613 matches
-
răspuns: Megherel îl ajutase. Da, se luase după el, asta era, dar atunci care era secretul ăstuilalt, inițiatorul, al lui Megherel?... O să aflu eu... În ceasurile acelea gândul mi-a revenit la doamna de la "amicii orbilor" și deodată m-a trăsnit parcă o revelație. Așa era, îmi plăcuse, dar eu ei? Și m-am zărit într-o oglindă a unei vitrine și m-am oprit. Slab, osos, rău îmbrăcat... haine lăbărțate, negre, țesute în casă, cusute de Iangă cu nasturi puțini
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
cam da, căci de 17 ani, atunci când ajung la Odiseea, le spun studenților să țină minte că există și călătorii la capătul cărora nu descoperi doar lumea din jurul tău, ci, mult mai important, lumile din tine. Pe cei mai mulți, povestea îi trăsnește în moalele capului și-i pune pe gânduri, pe unii îi lasă rece, în timp ce mie mi se pare un loc comun. Niciodată în miile de km făcuți în cei 17 ani prin Europa și America nu am simțit că ar
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2176_a_3501]
-
neagră, noduroasă, se ridicase spre mine. Voia să mai zică ceva, dar deodată ochii, sticlind, i se înălțară și mânile cuprinseră pușca. Un vâjâit ca de vânt trecea pe sus. Un stol mare de rațe se învălui deasupra noastră. Puștile trăsniră, umplând de tunete adânci pădurile bătrâne de sălcii. Țipete ascuțite și mirate de găinuși răspunseră din trestii, câteva rațe căzură greu în stropi roșii, pe apă, pe când stolul, ca izbit de furtună, se întorcea brusc, se înălța, se pierdea pe deasupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
să te gândești mai bine la ale tale. De obicei îmi plăcea să-i urmăresc pe oamenii care veneau acolo, pentru că erau ciudați. Azi nu era nimeni, în afară de un moș întins pe două scaune la o masă în față, care trăsnea a poșircă de-ți muta nasul. Îmi întipărisem atât de bine în minte mirosul ăsta de fum amestecat cu izul de bere al podelei, încât uneori trebuia doar să mă gândesc la el și îl simțeam în nări. Undeva, pe la
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
parfumata! Ăla puțea pur și simplu! L-am mirosit eu! Când a intrat pâș-pâș și cu inima bum-bum în dormitor, avea încălțările alea cu șireturi, ca niște papuci nereușiți, pline de glod. Și dacă ar fi fost numai atât! Dar trăsneau usturător - pha!... - a urme din urina și excrementele tuturor câinilor vagabonzi din oraș. Cele mai jalnice și mai rău mirositoare făpturi! Și asemenea specimene îngălate se pretind a fi semenii mei. Ba mai au și nerușinarea să mi-o latre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
soarele și adierea vântului prin ferestrele deschise uscau rapid cerneala risipită în coloane nesigure de semnături pe marile coli ale tratatului de pace, cei prezenți se treziră animați dintr-odată de o grozavă poftă de șampanie. O salvă de dopuri trăsni din zeci de sticle deodată, marcând începutul banchetului. Turnuri întregi de pahare pieriră, ca să înflorească în minunate fântâni de spumă și lumină curgătoare. Marele dragoman al Înaltei Porți, Dimitrie Moruzi, trecu ceva mai târziu, ca din întâmplare, prin salonul dineului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
grijă pe unde calci. — Și cu toate jaluzelele trase? Ignatius, afară-i încă lumină. — Existența mea nu-i lipsită de elemente proustiene, spuse Ignatius din patul în care se reîntorsese în grabă. Vai, stomacul meu! — Și miroase aici, de te trăsnește. — Păi la ce altceva poți să te aștepți? Trupul omenesc, când este închis, produce anumite mirosuri pe care noi tindem să le uităm în această epocă a deodorantelor și a altor perversiuni. De altfel, eu găsesc atmosfera acestei încăperi destul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
erupție pe piele tocmai când bătrânul libidinos deschidea ușa dormitorului ei. — Ce murdărie, strigă Ignatius, scuipând floricele de porumb peste mai multe rânduri de scaune. Cum îndrăznește să pretindă că este virgină? Privește ce față degenerată are! Violeaz-o, omule! Ce trăsniți mai vin aici la matinee, spuse o doamnă cu o sacoșă pentru cumpărături, vecinei ei. Privește-l. Mai poartă și cercel. Urmă apoi o scenă de dragoste, prezentată estompat și Ignatius începu să nu se mai poată stăpâni. Simți cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
concentreze asupra unui articol dintr-o revistă populară. S-a surprins recitind iar și iar aceleași paragrafe, așa că a renunțat și, Înclinându-și trupul, și-a lipit ostenit fruntea Înfierbântată de geamul umed. Vagonul - unul de fumători - era supraîncălzit și trăsnea de duhorile populației străine a statului. A deschis fereastra, dar l-a cuprins dârdâiala când l-a Învăluit un nor de ceață. Cele două ceasuri de călătorie i s-au părut lungi cât două zile și aproape că a plâns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
Ei bine, eu nu mă tem de Întuneric, așa că mi-am pus mantaua impermeabilă și cizmele de cauciuc și am ieșit. Știi, Înainte mi-a fost Întotdeauna frică să afirm că nu cred În Dumnezeu - ar fi putut să mă trăsnească -, dar uite că-s aici și, evident, nu m-a trăsnit. Dar important este că de data asta nu m-am temut mai mult decât când eram un Scientist Creștin, ceea ce am fost anul trecut. Așadar acuma știu că sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
pus mantaua impermeabilă și cizmele de cauciuc și am ieșit. Știi, Înainte mi-a fost Întotdeauna frică să afirm că nu cred În Dumnezeu - ar fi putut să mă trăsnească -, dar uite că-s aici și, evident, nu m-a trăsnit. Dar important este că de data asta nu m-am temut mai mult decât când eram un Scientist Creștin, ceea ce am fost anul trecut. Așadar acuma știu că sunt materialistă și tocmai fraternizam cu fânul când ai apărut tu și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
rezolvat pentru individ chiar de către individ, aici, sub frunțile Înalte și palide ca a mea, iar tu ești prea pedant ca s-o recunoști. Tânăra a lăsat frâul din mână, ca să amenințe bolta cu pumnul. - Dacă există Dumnezeu, să mă trăsnească acum. Să mă trăsnească! - Iarăși vorbești despre Dumnezeu În stilul ateilor, a observat Amory. Materialismul lui, o mantie mereu prea străvezie, fusese sfâșiat În bucăți de blasfemia lui Eleanor. Ea o știa și pe el Îl enerva că ea știa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
de către individ, aici, sub frunțile Înalte și palide ca a mea, iar tu ești prea pedant ca s-o recunoști. Tânăra a lăsat frâul din mână, ca să amenințe bolta cu pumnul. - Dacă există Dumnezeu, să mă trăsnească acum. Să mă trăsnească! - Iarăși vorbești despre Dumnezeu În stilul ateilor, a observat Amory. Materialismul lui, o mantie mereu prea străvezie, fusese sfâșiat În bucăți de blasfemia lui Eleanor. Ea o știa și pe el Îl enerva că ea știa. - Și, ca majoritatea intelectualilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
alb uriaș care îl ucisese pe José Diaz, ca și cum ar fi trebuit să ne placă de el doar pentru că susținea că asasinul nu era mexican. Toată lumea știa că era mexican - doar că acuzaseră niște mexicani nevinovați. Ne spunea povestea aia trăsnită despre cum fusese el martor la omor, dar nu ne furniza amănunte, iar atunci când am insistat, s-a închis în el. CASL a primit câteva scrisori anonime, în care se spunea că vinovatul era un bărbat alb, unul imens, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
omului” (34, p. 82). Dei otiosi sunt schimbați cu dei pluviosi. Aceștia din urmă preiau de la cei dintâi - odată cu arma fulgerului - și o bună parte dintre prerogative. Și apoi [Sf. Ilie] că a plecat După Iuda pân’ la iad, Tot trăsnind și fulgerând Și în sbici de foc pocnind, Iuda, când îl auzia, Sta în loc și amorția. Dar Ilie l-a luat Și cu lanțu l-a legat (12, p. 87). înfruntarea dintre zeul furtunii și demon este, ca și celelalte
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
timp de furtună sunt „rudimentara origine a paratrăsnetului” ; cf. 77, p. 85.) Atestate și în alte zone ale Europei (111, pp. 215-216), astfel de gesturi au un caracter exclusiv magico-apotropaic. Când tună și fulgeră, poporul crede că Sf. Ilie îi trăsnește pe draci, oriunde s-ar afla ei ascunși. Deținerea sau arderea crengilor și frunzelor de paltin are menirea de a alunga diavolul din casă și, implicit, de a o apăra de fulgerele mânuite de Sf. Ilie. Un al doilea aspect
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
legendă locală : vântul care „prăpădea lumea” era „un om cu aripi, da’ o aripă i-a luat Dumnezeu, că era prea tare” (7, p. 397). După același model mitic e construită legenda românească a Sfântului Ilie, stăpânul furtunii : „pentru că atunci când trăsnea, dârdâia pământul prea tare..., de-a căzut Dumnezeu de pe scaun”, Dumnezeu i-a uscat o mână și/sau un picior. Dacă Sf. Ilie ar fi fost întreg, „de mult ar fi prăpădit lumea” (14, p. 296). „Tăierea picioarelor” furtunii din
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
colinda tip Furarea astrelor, cu un scenariu asemănător cu cel în discuție - zeul furtunii (Sf. Ilie) răpune demonul (Iuda) care a furat Soarele și Luna de pe cer : Și apoi [Sf. Ilie] că a plecat După Iuda pân’ la iad, Tot trăsnind și fulgerând Și în sbici de foc pocnind ; Iuda, când îl auzia, Sta în loc și amorția, Dar Ilie l-a luat Și cu lanțul l-a legat (27). Tot în colinde, junele folosește împotriva leului o armă exclusiv războinică (arcul
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
părerea mea, desfigurează literatura și artele în general, este mai curând ușurința de a bombarda lumea cu o mulțime de creații lipsite de răspundere creativă, lipsită de miez și suflet. Orișicine (chiar și eu!) din diaspora, poate publica ce-i trăsnește prin cap. Într-un fel este bine, acest fenomen reflectând un mare interes pentru literatură și arte. Da, eu cred că europeanul este încă interesat de poezie, de arte, de muzică și este de datoria oamenilor de arte să găsească
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
de cruzimi nebănuite împotriva unor români pașnici, a femeilor, copiilor și a preoților în mod special. Unele localități în care s-au comis atrocități în masă, după eliberarea Ardealului din toamna anului 1944, au devenit localități “martir“, cum sunt comunele Trăsnea, Ip, Ciumarna județul Sălaj sau Moisei.
MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Ioan Seniuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1662]
-
când cu minunile, și cu porcii. Porcii put, de pildă. Conducerea fermei s-a decis la săvârșirea unei mici revoluții: cu o mașină specială, se răspândește peste exemplare parfum de violete - calitate excelentă, 12 franci litra. E altceva, desigur; porci trăsnind a violete - alte idei, altă atmosferă, poate chiar o altă realitate. Numai că locuitorii satului nu vor o altă realitate. Ei protestează la parfumul de violete care se înalță din porcăria satului. Ei susțin că o porcărie trebuie să miroasă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
timp privirile i se aprinseră de o luminiță intensă, care mă subjugă: ― ...Să vezi ce s-a petrecut în ziua când am terminat cu montatul tuburilor și racordul la rețea. Lucram la instalarea contorului și a siguranțelor. Afară ploua și trăsnea, uite-așa alergau fulgerele în jurul casei, ca niște șerpi de foc. Eu lucram pe viu, fără mănuși și fără cizme de cauciuc. Trece curentul prin mine și eu nu simt nimic. La școala de maiștri demontam întrerupătorul de lângă ușă, puneam
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
noroc, mă, îi spuneam, și îi întindeam mâna și ăla mi-o strângea și fleașc! cădea jos bâțâind. Nevastă-mea, zice, Ioane, vezi să nu pățești ceva și n-apuc să-i răspund, că o dată bum! un stâlp de foc trăsnește în mijlocul casei, și intră în pământ și lasă în urmă fum, flăcări și miros de pucioasă... Și privirea lui se lărgi în acea clipă și se uită la mine dând puțin capul înapoi, dar nu prin îndoire, ci prin recul
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
și encefalograma sa (din care reiese, de altfel, că ‹ are o activitate cerebrală obișnuită, după cum mi-a explicat neurologul pe care l-am consultat în vederea scrierii acestui text). De asemenea, se plânge - într-un stil despre care crede că-i trăsnit simpatic, deși nu-i decât strident - că nu va primi bani pentru cartea sa: „Lucrarea damnează drepturile autorului.“ În realitate, modul lui de a scrie damnează plăcerea noastră de a citi. P. S. Iată o mențiune mai puțin comică, de pe pagina
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
o pădure - nu se mai poate conta pe jurămintele de credință ale unui poet. Vor veni la rând luncile, câmpiile, văile, munții... nu, munții nu, autorul rămâne deocamdată un tradiționalist în probleme de orientare sexuală. Poetul spune multe alte lucruri trăsnite în cartea sa. Unele rămân de neînțeles: ‹ „Chiar dacă întreg universul / ar trece prin câmpul tău de facere / o, buna mea gândire / cupolă danaidă de ispită / nu te-ai opri în acel dincolo, al neștiutului.“ (Cupola danaidă) Probabil însă, este mai
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]