3,564 matches
-
autoritățile de la județ ca să poată demara o anchetă în adevăratul înțeles al cuvântului. Nu se îndurase, însă, să o facă până acum, dar se gândea din ce în ce mai des la asta. Pe măsură ce mergea, panta devenea mai mare. Începuse să respire greu, în timp ce transpirația i se scurgea pe spinare. Apoi pădurea dispăru din jur. Se afla într-o zonă fără copaci. O răritură se întindea în sus pe coasta muntelui. Dincolo de ea se vedea vârful golaș al muntelui. Defrișarea fusese făcută de ceva timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
respi rația. Nu ne-ar fi ajutat de loc. Pârâul Bolii izvorăște de sub răritura pe care vrem noi s-o ocolim. Am fi ajuns în altă parte. Pârâul Bolii, ce nume ciudat! se miră Toma ștergându-și cu dosul palmei transpirația de pe frunte. N-are nici o legătură cu vreo afecțiune, îl lămuri femeia. Când au început comuniștii să aducă încoace oameni din toate părțile țării ca să muncească în mine, aceștia umblau pe aici și se întâmplau o mulțime de nenorociri. Urcau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
îl căpătase încă de când era în armată, în perioada afgană. Nu putuse uita niciodată căldura înăbușitoare de acolo. Oricât de repede s-ar fi deplasat vehiculul în care se afla, aerul care ieșea prin fantele de aerisire tot fierbinte era. Transpirația îi curgea de sub casca metalică, intrându-i în ochi, scurgându-i-se apoi pe bărbie și pe gât, udându-i uniforma. Nu se răcorea decât coborând parbrizul mașinii de teren și mergând așa, fără protecția oferită de acesta. Din cauza aceasta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
nu mergem mai departe, un exemplu care îl neagă flagrant, căci această uimitoare voință a ta, oricât te-ai încrede în ea, oricât de tenace s-a dovedit până astăzi, nu va putea să controleze crispările mușchilor tăi, să oprească transpirația deloc convenabilă, să împiedice tresărirea pleoapelor, să disciplineze respirația. La sfârșit îți vor spune că ai mințit, tu vei nega, vei jura că ai spus adevărul, tot adevărul și numai adevărul și poate că e adevărat, nu ai mințit, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
președinte, Noapte bună, căpitane, poate ne mai vedem, Noapte bună, domnule președinte, Ați observat că nu v-am întrebat dacă ați votat în alb, Am observat, da, domnule președinte. Mașina demară cu mare viteză. Căpitanul își duse mâinile la față. Transpirația i se scurgea de pe frunte. Luminile începură să se stingă când ultimul camion al armatei și ultima furgonetă a poliției ieșiră din oraș. Unul după altul, ca și cum și-ar fi luat rămas-bun, dispărură treptat cele șapte brațe ale stelei, rămânând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
pe Blanche Stroeve pregătind masa. Dirk se duse la ea și-i luă amândouă mâinile: — Scumpo, poți să faci ceva pentru mine? Ea îl privi cu voioșia aceea gravă care constituia unul din farmecele ei. Fața lui roșie strălucea de transpirație și avea un aer ridicol de agitat, dar în ochii lui rotunzi și mirați strălucea flacăra zelului nerăbdător. — Strickland e tare bolnav. Mă tem că e pe moarte. E singur într-o mansardă soioasă și nu are pe nimeni care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
Asta a fost. Anita n-a chemat Salvarea, m-a lăsat acolo jos, la podea, și-a plecat, a fugit, viața o făcuse knockout, era OK, nu...? (A fost cinică.). Mi-am revenit greu, eram lac de lacrimi și de transpirație, ruptă toată, mâna mă durea, tăietura aia nenorocită de la încheietura mâinii stângi, imaginile cu Anita mea mângâiată pe fund de idiot mă obsedau. Se tot derulau în fața mea și strigam încontinuu: nu vreau, nu vreaaaau, nu mai vreau... Când am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
speriatăăă, tot întorcea capul după mine, Codrescu m-a privit lung, nu, că n-am ajuns la asta!, am explicat și el a înțeles că e doar o prietenă. — Vezi și tu scena, timidă cum e, se tot ștergea de transpirație sub nas, s-a așezat pe patul de consultație, a ridicat fusta lungă, de in negru (are niște picioareee!!!, faine picioare, draga mea, eu nu știam, dacă aș fi știut, aș fi futut-o, trebuie neapărat să vorbesc la noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
unde până și iubirea se deghiza În seducție; o crimă sordidă după colț, o naștere clandestină În apartamentul de deasupra. Și mereu aerul sufocant din interiorul clădirilor În care se face economie de Încălzire iarna, iar În verile lungi, coșmarul transpirației Între pereți, lipicioși și Înăbușitori... restaurante murdare, În care oameni neglijenți, obosiți, Își iau zahăr cu lingurițele proprii, deja băgate În cafea, lăsând În bol creste Întărite, maronii. Acolo unde se găseau numai bărbați sau numai femei. Totul părea așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
-și mai admirase niciodată corpul gol în oglindă. Acestea sunt picioarele lui. Ciuperca era singura legătură cu viața dinainte. Domnul Popa își trecu preocupat arătătorul printre degetele de la picior. Miroase a oțet. Un amestec ciudat de oțet și pipi și transpirație. Domnul Popa băgă degetul în gură - nici un gust. Acestea sunt unghiile lui, intrate în carne, cu puțin jeg la colțuri. Nevastă-sa îi explicase o dată, demult, că nu trebuie să-ți tai colțurile ungiilor, pentru că vor intra în carne. Atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
arătăm credincioși principiilor noastre de‑a folosi violența aleatoriu, împotriva cui s‑o nimeri (Rainer). Tâmpitule! (Hans). Anna nu mai spune nimic, ci își linge doar, gânditoare, degetele de la mâna dreaptă, mâna cu care a lovit, sărate de sângele și transpirația victimei, ceea ce Rainer contemplă cu o privire admirativă, Sophiei îi provoacă o ușoară greață, iar pe Hans îl determină să‑i dea Annei una peste mână. Purcelule! Anna poartă în sine o furie atât de mare - chestie provenită probabil din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
și intenții bune, indiferent de unde s‑ar trage. Fiecare este altfel decât predecesorul său, ceea ce asigură o oarecare diversitate. Sophie sare din mașina frumoasă și este ea însăși foarte frumoasă în costumul ei de tenis și fără o picătură de transpirație, fenomen ce însoțește, de altfel, diferitele activități sportive. Dar la ea transpirația nu găsește teren de acțiune, Sophie e un înger. O ființă imaterială. Rainer își mușcă buza de jos cu incisivii. Silueta albă a Sophiei se sprijină de portiera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
predecesorul său, ceea ce asigură o oarecare diversitate. Sophie sare din mașina frumoasă și este ea însăși foarte frumoasă în costumul ei de tenis și fără o picătură de transpirație, fenomen ce însoțește, de altfel, diferitele activități sportive. Dar la ea transpirația nu găsește teren de acțiune, Sophie e un înger. O ființă imaterială. Rainer își mușcă buza de jos cu incisivii. Silueta albă a Sophiei se sprijină de portiera mașinii și șușotește cu șoferul ceva diafan, care nu se aude, nici măcar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
deplasare, doar pe unicul său picior. Sophie șade în față, lângă Rainer, cu gândul să facă o excursie în aer liber, de care are parte oricum tot timpul, iar Anna stă în spate, de unde răspândește cu nesimțire un miros de transpirație care seamănă cu mirosul unui animal speriat. Totuși, dat fiind că știe să cânte la pian, Anna se află pe o treaptă culturală superioară. Ce nu răzbate pe gură pare să exale din toți porii ei. Toate speranțele Annei se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
vreme până când își vor convinge părinții să le cumpere din nou pantaloni și fuste la modă. Pentru asemenea incapabili s‑a ostenit Sophie. Dar a făcut‑o în primul rând pentru ea însăși. Vestiarul sălii de sport, care trăsnește a transpirație și a gaz, trebuie renovat complet. Elevii ultimei clase de liceu nu profită cu nimic din asta, fiindcă renovarea va avea loc abia în vacanță. Domnul Witkowski vrea să‑și retragă copiii de la școală din cauza acestei întâmplări, dar ei îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
el un măr în pat, înainte de culcare, și citește în timpul ăsta din Absurd și obsesie de Camus. Se stinge lumina și se doarme. La șase și jumătate dimineața, Rainer se trezește brusc și ca niciodată palmele îi sunt umede de transpirație. Nu se gândește deloc la asta, nici dacă‑i bine, nici dacă‑i rău. O aude pe mama în baie. Se scoală, se duce în hol și ia din legătura de chei a tatei, care atârnă la ușă, cheia de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
simți bine numai atingându-l. Cureaua părea o vechitură, cu catarama un pic ruginită, dar chestia asta mi se părea foarte șic. Am luat cureaua și m-am Întors cu ea În cameră, cu uniforma aproape lipită de corp din cauza transpirației. Mi-am deschis a doua Corona și, cu un gest foarte natural, am luat niște pudră albă pe vârful paletei și am tras-o cu putere pe nas. În momentul acela am Înțeles ceva care pentru cei experimentați poate că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
ne erau transpirate și umezeala lor pătrunse până și cuvertura patului. În momentul În care Akemi a Încercat să se urce pe mine, am alunecat amândoi ușor pe podea și, fără a simți vreo durere, am continuat să ne lingem transpirația și celelalte secreții care ne acopereau trupurile. Apoi am izbucnit În râs și am continuat să ne frământăm trupurile. Curând am Început să mângâi cu degetele conturul acelei cicatrice de pe abdomenul lui Akemi care semăna cu o pată de cerneală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
Locul Îți lăsa cu atât mai mult impresia că este destinat doar puținilor privilegiați. La un astfel de hotel nu puteai veni pe jos după ce schimbai mai multe metrouri. Nici măcar taxiul nu dădea bine. Am ajuns ștergându-mi fruntea de transpirație exact În momentul În care un Bentley gri parca În fața intrării, din el coborând un cuplu trecut de vreo patruzeci de ani. Amândoi purtau costume elegante, croite de cei mai buni designeri, și, cu o expresie melancolică pe chip, Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
luat vreun medicament prea puternic. Miyashita, mai ai din pastilele alea? Să nu cumva să le iei cu altcineva În afară de mine, ai Înțeles?“ Mai aveam vreo cincisprezece minute până la ora Întâlnirii, așa că m-am dus la toaletă să-mi șterg transpirația și să trag două fumuri de țigară; pereții, pardoseala, tavanul, toate erau Îmbrăcate În marmură. Hârtia cu numărul de telefon pe care mi-o dăduse vagabondul era deja mototolită toată, dar o păstram ca pe un porte-bonheur În buzunarul interior
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
poziție provocatoare, dar imaginația refuza să mi se supună. Blocaj total! Nu reușeam să mă gândesc la nimic. Cum vi s-au părut pastilele? m-a Întrebat ea cu un zâmbet pe buze. Nu i-am putut răspunde nimic, doar transpirația rece mi se scurgea pe spate. Nu vă fie teamă! Camera aceasta este sigură. Am ales-o tocmai ca să putem discuta În voie despre orice. Îmi dădeam seama că nu era nimic În neregulă cu camera, ci cu mine. Așadar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
picant, ceea ce o făcea să urle și Îi trezea la viață simțurile. După ce asta s-a repetat de mai multe ori, În cele din urmă a terminat cu un orgasm cutremurător. Întreg trupul Îi era scăldat Într-un amestec de transpirație, de lacrimi și de secreții, iar pielea Îi lucea ca a unui nou-născut. De atunci, Mie nu a mai dat curs vreunei invitații din partea bărbatului. Din câte spunea el, se pare că refuzul ei nu avea nimic de-a face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
același lucru? Așezat pe scaun, cu paharul de cola În mână, zâmbeam pierdut de fiecare dată când privirile mi se Încrucișau cu cele ale celorlalți clienți. Acest gest atât de simplu mă obosea așa de tare Încât broboane reci de transpirație mi se prelingeau pe piept. Îmi doream cu disperare să renunț la ceva din mine. Dacă m-aș ridica dintr-odată În picioare, aș izbucni În plâns și mi-aș smulge hainele de pe mine, oare asta ar Însemna că m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
mamei mele care mă muștruluia. În cele din urmă m-am trezit cu un sentiment de dezgust față de mine Însumi cum nu mai cunoscusem. Am Înghițit o triplă doză de aspirine și de Alka-Seltzer și am Început să-mi șterg transpirația care-mi șiroia pe corp. După ce mi-am terminat de făcut bagajele, am coborât la recepție să predau cheia, unde mi s-a Înmânat un pachet ce sosise pe numele meu. Nu putea fi decât de la Yazaki. „Acesta este un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
Dormea doar cu chiloții pe el și În partea din față am observat o umflătură serioasă. La Început am arătat-o cu degetul și ne-a pufnit pe amândouă râsul văzându-l că se excitase, deși era ud leoarcă de transpirație și urla cu disperare, dar pe urmă ne-a cuprins o senzație ciudată pe care n-aș putea-o defini, de stinghereală poate, și am tăcut amândouă. Când a tras din nou pătura peste el, Keiko l-a sărutat acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]