1,422 matches
-
în mișcare norii tot ce iese din mine va trece prin noapte o noapte pe care nu o disting dar o simt poate că e aceeași noapte de gheață din care am ieșit nimeni nu renunță la luptă norii înaintează tranșeele se umplu cu păsări mâine va ploua nu-i nimic ... Citește mai mult azi nu mai plouă nicinu va bate vântul temperatura aerului va marca o scădereminimile termice se vor situa ceva mai susca de obiceicotele apelor Crișuri au scăzutcu
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381219_a_382548]
-
va plouape a locurițipătul sfâșietor al păsărilorva pune în mișcare noriitot ce iese din mineva trece prin noapteo noapte pe care nu o distingdar o simtpoate că e aceeași noapte de gheațădin care am ieșitnimeni nu renunță la luptănorii înaintează tranșeele se umplu cu păsărimâine va plouanu-i nimic... XXIX. ...ȘI ERA DUMINICĂ, de Teodor Dume , publicat în Ediția nr. 2114 din 14 octombrie 2016. când m-am trezit era dimineață îmi amintesc o mare de oameni se îndestulau din lumina unei
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381219_a_382548]
-
pe rând ni se descoperă înaltul ei patriotism și o ținută intelectuală remarcabilă, o spiritualitate aplecată spre „salvarea” folclorului, o bogăție inestimabilă a poporului român, și o luptă până la sacrificiu pentru apărarea patriei de dușmani ( Al. Vlahuță împărțea ostașilor în tranșee ziare cu îndemnuri la luptă), și în același timp găsim o seamă de creatori alături de nevoile și durerile omenești care n-au lipsit din nici o societate. Deși vremurile erau colorate de multiple concepții politice, autorul le ocolește cu înțelepciune, cunoscându
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93047]
-
de a pune probleme generale sau de a face strânse analize interpretative decât de a examina rapid și concentrat în vederea stabilirii diagnosticului”. Calitatea de dialectician a lui S. își asociază de regulă o retorică flegmatică, el disimulându-și personalitatea în tranșeele acestui dispozitiv din care sunt recrutate deopotrivă incisivitatea și deferența tonului. Deși modul cum susține o idee sau alta e transparent, iar poziția pentru care pledează este clară, va păstra tot timpul o rezervă. Impresia pe care o construiește retoric
STANESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289872_a_291201]
-
Borges, despre tutun, patefon, jurnal și politică și „Școala de la Târgoviște” (interviu cu Mircea Horia Simionescu), F, 2001, 4; Manolescu, Lista, II, 122-127; Bârna, Comentarii, 135-148; Cristea-Enache, Concert, 456-460; Nicolae Oprea, Opera și autorul, Pitești, 2001, 52-80; Gheorghe Crăciun, În tranșeele lui MHS. Zacbal, gesbor, Bertflan și principiul luminilor simulate, OC, 2002, 134; Carmen Mușat, Strategiile subversiunii, postfață Mircea Martin, Pitești, 2002, 211-221, passim; Negrici, Lit. rom., 379-388; Nicolae Oprea, Timpul lecturii, Cluj-Napoca, 2002, 191-196; Emil Vasilescu, Despre arta romanului, „Biblioteca
SIMIONESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289687_a_291016]
-
S. apare aici dominată de scepticism, chiar de mizantropie. Este rezultatul contactului direct cu o realitate dură, cel mai adesea dezamăgitoare. Acest „carnet de front” al unui ofițer tânăr, care din prima până în ultima zi de război nu iese din tranșee, relatează cu o extremă implicare încercările trăite. Notabile sunt, în primul rând, paginile de jurnal intitulate Zile de durere, înregistrare exactă, sobră, fără retușuri sentimentale ori patriotarde. Se urmăresc, cu o mare economie de mijloace, dar fără să se piardă
SAVEL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289519_a_290848]
-
R-16, București, 1953; Jurnal de front, București, 1954; Urmele, București, 1954; Amintire, București, 1956; Atac la obiectivul 112, București, 1956; A doua tinerețe a uzinei, București, 1958; Ultima toamnă, București, 1958; Urmele, București, 1958; Popasuri..., București, 1959; Un civil în tranșee, București, 1959; Dintre sute de catarge, București, 1961; Palma lui Hercules, București, 1962; Sfârșitul spionului fantomă, București, 1963; Zefirul, pref. Valeriu Râpeanu, București, 1964; Ordinul „Stejarul” în acțiune, București, 1965; Taina cavalerului de Dolenga, București, 1965; Moartea vine pe bandă
ZINCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290740_a_292069]
-
Bismarck, București, [1937]; Hölderlin, Novalis, Mörike, Rilke, Poeme, introd. trad., București, 1940; E.T.A. Hoffmann, Povestiri fantastice, București, 1943, Opere alese, București, 1966; Stefan Zweig, Giacomo Casanova Cavaler de Seingalt, București, 1945 (în colaborare cu H. Blazian); Viktor Nekrasov, În tranșeele Stalingradului, București, 1948 (în colaborare cu I. Berindei); Anatole France, Ulmul din parc, București, 1949; M. I. Lermontov, Un erou al timpului nostru, București, 1949, Poezii alese, pref. Mihai Novicov, București, 1951, Teatru, București, 1963 (în colaborare); Goethe, Egmont, București
PHILIPPIDE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288805_a_290134]
-
o adevărată predilecție, începând cu protagoniștii elegiaci din Scrisorile unui răzeș și sfârșind cu cei mai cunoscuți eroi ai romanelor sale: sinucigașul Radu Comșa din Întunecare (I-II, 1927-1928), retrasul din lume Paul I. Năgară din Cheia visurilor (1935), iluminații tranșeelor din Ochii strigoiului (I-III, 1942) ș.a. Fatalitatea este însă justificarea „planetară” a crizei. Pentru a o face mai plauzibilă, prozatorul îi găsește și o justificare specific autohtonă. El vede iradiind și lucrând în insul carpato-pontic, sub forma unui conflict
PETRESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288781_a_290110]
-
pacifistă, devenită o adevărată modă în presa de stânga europeană, se face simțită și în Întunecare, dominând discursul și comportamentul unor oameni ce par desprinși din galeria dezertorilor ruși, care rupeau frontul și își împușcau comandanții. Tema neadaptării idealiștilor din tranșee la climatul păcii mai face obiectul altor romane ale lui P., care vor forma, într-o proiectată panoramă epică numită Cronica românească a veacului XX, ciclul Război și pace. Bunăoară, în Plecat fără adresă. 1900 (1932), realizat după o grilă
PETRESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288781_a_290110]
-
reușește să evadeze, dar este rănit la cap, rămânând amnezic douăzeci de ani. Își revine abia în 1939, când trebuie să se adapteze unui context cu totul schimbat, găsindu-și copila fată de măritat, iar pe tovarășii de luptă din tranșee ratați în grade diferite. Trama narațiunii, cea a amneziei (încercată pasager și într-o nuvelă, Morți fără cuvânt la înviere), cu o carieră prestigioasă în romanul european (începând cu Colonelul Chabert al lui Balzac), nu va face însă din Ochii
PETRESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288781_a_290110]
-
va face însă din Ochii strigoiului o carte memorabilă, deoarece tendința de verbiaj a scriitorului îneacă totul în discursivism, cel puțin ultimele două volume fiind un soi de rechizitoriu retoric făcut epocii în numele dezideratelor anarhiste și stângiste ale celor din tranșee. Alt roman realizat în marjele acestei problematici, Războiul lui Ion Săracu (1945), e un jurnal al unei cătane de la țară în cel de-al doilea război mondial, încercând o perspectivă asupra evenimentelor din unghiul unui țăran, adică al unei psihologii
PETRESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288781_a_290110]
-
Te costă păgubitor de mult/ curajul de a-ți inventa o identitate./ Nu poți lua decât/ o fâșie de existență/ transcrisă întotdeauna/ cu sângele altuia./ Protocolul zilei/ te face tot mai nisipos, chiar biciul nu-l/ mai simți când incizează tranșee pe piele” (Identificare). Poezia se constituie ca un dialog continuu, cu sine sau cu celălalt, martorul vieții, desemnat frecvent prin „oaspetele de piatră”, metaforă structurantă a universului liric și emblemă a conștiinței revelatorii și frustrante. În Iluzia risipei de sine
RADULESCU-9. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289106_a_290435]
-
vitraliile serii / L-acoperă-n ninsori de întuneric.// Veni-vor ciocârlii să îi dezgroape / Cu bruma toamnelor mijind sub gene,/ Dar plumbii aripilor tot mai mult/ L-or afunda-n chilii subpământene.// Hei - anii mei - sirepi cu splina arsă/ În nopțile leproaselor tranșee/ Unde e oare tava cu jeratic / Să trecem iar în chiot prin lactee” (Anii mei). R.-L. s-a impus îndeosebi prin proza cu tematică istorică. Profesiunea de credință mărturisită în Cuvântul înainte la Fiica lui Zoltes explică preocuparea constantă
RADULESCU-LEMNARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289109_a_290438]
-
occidental. Egal semnificativă, apoi, este accepția autenticității ca denunțare a estetismului. Recognoscibile în opera camilpetresciană sub înfățișările argumentative cele mai diverse, incidențele condamnării estetismului european al sfârșitului de secol XIX - proiecții ideologic-literare ale experienței copleșitoare a războiului („Cei întorși din tranșee încă palizi au arătat că jocurile cu vorbe sunt ridicole și că ei au văzut direct moartea”) - se constituie în reperele sistematice, conștiente și programate, ale unei ofensive fără întoarcere: de la delimitarea de „moda «poeziei pure»”, reprezentată de Mallarmé și
PETRESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288780_a_290109]
-
, publicație subintitulata „L’Art et leș artistes. Revue d’art ancien et moderne de deux mondes”, număr special apărut la Paris în 1917. Ca director fondator este menționat Armând Dayot. Numărul conține versuri de Elenă Văcărescu (Către tranșee și Revendicări), un articol al lui Victor Eftimiu, Urme din trecut, si note despre legendă Meșterului Manole. C. Dissescu vorbește despre influență Franței asupra intelectualilor români, Maria Ionescu despre mânăstirile din România, Victor Dâmbovița despre pictură și sculptură românească. Se
LA ROUMANIE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287731_a_289060]
-
de energie, de extremă încordare nervoasă. Impresia e de uriaș efort, de parcă s-ar merge contra curentului în apa unui râu vijelios. Poemul se încheie brusc, făcând explozie: soldații se prăbușesc epuizați, ca după o cursă în salturi între două tranșee. Este nevoie de efort pentru a scrie poezie: „Nu pot spune nimic fără sânge”, este nevoie de efort pentru a domina elementele și pentru a te domina. Poetul pare obsedat de primejdia dispersării lucrurilor, a propriei ființe, și se apără
MIHALAS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288132_a_289461]
-
cuvântat cel ce vine întru numele Domnului”. Domnia lui Dumnezeu - atribuită de Crezul nicean lui Hristos - indică sursa legitimă pe care orice autentică formă de exercițiu al autorității o poate primi în ochii unui modern dezabuzat. Experiența anihilării vieții în tranșeele totalitarismelor seculare, născută prin declarația de autonomie a omului fără cer și lipsit de rădăcini, conduce la întrebarea: putem investi viața comunitară fără un orizont al transcendenței? Există polis fără mythos? Ne putem imagina istoria colectivă a umanității clădită în afara
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
doilea al compoziției. Moartea ilustra isprăvile „normative” ale mediului criminal și nu nevinovăția unui învinuit oarecare. Ceea ce se aștepta în replică era acțiunea, nu meditația (Lehman, 1989, p. 148). Marlowe a fost creat, așadar, pentru a ocupa un loc în tranșeele nou-săpate ale bătăliei între formulele vechi, idealist-sentimentale, și cele noi care, în ciuda aerului afișat de realismul contondent, nu resping infuziile unui romantism rezidual. Atenția acordată stilului corespunde dorinței de a reformula întregul proiect al realismului-detectivistic, care trebuie să consiste în
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
cunoscutul om politic a condamnat menținerea incapacității juridice a femeii măritate în legislația de după război, calificând-o drept „un anacronism și o absurditate”: Greutățile vieții au scos femeia din rolul pur menajer și au împins-o tot mai mult în tranșeele luptei pentru existență, alături de bărbat. Pierderea drepturilor civile de către femeile măritate și asimilarea lor cu minorii și debilii mintali prin legislația în vigoare se datorează supraviețuirii unei concepții sociale învechite, bazată pe slăbiciunea femeii și puterea maritală, două principii care
Din istoria feminismului românesc. Studiu și antologie de texte (1929-1948) by Ștefania Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Science/1936_a_3261]
-
organizarea administrațiunii locale» din 3 august 1929, acordând prin art. 375, dreptul de vot și de a fi alese femeilor, în consiliile comunale. Greutățile vieții au scos femeia din rolul pur menajer și au împins-o tot mai mult în tranșeele luptei pentru existență alături de bărbat. De aceea, situația femeii în dreptul nostru civil este un anacronism și o absurditate. Femeia măritată, este asimilată unui minor sau interzis, când, aceeași femeie, înainte de căsătorie sau în timpul văduviei, se bucură de toate drepturile civile
Din istoria feminismului românesc. Studiu și antologie de texte (1929-1948) by Ștefania Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Science/1936_a_3261]
-
Pământul, aerul și apa sunt astfel deopotrivă cucerite de militarism și nicăieri nu mai există loc de refugiu. Îngrozitoare este fantoma viitorului război! Nu va mai fi ca în 1914-1918. Nu se va mai da lupta numai pe fronturi, în tranșee, acolo unde se vor afla sărmanii noștri soți, frați și copii - războiul va fi pretutindeni. Avioanele îl vor transporta imediat de la granițe în cele mai îndepărtate colțuri ale țărilor și vor arunca în sate și orașe bombe de foc, bombe
Din istoria feminismului românesc. Studiu și antologie de texte (1929-1948) by Ștefania Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Science/1936_a_3261]
-
împotriva războiului. Ca mame, ca educatoare, avem cel mai mare rol în această direcție. Căci noi suferim cel mai mult, noi care cu dragoste de mamă creștem în chinuri și lipsuri copilașii pe care mai târziu ni-i fură cazărmile, tranșeele, gloanțele și ni-i ucide câinește pe margine de șanțuri sau ni-i trimite acasă schilozi, ologi, orbi, sortiți cerșetoriei la colțuri de drum. Nu! Nu vrem război! Nu ne dăm soții, nu ne dăm copiii! Îi vom învăța, le
Din istoria feminismului românesc. Studiu și antologie de texte (1929-1948) by Ștefania Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Science/1936_a_3261]
-
tradiționale. După părerea mea, cea mai puternică critică adusă acestui film a apărut În The Washington Post, sub semnătura lui Charles Krauthammer, cunoscut publicist neoconservator, unul dintre prietenii apropiați ai multora din această administrație. Deci nu se poate vorbi de tranșee culturale foarte bine precizate. Sigur că există liberali de stânga și conservatori de dreapta, dar sunt foarte multe mișcări În această zonă. Mircea Mihăieș: Am vorbit zilele acestea foarte mult despre America, deși tema noastră era România, nu pentru că am
Schelete în dulap by Vladimir Tismăneanu, Mircea Mihăieș () [Corola-publishinghouse/Science/2223_a_3548]
-
garnitură, acei nouă soldați și-ar fi petrecut restul vieții ucigându-i. IV Pavel crezu că minutele acelea aveau să-i întrerupă brutal somnul vreme de nopți întregi de atunci încolo: zornăitul șenilelor la câțiva centimetri de capul lui, năruirea tranșeei în care căzuse fugind de tancuri. Dacă nu s-ar fi împiedicat, și-ar fi continuat alergarea în mijlocul tropăitului gâfâit și al panicii altor soldați. Alunecase însă pe un bulgăre de lut, se prăvălise într-o tranșee neterminată și deci
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]