2,154 matches
-
umbra holului. I-am dat un telefon lui Fielding și l-am convins să se ducă în centru, să-l domolească pe Spunk. Apoi am pătruns în dormitorul opulent ca un bordel al lui Lorne. Stătea acolo, în întunericul draperiilor trase, cu ochii goi fixați pe perete. După o oră sau două mi-a spus ce se întâmplase: — Fii sincer cu mine, Lorne, i-am spus eu. Te rog. Consideră-mă prietenul tău - și admiratorul tău. — Bun, John, lucrurile stau cam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
descoperit că Martina îmi pregătise patul pe canapeaua nici camera de zi. M-am dezbrăcat și am rămas multă vreme întins, trecând cu gândul de la una la alta. Prin horn coborau zgomote. Am auzit țipătul, zornăitul și zgomotul de fermoar tras al durerii, și respirația cu densitatea unui fluid, plânsul sugrumat în pernă. Pe suferință nu o interesează dimensiunile celorlalte suferințe. Ea nu are sentimentul familiei, nu-i așa? Nu se poate să fiu singurul care am sesizat așa ceva. Indiferent cine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
ușa de la Ashbery, trecând de uniformele zâmbitoare și pornind-o de-a dreptul pe scări. Paisprezece etaje, paisprezece geamuri duble, pătrate, unul după altul. Am intrat în camera mea, am aruncat cheia - nimic altceva. Cu respirația hârâind ca un fermoar tras, în camera în care plutea aerul greu al disperării extreme și al alarmei, am rămas locului cu brațele moi și umerii căzuți și mi-am vârât capul într-o vijelie de lacrimi. Poate că niciodată nu mi-o dorisem îndeajuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
râs. Am văzut cum brațul își începe legănarea. Sacul negru și lung se ținea încă la distanță. Legănarea lui ar fi venit mai târziu, după ce brațul s-ar fi întins complet - a doua legănare. După o vreme am auzit zăvoarele trase și l-am văzut pe Barry Self, care mă ajuta să ies în negură și foc. Am căzut din nou. Mă privi cu dispreț și încântare. Disprețul fusese întotdeauna prezent, dar încântarea era ceva nou. Așteptase mult timp încântarea asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
Buricul adânc, adânc, o pată întunecată pe albul pielii ei. Sânii mici, dreptul puțin mai mare decât stângul, sfârcul stâng înclinat un pic mai sus decât tovarășul său, dar amândoi încă moi și trandafirii, ca de copil. Umerii înguști, drepți, trași ușor în spate aproape militărește, îndrăzneți și încrezători. Brațele atârnându-i drepte și moi, cu palmele mâinilor întoarse în sus, cu degetele mijlocii ascunse în pumn, sub degetele mari, și o tufă generoasă de păr ce-i umbrea subsuoara. Restul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
comunitate exploatarea căii ferate pe traseul până la întâlnirea cu acceleratul. Erau apoi vizitele de rămas-bun. Erau serenadele pe care le cântam, de despărțire, fetelor, colegelor noastre de școală, sub ferestrele lor, cu lacrimile mamelor sau ale bunicilor în dosul perdelelor trase. Eu cântam la mandolină și, pentru un efect sonor mai pregnant, mișcam cu talpa pantofului un creion mare, cu opt muchii, pe o bucată de scândură care făcea parte din recuzita micii noastre orchestre. Râcâitul creionului pe scândură dădea niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
înfierbânta imaginația. Poate chiar mai mult decât timbrele din colecțiile noastre. Veneam adeseori acolo, în preajma antenei lui Fraki, atrași de misterul care se săvârșea doar la câțiva pași de noi. Nu puteam vedea ce era înăuntru. Fraki ținea întruna draperiile trase. „Ascultă“, mi-a spus Ghidale, trecând în fața mea. A început să îngâne o melodie într-o limbă necunoscută. Îi auzisem de multe ori pe evreii din R. vorbind, dar cuvintele cântate acum de prietenul meu sunau altfel, învăluitoare, chemătoare, venite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
picioarele larg desfăcute, cu ligheanul între ele, s-a aplecat și a început să se spele sub burtă. Probabil am făcut o mișcare bruscă, crengile oțetarului au lovit fereastra și abia atunci curva a privit spre geam. A văzut perdeaua trasă și m-a zărit și pe mine. A rămas puțin nedumerită, apoi a pornit spre fereastră, făcându-mi semn să nu plec. A venit la fereastră. Mă rușinasem și am dat s-o zbughesc spre poartă. A bătut în fereastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
răposata Marisela se Întorsese să-l ia cu dînsa În iad. Alții au observat că un cerșetor care semăna foarte bine cu defunctul milionar fusese văzut vreme de cîteva luni prin Împrejurimile cetățuii, pînă cînd un automobil negru, cu perdele trase, dăduse peste el, fără să oprească, În plină lumina zilele. Pe atunci era prea tîrziu: legenda Întunecată a vilei, ca și invazia muzicii cubaneze În saloanele de dans din oraș erau deja de neoprit. CÎteva luni mai tîrziu, don Ricardo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
voia Întunericului și a sunetului ploii În geamuri. Am Închis ochii și am Încercat să Încheg imaginea, atingerea și mirosul Beei. Cum, cu o noapte În urmă, nu Închisesem un ochi, oboseala mă copleși repede. În vis, silueta cu gluga trasă a unei Parce din aburi călărea pe deasupra Barcelonei, o străfulgerare spectrală ce se zărea peste turnuri și acoperișuri, purtînd agățate de funiile ei negre sute de mici sicrie albe, care lăsau În urma lor o dîră de flori negre pe ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
era marți, ci miercuri. Sau poate că totuși era Încă marți. Ziua nu se sfârșise, ci abia Începea. Sau dacă se sfârșise, Începutul ei era la fel de năclăit ca și Începutul zilei precedente. Același miros stătut stăruia În aer. Prin storurile trase se strecura o dâră de lumină care-i scrijelea ochii. Era ca și cum cineva i-ar fi apropiat globii oculari de polizor și În contact cu piatra dură de pe suprafața lor ar fi sărit scântei, Înfigându-se În direct În creier
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
alergând Încotro vedea cu ochii. Halucinațiile trăite-n casă aveau un anumit ritm, cele de pe stradă, alt ritm și altă măsură... Omul Negru Îi făcu cu ochiul și se topi În raza tulbure de lumină ce se strecura printre storurile trase... Nu era prima dată când Îi apărea În fața ochilor, luând mereu o altă Înfățișare. Bărbia Însă Îl trăda. Chiar dacă ar fi tăiat-o cu foarfeca, stomatologul tot l-ar fi recunoscut. Noimann era bucuros că reușise să scape de această
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
În ceasuri, bătând asurzitor mereu aceeași oră: șase... După care mahmureala avea să se risipească pentru câteva clipe și, odată cu ea, și durerea și senzația de teamă ce-i răscolea viscerele... Lumina pătrundea În cameră, strecurându-se anevoie prin storurile trase. Păianjenii Începură să devină tot mai activi, cărând dintr-o cameră În alta tot felul de haine și obiecte, Începând cu halatul, sutienele și lenjeria Mathildei, aruncată de luni de zile pe sub pat, și terminând cu sticlele de bere și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
scurt spre regatul Angelicăi și a ajuns sub zidurile Albraccăi tocmai în momentul când armata vrăjmașă asedia cetatea. În vreme ce atenția garnizoanei era absorbită de bătălia ce se da jos, el a escaladat zidurile, s-a apropiat de prințesă neobservat, ia tras, pe nesimțite, inelul din deget și izbuti să fugă nevăzut. S-a grăbit apoi să ajungă la marginea mării și, găsind un vas ce sta gata de plecare, s-a îmbarcat sosind în scurt pimp la Biserta, în Africa. Aici
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
să vin acasă și să-ți tăvălesc fundul ăla drăguț În pat! —Avery, taci! strigă ea, părând doar ușor jenată. Bette e aici! Dar era prea târziu. Deja apăruse În ușă, fără cămașă, cu jeanșii deschiși la nasturi, cu fermoarul tras, lăsând să se vadă niște boxeri verde-lămâie din bumbac indian. A, hei, Bette. Dădu din cap spre mine, fără să pară câtuși de puțin descumpănit că fusesem martoră la scena lui de seducție. —Hei, Avery, am spus, Îndreptându-mi privirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
treceau cu tot felul de necazuri... Aplicații peste aplicații, fiecare cu ale ei. Când frunzele copacilor au pălit de-a binelea și cântecul păsărilor încetinise, s-a ordonat revistă de front... În acea dimineață, plutoanele celor concentrați zbârnâiau... Cu fețele trase și cu ochii adânciți în orbite, ostașii ședeau în așteptarea comandantului. Iată-l! Și el avea pe chip semne ale trudei. Cu doi ofițeri străini alături, a înaintat spre mijlocul platoului. După ce a primit raportul de la șeful Statului Major, i
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
-și consume șocul și să redevină muzicianul dezinvolt. Când se întoarse, Healy se ținea strâns de bar. Genunchiul lui Danny atinse accidental coapsa muzicantului - era doborât de tensiune. — Cât de bine l-ai cunoscut, Coleman? Fața lui Healy era acum trasă și sub barbă îi apăruse o gușă. — Am stat de câteva ori la taclale de Crăciun, chiar în barul ăsta. Chestii banale - despre noul disc al lui Bird și despre vreme. Ai vreo idee cine a făcut-o? — Doar un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
care fremăta la suprafață, dar căra o albie de mâl În străfunduri. Erina ar fi vrut uneori să oprească totul. Să iasă din nebunia lui Cosmin și să revină la normalitate. Să-și trăiască visele, speranțele și vârsta. Se simțea trasă ca de un vârtej și voia să iasă. Dar fiecare clipă fără el o Întorcea Înapoi. Nu se putea Îndepărta fiindcă Înțelegea și trăia totul alături de el. Înțelegea nevoia pe care o aveau Ștefan și Moldova de mintea strălucită a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
obraznică! Ai venit să cerșești la colțul meu? Era o voce răgușită, batjocoritoare. Lăsând privirea în jos, îl vede pe cerșetorul bătrân, cu picioarele lipsite de vlagă. Bărbatul cerșise dintotdeauna în acest loc, din cât și-l amintea. Figura lui trasă era plină de praf, pielea avea culoarea cărbunelui, marcată de o boală a copilăriei. Stă pe jos în fața unui bol scobit într-o coajă de portocală, în care se află câteva monede. Pran nu-l poate privi în ochi. O dată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
act de creație lumea veche trebuie mai întâi distrusă. Pran este acum făcut fărâme, strivit de viață. Un morman de Pran sub formă de moloz, așteaptă ocazia să se reinventeze, într-o ordine nouă. Se aude zgomotul făcut de zăvorul tras; îi este la fel de familiar ca și chemarea muezinului de la moscheea învecinată, la fel de familiar ca și crăpătura din zid, ca oala de noapte sau ca șirul de furnici care de așa mult timp folosește peretele stâng al încăperii sale ca pasaj
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
confundându-l cu closetul. Câteva minute mai târziu, vădit ușurat, se duce să-și caute șoferul. Ziua următoare, Flowers raportează că maiorul nu-și amintește nimic concret din seara trecută. Oricum, a doua zi a stat toată ziua cu storurile trase și a ieșit din birou doar pentru a-l invita pe Flowers la o discuție mai lungă, în care i-a amintit că trebuie să păstreze secretul față de soția lui. Flowers consideră că starea de spirit a maiorului este delicată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
cu vigoarea isterică a unui trio care n-a mai dormit de alaltăieri. Mergând în urma lor, fotograful îl orientează pe Pran în direcția maiorului Privett-Clampe. Acesta, astfel așezat ca să nu scape din ochi barul, discută cu Vesey, care are figura trasă, elevată a unuia care caută o portiță de scăpare. — Șiretlicul preferat al bătrânului Crusty, zice maiorul, este să mergi în galop cu toată viteza spre o fântână sau ce ți se ivește în față, apoi să te arunci într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
mă simt o intrusă în propria mea viață, o pasăre în propria colivie, cu aripi frânte de propriile gânduri ... Adonis și Zoroastru Bunico, spre casa ta lin mă poartă ulița, N-are fir de colb acum, e-un rece bitum tras, Pe lângă uluci azi nu mai crește romanița Și în potecă, rar, mai trece câte un pas. Caisul de la poartă zadarnic înflorește, în curte, morus nigra a-mbătrânit și el, Molatică mireasmă în beznă m-adâncește, Căci din zambile-albastre nu-i nici un
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
și cu tălpile În noroiul gras al ulițelor. În acea rătăcire a firii, nea Mitu Păcătosul - căruia, de la Întâmplarea cu aripile, i se spusese și Necredinciosul - nu putuse cu nici un chip să creadă În visul În care ceilalți se lăsau trași și Învăluiți. Mai târziu, când bătrânețea Îi lovea fără milă trupul beteag și când se spunea că avea un diavol atârnat de umeri, Începuse să vrea cu Încrâncenare a crede În Întâmplarea cu rătăcirea și să-și dorească, dureros de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
construiseră arma, merseseră cu ea să le-o arate unor ciobani ce coborâseră cu oile tocmai de la munte, ca să le pască pe miriștile Întinse din Baltă. Încercaseră pușca pe un prăpădit de câine care abia se târa și, În urma focului tras, cotarla murise aproape pe loc, după ce mai dăduse de câteva ori din picioare. Mocanii oferiseră o sumă uriașă și fraților li se tăiase respirația, Însă, din instinct, se prefăcuseră șovăitori și căpătaseră, până la urmă, un preț dublu față de cel ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]