1,405 matches
-
puștilor mai precise și (spre sfârșitul războiului, în armata unionistă) armelor de foc cu repetiție, cum ar fi carabina cu repetiție Spencer și câteva arme Gatling (predecesoare ale mitralierelor), soldații erau decimați în câmp deschis. Astfel s-a recurs la tranșee, tactică ce avea să fie folosită intensiv în Primul Război Mondial.
Războiul Civil American () [Corola-website/Science/304158_a_305487]
-
pușcașii marini au fost atacați de pe Muntele Suribachi din extremitatea sudică a insulei. A fost extrem de dificil pentru pușcașii marini să avanseze din cauza reliefului dificil, compus din cenușă vulcanică. Această cenușă nu permitea nici avansul rapid și nici construirea de tranșee și gropi solide pentru protecția față de focul inamic. Cenușa ajuta, însă, absorbind o parte din fragmentele de proiectil trase de artileria japoneză. Artileria grea japoneză de pe Suribachi își deschidea ușile de oțel și trăgea, după care le închidea imediat pentru
Bătălia de la Iwo Jima () [Corola-website/Science/320997_a_322326]
-
au fost deosebit de grele. Avansul americanilor a fost întârziat de numeroasele poziții defensive susținute de artilerie, unde au fost surprinse în ambuscade de trupele japoneze care ieșeau ocazional din tuneluri. Noaptea, japonezii ieșeau din dispozitiv pe întuneric pentru a ataca tranșeele americane, iar vasele de război trăgeau salve pentru iluminare. Numeroși soldați japonezi vorbitori de engleză îi chemau pe soldații americani, pentru a-i împușca din apropiere. Pușcașii marini au înțeles că armele de foc sunt relativ ineficiente împotriva apărătorilor japonezi
Bătălia de la Iwo Jima () [Corola-website/Science/320997_a_322326]
-
aprovizionare cu armament, echipamente și alimente a trupelor de frontul de est. Este un drum ce urmărește creasta Munților Maramureșului. Aici veți găsii priveliști deosebite, imaginile panoramice lasăndu-va fără cuvinte. Dealungul lui veți întâlnii urmele celor două războaie mondiale, cazemate, tranșee, gropi comune ale soldaților, cimitirul evreiesc, dar și multe stani și cabane turistice. Din cel mai înalt punct al drumului veți vedea înspre nord, vechile relee de urmărire și transmisiuni de la granița vechiului URSS. -Monumentul Tătarilor ( este un monument ridicat
Borșa () [Corola-website/Science/296994_a_298323]
-
surprindere pe români, care dormeau în vagoane. Deși surprinși, pe un ger de - 40 de grade, românii au ieșit din vagoane și au constituit un front de apărare întărit de troienele de zăpadă înghețată - care au servit pe post de tranșee, contraatacând decisiv dinspre sud de calea ferată cu companiile din avanposturi și cu restul detașamentului de lăncieri. Din trenul blindat „Mărășești” s-a executat foc de bombardament spre pozițiile inamice de la Troitskaia - aflate la jumătatea drumului dintre Șeragul și Traktovaia
Lupta de la Șeragul și Kuitun () [Corola-website/Science/336998_a_338327]
-
creasta de la capătul de sud al așa-numitului Deal al Mănăstirii. Ei puteau atunci pătrunde în valea Liri în spatele fortificațiilor Liniei Gustav. Misiunea era una dificilă: munții erau stâncoși, plini de bolovănișuri și tăiați de râpe și viroage. Săpatul de tranșee și gropi pe pământul stâncos era exclus, fiecare trăsătură de relief fiind expusă focului din partea punctelor înalte din jur. Nici viroagele nu erau bune, deoarece grozamele ce creșteau acolo, departe de a oferi camuflaj, fuseseră împânzite cu mine, capcane și
Bătălia de la Monte Cassino () [Corola-website/Science/321929_a_323258]
-
Von Sponeck a reușit de două ori să scape din capcanele întinse de olandezi. În cele din urmă, el și cei 1.100 de oameni pe care îi comanda au fost obligați își oprească înaintarea și să se apere în tranșee săpate în grabă. Parașutiștii germani au fost de umilința capitulării de bombardamentul strategic al orașului Rotterdam de pe 14 mai 1940. Tot până pe 14 mai a rezistat atacurilor olandezilor și un mic grup izolat de parașutiști germani în satul Valkenburg. După
Bătălia pentru Haga () [Corola-website/Science/330631_a_331960]
-
noul său aparat, decolând din curtea Gimnaziului „Andrei Șaguna”. 1916: 16 august Armata Română intră în Brașov. Dr. Gheorghe Baiulescu devine primul primar român al Brașovului. Pe 8 octombrie, garnizoana românească din oraș este masacrată de către inamic în așa-numita "Tranșee a morții" din Bartolomeu. 1930: Este înființată Uzina electrică, cu finanțarea principalelor fabrici brașovene, nevoite până atunci să utilizeze generatoare proprii. 1940: În urma Dictatului de la Viena, Brașovul rămâne României. Pe 10 noiembrie cutremurul puternic este resimțit și la Brașov (7
Istoria Brașovului () [Corola-website/Science/311066_a_312395]
-
nou echipament pe front, ofensiva germană a fost lansată la 5 iulie 1943. 4.Panzer-Armee condusă de generaloberst Hermann Hoth, având în față SS-Panzerkorps, a înaintat cu greu pe o distanță de ticsită cu aglomerări de câmpuri minate, infanteriști în tranșee și baterii antitanc aranjate în zone elaborate de tip pakfront. Atacul a pătruns în al treilea nivel defensiv pe o adâncime de 35 de kilometri dar a fost oprit de Armata 1 Tancuri sovietică. Între 5 și 11 iulie, "II
Bătălia de la Prohorovka () [Corola-website/Science/322864_a_324193]
-
iulie 1941 conform politicii regimului Ion Antonescu care preconiza „curățirea” Basarabiei de evrei, fasciștii au adunat toată populația. 1000 de bărbați și femei, bătrâni și copii au fost scoși la marginea târgului, împușcați de o unitate militară și îngropați în tranșee antitanc. În ghetoul înființat apoi la Mărculești în scopul politicii de deportare și anihilare a evreilor din Basarabia în lagărele și ghetourile din Transnistria, fasciștii au adunat circa 11.000 de evrei.În vara 1944 Basarabia și cu ea, Mărculești
Mărculești () [Corola-website/Science/305100_a_306429]
-
franco-belgiene, nu în interioriul teritoriului belgian. În cele din urmă, Gamelin a decis să adopte Planul D datorită noilor construcții antitanc construite de belgieni de-a lungul râului Dyle și la Gembloux, care ar fi permis o rapidă mobilizare în tranșee a trupelor aliate. Adoptarea Planului Dyle i-a oferit de asemenea Armatei a 7-a franceze posibilitatea să facă joncțiunea cu forțele olandeze prin Breda. Această opțiune avea să se dovedească a fi una riscantă, de vreme ce Armata a 7-a
Planul Dyle () [Corola-website/Science/333134_a_334463]
-
decorația și a înaintat-o în gradul de sublocotenent. Întâlnirile sale cu familia regală au fost puternic mediatizate. A revenit pe front în vara lui 1917. La 20 august, Regimentul 43/59 Infanterie din care făcea parte ocupa pozițiile în tranșeele de pe Dealul Secului în zona localității Muncelu. În seara zilei de 22 august, în cursul unui atac declanșat de Regimentul 40 Rezervă german și respins de trupele române, Ecaterina Teodoroiu cade eroic, împușcată în cap (conform unei versiuni) sau în
Ecaterina Teodoroiu () [Corola-website/Science/306341_a_307670]
-
din roman. Revine pe front și hotărăște să li se alăture conaționalilor săi români, în loc să lupte împotriva lor. Constantin Kirițescu a scris: „Apropiindu-se de pământul românesc, Rebreanu a auzit chemarea secretă din sufletele fraților săi, șoptindu-i de dincolo de tranșee. Între datoria cazonă nefirească și datoria sfântă de român, Rebreanu a luat-o în seamă pe cea din urmă”. Astfel, în noaptea de 10-11 mai 1917, după ce a fugit din infirmeria unde era sechestrat, a încercat să traverseze frontul către
Emil Rebreanu () [Corola-website/Science/335442_a_336771]
-
ei neavând de fapt resursele pentru atac. Olandezii s-au retras însă de pe linia defensivă în timpul nopții. În dimineața zilei de 15 mai, soldații Regimentului SS Deutschland au înaintat cu prudență de pozițiile defensive ale Bathline. Atunci când au descoperit că tranșeele și pozițiile de tragere ale mitralierelor sunt părăsite, au înaintat cu veteză mare. Câțiva soldați olandezi, care nu apucaseră să fie anunțați să se retragă, au fost luați prizonieri. Zanddijkline era principala linie defensivă a insulelor principale Zeelandei. Trei cazemate
Bătălia pentru Zeelanda () [Corola-website/Science/337131_a_338460]
-
linie defensivă a insulelor principale Zeelandei. Trei cazemate și un complex ecluze în sud și două cazemate pe fiecare parte a căii ferate erau singurele poziții defensive din beton. Restul fortificațiilor erau făcute din construcții din bușteni și pământ și tranșee. Pe căile de acces fuseseră plantate câmpuri de mine. Germanii au declanșat rapid asaltul asupra Zanddijkline. Coloanele germanilor au fost supuse focului intens de mitraliere și, în timp ce încercau să se pună la adăpost, soldații SS au alunecat pe o pantă
Bătălia pentru Zeelanda () [Corola-website/Science/337131_a_338460]
-
economice - aproximativ jumătate de milion de victime pentru fiecare parte, fără răniți - însă nu a adus nici despăgubiri de război și nici schimbări teritoriale. Conflictul este comparat adesea cu Primul Război Mondial, prin prisma tacticilor de luptă similare: război de tranșee, cuiburi de mitralieră, atacuri la baionetă, utilizarea sârmei ghimpate, atacuri frontale în masă ale infanteriei peste „țara nimănui” și utilizarea armelor chimice (precum gazul muștar) de către Irak împotriva trupelor iraniene și a civililor irakieni kurzi. La vremea respectivă, Consiliul de
Războiul Iran-Irak () [Corola-website/Science/307737_a_309066]
-
aparatele de zbor și piesele de artilerie moderne, dar și sistemele mecanizate care să îi permită deplasarea rapidă a forțelor în teren. comandanții francezi rămăseseră credincioși tacticilor primului război mondial, care se bazau pe artileria grea staționară și lupta de tranșee. Ofensiva franceză în valea Rinului a început pe 7 septembrie, la patru zile după declarația franceză de război. În acea perioadă, "Wehrmacht-ul" era implicat în luptele din Polonia, iar francezii se bucurau de o superioritate numerică decisivă de-a
Ofensiva din Saar () [Corola-website/Science/330280_a_331609]
-
apar după preluarea puterii să fie rezolvate mai ușor. În miezul activității intelectualului trebuie să fie identificarea acelui domeniu de lucru unde, rațional și emoțional, poate dezvolta o muncă mai folositoare. Odată determinat domeniul de luptă, sarcina următoare este identificarea „tranșeelor” dușmanului și a locului și modalităților de amplasare a propriilor structuri de rezistență. În această căutare zilnică, dificilă și dramatică, se poate naște, începând chiar din acest moment, un cinema, o medicină, o cultură revoluționară, acea bază în care apar
Spre un al Treilea Cinema (Spre un cinema al periferiei). Partea I () [Corola-website/Science/296169_a_297498]
-
de Armată A, Erich von Manstein, aprecia însă că, dacă atacul avea să se desfășoare conform planului inițial, avea să ducă la un impas la fel ca în primul război mondial și în cele din urmă la un război de tranșee. Manstein a propus cu sprijinul comandantului său Gerd von Rundstedt Înaltului Comandament German (OKH) un plan alternativ. Manstein propunea un atac al diviziilor blindate prin regiunea înaltă împădurită din Ardeni, printr-o zonă considerată de nestrăbătut pentru tancuri. Următoarea fază
Operațiunea Dynamo () [Corola-website/Science/331977_a_333306]
-
de piatră care înconjura orașul vechi Lushun de la sud la râul Lun-ho aflat în nord-vest. Rușii continuaseră linia zidului chinezesc spre vest și spre sud, închizând zona limanului portului și noul oraș Port Arthur între forturi de beton, mitraliere și tranșee. Generalul Stessel s-a retras în Port Arthur la 30 iulie 1904. Împotriva rușilor se afla armata a treia japoneză, de aproximativ 90.000 de oameni, susținută de 474 de tunuri, aflată sub comanda baronului general Nogi Maresuke. Bombardarea orașului
Asediul de la Port Arthur () [Corola-website/Science/320454_a_321783]
-
opcupate de Regimentele Est-Siberiene al V-lea și al XIII-lea, întărite cu marinari și aflate sub comanda colonelului Tretiakov, veteran al bătăliei de la Nanshan. Ca și la bătălia de la Nanshan, Tretiakov, deși i-a fost depășită prima linie de tranșee, a refuzat cu tenacitate să se retragă și a păstrat controlul asupra Dealului de 174 de Metri în ciuda numeroaselor pierderi umane. A doua zi, pe 20 august 1904, Tretiakov a cerut întăriri dar, ca și la Nanshan, nu a primit
Asediul de la Port Arthur () [Corola-website/Science/320454_a_321783]
-
asalt al lui Nogi, mareșalul Ōyama Iwao i-a atacat pe rușii conduși de generalul Alexei Kuropatkin în bătălia de la Liaoyang. După nereușita tentativelor de a penetra fortificațiile de la Port Arthur prin asalturi directe, Nogi a ordonat săpătorilor să construiască tranșee și tuneluri pe sub forturile rusești cu scopul de a detona mine care să dărâme zidurile. Nogi a primit și întăriri, artilerie suplimentară și 16.000 de soldați din Japonia, care au compensat parțial pierderile suferite în primele asalturi. Principalul eveniment
Asediul de la Port Arthur () [Corola-website/Science/320454_a_321783]
-
acolo. Lui Nogi i s-a atras atenția asupra acestui fapt abia când a fost vizitat de generalul Kodama Gentaro, care a realizat imediat că dealul era cheia întregii apărări rusești. La mijlocul lui septembrie, japonezii săpaseră peste opt kilometri de tranșee și se aflau la 70 de metri de reduta Castelul de Apă, pe care au atacat-o și au capturat-o la 19 septembrie 1904. După aceea, ei au cucerit și reduta Templului, în vreme ce o altă forță ofensivă a fost
Asediul de la Port Arthur () [Corola-website/Science/320454_a_321783]
-
de pe pozițiile înalte străjuite de pante abrupte, el era protejat de o redută masivă și două turnuri, fiind complet înconjurată de garduri de sârmă ghimpată electrică. El era legat și de fortărețele învecinate de pe Dealul Fals și de pe Akasakayama prin tranșee. Numele de „Dealul de 203 Metri” este unul nepotrivit, el fiind format din două culmi (una de 203 metri și cealaltă de 210 metri, aflate la 140 metri distanță una de alta) legate printr-o creastă abruptă. În vârful culmii
Asediul de la Port Arthur () [Corola-website/Science/320454_a_321783]
-
de japonezi. În urma pierderii flotei Pacificului, rațiunea păstrării Portului Arthur a fost pusă la îndoială de Stessel și Foch într-o ședință la 8 decembrie 1904, dar ideea capitulării a fost respinsă de ceilalți ofițeri. Japonezii au continuat luptele în tranșee. După moartea generalului Kondratenko la 15 decembrie 1904 la reduta Chikuan, Stessel l-a numit pe incompetentul Foch în locul său. La 18 decembrie 1904, japonezii au detonat o mină de sub reduta Chikuan, care a căzut în acea noapte. La 28
Asediul de la Port Arthur () [Corola-website/Science/320454_a_321783]