611 matches
-
pentru un fundament plauzibil bine prezentat decât pentru demonstrațiile stricte. Spun că e de dorit să-i învățăm presupunerea, nu și că e ușor să-i învățăm asta. Nu există metode ușoare de predat presupunerea. Poate am spus câteva lucruri trăsnite până acum, dar am evitat cel mai nebunesc lucru, sper, care ar fi să pretind că am o metodă infailibilă de a preda presupunerea. Și totuși, nu este imposibil să predai presupunerea. Sper ca unele din exemplele explicate pe larg
Matematica și cunoașterea științifică by Viorel Barbu () [Corola-publishinghouse/Science/1112_a_2620]
-
oroare pentru apă. El știa, și știa foarte bine, nu știu cine îl învățase, poate nea Filică, taică-su sau nenea „Pufi” Diaconescu, mare fotbalist, jongler al fotbalului ieșean pe atunci, care, mai târziu, când începusem să frecventăm școala din cartier, ne trăsnea cu varga la palmă când nu știam tabla înmulțirii! Vai, unde sunt timpurile acelea, Doamne, adu-le înapoi! Pe toloaca întinsă din fața casei în care locuiam cu părinții într-o casă cu chirie, în stânga fostului regiment de grăniceri, în care
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
câinii. Apoi a dat drumul primului câine și l-a chemat la el. Haita a înconjurat pe departe prada. Lupii erau siguri că vor devora totul, până și hamurile de piele. Când a sărit lupoaica la gâtul omului, acesta a trăsnit-o cu un foc de armă. Câinele înaintaș a ucis un alt lup, probabil, tovarășul apropiat al lupoaicei, un lup uriaș și sur. Câinele îi retezase scurt, beregata. Restul haitei a sărit să sfârtece leșurile celor doi lupi morți. Omul
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
în afară de sfârâitul lumânărilor, altceva nu tulburase încremenirea celor din jurul mesei. Căpitanii salutară și strigară într-un glas: — Poruncă, măria ta! — Mâine, până-n ziuă, și aci vodă se opri. Își aduse aminte că acum vreo zece ani, când turnul seimenilor fusese trăsnit și explodase cu toată pulberăria, a pus de l-a refăcut din zid având în vârf un ceas ca cel așezat de vodă Vasile Lupu la Iași în clopotnița de la Trei Ierarhi. Mai trase o dată aer în piept: — Mâine în
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
treburi care greu așteaptă, cum ar fi vânzarea grânelor. Fără porunca noastră nu se vinde nici un bob. Stau jitnițele domnești pline și vine vara. Aș dori să afle capuchehaia Ferriol al francilor că la București s abat furtuni mari și trăsnește din senin. Doamne ferește să se aprindă jitnițele domnești! Aud că în Franța de frig nimeni nu mai seamănă holde. Mi-ar părea rău să se piardă de trăsnet grâul nostru, să-i spui lui Ferriol. — În cât timp ajunge un
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
povestea, privirile i se aprinseră de o lumină intensă, care mă subjugă: - ... Să vezi ce s-a petrecut în ziua când am terminat cu montatul tuburilor și racordul la rețea. Lucram la instalarea contorului și a siguranțelor. Afară ploua și trăsnea, uite-așa alergau fulgerele în jurul casei, ca niște șerpi de foc. Eu lucram pe viu, fără mănuși și fără cizme de cauciuc. Trece curentul prin mine și eu nu simt nimic. La școala de maiștri demontam întrerupătorul de lângă ușă, puneam
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
noroc, mă, îi spuneam, și îi întindeam mâna și ăla mi-o strângea și fleașc! cădea jos bâțâind. Nevastă-mea, zice, Ioane, vezi să nu pățești ceva și n-apuc să-i răspund, că o dată, bum! un stâlp de foc trăsnește în mijlocul casei și intră în pământ și lasă în urmă fum, flăcări și miros de pucioasă... Și privirea lui se lărgi în acea clipă și se uita la mine dând puțin capul înapoi, dar nu prin îndoire, ci prin recul
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
răspuns: Megherel îl ajutase. Da, se luase după el, asta era, dar atunci care era secretul ăstuilalt, inițiatorul, al lui Megherel?... O să aflu eu... În ceasurile acelea gândul mi-a revenit la doamna de la "amicii orbilor" și deodată m-a trăsnit parcă o revelație. Așa era, îmi plăcuse, dar eu ei? Și m-am zărit într-o oglindă a unei vitrine și m-am oprit. Slab, osos, rău îmbrăcat... haine lăbărțate, negre, țesute în casă, cusute de Iangă cu nasturi puțini
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
au închiriat camera de serviciu. N-au mai rămas decât cu două camere, dar au închiriat chilia asta, să-și mai rotunjească bugetul. Cafeaua e chiar rece și amară, nu mai rămâne nici o scăpare, trezirea e inevitabilă. Hai, că ești trăsnit cu vizitele astea ! Duminică, la grădina zoologică ! Doar n-ai de gând și pe arșița asta... — N-am de gând. M-aș duce la Muzeul „Antipa“. Istorie naturală, de la fluturi la urși. Acolo e chiar răcoare. Mai liniștește mintea. Liniștește
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
tot la bătălie... să ne batem cu românii... ― Vai de mine, don' locotenent! sări Petre speriat. Doamne ferește! adăugă pe urmă, închinîndu-se de mai multe ori. Doamne, apără-ne și nu ne părăsi!... Mare păcat, don' locotenent... Apoi să nu-i trăsnească Dumnezeu din senin? Consternarea ordonanței îi făcea bine. Dacă un om simplu se revoltă, atunci eu ce să fac? își zise Bologa, uitîndu-se mulțumit la Petre, și îndată urmă în sine: Atunci cum să nu înțeleagă și generalul?..." De azi-noapte
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
fi stăvilit respirația aprinsă: ― Tu?... Tu?... Ajunse lângă notar, la doi pași. Apoi, cu o iuțeală fulgerătoare, îi repezi un pumn îngrozitor în gură, șoptind ca ieșit din minți: ― Tu?... Tu?... Mișelule!... Mișe... Notarul se clătină ca și cum I-ar fi trăsnit din senin. Lovitura a fost atât de neașteptată, că l-a buimăcit cu desăvârșire. Barba i se însîngeră din buza plesnită. O secundă rămase cu ochii holbați la Apostol și cu gura căscată. ― Ieși, mișe... ieși! gâfâi Bologa, uitîndu-se împrejur
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
și în clipa pornirii trenului, mai întrebă câte ceva pe gropar despre sărbători, gîndindu-se numai că Ilona va rămâne singură aici. După ce dispăru groparul, Apostol, fericit, dădu să caute pe Ilona, o așteptă... Nimic. Îl cuprinse o tristețe chinuitoare când îi trăsni prin cap că fata o fi dormind undeva prin vecini sau la vreo rubedenie. Numai la cină și întîmplător îi spuse Petre că "fetișcana" s-a încuiat în odăița din fund și nici nu crâcnește, parc-ar fi înghețat acolo
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
ochii lui, fără să clipească, și nu răspunse, parcă n-ar fi înțeles nimica sau ar mai fi așteptat lămuriri. ― Îmi trebuie răspunsul acuma, numaidecît! continuă Apostol, enervat puțin de tăcerea bănuitoare a țăranului. Să nu crezi că mi-a trăsnit prin cap așa... M-am gândit bine și am cumpănit... Vidor întoarse ochii spre ferestrele dinspre ogradă, oftă, se scărpină în ceafă, clătină din cap și apoi zise rar, uitîndu-se cam pieziș la ofițer: ― De... domnule locotenent, vorbă mare ai
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
uit de lume, Cu mintea s-umblu drumul poveștilor ce-aud. Orlogiul să sune - un greer amorțit - Și cald să treacă focul prin vinele-mi distinse, Să văd roze de aur și sărutări aprinse În vreascuri, ce-n foc puse trăsnesc des risipit, Ca vorba unei babe măruntă, țănduroasă. Atuncea focu-mi spune povestea-a mai frumoasă. Din el o aud astfel cum voiu să o aud Ș-amestec celelalte cu glasu-i pâlpâit. Și mîndru-acest amestec gîndirea-mi o descoasă, O-nșiră apoi
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
Strălucitele lor coifuri, la stîncimea detunată, Unde ultima cetate ridica-n nori a ei colți. Nori ca de bazalt de aspri se zidesc pe-albastra boltă, Parc-auzi a Mării-negre și a Dunării revoltă Și a lumi-ncheeture parcă le auzi trăsnind; Răsculatu-s-a-Universul contra globului din aer? Stelele-n oștiri se mișcă? Împărații sori se-ncaer? Moare lumea? Cade Roma? Surpă cerul pe pămînt? Nu. Din fundul Mării-negre, din înnalte-adînce hale, Dintre stînce arcuite în gigantice portale Oastea zeilor Dadei în lungi șiruri
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
semnele strâmbe întoarse-arabește: Sunt legile-n semne din ăst univers. Cu barba lui albă de vânt răscolită, Aruncă pe lume el ochii lui suri Și chiue vântul cu-aripa sburlită, Adună și sparge o turmă cumplită De nori ce aleargă trăsnind în păduri. Prin noaptea bătrână, ursuză, voinică, Prin nori ce se clatin, se luptă, se sparg, Feciorul de rege trecea fără frică - Pe munte lucește o flacără mică Cu raze ce taie-ntunerecul larg. În van la picioare-i fug râuri
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
eventualul interlocutor. Umorul lui înțelept, tăios și exploziv pornea din făptura sa și adesea amicii își dădeau seama târziu că glumește permanent speculând ideile chiar neclare. Este de asemenea un extrovertit cu toane, care adesea se manifesta surprinzător cu observații trăsnite; o fire veselă și deschisă care lua în bășcălie orice situație în care se afla, chiar dacă părea aparent fără ieșire, cum adesea întâlnești în viață, însă foarte atent să nu jignească pe careva. De aceea era simpatizat de colegi, care
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
piatră bine lustruită, cum cădeau atâtea din cer. Sau poate nici nu căzuse din cer ca alte pietre. Poate că stătea aici de când lumea și cine știe cărui nebun i s-a năzărit pe vreme de furtună că e cine știe ce. O fi trăsnit-o vreun fulger. Născocitorul putea să fi fost smintit, nătărău sau numai beat, iar oamenii cred lesne orice, chiar dacă n-au văzut. Și iată cum a ajuns vestea cumplită la urechile regelui. Încălzit de nălucile altora, a născocit și el
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
De pildă, la noi încă se mai crede că "dacă tună din vale va fi secetă, iar de tună din deal vin ploi și vreme rea" (E., 65 ani, Suceava). La fel se întâmpă și cu fulgrerele: Atunci când fulgeră și trăsnește în ceva sau pe cineva este un semn al mâniei lui Dumnezeu..." ( D., 62 ani, Suceava) Divinația meteorologică este deseori confundată cu divinația care are drept scop prognosticarea vremii. 3.1.5. Divinația siderală sau astrologia Este una dintre cele
Socioantropologia fenomenelor divinatorii by Cristina Gavriluţă () [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
noi, românii, am înțeles foarte prost ideea de libertate sau democrație (mă rog, toată lumea și-a dat seama de asta.) Cei mai simpli și profitorii au înțeles-o ca o atitudine în care ești liber să faci tot ce-ți trăsnește prin cap. Noi am devenit liberi înainte de a ști cu adevărat ce este libertatea. Dumneavoastră, cum o vedeți? Părerea d-voastră care este? întrebă unul din invitați. Libertatea trebuie să stea în primul rând în capacitatea de a decide, în
[Corola-publishinghouse/Science/1468_a_2766]
-
fost perfectă pentru slujba aia, zise el. — De fapt, aș fi fost jalnică, răspunse ea. Nu e genul meu de muncă. Și la șah aș fi fost jalnică. —Probabil, zâmbi Neil. Țin minte că mereu încercai tot felul de mutări trăsnite cu regina, lăsându-ți regele descoperit. E bărbat, trebuia să-și poarte singur de grijă. Darcey râse și luă tava cu băuturi. Acum mă întorc la masa mea și o să vă batem măr. Asta te-ar face să te simți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
mă interesează. În altă ordine de idei, cu L. nu mai discut nimic despre Mircea. Cu el m-am Întâlnit lunea asta și mă voi mai Întâlni luni ce vine. Cere neapărat să-i dau niște scrisori care mi-a trăsnit mie prin cap să i le scriu, dar acum nu mai am chef să i le dau. Nu-s scrisori de dragoste, ci amintiri din copilărie, impresii cotidiene, diverse păreri despre artă, viață. Vreau să-i dau și din desenele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
de scufundător ai lui Hans Hess, nu era un romantism dotat cu soare, plaje și palmieri, nu era celebra Eiscrem-Paul-Anka ce-ți picura zmeurie în suflet: riff-urile erau ecourile sunetelor de chitară, care dădeau năvală peste idilele Milkshake și Pettycoat, trăsneau lumea oțelăriilor cu macarale strămoșești, pe care fratele meu nu le putea găsi mai puțin mincinoase. Combina muzicală Grundig pe care ne-o dăruise Herr Hackler și care consta dintr-un radio, un pick-up și un magnetofon avea un raft
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
se ițește un personaj oriental. Nici nu l-am chemat, nici nu-l rog să zăbovească: e străinul, evreul care pândește din fundul Înnegurat al poveștii mele, așa cum pândește, și va continua să o facă, dacă legislația prudentă nu-l trăsnește, la fiece carrefour al Istoriei. În cazul nostru, numele Oaspetelui de piatră e Samuel Nemirovsky. Vă scutesc chiar și de cel mai mic amănunt referitor la acest ebenist Întru totul banal: frunte senină și Înaltă, ochi de o tristă demnitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
genunchi în fața comodei din camera Annei. M-am oprit din ce făceam. Nu puneam chiloții tatei în sertarul Annei, nu-i așa? Ba da. Mi-am dat seama că era cazul să-i mut. Pentru că Annei nu avea să-i trăsnească prin cap că e ceva în neregulă când avea să-și schimbe chiloții și să se trezească îmbrăcată cu o pereche uriașă de boxeri. Asta presupunând că Anna își schimba chiloții. De fapt, dacă stăteam să mă gândesc mai bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]