1,146 matches
-
Cu obrajii plini de pete roșii și buzele strânse. Când prindeai tu, îți priveai partenera și părea că o implori să se lase doborâtă, să nu reziste. Când erai prinsă, îți dădeai drumul ca un sac. Câte lovituri ai încasat! Transpirată, învinsă, cu costumul sucit, salutai, treceai la o altă centură. — Ești mulțumită? te întrebam în mașină. Nu erai mulțumită, erai extenuată. — Când cazi pe tatami, nu doare, nu-i așa? Nu era adevărat, pe tine te durea. Mă priveai roșie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
lumina din baie. Iar zgomotul trupului meu care alunecă într-al ei e într-adevăr teribil. Italia nu este, trupul ei e gol pe dinăuntru. Îi apăs sufletul ca o iubire moartă. Acuplarea aceea este înmormântarea noastră. Îmi simt corpul transpirat sprijinindu-se pe scheletul ei. Nu mă mai vrea, nu mai vrea nimic. Trupul ei este un pasaj care se închide. Atunci înțeleg că am pierdut totul, Angela, pentru că tot ceea ce vreau se află, fără viață, în brațele mele. Îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
pentru bijuterii. Unghiile acelea tăiate erau tot ceea ce-i lăsam din mine. Cunosc mirosul capului tău, Angela, și toate mirosurile pe care, an de an, le-ai adus de afară în casă. O anumită perioadă ai avut mirosul mâinilor tale transpirate, al creioanelor carioca, al plasticului din care erau făcute păpușile tale. Ai mirosit a școală, a coridoare închise, a iarbă din parc și a smog. Sâmbăta seara ai deseori mirosul localurilor pe care le frecventezi și al muzicii pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
să te naști repede, ca să te îmbrăcăm cu rochița aceea de vis și pantofiorii de sport. Acum, că aveam hăinuțele tale, ni se părea că te vedem. Când vânzătoarea a împins căruciorul în ascensor, Elsa cu obrajii roșii și fruntea transpirată a lovit ușor bara: — Bine, mi se pare că nu lipsește nimic. Pentru o clipă s-a simțit ușor pierdută pentru că ne îndreptam spre casă cu toate lucrurile acelea. Tu nu existai încă, erai îmbrăcată cu apă. Iar ea, mereu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
eu sunt câinele, îmi aplec botul spre ea, în poala ei udă. Se simte un miros puternic în hainele acelea ude. Apa a trezit un vechi miros cuibărit în țesătura moale a jachetei de lână. E un miros de animal transpirat, de naștere. Iar eu sunt deja un fiu, tremur îngenuncheat pe trepte, în timp ce potopul cade peste noi. Îi înconjur cu brațele șoldurile slabe. N-am putut să-ți spun, n-am avut curajul... Ea s-a tras să scape de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
saboților Adei. Ea este cea care vine, așa cum i-am cerut. Vine spre mine fără să știe că tu de-abia te-ai născut. Ai câteva ore și ești la sânul plin de lapte al mamei tale. Vine cu mâinile transpirate și înghețate din cauza fricii pe care a simțit-o și pe care va continua s-o simtă atunci când va da cu ochii de mine. Ascult zgomotul slab al mâinilor pe care și le freacă ușor de halat, în timp ce face ultimii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
doar al ei în întuneric. Strângea pleoapele și deschidea larg nările, ca și cum ar fi căutat un parfum. Aroma intensă a unei fericiri pe care n-ar fi avut-o niciodată și pe care o căuta cu disperare pe perna aceea transpirată. Am încercat din nou să-i prind privirile, dar mâna mea transpirată nu reuși să-i țină bărbia. — Iubire... Respiră profund, pieptul i se ridică, apoi se lăsă și în respirația aceea întregul corp se cufunda, se abandona. Atunci mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
ar fi căutat un parfum. Aroma intensă a unei fericiri pe care n-ar fi avut-o niciodată și pe care o căuta cu disperare pe perna aceea transpirată. Am încercat din nou să-i prind privirile, dar mâna mea transpirată nu reuși să-i țină bărbia. — Iubire... Respiră profund, pieptul i se ridică, apoi se lăsă și în respirația aceea întregul corp se cufunda, se abandona. Atunci mă privi, dar nu eram sigur că mă vede. Își mișcă buzele, șopti
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
mine, mai puternică decât tine. Vreau să-ți spun ce înseamnă miros de nou-născut într-o casă, e ceva bun care se lipește de pereți, care se lipește înăuntru. Mă apropiam de leagănul ei și rămâneam acolo, lângă căpșorul acela transpirat. Se trezea și râdea imediat și își sugea un picioruș. Mă privea fix cu privirea adâncă a nou-născuților. Mă privea ca tine. Era ca o sobă, era o binefacere. Era nouă și flecară, era un dar. Era viața. Iar eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
fel de legendă. „Uite-l că vine!“ murmurau voluntarele ca niște porumbițe înfumurate, cu gura mare, încorsetate în rochiile lor negre, când îmi făceam loc cu tava mea de metal în fața rândului, „mâncăciosul“. De partea cealaltă a plitelor, fețele lor transpirate și îmbujorate se întreceau în rânjete gata să mă înfulece pe când îmi terminau de umplut farfuria. Și eu le lăsam. Le făceam practic o favoare. Am ridicat paharul fiicei mele, pe jumătate plin cu lapte, și l-am golit. Nici măcar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
aveam s-o mai văd niciodată. M-am trezit cuprins de tristețe și, nici măcar acum, când am terminat de scris, tristețea nu m-a părăsit.“ 2 Fima se scoală să meargă la lucru Efraim se ridică din pat cu lenjeria transpirată, Întredeschise jaluzelele și privi pe geam la Începutul acelei zile de iarnă din Ierusalim. Casele din vecinătate nu i se părură apropiate, ci Îndepărtate de el și unele de altele, iar Între ele zări nori joși și cenușii, ca niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
mine, ca să nu fii dezamăgit. N-are importanță. N-ar fi trebuit să spun asta. Scuză-mă. Hai să continuăm să vorbim În timp de ne plimbăm. Mai târziu, seara, plin de regret și de rușine că nu schimbase așternutul transpirat și jenat că În afară de o omletă, o roșie moale și lichiorul pe care i-l adusese tatăl său nu avea nimic să-i ofere, Fima Îi scoase cu degete atente și delicate Îmbrăcămintea de deasupra. Ca un tată care Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
cu luminile pâlpâind și cu sirena urlând coborî un bărbat cu un megafon, care rugă mulțimea să se Împrăștie. Fima, cu un reflex cetățenesc corect, se conformă imediat, dar fu totuși Împins cu grosolănie de un polițist mai În vârstă, transpirat, cu șapca dată pe spate Într-un unghi comic. Fima protestă: —Bine, bine, nu e nevoie să mă Împingi, m-am Împrăștiat deja. Polițistul țipă la el cu o voce tunătoare, cu un accent românesc: Încetează s-o faci pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
vrut să jucăm o partidă mică de ping-pong. Întotdeauna făceam asta înainte de micul dejun. Văzu cum mi s-a schimbat brusc expresia feței și dădu fuga la mine, îngenunchind în fața fotoliului și punându-și mâna cu blândețe pe părul meu transpirat. —Fac toate astea doar pentru că cei mici sunt supărați din cauza divorțului. Toate schimbările astea le fac rău. Am vrut doar să le ofer puțină stabilitate și rutină, măcar pentru o oră și ceva. În fine, cobori la micul dejun? Îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
pe podeaua de marmură privindu-l de acolo cu buzele țuguindu-se ritmic de parcă ar vrea să fluiere. Trupul se prăbușește în șezut și din gîtlejul rămas țîșnește sînge strălucitor care mînjește pereții. În aceeași clipă Personajul V. se trezește transpirat. E speriat și în același timp fericit. Fumează o țigară, apoi se culcă din nou uitînd visul. A doua zi însă rămîne blocat citind în ziare despre cadavrul decapitat al dușmanului ce-a fost descoperit într-o clădire păzită, închis
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
a simțit aproape și a încercat să-și întoarcă botul pentru a-l vedea pe băiat. Nu a reușit prea mult. Lungimea lanțului liber nu i-a permis. În schimb a nechezat încet, ca într-un scâncet și tot trupul transpirat și plin de muște sa frământat puternic. Înțelegând situația, Tudorel a uitat de toată frica ce-l cuprinsese și s-a repezit cu toată forța la cele două crengi. A tras de ele să lărgească spațiul și să poată trage
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
un stup de albine ce se îndepărtează s-a liniștit larma celor ațâțați de curiozitate. Așadar, când observă că grupul ce număra peste zecedoisprezece copii, adică ceva mai mult decât jumătate de clasă, se mai potolise, Andrei, ștergându-și fruntea transpirată, înghiți în sec și spuse: Sincer să fiu, nici nu știu ce anume să vă povestesc... Ar trebui mai mult timp, dar ați hotărât cu toții să nu stăm mai mult de o oră. Uite, eu aș zice să vorbească Mariana mai întâi
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
ajungă mai devreme, dar n-are rost să-l aștepte mai devreme. I s-a părut că râde la capătul celălalt al firului, și-o imaginează ridicându-și șuvițele de păr care-i cad pe frunte cu mâna liberă și transpirată brusc de emoție, incapabilă să mai spună altceva, înainte ca aparatul automat să-i înghită toate fisele. Rămas în mână cu receptorul în care țiuie tonul, simte un gol. Până dimineață mai e mult. Până la trenul de la miezul nopții mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
se privească, fără o vorbă, doar ea zicându-i brusc: „hai, băiatule“, și trăgându-l mai departe, în vreme ce mintea lui refăcea în flashbackuri scurte esențialul celor aproape o mie de zile, iar emoția s-ar fi trădat în palmele lor transpirate și strânse una în cealaltă, palpitând la răstimpuri, ca niște inimi. Și mai apoi ea l-a mai strâns o dată în brațe, cu capul pe umărul lui, îndârjită, furioasă, aprigă, nebună, în timp ce, abia acum, el îi spunea că o va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
de fiecare dată răul înainte și detesta întârzierile oricui, imediat se gândea la un accident, sau ceva neapărat sinistru și îl apuca panica. Pe măsură ce se apropia momentul simțea în el emoție și teamă și își ștergea tot mai des palmele transpirate. A sosit la timp, a îmbrățișat-o, ea s-a așezat la masa lui de lucru și el pe pat și ceva n-a fost cum trebuie în clipa aceea. „Nu stau mult, trebuie să mă duc să iau niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
față. Dar Îl știu, bineînțeles că Îl știu. Toată lumea Îl știe! Doar că, ăăă, exact acum nu pot să mi-l amintesc. M-a fixat o clipă la mine cu ochii ei mari, căprui, pironiți pe fața mea de-acum transpirată. — Miranda Priestly, a rostit ea aproape În șoaptă, cu un amestec de respect și teamă pe chip. Numele ei este Miranda Priestly. A urmat o lungă tăcere. O bucată de vreme, care mi s-a părut lungă cât un minut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
din nou, ceva mai tare de data asta. Nimic. — „Some boys kiss me, some boys hug me, I think they’re okay-ay”, a Început să fredoneze cu voce pițigăiată, de după biroul lui, Eduardo, agentul de pază cel rotofei și veșnic transpirat. La dracu’. Știam deja, fără să mă uit la zâmbetul lui conspirativ lățit de la o ureche la alta, că voia din nou - ca În fiecare zi din ultimele câteva săptămâni - să-i țin isonul. Se pare că dispunea de un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
pută ca o cameră de cămin studențesc, după care s‑a Îndreptat direct spre pat, unde cea mai bună prietenă a mea era lungită pe‑o parte, cu spatele la mine, goală pușcă. Un tip cu aspect bolnăvicios, cu buza de sus transpirată și părul slinos, se amalgamase În cearșafurile ei: zecile de tatuaje Înspăimântătoare care se Întindeau și se Învârtejeau pe tot corpul Îi ofereau un camuflaj perfect pe plapuma ei verde cu bleu. Avea un belciug prins de o sprânceană, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
died. And we were singing...“ Era melodia American Pie! Ce drăguț din partea lui, am gândit eu. Fusese cântecul de rămas‑bun pe care nu apucasem să Îl cânt. M‑am Întors și l‑am văzut pe Eduardo, la fel de uriaș și transpirat ca Întotdeauna, care zâmbea. Dar nu spre mine. În fața ușilor turnante din imediata lui apropiere era o fată Înaltă și slăbănoagă, cu păr negru ca smoala și ochi verzi, care purta o pereche trăsnet de pantaloni strânși pe corp și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
venea, Îi arăta cîte un obiect nou: o ceașcă spartă, o cutie din email ciobită, o pernă din catifea roasă. Ea nu se putea abține să nu se gîndească la gurile care atinseseră porțelanul, la mîinile soioase și la capetele transpirate care frecaseră catifeaua pînă la țesătură. Chiar și casa domnului Mundy Îi dădea fiori: era casa unui bătrîn, cu camere mici În care erau Înghesuite mobile Întunecate și masive, cu pereți năpădiți de tablouri. Pe polița șemineului erau flori din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]