2,644 matches
-
o parte din cercetări, într-un stil spartan, astfel încât erau puțini cititori ai operei sale în acele vremuri. De asemenea, a studiat teoria congruențelor, aproximarea fracțiilor zecimale, a completat tabelul numerelor prime. A făcut distincție între congruențele algebrice și cele transcendente și indicat o metodă directă pentru rezolvarea congruențelor binome. În teoria numerelor a introdus semnul de congruență, de apartenență, cel al izomorfismului, iar cel mai important, axiomatizarea acestui domeniu, operă desăvârșită de către Emmy Noether, cercetările fiind continuate de Dirichlet. În
Carl Friedrich Gauss () [Corola-website/Science/299817_a_301146]
-
sinistă conține o idee trinitară despre divinitate în mitul lui Dangun, a treia formă a lui Hwanin Cu Dangun ca și Sansin, trinitatea din religia coreeană este reprezentată de cele trei generații ale lui "Haneullim", Regele Ceresc. "Hwanin" reprezintă sursa transcendentă, cu ""haneul"", ""hwan"" indicând ,ființa” sau ,cerul” iar ""im"", ""in"" cauza ei. Hwanung, a doua formă a lui Hwanin este zeul tărâmului de mijloc, el ocupând domeniul central dintre Cer și Pământ. Dangun, ,Regele de Santal” este zeul pământului Ca
Haneullim () [Corola-website/Science/333067_a_334396]
-
un număr irațional, adică valoarea sa nu poate fi exprimată exact sub formă de fracție "m"/"n", cu "m" și "n" întregi. De aceea, reprezentarea sa zecimală nu are sfârșit și nu începe nici să se repete. Numărul este și transcendent, ceea ce înseamnă, printre altele, că nu există un șir finit de operații algebrice cu numere întregi (puteri, extrageri de radicali, sume etc.) al căror rezultat să fie egal cu valoarea lui; demonstrarea acestui fapt a fost o realizare relativ recentă
Pi () [Corola-website/Science/304110_a_305439]
-
XX-lea s-au construit demonstrații ce nu necesită decât cunoștințe de calcul integral. Una dintre acestea i se datorează lui Ivan Niven. O demonstrație oarecum similară este cea a lui Mary Cartwright. π este în același timp și număr transcendent, sau cu alte cuvinte, nu există niciun polinom cu coeficienți raționali care să-l aibă pe π ca rădăcină. Acest fapt a fost demonstrat la 26 noiembrie 1882 de către Ferdinand von Lindemann la un seminar matematic al Universității din Freiburg
Pi () [Corola-website/Science/304110_a_305439]
-
Euler în 1735 a demonstrat celebra problemă Basel - găsirea valorii exacte a lui care este π/6, el a demonstrat o profundă conexiune între π și numerele prime. Atât Legendre cât și Euler au speculat că π ar putea fi transcendent, ceea ce s-a demonstrat în 1882 de către Ferdinand von Lindemann. S-a spus despre cartea lui William Jones "O nouă introducere în matematică" din 1706 că este prima în care s-a folosit litera grecească π pentru această constantă, dar
Pi () [Corola-website/Science/304110_a_305439]
-
bine a vedea lucrurile de foarte multe ori"” (3,141592653). "Cadaeic Cadenza" conține în acest fel primele 3834 de cifre ale lui π. Piemele fac parte din întregul domeniu de studiu al mnemotehnicilor pentru reținerea cifrelor lui π. Din cauza naturii transcendente a lui π, nu există expresii cu formă închisă pentru acest număr în termeni de numere și funcții algebrice. Printre formulele de calcul al lui π cu ajutorul aritmeticii elementare se numără seriile care dau un șir infinit de aproximări ale
Pi () [Corola-website/Science/304110_a_305439]
-
de cuvintele Cântului 1:12b. Aici, mireasa, referindu-se la Mire, spune: „Nardul meu are mireasma lui”, înțelegând prin aceasta că mănunchiul ei de nard emite „mireasma lui Hristos” Și astfel, captează în ea Și pentru ea „mireasma acelei grații transcendente Și inaccesibile”. Și totuși, această mireasmă - sau reflexie, dacă preferăm imaginea oglinzii - permite numai o cunoaștere indirectă Și inadecvată a lui Dumnezeu, spune Sfântul Grigorie; pentru că „... chiar dacă o persoană ... oferind mireasmă prin parfumul faptelor zilnice, ar deveni perfectă din toate
Studia Theologia Catholica by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/170_a_171]
-
sub forma unor diverși Buddha fizici tranzitorii ("nirmanakayas"). Deși corpurile acestor Buddha întrupați sunt pradă bolilor, degradării și morții - ca toate lucrurile nepermanente - Tathagata salvatoare sau Dharmakaya din spatele lor este întotdeauna liberă de neputință, nepermanență sau mortalitate. Este acest Dharmakaya-Buddha transcendent și totuși omniprezent cel care este prezent în anumite sutre Mahayana importante și prezentat ca fiind inșanjabil și etern și este legat foarte strâns de însăși Dharma. Conform Mahayana Mahaparinirvana Sutra, ființele lumești nu reușesc să vadă eternitatea lui Buddha
Buddha () [Corola-website/Science/296878_a_298207]
-
a tuturor cauzelor". Textul sfânt Mahapurana solicită fiecărui om să respingă ideea de zeitate supremă cu puteri demiurgice și să-și pună următoarele întrebări: "Dacă Dumnezeu a creat lumea, unde era El înainte de a o crea? [...] dacă spuneți că este transcendent și nu avea nevoie de ajutor, unde este El acum? Și cum poate un Dumnezeu imaterial să făurească o lume materială? Dacă Dumnezeu este de-a pururi perfect și complet, cum a putut să-i apară dorința de a construi
Jainism () [Corola-website/Science/303397_a_304726]
-
că în jainism eliberarea este comisă în mare parte într-o manieră cognitivă, cerebrală și intuitivă, atitudinea mintală fiind promotorul integrării în moksha și al exaltării întregii ființe. Ca și celelalte religii dharmice, jainismul încurajează perceperea unui adevăr constant și transcendent. Dar realitatea se înfățișează în viziunea jainiștilor sub forme deosebit de neregulate și nestatornice: universul evoluează, se transformă, decade, se regenerează, intrând în contrast cu permanența lumii din filozofia hindusă și impermanența, inconsistența ei din cea budistă. De aceea, Mahavira a elaborat un
Jainism () [Corola-website/Science/303397_a_304726]
-
care respectă și protejează natura și care ocolesc în totalitate violența cotidiană. Jainiștii dezvoltă un tip de meditație numită "Samayika", a cărei denominație înseamnă în limba sanscrită "calm" și derivă din cuvântul "samaya" (suflet). Scopul Samayikei este obținerea unei senzații transcendente de liniște imperturbabilă, care depășește variabilitatea ființei umane și identifică sufletul cu adevărul neschimbător al sinelui ("atma"). Meditația de acest tip pornește de la dobândirea stării de echilibru în timp, prin contemplarea regenerării nesfârșite a universului și a propriului "jiva". Samayika
Jainism () [Corola-website/Science/303397_a_304726]
-
invazia islamică a Indiei. Astăzi cele mai cunoscute temple jainiste sunt localizate în Palitana, Shankeshwar, Samet Shikhar, Vataman, Mumbai, Ahmedabad. La fel ca celelalte comunități din India, jainiștii au un calendar îmbogățit de sărbători religioase, care constituie focare de spiritualitate transcendentă într-o temporalitate ciclică. Majoritatea zilelor cu conotație religioasă sunt dedicate nașterii, morții sau nirvanei unui tirthankaras. Cea mai pregnantă sărbătoare este Paryushana, care se desfășoară timp de zece zile în calendarul digambarist sau opt zile în cel svetambarist în
Jainism () [Corola-website/Science/303397_a_304726]
-
acesta două scări logaritmice și dintr-un cursor cu 1 - 3 fire reticulare care ușurează aprecierea fracțiunilor de diviziuni. Principiul de funcționare se bazează pe folosirea segmentelor proporționale cu logaritmii numerelor de la 1 la 10, sau cu logaritmii unor funcții transcendente, care fiind marcați pe scări paralele, permit înlocuirea anumitor operații prin adunare sau scădere de segmente. După felul scărilor de calcul gradate, riglele de calcul pot fi:<br> - "de uz general", prevăzute cu scări destinate calculelor tehnice generale;<br> - "de
Riglă de calcul () [Corola-website/Science/326712_a_328041]
-
luceafărul, care constituie leitmotivul definitoriu În lirica eminesciană”. Identificat În toate etapele creației sale, Într-un paralelism sugestiv cu celelalte cuvinte menționate, el apare totuși ca o culme a stării spirituale, Înnobilând astfel realitatea și conferindu-i prin artă valoare transcendentă. Pe de altă parte, Eminescu Înregistrează apropierea dramatică dintre sacru și teluric, deoarece Luceafărul și marea tind să devină o singură entitate, chiar dacă nu se pot uni definitiv. Atent la detalii, George Popa explică cele două părți ale Întregului poetic
ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Adrian Voica () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1557]
-
acesteia. Din sublimările lui George Popa rezultă că fata de Împărat este promisă prin frumusețea ei „prealuminii astrale”și că această ființă aleasă este frumusețe unică Între pământene, lună Între stele pe plan sideral și fecioară Între sfinți pe plan transcendent, metafizic”. Fără să facem nici o obiecție la această interpretare, Întrutotul posibilă dacă ne referim la prima parte a poemului, vom constata că la sfârșitul său imaginea este alta. Fondul se dovedește mai puternic decât forma În cazul Cătălinei, iar transcendentul
ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Adrian Voica () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1557]
-
transcendent, metafizic”. Fără să facem nici o obiecție la această interpretare, Întrutotul posibilă dacă ne referim la prima parte a poemului, vom constata că la sfârșitul său imaginea este alta. Fondul se dovedește mai puternic decât forma În cazul Cătălinei, iar transcendentul și contingentul două realități care nici măcar nu se pot interfera. Dar George Popa propune o interpretare cu totul personală, În care „făptura Cătălinei se Întrupează din luminozități care nu sunt de natură simplu fizică, ci mai ales de esență spirituală
ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Adrian Voica () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1557]
-
Întrupare a Luceafărului, acesta afirmă că„spațiul său existențial se contaminează astfel, prin posibila fuziune cu spațiul psihic al pământenei” (s.n.), de cele două câmpuri energetice ale condiției umane: patima și suferința”. Dacă admitem că profanul și sacrul, imanentul și transcendentul caracterizează lumi diferite, atunci o idee ca aceasta este extrem de valoroasă : „Hyperion vrea să insereze În sfera lucrurilor nemuritoare o nouă valoare, un nou spațiu: spațiul spiritual al iubirii pentru o ființă omenească”. Din păcate, această năzuință este Înțeleasă de
ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Adrian Voica () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1557]
-
În cazul lor nu se reduce fragmentarea Timpului În subdiviziunile cunoscute de pământeni. Acest lucru este posibil Întrucât În această lume imuabilă sentimentele de nici un fel nu sunt prezente, deoarece lipsește solul care să le hrănească. Întrebarea lui George Popa, transcendentă Într-un fel realității poemului, se referă la „opțiunea noastră ca ființe umane” și la eventuala opțiune a lui Eminescu Însuși. Înainte de a Înregistra argumentele hermeneutului, să menționăm că acest capitol figura În cartea Prezentul etern eminescian (1989) și că
ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Adrian Voica () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1557]
-
un mai Înalt nivel” , prin intrarea „În circuitul viului”. Dar constată poetul ce gândește În termenii filosofici - eternul și efemerul ascultă de legi proprii. La rândul său, hermeneutul George Popa descoperă că ipotetica balanță eminesciană Înclină spre imanent, nu spre transcendent, Încât Luceafărul poate fi numit „poemul reabilitării sferei contingentului omenesc În raport cu lumea fantomatică a ideilor eterne”. Și totuși, termenul „etern”se cuvine a fi rostit și În legătură cu simțirea și dragostea omenească, tot așa cum „timpul mitului”(creație umană) devine „loc de
ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Adrian Voica () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1557]
-
a ideilor eterne”. Și totuși, termenul „etern”se cuvine a fi rostit și În legătură cu simțirea și dragostea omenească, tot așa cum „timpul mitului”(creație umană) devine „loc de Întâlnire și fuzionare a celor două modalități temporale”. Ceea ce deosebește radical omenescul de transcendent se referă la cunoașterea de sineconcept inutilizabil În lumea astrală. Ea se mulțumește cu existența În sine, aceeași de la Începutul creației și menită să-și păstreze forma, esența În eternitate. Cu stăpânirea deplină a conceptelor filosofice și estetice, dar și
ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Adrian Voica () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1557]
-
facă un serviciu, așa cum se spune că ne este de folos sarea pentru digestia mâncării 31. Cel robit însă de patima desfrânării, reducând trupul la un simplu instrument de plăcere sexuală, neagă dimensiunea spirituală a acestui trup și destinația sa transcendentă, disprețuiește chipul lui Dumnezeu după care este el însuși făcut și uită de firea omenească 32. Istoria lui Tobie exprimă foarte bine această realitate a vieții spirituale din căsnicie (Cartea lui Tobit, cap. 3-9). Sara, logodnica lui Tobie, mai fusese
Revista Teologică, Serie Nouă, Anul XVIII (90), Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/164_a_93]
-
Pe tine Te lăudăm , eh 5, Macarie ieromonahul (aranjament de D.G.Kiriac) - Îngerul a strigat , eh 5 și Ioan Popescu-Pasarea (aranjament N.Lungu) - Ziua învierii, Chinonic , eh 5. Discursul concertului, determinat de valoarea compozițiilor prezentate, a avut autenticitatea emoțională specifică transcendentului, care s-a revărsat asupra unui public sensibil, sedus în atmosfera solitudinii așteptării Pascale a Învierii
?n actualitate La desp?r?irea de Constantin Catrina by Liliana IACOBESCU [Corola-journal/Journalistic/83960_a_85285]
-
suficient (în acord cu principiul încrederii critice) pentru a o considera pe cea de-a doua iluzorie: indivizii umani operează pe niveluri diferite de semnificație cărora le atașează grade diferite de libertate cognitivă. Asumă mai multă libertate în cazul experienței Transcendentului decât în cazul încrederii pragmatice în propriile simțuri, cu ajutorul căreia supraviețuiesc. Revenind la experiența religioasă, întrucât nu este impusă, ea nu este nici uniformă, nici universală. Nu înseamnă că nu există, arată Hick. E numai un alt fel de experiență
[Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
experiența religioasă, întrucât nu este impusă, ea nu este nici uniformă, nici universală. Nu înseamnă că nu există, arată Hick. E numai un alt fel de experiență decât cea senzorială. Odată admisă posibilitatea experiențelor religioase autentice, devine necesară postularea existenței Transcendentului la care, dacă sunt autentice, experiențele religioase să reprezinte răspunsuri. Demersul argumentativ este similar celui kantian referitor la temeiurile comportamentului moral. De altfel, Hick valorifică explicit și schema kantiană lucru în sine/ fenomen pentru a justifica (nepărtinitor) diversitatea experiențelor religioase
[Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
la care, dacă sunt autentice, experiențele religioase să reprezinte răspunsuri. Demersul argumentativ este similar celui kantian referitor la temeiurile comportamentului moral. De altfel, Hick valorifică explicit și schema kantiană lucru în sine/ fenomen pentru a justifica (nepărtinitor) diversitatea experiențelor religioase: Transcendentul nu poate fi descris sau înțeles, este inefabil, transcategorial. Există o capacitate umană înnăscută de a-i conștientiza prezența, în virtutea imanenței acestuia în natura umană. Oamenii sunt conștienți în moduri diferite de realitatea transcendentă. Diferitele tradiții culturale nu sunt expresii
[Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]