1,183 matches
-
Islam (vezi), ajungând unul din locotenenții lui Elijah Muhammad (în certificatul de naștere, Elijah Robert Poole). Elijah Muhammad considera că predecesorul său, și fondatorul Națiunii Islamului, Wallace Fard Muhammad, fusese întruchiparea lui Allah, afirmație evident inacceptabilă pentru credincioșii musulmani mai tradiționaliști. Pe măsură ce Malcolm X a câștigat mai multă vizibilitate și a început să exprime idei oarecum diferite de cele ale lui Elijah Muhammad, tensiunile create între cei doi, precum și atitudinea critică a lui Malcolm X față de pozițiile mai moderate ale lui
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
înființeze o școală religioasă fundamentalistă (o "ieșiva"), stârnind astfel îngrijorarea evreilor asimilați din cartier, doritori să nu îi antagonizeze pe vecinii lor creștini. Romanele care au urmat arată scene sau evoluții ale unor evrei ce se desprind de comunitățile lor tradiționaliste și fundamentaliste, dar care în același timp resimt nevoia păstrării unei relații cu rădăcinile lor identitare. Uneori dilema lor este însoțită și de o afecțiune serioasă, care în romanul care l-a consacrat pe deplin pe Roth se numește, cum
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
ale activității sale de cercetător două soiuri extratimpurii de porumb: Suceava și Hăngănesc de Suceava, mult apreciate de cultivatorii de porumb din zona montană și submontană din nordul Moldovei, zone în care se mai găsesc sporadic în cultură la țăranii tradiționaliști din această parte a țării. Activitatea de creare a hibrizilor timpurii de porumb prin încrucișarea liniilor consangvinizate a fost mai îndelungată și mai bogată în realizării și anume un hibrid dublu Suceava 95 (omologat în 1975), hibrizii trilineali: Suceava 108
In honorem dr. ing. Mihai Cristea - membru titular al Academiei de Ştiinţe Agricole şi Silvice "Gh. Ionescu Şişeşti" by Dumitru Bodea, Silvia Străjeru, Marius Murariu () [Corola-publishinghouse/Science/1221_a_2384]
-
altor națiuni ortodoxe din Balcani, precum Grecia, Bulgaria sau Serbia. Ideea de asociere dintre ortodoxie și naționalism a fost puternic exploatată și de extrema dreaptă românească în perioada interbelică și nu este străină nici în prezent unor mișcări religioase mai tradiționaliste, precum Asociația Studenților Creștin Ortodocși. Pentru aceștia identitatea românească se definește prin apartenența la religia ortodoxă (Voicu M. , 1999). În acest context, religia Ortodoxă a constituit un refugiu pentru populație în fața agresiunii exercitată pe multiple planuri de către puterea comunistă. Apelul
by Mălina Voicu [Corola-publishinghouse/Science/988_a_2496]
-
național” și, consecutiv, pentru reflectarea în literatură a tot ce ține, în trecut și prezent, de specificul autohton. Ideologia „Daciei literare” a fost reactivată programatic, la începutul secolului al XX-lea, de revistele „Sămănătorul” și „Viața românească”, prin care manifestări tradiționaliste promovate de publicații dinainte de 1900, precum „Vieața”, „Vatra”, „Evenimentul literar” ș.a., s-au constituit în doctrine călăuzitoare ale curentelor dominante până la primul război mondial: sămănătorismul și poporanismul. Continuând orientarea spre specificul național, preluând unii colaboratori ai revistelor ce o susținuseră
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290235_a_291564]
-
Secolul”, „Floarea de foc”, „Ramuri”, „Năzuința”, „Flamura”, „Datina”, „Familia”, „Gând românesc”, „Pagini literare”, „Junimea literară”, „Viața Basarabiei”, „România literară” (revista condusă de Cezar Petrescu), „Universul literar” (seria 1938-1944). Prin literatura pe care au publicat-o preferențial, „Gândirea” și celelalte periodice tradiționaliste dau un nou impuls orientării spre specificul românesc, inspirației din lumea rurală, explorării trecutului autohton până în cele mai profunde straturi, valorificării zăcămintelor folclorice. Adâncind gândirea estetic-filosofică românească anterioară prin însușirea unor idei contemporane cu puternică acțiune formativă din Occident (H.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290235_a_291564]
-
experiențe moderniste, aceste publicații, dar și altele, au stimulat apariția în literatură a noului curent. Situat principial în opoziție cu modernismul, t. și-a apropriat, prin unii reprezentanți, forme de artă ale acestuia, chiar dintre cele mai radical inovatoare. Caracterele tradiționaliste se precizează mai cu seamă în poezie. Invarianta lor este estetizarea spiritualizantă a unui material de inspirație autohton. Menținându-se în universul rural, tradiționaliștii semnalează cu stăruință în acesta constituenți ce nu atrăseseră în chip deosebit privirile sămănătoriștilor. În versul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290235_a_291564]
-
de inspirație autohton. Menținându-se în universul rural, tradiționaliștii semnalează cu stăruință în acesta constituenți ce nu atrăseseră în chip deosebit privirile sămănătoriștilor. În versul sămănătorist apar în prim-plan câmpuri, holde, munți, ciobani, hore, nunți, lăutari, cârciumi, hanuri; lirismul tradiționalist decorează peisajele cu biserici, schituri, troițe, înfățișează preoți, monahi, ceremonii cultice, datini de sărbători, procesiuni religioase, coboară pe pământ îngeri, înlocuiesc strigătura și chiotul cu melosul de colindă, cu formule de incantație magică. Modalitățile expresive diferă de la poet la poet
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290235_a_291564]
-
autohton. Cât despre eseu, poziția ortodoxă canonică, formulată programatic de Crainic, a fost susținută cu tenacitate, în numeroase exegeze și polemici teologice, de Dumitru Stăniloae. Cronicarul literar al „Gândirii”, Ovidiu Papadima, și mai ales eseiști și critici de la alte reviste tradiționaliste, precum D. Tomescu, C. S. Făgețel, Al. Dima, Ion Chinezu, interpretează literatura mai mult în spiritul „Sămănătorului” decât în cel gândirist. Repere bibliografice: Lovinescu, Ist. civ. rom., I-III, passim; Lovinescu, Ist. lit. rom. cont., I, 201-222, III, 91-118; V.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290235_a_291564]
-
critica junimismului și în respingerea ironiei lui Caragiale, cu criterioniștii, de care ideologic se despărțise. Și aceștia îi reproșau lui Caragiale faptul că, prin ironia lui distrugătoare, împiedică spiritul românesc să ajungă la metafizică. P. este de partea curentului istoric - tradiționalist și organicist care, pornind de la Mihail Kogălniceanu, ajunge la Vasile Pârvan și, de aici, la Nae Ionescu. „Raționaliștii” vor, așadar, un stat juridic, „organiciștii” unul istoric. Cei dintâi ar fi „criticiști”, „alexandrini”, cei din urmă sunt creatori, neliniștiți și agitați
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288654_a_289983]
-
Eliberarea amînată corespunde unei distanțe destinse și într-un fel temporalizate, căci dezlegarea trebuie așteptată indefinit, chiar dacă gîndirea indiană și cea greacă nu insistă pe temporalitate și pe istorie, precum monoteismele. Un alt exemplu: Hans Blumenberg vedea polemica între teologul tradiționalist Johann Wenk și Nicolaus Cusanus ca o situație conflictuală tip. Primul, spune el, ilustra teama, atît de des resimțită în fața unei teologii mistice, de ștergere a transcendenței temporale orizontale, amenințată de presupusa posibilitate ca, pe verticală, frontiera secretului divinității să
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
venit asupra acestor comunități din afară, așa cum în Rusia a venit, la începutul secolului al XVIII-lea, prin decret imperial. Ca reacție automată de apărare, a existat în Răsăritul creștin un refuz al istoriei și al modernității, pe care monahii tradiționaliști îl mai predică și astăzi. Disputa dintre slavofili și occidentaliști în secolul al XIX-lea rusesc sau cea dintre tradiționaliștii și moderniștii români în prima parte a secolului XX au făcut să se ciocnească aprig refuzul istoriei occidentale și dorința
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
de viață bună pentru individ, poate furniza material identitar puternic, poate deveni drapel de luptă pentru dreptate socială, ca în teologiile eliberării, sau de luptă pentru putere, ca în fundamentalismele insurgente. în orice caz, indiferent că retorica religioasă e agresiv tradiționalistă sau individualistă, inventivă, tolerantă, transcendența devine un accesoriu prețios al tematicii imanente. E vorba despre o secularizare prin anexiune, mai insidioasă, fiindcă transcendența nu e ignorată sau uzurpată, ci instrumentată. și totuși Tocmai fiindcă e, într-un fel sau altul
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
în ultima ei vîrstă, ar fi avut certitudinea, poate suficientă și orgolioasă, că e necesar să demonstreze și să reformuleze la nesfîrșit un depozit de doctrină dat, care acoperă perfect și integral o realitate perfectă și integrală. Cu o optică tradiționalistă, al cărei monopol e departe de a-l deține, ea ar fi inventariat și prelucrat, asemenea unui gestionar vigilent, stocul de știință considerat stabilit odată pentru totdeauna. în schimb, modernitatea ar privi lumea în stilul lui Cusanus, ca pe un
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
credincioasă unei origini temporale. Astăzi, ea e caracterizată mai degrabă prin vocabularul noutății. Un teolog american contemporan, David Tracy, vorbește despre necesitatea imaginației teologice, care i se pare foarte secătuită astăzi. Prin imaginație teologică el înțelege tocmai opusul atitudinii cognitive tradiționaliste (nu doar creștine), în cazul căreia prealabilele dogmatice determină rezultatul încă dinainte ca efortul teologic să demareze. Situație instalată ce trebuie însă depășită. Claude Geffré, teolog dominican liberal, insistă, în cărțile lui, pe faptul că demersul teologic și chiar viața
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
clarificările pe care ea le poate produce. Cei pe care i-am invocat adesea în cuprinsul textului Nikolai Berdiaev, Simone Weil, L. Ko\akowski, André Scrima, Andrei Pleșu, H.-R. Patapievici gîndesc temele religiei cu o prospețime liberă de nostalgii tradiționaliste, la încrucișarea dintre lumina unui adevăr peren și starea lumii de astăzi. Primul beneficiu pe care am încercat să-l pun în lumină de-a lungul acestui eseu constă în des menționata distincție dintre obiectivarea socială a sensurilor religioase și
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
plasa codificării care le încadra, le mărunțea, le domesticea închizîndu-le în circuitul normă-ortopraxie, sensurile pot urca spre Unitatea din care au decurs, își pot radia asupra noastră lumina unificatoare. Instituțiile religiei sînt ele înseși provocate să facă deosebirea între obiectivarea tradiționalistă sau modernizată a principiilor religioase și itineranța sensului către locul lui de origine. Al doilea beneficiu posibil privește așezarea persoanei, a conștiinței spirituale în fața sensului. în lumile tradiționale, căutătorul religios are probabil o conștiință mai vie, mai subtilă și mai
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
rurale, familiarizarea cititorului din Basarabia cu literatura națională. Sunt publicate texte din operele scriitorilor Al. Donici, I. Creangă, V. Alecsandri, Anton Pann, Al. Vlahuță, G. Coșbuc, I. L. Caragiale, I. Agârbiceanu, Petre Ispirescu, O. Goga, Gh. Tutoveanu. Se promovează o literatură tradiționalistă, cu puternice infuzii sămănătoriste. Poezia este semnată de Sergiu Cujbă, Sergiu Matei Nica, Vladimir Cavarnali, Robert Cahuleanu (Andrei Ciurunga), Al. Bardier, Liuba Dimitriu (postume), Octav Sargețiu ș.a. Cu proză colaborează Sabin Popescu-Lupu, Gh. V. Madan, Sergiu Cujbă, cu dramaturgie - Sabin
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286621_a_287950]
-
care le-a generat experiență istorică a secolului XX, inspirat definit de istoricul Eric Hobsbawm ca fiind secolul extremelor. Un secol din care democrația cu corolarul sau libertatea individului (a cetățeanului) a iesit consolidată. Atât timp cât mentalul colectiv este mai degrabă tradiționalist, persistă o dificultate de sincronizare la bunele practici ale "locurilor memoriei" din Europa occidentală. Un alt sondaj de opinie, reiterat mai mulți ani, subliniază lipsa de informare și cunoaștere istorică asupra temelor mari ale istoriei noastre recente. Teme precum percepția
[Corola-publishinghouse/Science/84977_a_85762]
-
FREAMĂTUL LITERAR, revistă apărută la Bârlad, lunar, între martie și august 1923, sub conducerea unui comitet. Revista are o orientare tradiționalistă, în articolul Revistele de provincie Grigore Veja subliniind faptul că dacă revistele de „centru” au fost mai ușor influențate de „manierele literare străine”, „provincia e mai aproape de mireasma gliei”. Se publică versuri de Enric Furtună, G. Ranetti, A. Mândru, G.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287082_a_288411]
-
acum conferințe publice (precum altădată tinerii de la Criterion), încheagă o formație teatrală, cheamă publicul la audiții muzicale. Curând, vor interpreta ei înșiși o altă partitură. Cu toate disocierile lui Blaga, „spațiul mioritic” devenise, în publicistica epocii respective, un clișeu developat tradiționalist, pe direcția închiderii în fața influențelor occidentale. Nici Goga nu mai putea reprezenta un model viabil, câtă vreme el era astfel și în ochii naționaliștilor puri, pentru care esteticul devenise sinonim cu o „trădare” a etnicului, iar etnicul ajunsese să se
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286171_a_287500]
-
care selecțiile valorice nu se mai fac neapărat „în spiritul veacului”, ci pe o verticală diacronică în care marile modele sunt atent filtrate. Iar sămănătorismul, „pășunismul” sunt depășite printr-o adâncire a demersului cultural, astfel că, surprinzător, „cerchiștii” sunt mai tradiționaliști decât chiar tradiționaliștii. Ștefan Aug. Doinaș definește bine această particularitate: „Baladescul nostru confirmă - după opinia mea - tradiționalismul ardelenesc al Cercului, care numai în mod nedeliberat, instinctiv producea realizări moderne. Numai că noi, cerchiștii, coboram cu tradiționalismul nostru mai jos, mai
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286171_a_287500]
-
patronată de PSS Nicodim, patriarhul României, și are în consiliul de îndrumare personalități din lumea universitară, scriitoricească și militară: Gheorghe Brătianu (președinte), Liviu Rebreanu, Nicolae Bănescu, Ștefan Ciobanu, I. Manolescu, N.A. Constantinescu, Ionel Teodoreanu, N. Porsena ș.a. Revista, de nuanță tradiționalistă, își propunea să contribuie la „marea operă de refacere spirituală a țării” și, deși a avut o existență efemeră, a reușit să găzduiască texte de calitate, aparținând unor autori consacrați sau unor tineri în curs de afirmare. Sunt de menționat
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287453_a_288782]
-
în literatura română „generația nouă”, a spiritualizării prin ortodoxism, a depășirii etnicului prin spiritual. Ar fi existând, astfel, „proza nouă” (Liviu Rebreanu, Gib I. Mihăescu, Cezar Petrescu și Mateiu I. Caragiale) și „lirica nouă” (Lucian Blaga, Nichifor Crainic, Tudor Arghezi). Tradiționalist, opunându-se criticii pozitiviste, dar și atitudinilor promoderniste excesive, demersul critic al lui D. este unul moderat, de bună ținută stilistică. SCRIERI: Mihail Kogălniceanu, Cluj, 1921; ed. 2, București, 1926; Creatorul naționalismului, în Omagiu lui Nicolae Iorga. 1871-1921, Craiova, 1921
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286851_a_288180]
-
Éluard, Marcel Proust, Jean Cocteau sau colecțiile revistelor „Nouvelle revue française” și „Littérature”. De aceea, și acest număr omagiază un clasic - Andrei Mureșanu, prilej cu care Aurel A. Mureșianu oferă informații și amintiri în articolul intitulat Andrei Mureșanu, intim. Orientarea tradiționalistă a publicației e întărită prin alte intervenții, precum acelea semnate de I. Al. Bran-Lemeny (Problema artei, Religie și artă) și Ion Focșeneanu (Neoromantism sau neoclasicism?). La rubrica „Poezii originale” se impun atenției G. Bacovia (Pantofi, Toamnă, Psalm) și Emil Isac
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289285_a_290614]