPĂN) Celelalte sunt prelungiri ale trupului. Cartea e altceva, cartea e o prelungire a memoriei, a imaginarului, a ființei cosmice.” 2. Pe langă ziarul ,,Teleormanul” funcționa un Cenaclu Literar în care nu vârstele îi apropiau pe cenacliști, ci trăirea aleșilor în fiorul cuvântului scris. De atunci am rămas cu acest cult al cărții și al creației. O spun într-un mod care poate să pară patetic și nu aș vrea să îl simțiți așa. Receptați-l că pe o
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
tuturor timpurilor și popoarelor, si toate trecute prin inima reginei - POEZIA! Poetul crede cu toata ființă în CUVÂNT, îl simte cum simți o ființă cu toate ale vieții, crede în forță lui demiurgica, de aceea își asumă cu toată sinceritatea trăirii esențialul, micile și marile sensuri ale existenței.,, La echinocțiu smirna se preface în mucenița Nimfodora, sfântă, pe cumpene de vânt slăvesc ghindarul, din muritor sunt răspopit Cuvânt! Nu am murit! Nu am murit?”. Versetele freamătă de fiorul spunerii, ca și cum ar
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
literar sub semnul tragicului nimb de martir - nu pot fi despărțite de Ruga ciunea inimii: „Doamne Isuse Hristoase, milu iește-mă pe mine păcătosul” - ce a însuflețit mișcarea Rugului Aprins de la mănăstirea Antim. Pentru Vasile Voiculescu, Rugul Aprins a însemnat ucenicia trăirii isihaste, pregătirea pentru martirajul care avea să-i încunune existența, cum afirma Zoe Dumitrescu Bușulenga. A vorbi despre Rugul Aprins înseamnă, a vorbi despre o anumita epoca din cultura și din spiritualitatea românească, incluzând și o anumită perioadă din viața
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
scris cu sacrificiul suprem pagina nemistuitei flăcări a Rugului Aprins. Astăzi, nu a rămas decât amintirea faptelor ce se petreceau acolo. Crezul de gândire și de viață al celor de la Rugul Aprins, în autenticitatea literară și artistică, era îmbinat cu trăirea mistica în prezența lui Dumnezeu. Vasile Voiculescu se numără printre martirii mărturisitori care au scris versuri tradiționaliste menite să creeze o stare complexă prin sintetizarea surprizei și a emoției întâlnirii cu divinul în diferite ipostaze. Prin discursul liric abordează o
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
au dat forță lăuntrica de a lupta cu vitregia celulei și a statutului său de încarcerat. Colegii de celulă, conștienți de soarta crudă a poetului isihast, îi creează protecție suplimentară: un pat unde acesta va putea să se roage nevăzut. Trăirea să spirituală s-a răsfrânt și în afara zidurilor detenției. Arheologul Vasile Boroneant, tânăr deținut pe-atunci, își amintește despre bunătatea doctorului-poet: „Se hrănea parcă din Duh Sfânt și era un creștin desăvârșit. Nu-l interesa prea mult hrană, împărțind-o
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
deschis: primejdia unei asemenea operații celebratoare ar fi putut fi o suspendare a idiomului liric, o topire a poeziei, ca o lumînare de ceară, în orbitoarea luminozitate liturgică, așa cum se întîmplă nu o dată în versurile care își propun a reflecta trăirea mistică. Dan Damaschin o ocolește, aducînd pictorilor cu spiritul ațintit asupra numinosului ofranda propriului său limbaj, conservîndu-i identitatea, în afara căreia am fi avut a face cu un hibrid. Unghiul d-sale de vedere salutar este cel al intuirii unei transcendențe
între pămînt și cer by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10597_a_11922]
-
confruntam, măcar a datelor materiale ce-mi punctau existența, n-am reușit niciodată să dau notațiilor continuitate. Evident, nu am avut și n-am nimic principial împotriva genului ca atare. Îmi displace nombrilismul și mă irită caracterul ostentativ al transformării trăirilor autentice în literatură, însă recunosc că așternerea pe hîrtie a întîmplărilor unei vieți nu devine relevantă decît prin literatură. Dar există o literatură care sacrifică sinceritatea de dragul efectului la public și o alta, capabilă să dea rezonanță celor relatate, fără
Paul Cornea - "Cu cît anii trec, cu atît resimt mai puternic atracția literaturii" by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10541_a_11866]
-
în fiecare seară cafeaua la Florian, în splendida piață a Palatului Dogilor, alături de porumbeii ce se zburătăceau, sub soarele declinant care mîngîia fațadele aurite și pietrele tocite de vreme. Ceea ce s-a risipit ca fumul din suita peregrinărilor ori a trăirilor mele nu suferă comparație, ca amplitudine și gravitate, cu ceea ce am izbutit să salvez documentar. Ajuns acum la vîrsta senectuții și presat mai ales de prieteni tineri să-mi scriu memoriile, resimt puternic lipsa unor însemnări de zi cu zi
Paul Cornea - "Cu cît anii trec, cu atît resimt mai puternic atracția literaturii" by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10541_a_11866]
-
transpunere, la empatie, nu de alta, dar ele, în special, trimit la OM, OM fără de care lumea, omenirea, nu prea (că olteanul!) există. Lăsând glumă la o parte, trebuie spus că orice act de înțelegere prin transpunere presupune o anume ,,trăire”, o participare (chiar și de natură subiectivă), condiționată ontologic de ,,o stare particulară a ființei, situată într-o dispoziție favorabilă de receptivitate și cunoaștere reciprocă” (A. Marino, Hermeneutica lui Mircea Eliade, Editura Dacia, Cluj-Napoca, p. 64). După cât se vede, procesul
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
pe semenul meu) înseamnă a-l implică în propriul meu mod de a fi. Această chestiune echivalează cu ,,a vorbi intru ceva”, după zisă lui C. Noica, și presupune, cel puțin două existente de aceeasi disponibilitate și de aceeasi identificare. Trăirea din interior înseamnă, în termenii lui Hans-Georg Gadamer, în primul rând, ,,re-situare”, fără a accepta intropatia (empatia), apoi, după alți autori (de exemplu, Mircea Eliade), retrăire în sens experimental, concret, autentic și nu simplă acceptare teoretică. Transpunerea presupune în același
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
este unul din gânditorii care concep empatia că pe o capacitate de ,,a prelua rolul celuilalt”, însă în planul social existent și, doar imediat. El percepe această ,,capacitate” a individului că pe o formă a ,,inteligenței sociale”. În acest caz, trăirea interioară vizează o lume cotidiană și contingenta, în care apare raportul ,,eu-celălalt”, raport că experiența și modalitate de înțelegere reciprocă orientată, fie spre cunoaștere psihologică (a celuilalt: el, ei etc.), fie spre comunicare. Pentru a punctă a doua mare formă
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
mea!» (THEODOR RAPĂN) Celelalte sunt prelungiri ale trupului. Cartea e altceva, cartea e o prelungire a memoriei, a imaginarului, a ființei cosmice.” 2. Pe langă ziarul ,,Teleormanul” funcționa un Cenaclu Literar în care nu vârstele îi apropiau pe cenacliști, ci trăirea aleșilor în fiorul cuvântului scris. De atunci am rămas cu acest cult al cărții și al creației. O spun într-un mod care poate să pară patetic și nu aș vrea să îl simțiți așa. Receptați-l că pe o
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
tuturor timpurilor și popoarelor, si toate trecute prin inima reginei - POEZIA! Poetul crede cu toata ființă în CUVÂNT, îl simte cum simți o ființă cu toate ale vieții, crede în forță lui demiurgica, de aceea își asumă cu toată sinceritatea trăirii esențialul, micile și marile sensuri ale existenței.,, La echinocțiu smirna se preface în mucenița Nimfodora, sfântă, pe cumpene de vânt slăvesc ghindarul, din muritor sunt răspopit Cuvânt! Nu am murit! Nu am murit?”. Versetele freamătă de fiorul spunerii, ca și cum ar
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
literar sub semnul tragicului nimb de martir - nu pot fi despărțite de Ruga ciunea inimii: „Doamne Isuse Hristoase, milu iește-mă pe mine păcătosul” - ce a însuflețit mișcarea Rugului Aprins de la mănăstirea Antim. Pentru Vasile Voiculescu, Rugul Aprins a însemnat ucenicia trăirii isihaste, pregătirea pentru martirajul care avea să-i încunune existența, cum afirma Zoe Dumitrescu Bușulenga. A vorbi despre Rugul Aprins înseamnă, a vorbi despre o anumita epoca din cultura și din spiritualitatea românească, incluzând și o anumită perioadă din viața
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]