1,736 matches
-
de dialectică au fost adăogată la logică sub titlul de critică a părerei dialectice și ca atare o accepem și noi. IV. DESPRE ÎMPĂRȚIREA LOGICEI TRANSCENDENTALE ÎN ANALITICĂ ȘI DIALECTICĂ TRANSCENDENTALĂ Într-o logică transcendentală izolăm inteligența (precum în estetica transcendentală sensibilitatea și ridicăm din cunoștințele noastre numai partea aceea a cugetărei care-și are originea sa în inteligență. iată analogia expusă de Sch[openhauer] Iar întrebuințarea acestei cunoștințe pure se-ntemeiază pe condiția că [în] intuițiune ni se dau obiecte
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
întrebuințarea acestei cunoștințe pure se-ntemeiază pe condiția că [în] intuițiune ni se dau obiecte asupra cărora ea se poate aplica. Căci fără intuițiune tuturor cunoștințelor noastre li lipsesc obiectele și rămân cu totul deșerte. Așadar partea aceea a logicei transcendentale care propune elementele cunoștinței intelectuale pure fără cari mi se poate cugeta nicăieri un obiect este analitica transcendentală și totodată o logică a adevărului. Căci ei nu-i poate contrazice nici o cunoștință fără ca să-și piardă pe loc tot cuprinsul
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
se poate aplica. Căci fără intuițiune tuturor cunoștințelor noastre li lipsesc obiectele și rămân cu totul deșerte. Așadar partea aceea a logicei transcendentale care propune elementele cunoștinței intelectuale pure fără cari mi se poate cugeta nicăieri un obiect este analitica transcendentală și totodată o logică a adevărului. Căci ei nu-i poate contrazice nici o cunoștință fără ca să-și piardă pe loc tot cuprinsul, prin urmare orice referire la vreun obiect, prin urmare orice adevăr. Dar fiindcă-i foarte ademenitori și momitori
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
al întrebuințării generale și nelimitate și dacă cineva se cutează cu inteligența pură să judece, să afirmeze, să decidă în mod sintetic asupra obiectelor în genere. În asemenea caz întrebuințarea inteligenței pure ar fi dialectică. A doua parte a logicei transcendentale va conține deci o critică a acestei păreri dialectice și se numește dialectică transcendentală, nu ca o artă pentru a excita în mod dogmatic o asemenea părere (o artă altfel destul de obicinuită în diferite jucării metafizice), ci ca o critică
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
judece, să afirmeze, să decidă în mod sintetic asupra obiectelor în genere. În asemenea caz întrebuințarea inteligenței pure ar fi dialectică. A doua parte a logicei transcendentale va conține deci o critică a acestei păreri dialectice și se numește dialectică transcendentală, nu ca o artă pentru a excita în mod dogmatic o asemenea părere (o artă altfel destul de obicinuită în diferite jucării metafizice), ci ca o critică a inteligenței și rațiunei în privirea întrebuințărei lor hiperfizice, spre a descoperi aparența falsă
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
a amăsurărilor ei nefondate și de-a modera la o simplă dejudecare și prezervație a inteligenței pure de iluzii sofistice acele pretenții mari de invenție și lărgire ale lor pe care cred[e] a le ajunge manipulând numai cu principie transcendentale. ANALITICA TRANSCENDENTALĂ Această analitică este discompunerea întregei noastre cunoștinți apriorice în elementele cunoștinței intelectuale pure. Trebuie deci să păzim următoarele lucruri: 1) ca noțiunile să fie pure și nu empirice 2) să nu aparție intuițiunei și sensibilității, {EminescuOpXIV 393} ci
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
ei nefondate și de-a modera la o simplă dejudecare și prezervație a inteligenței pure de iluzii sofistice acele pretenții mari de invenție și lărgire ale lor pe care cred[e] a le ajunge manipulând numai cu principie transcendentale. ANALITICA TRANSCENDENTALĂ Această analitică este discompunerea întregei noastre cunoștinți apriorice în elementele cunoștinței intelectuale pure. Trebuie deci să păzim următoarele lucruri: 1) ca noțiunile să fie pure și nu empirice 2) să nu aparție intuițiunei și sensibilității, {EminescuOpXIV 393} ci cugetărei și
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
rezumatul cunoștințelor sale proprii va constitui un sistem cuprins și determinat prin o idee, al cărui complectitudine și articulație va fi totodată piatra de probă a corectitudinei și veritabilității tuturor pieselor adapte de cunoștință. Însă această parte întreagă a logicei transcendentale consistă din două cărți, din cari una cuprinde noțiunile, cealaltă principiele inteligenței pure. CARTEA ÎNTÎIA ANALITICA NOȚIUNILOR Sub analitică a noțiunilor eu nu pricep analiza lor sau procedura comună din cercetări filozofice de a discompune cuprinsul noțiunilor ce se prezintă
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
însăși; spre a afla putința unor noțiuni apriorice, să le căutăm spre acest scop numai în inteligență, care, cum am zice, e locul lor de naștere și să analizăm întrebuințarea curată a acesteia; căci aceasta e misiunea proprie a filozofiei transcendentale, iar celelalte sânt în filozofie numai tratarea logică a noțiunilor în genere. Vom urmări deci noțiunile pure până la colțul și răsadul lor din inteligența omenească, în care ele stau gata, pentru ca la prima ocazie dată de experiență să se dezvolte
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
sistematică, ci în urmă se-mpărechează după asemănări și după mărimea cuprinsului lor, se așează-n șiruri începînd de la cele simple la cele mai complicate și se aduc în poziție dup-o metodă oarecare, dar nimic mai puțin decât sistematic. Filozofia transcendentală prezintă folosul, ba are chiar obligația de-a căuta noțiunile ei după un princip, fiindcă ele trebuie să răsară curate și neamestecate din inteligență, ca unitate absolută și de sine, trebuie să steie deja într-un conex după 90r o
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
e deosebit de județe generale (judicia communia) și merită un loc aparte într-o tablă complectă a momentelor cugetării (deși firește că nu-ntr-o logică mărginită numai la întrebuințarea județelor întreolaltă). 2. Asemenea trebuie să se distingă într-o logică transcendentală județele infinite de cele afirmative, deși în logica generală aste din urmă sânt anumărate celor dentăi și nu constituiesc un membru deosebit al împărțeniei. Căci logica generală abstrage de la tot cuprinsul predicatului (deși e negativ) și caută numai dacă el
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
aste din urmă sânt anumărate celor dentăi și nu constituiesc un membru deosebit al împărțeniei. Căci logica generală abstrage de la tot cuprinsul predicatului (deși e negativ) și caută numai dacă el e de atribuit subiectului sau de (contrapus) opus. Cea transcendentală însă consideră județul și după valoarea sau conținutul acestei afirmări logice mijlocită prin un predicat negativ numa și ce câștig aduce ea în privirea totalului cunostinței. Dacă aș fi spus despre suflet că nu este muritor, aș fi înlăturat prin
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
mai multe părți din el fără ca prin aceasta noțiunea sufletului să crească ori să se fixeze afirmativ. Aceste județe infinite în privirea cuprinsului logic nu sânt în faptă mărginitoare decât în privirea conținutului cunoștinței în general, drept care într-o tablă transcendentală a tuturor momentelor cugetărei în județe nu trebuiesc trecute cu vederea, fiindcă funcțiunea inteligenței exersată în ele poate să fie importantă pe terenul cunoștinței pure apriorice. {EminescuOpXIV 396} 3. Toate relațiunile cugetărei în județe sânt a) ale predicatului la subiect
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
CATEGORII Precum des amintirăm, logica generală abstrage de la tot conținutul cunoștinței și așteaptă ca dintr-altă parte să i se dea reprezentații, spre a le preface pe acestea în noțiuni, care toate acestea se-ntîmplă în mod analitic. Acestora împrotivă, logica transcendentală are înainte-i o varietate a sensibilității apriorice pe care estetica transcendentală i-o susținu spre a da o materie noțiunilor intelectuale pure, fără care ea ar fi fără conținut, prin urmare cu desăvârșire deșartă. Spațiu și timp conțin o
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
așteaptă ca dintr-altă parte să i se dea reprezentații, spre a le preface pe acestea în noțiuni, care toate acestea se-ntîmplă în mod analitic. Acestora împrotivă, logica transcendentală are înainte-i o varietate a sensibilității apriorice pe care estetica transcendentală i-o susținu spre a da o materie noțiunilor intelectuale pure, fără care ea ar fi fără conținut, prin urmare cu desăvârșire deșartă. Spațiu și timp conțin o varietate a intuițiunei pure apriorice, fiind cu toate astea condiții ale receptivității
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
operează după o rațiune comună a unității (d. es. a decadicei). Sub această noțiune unitatea în sinteza celor diverse devine necesară. În mod analitic reprezentații diverse se pot readuce sub o noțiune (operații despre care tractează logica generală). Ci logica transcendentală ne-nvață a reduce la noțiuni nu reprezentațiile, ci sinteza pură a reprezentațiilor. Primul lucru ce trebuie să ni se fi dat apriori spre a putea avea cunoștință despre obiecte este varietatea intuițiunei pure; sinteza acestei varietăți prin imaginație este
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
Aceeași funcție care dă unitate diferitelor reprezentații dintr-un județ dă unitate într-o intuițiune și sintezei numa de diferite reprezentații, care c-o expresie generală se numește noțiune intelectuală pură. Așadar aceeași inteligență depune în reprezentațiile sale un cuprins transcendental prin mijlocul unității sintetice dintre cele diverse din intuițiune-n general, și o face aceasta prin aceleași operații cu cari? dă noțiunilor forma logică a unui județ prin mijlocul unității analitice, din care cauză la-nceput citatele reprezentații se numesc
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
s-atinge de cele deduse, trebuie să observ că categoriile, ca adevărate noțiuni radicale ale inteligenței pure ce sânt își au și ele noțiunile lor deduse, tot atât pure, care nu trebuiesc trecute cu vederea într-un sistem de filozofie transcendentală, dar cu a căror amintire numai eu mă pot mulțămi, neavând a face în prezent decât c-o încercare critică. {EminescuOpXIV 400} Fie-mi permis a numi aceste noțiuni intelectuale pure, dar deduse, praedicabilia ale inteligenței pure (în opunere cu
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
împlea numai, și o topică sistematică, ca cea de față, cu greu va face să greșim locul unde are să vie propriamente fiecare noțiune, și totodată putem și ușor observa care din polițe a rămas încă goală. CAP. 2 AL ANALITICEI TRANSCENDENTALE DESPRE DEDUCȚIA NOȚIUNILOR INTELECTUALE PURE SECȚIA-NTÎIA. DESPRE PRINCIPIELE UNEIDEDUCERI TRANSCENDENTALE ÎN GENERAL Iuriștii, când vorbesc despre îndreptățiri și uzurpații (arogări), disting într-o acțiune juridică chestia despre ceea ce-i de drept (quid juris) de aceea ce-i de fapt (quid
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
cu greu va face să greșim locul unde are să vie propriamente fiecare noțiune, și totodată putem și ușor observa care din polițe a rămas încă goală. CAP. 2 AL ANALITICEI TRANSCENDENTALE DESPRE DEDUCȚIA NOȚIUNILOR INTELECTUALE PURE SECȚIA-NTÎIA. DESPRE PRINCIPIELE UNEIDEDUCERI TRANSCENDENTALE ÎN GENERAL Iuriștii, când vorbesc despre îndreptățiri și uzurpații (arogări), disting într-o acțiune juridică chestia despre ceea ce-i de drept (quid juris) de aceea ce-i de fapt (quid facti) și, cerând de la amândouă probe, numesc proba întîia, care
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
ajuns, pe când noi trebuie să știm cum de asemenea noțiuni se pot referi la obiecte, deși nu pot fi deduse din nici [o] experiență. Explicarea modului în cari noțiuni apriorice se pot referi la obiecte eu o numesc deducțiunea lor transcendentală și o disting de deducțiunea empirică, care arată modul în care o noțiune se câștigă din experiență și din reflexie asupră-i, neatingând legitimitatea, ci numai actul din care a rezultat posesiunea. Avem deci pîn-acuma două soiuri de noțiuni, de
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
-le ar fi muncă zădarnică; căci tocmai într-asta consistă distinctivul naturei lor, că se referă la obiectele lor fără ca pentru reprezentarea acestora să fi împrumutat ceva de la experiență. Fiind o asemenea deducțiune necesară, ea-ntotdeauna va trebui să fie transcendentală. Dar precum la toată cunoștința, astfel și la aceste noțiuni putem căuta, de nu principiul posibilității lor, cel puțin cauzele (accidentale) ocazionale cari le-au dat naștere în experiență, în care impresiile simțurilor dau primul impuls, în urma cărora toată puterea
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
descendința de la experiențe. Această deducere fiziologică încercată, care însă nici se poate numi deducere, fiindcă atinge numai quaestionem facti, voi numi-o explicarea posesiei unei cunoștințe pure. Este deci clar că despre aceste poate să se dea numai o deducție transcendentală și nicidecum una empirică, și că cele din urmă nu pot fi în privirea noțiunilor apriorice decât niște încercări vane, cu cari se poate ocupa numai acela care n-a priceput natura proprie al acestui soi de cunoștințe. Dar, deși
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
în privirea noțiunilor apriorice decât niște încercări vane, cu cari se poate ocupa numai acela care n-a priceput natura proprie al acestui soi de cunoștințe. Dar, deși concedem singurul mod posibil pentru deducerea cunoștințelor pure apriorice, adică acela pe cale transcendentală, totuși din această concesie nu rezultă încă cum că o asemenea deducere ar fi de neapărată trebuință. Mai sus am urmărit cu acest mijloc al deducerei transcendentale noțiunile spațiului și a timpului până la izvoarele lor, și am explicat și fixat
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
deși concedem singurul mod posibil pentru deducerea cunoștințelor pure apriorice, adică acela pe cale transcendentală, totuși din această concesie nu rezultă încă cum că o asemenea deducere ar fi de neapărată trebuință. Mai sus am urmărit cu acest mijloc al deducerei transcendentale noțiunile spațiului și a timpului până la izvoarele lor, și am explicat și fixat valabilitatea lor apriorică obiectivă. Cu toate acestea geometria merge cu pas sigur prin cunoștințe numai apriorice fără ca să fi trebuit să cerșească de la filozofie un act de
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]