745 matches
-
dau decît două din mai recentele roluri în care a fost formidabil: Titus Andronicus și generalul din Fuga montată de Cătălina Buzoianu la Teatrul de Comedie). Mi se pare că are soluțiile în mînecă și pentru a spori dramatismul sau tragismul, a marca tensiunea, pentru a jongla cu nuanțele alungînd monotonia tonului. Și totuși nu o face. Mai păstrează ceva în mînecă. Explicația mea este superstiția. Identificarea nu este totală și nici nebunia aiuritoare. Din superstiția actorului de a nu atrage
Povara destinului? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17357_a_18682]
-
al acestui personaj, altul decît cel propus de Z. Ornea (urmat de alți exegeți), care susține că el "îl întruchipează pe viitorul mareșal Pilsudski"13. Totodată, constatăm imediat o semnificativă îndepărtare a personajului de model. Boleslaw Stadnicki nu mai are tragismul și aura de eroism ale prototipului său. El se bucură de simpatia naratorului, dar de o simpatie implicînd o undă de ironie, vădind o superioritate clară. În descrierea sa - "mititel, tinerel, - abia trecuse de douăzeci de ani, - frumușel, rotunjel la
Începuturile Publicistice ale lui Constantin Stere by Victor Durnea () [Corola-journal/Journalistic/9082_a_10407]
-
regizorul Theodor-Cristian Popescu. Personal nu am înțeles care este interpretarea acestuia din urmă asupra piesei și mai ales de ce anume a fost interesat să o monteze. Pe scena se succed momente și situații trenante, adesea fără fior, fără emoție sau tragism, fără forță, legate de mici pauze de schimbare a minimului decor, al planurilor, pauze "susținute" de o lumină stridenta și nejustificată, a stroboscoapelor și de o muzică de fond neteatrală. Unii actori se străduiesc, fie și episodic, să-și construiască
Cui prodest? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/18154_a_19479]
-
a postcomunismului consumist); cît despre „blocul exterminator”, el nu va supraviețui abandonării postdecembriste și se va pulveriza voluntar, pe locul său malefic nefiind „răbdat” decît un cimitir... Autorul pare să fi vrut totul de la acest roman: și comic irezistibil, și tragism, și absurd, și fabulație distopică, și radiografie de moravuri... Dar, în primul rînd, pare a fi vrut să ofere o hologramă a mentalului comunist, prins într-o poveste „nemaivăzută”. În realitate, dincolo de suspans-ul real, de frenezia imaginativă și de
Elucubrații din blocul comunist by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/3651_a_4976]
-
ca o vită singură, neajutorată, nu se putea plînge nimănui, nu se putea indigna nimănui, trebuia să înghită toată abjecția zîmbind!". Pachetul e complet. Feminismul e o plagă, iar condiția de vită mută, deși cauzează suferință, e de preferat pentru tragismul ei înălțător, gratificant prin însăși greutatea pe care o presupune. Bonus. încă prizonieră la cei 4, speriată, Lelia ar fi dorit să se plimbe pe stradă cu Grobei, printre "vagabonzi, neamuri simple, servitoare sau cele care ar fi meritat să
Biciul lui Nietzsche pe femeia lui Breban by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/15678_a_17003]
-
în oglinda de ras și abia dacă zăresc un chip familiar" (trad. mea, AD)-iată o primă frază dintr-unul din capitolele volumului de memorii al lui Frank Kermode. Proustianismul evident, exacerbat al observației de mai sus constituie sursa de tragism a acestei cărți, un tragism care nu provine din întîmplări, ci din felul în care un om își contemplă propria existență: dezolat de eșecurile înregistrate cu o obiectivitate aproape crudă, înduioșat de succesele minimalizate cu autentică modestie, dar mai presus
O autobiografie reticentă by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16363_a_17688]
-
abia dacă zăresc un chip familiar" (trad. mea, AD)-iată o primă frază dintr-unul din capitolele volumului de memorii al lui Frank Kermode. Proustianismul evident, exacerbat al observației de mai sus constituie sursa de tragism a acestei cărți, un tragism care nu provine din întîmplări, ci din felul în care un om își contemplă propria existență: dezolat de eșecurile înregistrate cu o obiectivitate aproape crudă, înduioșat de succesele minimalizate cu autentică modestie, dar mai presus de orice conștient pînă la
O autobiografie reticentă by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16363_a_17688]
-
merită să trăiești și să mori: amour fou. Dar chiar în clipa în care acest ideal este pe punctul să se împlinească, o descoperire frustrantă îi transformă viața într-un coșmar. Într-o avalanșă de catastrofe, descrise cu umor negru, tragismul vieții capătă totuși dimensiuni suportabile. Primul meu sărut a fost - spre deosebire de cel al lui Trude Blumenthal - un coșmar, un coșmar care, într-un anumit fel, încă nu s-a terminat. Există coșmaruri cu care te obișnuiești, iar acestea sunt cele
Arnon Grunberg Istoria calviției mele by Gheorghe Nicolaescu () [Corola-journal/Journalistic/9218_a_10543]
-
elementele ultime ale condiției sale tragice. Regizorul - dar și cititorul, pentru că și el se află în postura unui regizor - poate recompune din aceste elemente, în multe feluri, mască plângătoare a omului secolului douăzeci. Curajul de a fi melodramatic Impresionantă prin tragismul amplu orchestrat și prin ducerea la bun sfârșit a unei întreprinderi artistice pline de riscuri este piesă cu titlul Femeia că un câmp de luptă sau Despre sexul femeii - câmp de luptă în războiul din Bosnia. Un subiect al mass-media
Matei Visniec, contemporanul nostru by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/18050_a_19375]
-
în genere subiecte romanești predilecte, încercarea de a înțelege individului aflat la început de drum este ceva mai rară - și cu atât mai savuroasă. Ea se înscrie printre abordările de suflet ale unei pleiade de scriitori ce prefigurează sau rezumă tragismul filosoficei condiții umane la modul bonom și plin de fantezie. Savuroasele gafe infantile, teribilismul adolescenței constituie pretextele unor exerciții care, prin identificare ludică, examinează evoluția personală în cadrul extins al familiei, grupului, societății. Pornind de la cazuri comune, discursurile capătă un cuceritor
Generația-electroșoc by Cristina Cheveresan () [Corola-journal/Journalistic/10333_a_11658]
-
experimentul Râlea", care a acceptat provocarea de a proba și altfel de mijloace actoricești și de expresie. El își însoțește replicile de un comentariu gestual și corporal susținut impecabil, coordonat de colaboratoarea fidelă a regizorului, dansatoarea și coregrafa Vava Ștefănescu. Tragismul capătă o dimensiune în plus, corpul concurînd cuvîntul și invers. Registrul dramatic, în ciuda aparențelor și a unor comentarii, este exploatat de mult de Marian Râlea la Teatrul Bulandra, de pildă, în spectacolele lui Alexandru Darie " Trei surori, Iulius Cezar, 1794
În mijlocul cenușii by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14090_a_15415]
-
vinovați, dar nici n-a încercat să se explice, să-și examineze critic evoluția. S-a eschivat până și în vol. Amintiri deghizate. Autorul Literaturii române între cele două războaie mondiale credea că epoca comunistă n-a fost încărcată de tragism, n-a fost mai rea decât altele din istoria autohtonă”. Mă întreb: Croh. nu citise pe Soljenițîn, nu auzise de Canal, de Sighet, de Gherla, de lagărele de concentrare de distrugerea elitei românești? Deși extrem de inteligent și de cultivat își
Un analist și un evocator: S. Damian by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/13595_a_14920]
-
vedere Ionesco. Un spectacol corect, care arată bine la suprafață, care are și eleganță, dar n-are adîncimi. O formă simplă, dincolo de care nu se ascund conținuturi, consistențe. O punere în scenă care respectă textul, dar care lasă virgin dramatismul, tragismul ei. Care nu investighează cum suma experiențelor unei vieți poate să alcătuiască, totuși, vidul, golul, dincolo de zgomotul și devălmășia amintirilor, imaginilor, obsesiilor. Și nu se simte pe scenă și în jocul actorilor, decît prea puțin, și atunci în jocul Oanei
Ploua infernal by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12836_a_14161]
-
se pare perfect onorabil, curat, respectuos față de ce stă scris în piesă, cu o scenografie a Dianei Ruxandra Ion ce te emoționează, mai ales dacă nu cunoști indicațiile autorului, un spectacol modern cu doi actori importanți. Dar fără umbră de tragism. Un Ionesco devitalizat, cufundat în cea mai exactă interpretare realistă. Cînd am ieșit, ploua la fel. Infernal.
Ploua infernal by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12836_a_14161]
-
Dude, Where's My Country? ("Gagiule, unde e țara mea?") -, Moore nu se sfiește să afișeze el însuși un rasism de cea mai respingătoare formulă. Un jurnalist de la ziarul britanic "The Observer" citează o declarație privitoare la momentul de maxim tragism din istoria americană recentă: "Dacă pasagerii din 11 Septembrie ar fi fost negri, ei ar fi luptat fără îndoială cu pirații aerului, dar albii răzgâiați erau prea obișnuiți ca altcineva să aibă grijă de ei". Ei bine, această creatură alergică
Temperatura nerușinării by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12805_a_14130]
-
l-ar vrea pe Mircea Cărtărescu în postura de eternă promisiune, de veșnic adolescent gata să debuteze. Dar ea a fost gândită, cu siguranță, de toții meschinii pentru care speranța că Mircea Cărtărescu ar putea fi deposedat de cititori are tragismul suferinței impotentului ce visează la un act erotic la care nu mai are acces.
Gulagul de hârtie by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10797_a_12122]
-
lui Henri Troyat, care de altfel va apărea, într-o asemenea companie, drept un personaj mai curînd rațional, perfect stăpîn pe intențiile sale, insă care a trăit într-o lume asemănătoare celei din Craiul cîmpiilor. Troyat nu scrie, evident, cu tragismul lui Bashevis-Singer, ci dimpotrivă, cu ironie și verva de istoric pasionat de evenimentele pe care le evocă. Rasputin este pentru el un personaj de Bildungsroman, pe care, tocmai pentru că e fascinat el însuși de el, izbutește să îl facă seducător
Fascinatia ororii by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17939_a_19264]
-
Alper din clasa a X-a a Colegiului Național de Arte „Dinu Lipatti” din București, laureat cu premiul I la cel mai recent concurs vocal, LIEDART, de la Pitești, posesor al unei voci calde de bariton, a cântat cu accente de tragism autentic aria antică Pieta Signore, iar liedul schumannian Ich grolle nicht în stil romantic plin de pasiune și avânt. Cele două arii celebre de Mozart, Se vuoi ballare din opera Nunta lui Figaro și aria lui Leporello din Don Giovanni
Viitorul sun? bine by Lavinia COMAN [Corola-journal/Journalistic/83912_a_85237]
-
viitor nu al progresului, ci al regresului, în care tot ce ține de tehnică e perimat și e "second hand") fac din acest film un SF bizar, în care farsa se învecinează cu reflecția metafizică, și comicul de situații cu tragismul unor personaje. Din păcate, scenariul nu are coerență, forță, inventivitate narativă care ar fi fost necesare pentru ca cele gândite și imaginate de Klapisch să capete pe ecran consistență și credibilitate. Tot un film despre copilul - care înseamnă pentru ceea ce îi
À la française... by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/16741_a_18066]
-
La Wally (Catalani), Adriana Lecouvreur (Cilea) sau I Pagliacci (Leoncavallo), în puccinienele Manon Lescaut, Turandot (rolul Liù) sau Madam Butterfly. Însoțind personajele liricii italiene, Carmen, eroina lui Bizet, palpită de senzualitate în Habanera, Chimène din Le Cid (Massenet) bulversează prin tragism în aria Pleurez mes yeux, în timp ce Rosalinde ( Die Fledermaus de Johann Strauss) cântă ceardașul Klänge der Heimat cu autentică pulsație ritmică și nerv. Toată această adâncă implicare, evidentă în sala de concert, are rara virtute de a se menține în
“Mariana Nicolesco în România” by Costin Popa () [Corola-journal/Journalistic/13909_a_15234]
-
cînd se joacă cu păpușile, cu marile întrebări metafizice, cu marile absențe, cu Răul, iar această disproporție dintre marile probleme și universul mic, apărat de un Dumnezeu mic, face ca ființele mici să trăiască mult mai acut sentimentul neputinței și tragismul existenței. Povara întrebărilor strivește pur și simplu lumea în miniatură, în care totul este din carton, vată și tărîțe. Moartea păpușii și Elegie mică sînt cele două fețe ale morții din lumea mică: într-una "A murit, de congestie pulmonară
Păpușile lui Eugen Ionescu by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/14017_a_15342]
-
fine, antilirică. O parte din comentatori au trecut însă și dincolo de aparențe. Chiar G. Călinescu credea că "temele poemelor sale sunt de categoria sublimului și a tragicului", Negoițescu vedea o depășire a esteticului prin moral ("demistificarea semantică e semnul unui tragism"); dincolo de tratamentul acid al realităților social-artistice, Ion Pop remarca și el "neliniștea reprimată a unei subiectivități în căutare de certitudini". Restul, par să spună aceștia, e dramatizare și stil din dorința de a menține vie condiția interogativă a poeziei. Așa
LECTURI LA ZI by Marius Chivu () [Corola-journal/Imaginative/13974_a_15299]
-
prea explicit. Cât politic ascund, până la urmă, poemele lui Ioan Es. Pop? Traducătorul american vorbește despre "comentariul politic tăios" și despre protest. Evident, în orice moment de criză, indiferent de natura ei, se poate percepe (și) un protest intrinsec. Dar tragismul acestor poeme mi se pare că vine tocmai din asumarea aproape totală a eșecului existențial. S-a vorbit chiar de o anulare a tragismului tocmai prin faptul că întregul univers cotidian este alienat. Excesul uzează, iar din disperare nu mai
LECTURI LA ZI by Marius Chivu () [Corola-journal/Imaginative/13974_a_15299]
-
orice moment de criză, indiferent de natura ei, se poate percepe (și) un protest intrinsec. Dar tragismul acestor poeme mi se pare că vine tocmai din asumarea aproape totală a eșecului existențial. S-a vorbit chiar de o anulare a tragismului tocmai prin faptul că întregul univers cotidian este alienat. Excesul uzează, iar din disperare nu mai rămâne decât spectacolul ei, deși un anume glisaj emoțional face sesizabilă o pendulare pe diverse paliere ale intensității. Însuși discursul poetic este unul cumva
LECTURI LA ZI by Marius Chivu () [Corola-journal/Imaginative/13974_a_15299]
-
un altul ar putea fi însă și excelentul roman al lui Milo� Crnjanski, Migrațiile), cu accente de tragedie shakespeariană și cu rezolvări ce țin de efectele speciale din cinematografia actuală. Simpaticele personaje ale humuleșteanului dobîndesc la Stelian }urlea grandoare și tragism. Spînul, de exemplu, nu mai este personajul cvasi-caricatural din Creangă, ci un soi de ofițer cinic școlit cu lecturi din Machiavelli, așa cum o demonstrează replicile sale din conversația cu Petru/Harap Alb: Folosești forța, luminăția ta, învingi prin viclenie, te
Harap Alb reloaded by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12083_a_13408]