464 matches
-
în chestiuni cruciale contradicția descoperită poate provoca pro-bleme de conștiință, o criză, anomia. O altă formă de contradicție survine atunci când acțiunile și comportamentele dezmint valorile. Criminalii subscriu unui mare număr de principii și priorități similare celor ale oamenilor obișnuiți. Ei transgresează doar anumite principii, prin conduita lor deviantă. Oamenii obișnuiți cunosc, de asemenea, diferențe notabile între ceea ce zic și ceea ce fac. Un ansamblu de valori este deci un sistem viu, extrem de complex, mereu expus schimbării, foarte greu de studiat. Elemente de
by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]
-
îl conferă - caracter adecvat exigențelor discursului mediatic. Acest caracter "deschis" al enunțului rezultant face diferența în raport cu structurile copulative corelative discutate mai sus, a căror utilizare este limitată la situațiile de evidentă adecvare obiectivă. Cu toate acestea, sporadic, dar și își transgresează vocația solitară și intră ad hoc în corelații, de multe ori deviante în raport cu norma: (41) Patriarhia a dezaprobat imediat gestul, vorbind nu doar despre încălcarea canoanelor, dar și despre influențarea negativă a dialogului dintre biserici ("Cotidianul", 07.VII.2008) (42
[Corola-publishinghouse/Science/85001_a_85787]
-
vreun prostovan latino din telenovele. De aici și inevitabila conotație negativă azi a termenilor derivați din numele foștilor locuitori ai satelor. Atlasul cațavencilor ar trebui totuși, în opinia mea, să folosească un alt termen, cu origine necunoscută. Un termen care transgresează originea socială, un termen care exprimă plastic și sugestiv tipologia complicată, diversă și toxică a acestor oameni din vremea noastră, înglobând laolaltă mahalagioaice gureșe, derbedei cu tupeu, țoape cu "Vuitton", ciobani în "Armani" sau ghiorlani cu "Porsche", toată pletora de
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
ca un Romeo. Nu mai contează dacă la originea impulsului suicidar stă obsesia datoriei ori pasiunea oarbă. Toate acestea trec În planul al doilea. Important e, din punctul de vedere al celui care-și comentează zilnic moartea, dacă el va transgresa vocația de simplă glosă pe marginea sinuciderii ori dacă va rămâne În planul fantasmei și al purei speculații. Voința de a scrie despre sinucidere va trebui să fie dublată de voința de a trece la act. Ajunși În acest punct
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
foarte particularul și prea generalul oricărei analize teoretizante 1. Logos boètikos Din fericire, poetica nu e obligată să se conformeze structurilor fixe ale unui gen, ale unei specii. Libertatea ei de mișcare decurge din virtualitate, din ceea ce poate să fie2. Transgresând evidențele, poetica se Îmbogățește cu o prejudecată: aceea că literatura se lasă definită. Iluzie de scurtă durată, pentru că textul literar tinde să fie mereu altceva, să evadeze mereu spre altceva. Departe de a stabili sensul, „mecanismul” unei opere, poetica e
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
ateneelor și al altor instituții la care participă atât personalități din capitală, cât și intelectuali locali, temele abordate fiind destinate atât maselor, cât și unui public mai specializat. Activitățile încercau astfel să demonstreze că transmiterea ideilor și a științei poate transgresa cu succes cadrul academic clasic. Totuși, analizând modul de propagare a culturii la orașe, unii critici au atras atenția asupra lipsei de organizare sistematică a acestor manifestări, în care subiectul prelegerilor este lăsat la latitudinea conferențiarilor, astfel că impresia generală
[Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
oare, vorba de o secătuire a imaginației, de o oboseală a civilizației, sau dimpotrivă, de o formă de creativitate pură, inocentă, ce și-a găsit materia primă la îndemînă cuvinte, imagini, culori, sunete etc. Cităm, traducem, adaptăm, reproducem, reinventăm permanent, transgresînd norme și cutume, țopăind voios de la un gen la altul, de la un sistem semiotic la altul, jucîndu-ne cu această distanțiere ironică și ludică, proprie postmodernității, care răstoarnă și amestecă texte și mituri. Cum putem explica ceea ce considerăm a fi un
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
proces de distrugere continuă în zilele noastre. Iubirea sfîrșește prin a sosi, dar prea tîrziu, evident. Orsenna eludează, sau, mai exact, deplasează problema iubirea vine îndelung; poate că nu mai e recuperabilă în cuplul explodat, ci în durata care îl transgresează. Într-o vreme în care totul fluctuează și își schimbă sensul de la o zi la alta, neglijînd reculul necesar unei asimilări reale și critice, în care vom traversa sfîrșitul lumii fără să ne dăm seama, cei doi scriitori îl urmează
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
relațiilor internaționale: aceasta a devenit o lume a fluxurilor, depășind granițe, state și alți actori. Definiția actorilor internaționali s-a lărgit corespunzător. Într-un mod destul de reprezentativ, Marcel Merle (1982: 90) îi definea ca structuri capabile să influențeze fluxurile care transgresează granițele. Ei operează într-un mediu internațional care nu mai este definit doar ca ceea ce există "deasupra" statelor, ci incluzînd toate domeniile interne. Conexarea ar putea simboliza, mai mult decît orice altceva, acest stadiu în care imaginea disciplinei relațiilor internaționale
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
clasică Societatea globală Neomarxismul Cauzele războiului și condițiile păcii; societate/ordine; "o problemă secundară esențială este natura puterii" = problematica centrală condițiile unei comunități globale inegalitate/ exploatare Actorii principali și/sau unitățile de analiză Comportamentul diploma-tic-militar al statelor rețeaua interacțiunilor care transgresează granițele clase/grupuri sociale Imaginea despre lume/ sistem/ societate de state anarhie societate mondială într-o economie globală centru- periferie Destul de curios este că, atunci cînd a introdus primul criteriu, anume problematica centrală, el a făcut-o în termenii unei
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
deoarece, în sine, modernitatea nu poate fi depășită sau încheiată din moment ce conține în definiția sa timpul. Astfel, postmodernul este "un modern alienat", tipul "omului recent" idealul sugerat de autor fiind acela de a rămâne în modernitate, dar de a-i transgresa paradoxurile, devenind astfel un "modern tulburat", care încearcă să redescopere tradiția și cultul discernământului 87. Subliniind dificultatea dată de neclaritățile modernismului românesc în elaborarea unui veritabil postmodernism, Ion Bogdan Lefter propune o "cronologie recentă" în domeniul literaturii: 1. după Macedonski
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
poate fi înscris în această logică. Chiar dacă efectele negative ale acestei practici sunt evidente, vorbindu-se chiar de un "blestem al abundenței" și de un set de posibile măsuri care să conducă la scăderea consumului, Lipovetsky consideră că nu am transgresat această a treia etapă a consumului și că nu ne aflăm în "post-hiperconsum". Chiar dacă un reviriment în definirea fericirii umane (care să nu treacă neapărat prin acumulare, bogăție, standing etc.) și a conceperii ierarhiei bunurilor și a valorilor este unul
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
va distanța ulterior de ei ("Păstrez în legătură cu situaționismul o amintire cu adevărat admirabilă, dar el este un astru stins, o stea moartă"390), descriind un stadiu și mai avansat de abstractizare, în care societatea de consum și societatea spectacolului sunt transgresate, la fel cum este lăsată în urmă întreaga modernitate, atunci când va începe să analizeze lumea postmodernă a simulacrelor. Dacă teoriile lui Debord și Baudrillard sunt considerate asemănătoare, ele pot fi privite în acești termeni doar pentru prima etapă a gândirii
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
de linearitatea discursivă, care conduc cercetarea în domeniul mass-media, al modelelor cibernetice și al simulării. Baudrillard afirmă un set de concepte-cheie ale modernității care au ajuns la sfârșitul lor și pe care nu intenționează să le restaureze, ci să le transgreseze: "Sfârșitul muncii. Sfârșitul producției. Sfârșitul economiei politice. Sfârșitul dialecticii semnificat/semnificant care permitea acumularea cunoașterii și a semnificației, lineara sintagmă a discursului cumulativ. Sfârșitul simultan al dialecticii valorii de schimb/valorii de întrebuințare, singura în stare să facă posibilă acumularea
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
voioasă" (Bahtin via Nietzsche), Baudrillard desfide "ultima judecată" și anulează distincțiile ierarhice, în timp ce golește cele mai înalte valori ale modernității de semnificația și de validitatea lor. [...] Textele baudrillardiene sunt de asemenea carnavalești prin aceea că distrug obișnuitele granițe academice și transgresează limitele discursului academic, angajându-se într-un tip diferit de practici textuale și joc"436. Așa cum conceptul de carnaval era la Bahtin fundamentul eliberărilor de constrângeri, la fel și discursul lui Baudrillard prezintă eliberarea de principiile, fundamentele și presupozițiile dominante
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
tradițional, deoarece se dezice de prezența pură, de stabilitate și de o structură văzută ca închidere, mizând, dimpotrivă, pe deschidere, precum și pe un discurs filosofic hibrid, impur. Dacă la greci hybris-ul reprezenta încălcarea măsurii, seducția se pliază acestui concept, transgresând limitele prea înguste ale discursului clasic. Cu toate acestea, ea este destinată paradoxului: deși vrea să deconstruiască sau să deturneze toate conceptele filosofice, precum și orice metanarațiune, seducția devine, aproape împotriva sa, un alt "concept tare", asemănător celor pe care le-
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
se desfășoară în strategii pasionale și parodii. Ambii gânditori privilegiază stadiul estetic în defavoarea celui etic: pentru Kierkegaard, faza estetică este aceea în care principiul plăcerii abolește realitatea, introducând seducția ca fiind singura suverană, precum și kairos-ul ca unica modalitate de a transgresa legile logice și cele morale. Pentru Baudrillard, etica nu reprezintă decât simplicitate, naturalitate, normă, ascultare, pe când estetica introduce artificiul, podoaba, jocul semnelor, seducția tare, diabolicul. Dacă există vreo strategie a seducției, aceasta este aceea a fragilizării, a slăbiciunilor, a iluziei
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
de înșelare), seducția nu poate fi caracterizată prin discursivitate afirmativă și nici prin intenția comunicării. Seducția nu poate fi o mască discursivă și nici nu poate fi sinonimă minciunii, pentru că seducția implică metamorfoza răului în bine, a falsului în adevăr, transgresând opozițiile clare. Mai mult decât atât, "seducția este mai falsă decât falsul pentru că se folosește de semne, care sunt niște aparențe, pentru a le face să-și piardă sensul ea abuzează de semne și de oameni"549. Dacă și în
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
asociații culturale, cercuri de gospodine sau comitete de doamne, femeile au promovat, printre altele, o vie mișcare de emancipare, „de ieșire de sub dictatura tatălui, dar și de sub despotismul soțului”. Totuși, un fapt pozitiv, subiectele abordate în cadrul acestor forme asociative au transgresat cu mult cercul strâmt al dezbaterilor feminist egalitariste. Așa s-a întâmplat, bunăoară, în cadrul lucrărilor celei de a XVIII-a Adunări Generale a Societății Naționale a Femeilor Ortodoxe din România, găzduite de orașul Bacău în zilele de 25-26 mai 1929
Fizionomii urbane şi structuri etno-sociale din Moldova : (1864- 1938) by Alin Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1172_a_2215]
-
finanțelor regimului avea să furnizeze această ocazie. Într-adevăr, nevoia de bani îl determinase pe Brienne să-i sugereze regelui convocarea acestei vechi instituții, *stările generale. Acestea se reunesc deci la Versailles la 5 mai 1789, dar, foarte repede, ele transgresează cadrul misiunii lor și se erijează, la 17 și 20 iunie 1789, într-o Adunare națională și constituantă. Și cum, la 14 iulie, luînd Bastilia, poporul își afirmă capacitatea de a-și impune voința, nu îi rămîne puterii decît să
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
Gabrea, cel fără de care nu aș fi dat ochii cu lumea filmului, l-am avut aproape, în anii de studiu, pe maestrul Alexa Visarion. Tedy NECULA Puncte mobile Un neliniștitor vorbitor care inițiază continuu fire de dialog fragile, nedeterminate, ambigue, transgresând descifrarea localizată. Alexa Visarion nu fixează un enunț într-un punct fix. Nu crispează un șir de cuvinte într-o unică perspectivă semantică. Solarizează sensurile unui text, unui spectacol, în sensul în care le dă o necesară luminozitate, fără să
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
replici aparent banale, cu personaje simbol și jalnice fantoșe. Mai cinematografic ca niciodată, mai profund și mai sarcastic ca oricând, cineastul își descarcă disperarea existențială într-un magnific eseu despre viață și moarte, despre iubire carnală și iubirea absolută care transgresează frontierele făpturii, despre ideal și ratare, despre drama istorică a unui neam condamnat să suporte nesfîrșitul lanț al puterii abuzive călcând totul în picioare. Și nu în ultimul rând, Ana este un film despre condiția și singurătatea artistului într-o
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
retragă. Dacă vorbim despre intervențiile profesioniștilor, în fața acestor bariere ridicate chiar de victimă, ei se simt neputincioși, căzând într un insondabil proces paralel. Neputința victimei și sentimentul că nimic nu poate fi făcut pentru a-i schimba cu adevărat situația transgresează barierele sociale dintre profesionist și beneficiar și declanșează la profesioniști același sentiment de oboseală și neputință. 1.7.7. Statistici și consecințe ale violenței domestice Statistici întocmite în SUA, Canada și Anglia prezintă o prevalență de una la patru femei
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
ceea ce se petrecea în lume, dar și pentru a privi corect mesajele din discursurile oficiale. într-o vreme în care posturile de radio și TV din România informau doar cu privire la noile idei și politici ale „conducătorului iubit”, românii reușeau să transgreseze aceste limite informaționale prin ascultarea acestor două devotate posturi de radio sau prin urmărirea unor emisiuni TV străine, în zonele de graniță ale țării, mai ales cu fosta Iugoslavie. Informațiile diseminate de media românească despre ceea ce se petrecea în lume
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
colegi) rămâne esențial. Doliul neprelucrat conduce la boli psihosomatice și eșecuri existențiale ca urmare a unei așteptări inconștiente a unei pedepse ce trebuie să vină. Persoana se comportă ca și când nu poate suporta succesul. Doliul neprelucrat este o suferință care poate transgresa generații (tulburări ale comportamentelor de adaptare caracterizate prin pierderea poftei de viață, cu toate posibilele manifestări concrete, care apar în generația copiilor sau chiar la a treia generație). ̨ n aceste cazuri sunt necesare intervenții psihoterapeutice sistemice de familie, transgeneraționale
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]