1,181 matches
-
social” „Cadran” (ianuarie-iunie 1934) și se implică în existența revistei „Pamflet” (1934-1938), la care iscălește și articolul-program (Cuvânt pentru o plecare la drum). Temperament efervescent, de rară energie, în ciuda sănătății șubrede, a fost prezent în numeroase alte periodice, de orientare tradiționalistă sau modernistă: „Abecedar” (Brad), „Adevărul literar și artistic”, „Azi”, „Calendarul”, „Comedia”, „Complex”, „Cosinzeana”, „Curentul”, „Familia”, „Floarea soarelui”, „Gazeta literară”, „Gândul nostru”, „Însemnări ieșene”, „Manifest”, „Năzuința” (Craiova), „Omul liber”, „Opinia”, „Rampa”, „România literară”, „Reporter”, „Revista Fundațiilor Regale”, „Revista scriitoarelor și scriitorilor
ZAMFIRESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290697_a_292026]
-
propusă de Valeriu Anania, sonetele ar exprima năzuința sufletului uman de a se contopi cu Logosul divin. Dintre piesele de teatru ale lui V., Fata ursului, Umbra și Pribeaga reflectă climatul rural în care își are sursa lirismul de orientare tradiționalistă. Un climat cu pronunțat specific etnografic și reminiscențe de mentalitate arhaică, îmbibat de superstiții și credințe stranii, punctat și de anomalii sociale. Optica, scenic obiectivată, e demitizantă. În Umbra, venit după cincisprezece ani de absență în locurile de obârșie, un
VOICULESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290623_a_291952]
-
nației”, de un „nou ideal al acesteia”, față de „generația veche”, eroică prin actele Unirii și Independenței, dar și consumată de politicianism. Într-o atare orientare de mare demers istoriografic, constituirii Regatului i-au fost rezervate mai puțin de două pagini, „tradiționalistul” Iorga „neiertând”, se pare, „trecerea” obstinată de liberali a momentului 1881 În contul „marilor izbânzi ale partidului lor”. Frapează Însă „strivirea” istoriografică a acelui moment, Într-un spațiu redacțional de doar „șase aliniate”, conținute de un capitol intitulat Consolidarea internă
ANII 1866 ŞI 1881 LA ROMÂNI. NOTE ISTORIOGRAFICE. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by GH. CLIVETI () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1246]
-
a valorilor românești nealterate și deținătoare a unei culturi cizelate de contactul cu civilizația austriacă, simțindu-se încă în inferioritate etnică și marginalizată în plan politic de centrul „vinovat” de aderența la europenism. Tentația modernității și refuzul literaturii de factură tradiționalistă, asociate conștiinței eșecului și neputinței, generează la S. o devoratoare ură de sine care se manifestă și în „experimentele” poetice, și în tematica prozei sale. Risipite în presă, articolele critice și de opinie exprimă nevoia unei estetici proprii locului și
STREINUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289978_a_291307]
-
de teoriile modernizării sunt, în principal, două: legitimarea ordinii asimetrice a „relațiilor de putere între societățile tradiționale și moderne”; ideea societăților-lider și a legitimității rolului lor, căci, de vreme ce Occidentul și SUA sunt societăți avansate, iar oricare altă societate întârziată „este tradiționalistă și înapoiată, ultima trebuie s-o adopte pe cea dintâi ca model și linie directoare” (So, 1990, p. 36). Teoriile modernizării susțin, în al treilea rând, ideea și „politica ajutorului străin”, ca factor de ameliorare, promovată ca atare de SUA
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
mai scăzut (conform datelor EVS’99, un vest-european este membru, în medie, în 1,13 asociații altele decât sindicate și partide politice, în timp ce în Europa fostă comunistă același indicator are valoarea 0,41). Urbanizarea este mai redusă, iar societățile mai tradiționaliste, unele dintre ele (în special România, Albania, Polonia, Bulgaria și Ucraina) cu importante segmente agrare mențin, acest pattern. România nu face excepție. Conform EVS’99, ponderea celor care întâlnesc săptămânal prieteni este de 34%, 27% dintre români își întâlnesc săptămânal
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
consonanță cu motivele și sugestiile simboliste, de o anumită pregnanță a notației pe alocuri. Începând cu Fântână (1938) autorul renunță la proiecția stărilor proprii și se întoarce, moralizator și discursiv, spre semenii săi. Intervine totodată o implicare accentuată, cu ecouri tradiționaliste, definită ca „elementul pur descriptiv al forțelor htonice” (E. Lovinescu). Prezențe editoriale târzii sunt Armonii în zori (1961), Treptele împlinirii (1967) și Poezii, volum antologic (1968). De fapt, încă dintr-o etapă anterioară, ilustrată de versificările din volumele De vorbă
TALAZ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290037_a_291366]
-
Miralena Milany, iar subtitlul devine „Literatură, ideologie, cultură generală”. V. are două faze distincte de editare: în cea dintâi (1930 și parțial 1931) e o publicație juvenilă obișnuită, în cea de-a doua devine declarat avangardistă. Inițial eclectică, tipărește versuri tradiționaliste (Virgil Gheorghiu, Symonis, Teodor Scarlat, Vremuri vechi, Decor nocturn, Haliduna, Al. Raicu, Pace), alături de câteva proze banale, o traducere după Alfred de Musset (S-apropie sfârșitul) semnată de Teodor Scarlat, epigrame, cugetări și anecdote. Face notă aparte Ion Simionescu, prezent
VRAJA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290649_a_291978]
-
se afirmă deplin după 1970, poetul ar trebui încadrat mai degrabă în ramura ardeleană a generației ’60, alături de Ioan Alexandru și Ana Blandiana, cu care este congener prin obârșie și prin afinități. „Primitiv modern” (Marian Popa), P. este un poet tradiționalist prin materialul inspirației și modernist prin imagerie și poetică. Nostalgia vârstei edenice a copilăriei, atmosfera cântecelor și poveștilor din satul natal, misterele pământului și ale cosmosului, percepția tragică a condiției omului contemporan, sfâșiat între magia imaginarului țărănesc și „jungla marilor
PITUŢ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288831_a_290160]
-
de la primul volum, amplificând impresia de rostire fundamentală sau de cercetare a marilor taine ale naturii, pe care o creează imaginile cinetice. Nevoia de regăsire imaginară a stărilor de început este responsabilă de o întreagă mitologie lirică asociabilă cu poezia tradiționalistă: satul, părinții, copilăria, creionul învățătorului care face semne misterioase pe hârtie. Expresia nu este însă deloc tradițională. Un ecou din Poemele luminii ale lui Blaga străbate versurile albe ale lui P., în spatele cărora se deslușesc contururile grave ale unor interogații
PITUŢ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288831_a_290160]
-
și plăcere. El „rezumă”, cum zic cei care îl contestă, dar cu inteligență și cu o ironie ce fac din rezumat o pagină critică delectabilă și edificatoare. Lectura criticului depinde de un anumit mod de a înțelege literatura, nu vechi, tradiționalist, ci legat de principiile unei critici estetice generale. Acelea pe care le folosea, în fond, și G. Călinescu și, după el, le-au folosit și criticii din a patra generație postmaioresciană. Unele aspecte se pot discuta. Poate fi apropiat Dimitrie
PIRU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288825_a_290154]
-
cântec al faptelor”. Altundeva poetul va spune: „Dacă nu suntem la fel cu versurile noastre/ la ce bun să mai scriem?” (Struguri). Dacă în Unde fuge mercurul, poem inclus în Curtea Medicilor (1979), se autodeclară, ironic (la adresa criticilor literari), „cuviincios”, „tradiționalist”, „un blând poet naturist”, unul din poemele apărute peste un deceniu propune o altfel de estetică, aspră, necruțătoare: „vreau sticla pe care o spargi să-ți faci un vârf/ de lance un stil ascuțit și neîndurător/ să scriu cu el
POPESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288922_a_290251]
-
Pe Argeș în sus (1923). Dar una dintre piesele cele mai bune, Aci sosi pe vremuri, fusese scrisă în etapa premergătoare apariției volumului Grădina între ziduri și a aparținut inițial acestuia. Nu e unica poezie de inspirație autohtonă anterioară fazei tradiționaliste, de vreme ce Balta, Seară la Miorcani se înscriu în aceeași linie. Noutatea nu e doar de decor și se exprimă într-o subiectivizare sporită, originală, a tablourilor, în muzicalizarea picturii, în lirism. E interesant cum, pe măsură ce se emancipează de influențe, inclusiv
PILLAT-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288815_a_290144]
-
istoria din Evanghelii neapărat în acord cu viața și mai ales cu anumite împrejurări istorice de la noi, ce nu au sens decât considerate în inefabilul unicității lor, ajunge ineficientă poetic. În Limpezimi (1928), cel de-al patrulea volum din seria „tradiționalistă”, P. poate fi considerat, față de cel din Pe Argeș în sus, ceea ce este Duiliu Zamfirescu în raport cu Vasile Alecsandri. Stoarsă de sucuri, poezia a dobândit limpezime de diamant. Un ciclu mai ales, Calendarul viei, reia nemijlocit inspirația din Pe Argeș în
PILLAT-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288815_a_290144]
-
din noiembrie 1938 până la 15 aprilie 1941. Director este Nellu Cristescu, iar redactori - Emil Gavriliu, Gh. Miulescu, M. Lefter. P.l. se autodefinește ca o publicație „pur literară”, „în afară de orice zbucium privitor la social”, neangajată politic sau ideologic. Poezie de factură tradiționalistă publică Nellu Cristescu, Vasile Dumitrescu, Gh. Miulescu, Ion Potopin, C. Pârlea, D. Costea, Emil Gavriliu, Petre A. Butucea, Gh. Manea-Manolache, Traian Mihăilescu, Virgil Treboniu ș.a., în timp ce proză semnează Emil Gavriliu și Ion Potopin, un articol de critică literară, „Glossa” lui
PRIETENIA LITERARA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289021_a_290350]
-
Mihail Sebastian în eseul polemic Cum am devenit huligan. Scandalul literar în jurul romanului De două mii de ani a clarificat oarecum poziția doctrinară de extrema dreaptă adoptată de R., dar a revelat și o închistare a teologului într-o atitudine îngust tradiționalistă, prin nimic confirmată ulterior. Monografia asupra lui Paisie de la Neamț sau aceea consacrată gravurii în lemn din Moldova evidențiază, pe lângă un spirit erudit, o deosebită intuiție în descifrarea valorilor artistice autentice și o conștiință românească echilibrată, ivită dintr-o sinteză
RACOVEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289082_a_290411]
-
în confiscarea ideii protocroniste pentru a o abate de la sensul ei strict literar spre funcția, deloc inavuabilă, de instrument în serviciul ideologiei și politicii național-comuniste. Agitația întreținută insistent de aceștia a făcut posibilă apariția și proliferarea altor forme de exces tradiționalist și de grandomanie autohtonizantă, din rândul cărora cea mai cunoscută, larg răspândită în zona studiilor istorice fidele doctrinei oficiale, a fost moda „tracomaniei”, numită astfel încă demult de Șerban Cioculescu, întrucât originea ei era destul de veche, putându-se fixa cel
PROTOCRONISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289046_a_290375]
-
română este Plâng, nu plâng (1995), o experiență ce stă sub semnul unei literaturi „filoromâne” (Adrian Dinu Rachieru), în sensul că marele model, Nichita Stănescu, alături de Blaga și Arghezi, guvernează universul său liric. Este o poezie modernistă în linia neoexpresionismului tradiționalist blagian, frământată de îndoieli și revolte argheziene, uneori încărcată de o tristețe bacoviană și mai ales de un puternic lirism, care irupe în maniera impetuoasă a lui Nichita Stănescu. Lirica, directă, de tipul confesiunii adresate unei persoane anume (poemele sunt
PUSLOJIĆ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289071_a_290400]
-
despre expozițiile „Tinerimea artistică” și „Arta română”, el semnalează „o seamă de talente menite să facă școală publicului încă nedeprins cu arta nouă și oarecum abstractă”. Pictorii remarcați pentru curajul de a prezenta „lucrări cu totul ieșite din cadrul banal și tradiționalist” sunt Nicolae Tonitza, Ion Theodorescu-Sion, Camil Ressu, Theodor Pallady, Marius Bunescu, Francisc Șirato, Dimitrie Ghiață ș.a. Tot aici Dan Botha, viitorul poet Dan Botta, acum elev și bibliotecar al Societății, debutează în 1923 cu sonetul Clopotul sfărâmat, traducere din Charles
RAMURI FRAGEDE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289127_a_290456]
-
ulterior I. Gr. Oprișan (1927), Scarlat Preajbă (1932) ș.a. Din 1936 R. apare sub conducerea unui comitet director compus din Scarlat Preajbă și Enescu-Bughea. Publicația, subintitulată la un moment dat „Revistă pentru învățături și îndemnuri bune”, are, în general, orientare tradiționalistă și religioasă. Sunt frecvente numerele comemorative și jubiliare sau se elogiază personalitățile care au animat și sprijinit periodicul. Așa se întâmplă în 1928, la zece ani de la apariție, când se dă și sumarul pe 1918-1928, apoi în numărul închinat lui
RASARITUL-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289137_a_290466]
-
5-6/1939). Interesant este numărul jubiliar 1-4/1938, în care se reproduc fotografiile principalilor colaboratori. R. parcurge mai multe etape de evoluție. În primul an colaborează numeroși scriitori basarabeni (Al. Mateevici, Nadejda Știrbei, Elena Dobroșinschi, George Lungulescu), apoi predomină scriitorii tradiționaliști, indiferent de zona de proveniență: poeții V. Militaru, I.U. Soricu, Ion Al-George, Constantin Asiminei, Ion Buzdugan, N. Batzaria, Nuși Tulliu, Ion G. Dinu, Gr. Vêja, Const. Goran, I. Dragoslav, Christea N. Dimitrescu (Cridim), D. Iov, George Voevidca, Nichifor Crainic
RASARITUL-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289137_a_290466]
-
Scarlat Struțeanu, Ovidiu Papadima, D. Caracostea, Al. Popescu-Telega. În ceea ce privește comentariul literar, acesta e susținut de N. Iorga, G. Bogdan-Duică, D. Caracostea, Tudor Vianu, D. Tomescu, C.Ș. Făgețel, Al. Dima, T. Păunescu- Ulmu. Cele mai multe articole se ocupă de promovarea literaturii tradiționaliste, față de arta modernă înregistrându-se adesea vizibile rezerve (Extremismul literar de Petre Drăgescu, Tradiție și literatură de T. Păunescu-Ulmu). Revista duce chiar polemici cu E. Lovinescu, Mihail Dragomirescu, Ovid Densusianu și cu unele reviste de avangardă (Intelectualizarea, Impertinență sau aiurea
RAMURI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289129_a_290458]
-
față de redactorul revistei, Ion Sân-Giorgiu, va colabora și la această publicație, dominată de personalitatea lui N. Iorga. Admirator constant și entuziast al lui Iorga, i-a și dedicat un amplu articol referitor la teatrul său. Ilustrând orientarea spre formele literaturii tradiționaliste, alte articole sunt consacrate dramaturgiei lui Octavian Goga și a lui Lucian Blaga, acestea fiind în epocă printre puținele studii despre opera teatrală a scriitorilor avuți în vedere. Admirația (nu o dată, cu accente encomiastice) față de Iorga pune în lumină o
PROTOPOPESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289047_a_290376]
-
de partea sa prestigiul incontestabil al șefului de școală, Lovinescu părea unicul erou civilizator. Poate fi atribuită, prin urmare, impresia de „discordanță” compozițională provocată de scrisul lui P. aspectului heteromorf al confluenței dintre „urmele” aluvionare, înșelătoare și persistente, ale convențiilor tradiționaliste și debitul, aflat în continuă ascendență, al „mareei” moderniste? În bună măsură, da. Pentru a răspunde însă pe de-a-ntregul întrebării sugerate de Perpessicius, trebuie prevenită, înainte de toate, o posibilă eroare logică. „Fluxul de autenticitate” - adevăratul responsabil pentru disfuncționalitatea instrumentelor
PETRESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288780_a_290109]
-
MUNCA, revistă apărută la Piatra Neamț, săptămânal, din 10 octombrie 1904 până în 1906. Editori sunt Mathilde și C.D. Gheorghiu. Publicație tradiționalistă, ce intenționează a fi democratică prin publicul larg căruia i se adresează, iar enciclopedică prin conținutul tematic variat, M. are de fapt un caracter eclectic. Programul cultural nu este bine definit, criteriile valorice au prea puțină importanță în alegerea autorilor
MUNCA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288281_a_289610]