5,827 matches
-
de-adevăratelea. Or să pozeze și el n-o să mai afle nimic șpecial. Stiloul domnișoarei Warren alerga pe hârtie. Acum, că-l pornise să vorbească, se putea gândi cu repeziciune. Nu mai trebuia să-l preseze cu Întrebări. Creionul ei trasa semne fără sens, care semănau destul de mult cu cele stenografice, ca să-l convingă pe domnul Savory că remarcele sale erau transcrise integral, dar În spatele Înșelătoarei cortine de mâzgăleli și linii, cercuri și pătrate, domnișoara Warren se gândea. Se gândea la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
maiorului. De-acum șampania curgea În valuri. Toți trei bărbații vorbeau concomitent, iar paharele maiorului Petkovici Îi cam căzuseră În poală. — Ce pepenași! spunea căpitanul Alexici. Ce coapse! I-am spus excelenței sale că dacă aș fi În locul dumneavoastră... Maiorul Petkovici trasa linii pe fața de masă cu degetul muiat În vin. — Prima regulă este să nu lovești niciodată În flancuri. Zdrobește centrul. Colonelul Hartep era destul de treaz. El se lăsă pe spate În scaun, fumând. — Ia măcar puțin muștar franțuzesc și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
de onoare, spuse Lauren zâmbind cu drăgălășenie. —Te măriți cu matadorul? — Nu. E vorba de petrecerea mea de divorț. Mi-ar face mare plăcere, i-am răspuns. Cererea ei suna hilar. Foarte repede deveni limpede pentru mine că principala sarcină trasată de Lauren pentru domnișoara de onoare era ca aceasta să se asigure că la eveniment nu avea să fie adus nici un soț. Fiecare invitată trebuia să aducă un bărbat eligibil, așa cum era specificat pe invitație, dar unul bun, adică nicidecum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
lungă, gri deschis, cu volănașe și cu mici buline albe, marca Tuleh. Pe umeri avea un fel de jachetă minusculă, făcută din doar câțiva centrimetri de blană de maimuță obținută ilegal. Ochii erau conturați de gene false și de linii trasate cu creionul kohl, iar părul Îi cădea În valuri nepieptănate În jurul umerilor. În contrast, eu eram Îmbrăcată cu una dintre cele mai cuminți dintre rochiile lui Thack, din dantelă albă. Voiam să arăt foarte clar că nu eram la vânătoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
să se mai relaxeze după atîtea ore de stat pe scaune. Actorul stă rezemat cu spatele de perete, aproape de sobă iar lîngă el, întinsă de-a binelea, învelită pe picioare cu haina lui de blană, Nina doarme, cu căciula albă trasă adînc pe cap, cu palmele împreunate în poală. Arhitectul doarme și el, cu bastonul așezat lîngă piciorul bolnav, în vreme ce profesorul, așezat alături, plictisit de-a binelea, se ridică și începe să se plimbe, trăgînd uneori cu coada ochiului spre masa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
fugă, dorind să aibă doar acoperirea legală a postului ce-l ocupă ? Și care, în cursa lor rapidă, ignoră copacii de dragul pădurii?! Dacă Haralamb vrea să scape de mine, înseamnă că ori i s-a sugerat, ori i s-a trasat sarcină să-mi facă vînt, ori e un tîmpit și nu are rost să-mi fac gînduri negre. Și Negrea și Lazăr mă acuză: unul că-mi irosesc timpul, celălalt, că iau drept privighetoare orice pupăză... Au dreptate amîndoi! Uite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
doctore? — Ei bine, John, nu e chiar atât de grav cum ai putea să-ți imaginezi. (Suprafața internă a rotulei trebuie să corespundă deschiderii cervixului; chiar și în timp ce rostea asigurările de rigoare, abilitățile profesionale ale lui Margoulies se concentrau să traseze harta internă a noilor organe sexuale ale lui Bull.) Așa cum ziceai și tu, e în același timp o rană și o arsură. Și, sincer îți spun, habar nu am ce ar fi putut s-o provoace. Margoulies se așezase la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
apoi în livingul portocaliu și se jelui statuii cerbului, de parcă ar fi fost vreun idol nordic, un zeu al pădurii cu un copac în loc de sculă, capabil să-l facă din nou bărbat. În timpul în care Bull unea mental punctele care trasau axa feminității sale latente, puncte marcate de roșelile din vestiar și conexiunile emoționale ratate, Alan era cu el - alături de el - înțelegându-l, empatic la zbuciumul intelectului care, la fel ca micuța locomotivă din cărțile pentru copii, se străduia să dea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
acela, dădu la iveală un marker, îi scoase capacul cu o pocnitură sonoră și se întoarse cu fața la tablă. Alan observă că, așa cum era de așteptat, pe cagula lui scria FACILITATOR. Într-un mod extrem de tehnic și meticulos, facilitatorul începuse să traseze pe tablă un plan, vorbind mereu despre secțiuni relevante. Lui Alan i se păruse oarecum normal ca acest facilitator să se dovedească îngrozitor de inept în fața tablei. Oricât s-ar fi străduit, nu reușea să aranjeze cum trebuie schemele și legendele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
lupta lor cu natura. În Cartea Cântecelor din dinastia Zhou de Vest (secolul al XI-lea î.e.n.-771 î.e.n) a fost consemnată folosirea primelor substanțe medicamentoase din China. Tratatul de medicină internă al Împăratului Galben, o lucrare complexă, trasează baza teoretică pentru medicina tradițională chineză. Cartea Medicamentele și plantele a apărut cel mai timpuriu în China și a fost scrisă de mai mulți medici din dinastiile Qin și Hang (221 î.e.n.-220 e.n.), pe baza sintetizării unor materiale bogate
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
pentru înfășurat ața, iar în față are o cutie în care se pun fire de bumbac, bureți și tuș lichid. Ața trece prin cutia de tuș și este trasă la o distanță potrivită și fixă, iar prin ridicarea acesteia se trasează linia. Forma și ornamentele trăgătorului diferă în funcție de talentul și îndemânarea tâmplarului artizan. Cutia de tuș poate fi în forma unei piersici, a unui pește, a unui dragon etc. De regulă, pe ambele părți ale roții sunt sculptați câte un leu
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
pase luminoase, cum văd comentatorii prin derby-uri sau prin partidele de importanță capitală), dar juca bine, ce mai, de-aia și cred că echipa lui a dat șase goluri sau așa ceva, dintre care el vreo patru. Mi se pare însă trasă de păr partea cu pedepsirea gândacului ăluia zburător, care se-arunca de pe blocuri după asfințit împreună cu gașca lui. Nu contest că băieților le creșteau aripi și zburau în voie, tot ce se poate, în Drumul Taberei s-au văzut multe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
apoi cumulus. Către orele nouă și jumătate, s-a pornit un ropot de ploaie, dar pluviometrul a înregistrat doar câțiva centilitri; a urmat un curcubeu parțial, de scurtă durată. Cerul a început apoi să se întunece, acul barometrului a căzut, trasând o linie aproape verticală; a vuit tunetul și am auzit răpăitul grindinei. Eu, acolo, de sus, simțeam că am în mână seninul și furtunile, fulgerele și negurile: nu ca un zeu, nu, nu mă credeți nebun, nu mă credeam Zeus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
exagerate, ca și cum ar fi fost susținut În spațiu de o forță nevăzută. Se afla la cea dea treia călătorie dus-Întors, cu punctul de plecare chiar de acolo, de la linia Ecuatorului, pînă la insulele mari și reci din Patagonia, urmînd cărarea trasată În văzduh de milioane de strămoși de-ai lui, de-a lungul a nesfîrșite generații. Ochiul lui atent și lacom observase, de la cîteva zeci de mile În larg, că eternul miracol se repetase și albastrul celui mai mare ocean Începea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
Îndeplinesc ceea ce am făgăduit... Cel care ascultă de mine va trăi liniștit; cel care se va socoti prea deștept o să regrete că s-a născut. Așteptă ca unul dintre francezi, care vorbea spaniola, să-i traducă colegului vorbele rostite, apoi trasă o linie imaginară care pornea de la stînca ce-i slujea drept turn de veghe și mergea pînă În centrul golfului dinspre miazănoapte: - Asta e granița pe care nu aveți voie s-o treceți, nici francezii Într-o parte, nici voi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
ridică fața din palme, un dezastru mânjit de cenușă și muci și lacrimi, și strigă: — Urăsc să am o viață așa de plictisitoare! Evie strigă-n jos spre Brandy Alexander: — Ține-mi ocupată o masă la geam în iad. Lacrimile trasează linii curate de-a lungul obrajilor lui Evie, și ea urlă: — Iubito! Trebuie să-mi răspunzi ceva! De parcă asta n-ar fi deja o dramă, dramă, dramă, Brandy ridică privirea spre mine, care stau îngenuncheată lângă ea. Cu ochii ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
an de bărbați obsedați de Brandy și orice femeie inteligentă știe că un bărbat frumos este cel mai bun accesoriu. În același fel în care ai prezenta un nou model de mașină sau de prăjitor de pâine, mâna lui Brandy trasează în aer o linie care ajunge de la zâmbetul și țâțele ei mari până la Alfa. — Dați-mi voie să vi-l prezint, zice Brandy, pe signor Alfa Romeo, consort masculin profesionist al prințesei Brandy Alexander. În același fel, mâna lui Brandy
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
niște țâțe și un cur bestiale. Doar că nu poți să vorbești cu nimeni. Oamenii pur și simplu nu suportă să nu știe ceva, îmi zice. Mai ales bărbații nu suportă să nu se cațere pe orice munte, să nu traseze hărți pentru tot. Să nu eticheteze totul. Să nu se pișe pe orice copac și-apoi să nu te mai sune niciodată. — În spatele unui văl ești marele necunoscut, zice. Majoritatea bărbaților se vor bate să te cunoască. Unii vor nega
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
de mâncat plăcinte. Un deget descărnat desenează un haos de sânge și lacrimi, muci și bale. Părul domnului Parker e căzut peste ochi. Cealaltă mână a sa e strânsă pumn în jurul a treizeci de centimetri de limbă a lui Ellis trasă afară. Ellis lovește cu palmele și gâjâie între picioarele groase ale domnului Parker. Vaze Ming sparte și alte obiecte de colecție zac peste tot de jur-împrejurul lor pe podea. Domnul Parker zice: — Așa. Fă așa. E bine. Relaxează-te. Brandy și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
așa de răzuite, zdrelite, cu pete de cerneală și cu crestături care nu se mai puteau șterge, nume, desene, formule. Și tabla era la fel, mai mult neagră decât verdeînchis (cum fusese cândva), roasă și ea, căci liniile, care altădată trasau pătrățele, abia se mai zăreau, și asta numai pe margini. Catedra era Înfășurată Într‑o hârtie ordinară, albastră, fixată cu pioneze de tăblie. Ferestrele Înalte aveau zăbrele, ca În mănăstirile din romane. Ăsta era gimnaziul de fete! Deci nici urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
și compartimente. Fața Reverendului parcă-i doar carne crudă, roșie, adunată în jurul unui nas și al unei perechi de ochi, ca o friptură cusută cu ață și plină de cicatrice, cu urechile răsucite și umflate, cu sprâncenele rase. Și-apoi, trasate cu dermatograf, descriu două arcuri uimite ajungând aproape până unde începe părul. Privindu-l cum urcă în autobuz, Tovarășa Lătrău își descheie un nasture al jachetei. Îl încheie la loc și se apleacă spre reportofonul ascuns în buzunarul Contelui Calomniei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
picioarele ei epilate. Cu sprâncenele vopsite gros cu negru. Cu dinții albiți, strălucitori ca perlele ei. Cu pielea ei bine masată. Inelul ei de diamant scânteiază, strălucitor ca un far. Costumul ei de bumbac, mai întâi prins în bolduri și trasat cu creta, apoi croit și ajustat până i se potrivește doar ei, nimănui altcuiva. E toată un monument închinat nemișcării în timp ce o echipă de experți antrenați lucrau din greu în jurul ei pentru o grămadă de bani. Pe scenă, în locul luminii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
Fără Dumnezeu — Până în capitolul unsprezece din Cartea Facerii, spune Reverendul Fără Dumnezeu, n-a existat război. Până când Dumnezeu ne-a pus să ne batem unii cu ceilalți, pentru tot restul istoriei. Reverendul Fără Dumnezeu pe scenă, cu sprâncenele pensate și trasate cu creionul în două arcuri gemene, sub care e un curcubeu strălucitor de fard de pleoape, în nuanțe de la roșu la verde. Și pe bicepsul dezgolit, umflându-se dedesubtul bretelei subțiri cât o spaghetă a unei rochii de seară cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
Prinsa" și "Pac-Pac", toate erau de domeniul trecutului. Jocul de fotbal se mutase pe altă stradă, cel cu mașinuțele nu mai avea cine să-l conducă. Luana, plină de fantezie, construia garajele din cutii mari de chibrituri, bețele de la "Marroc" trasau șoselele, carcasele de la filmele foto deveneau pompe de benzină iar clădirile și copacii le marca din te miri ce, deși, uneori, imaginația prea bogată a fetei îi făcea să se întrebe dacă nu cumva își bate joc de ei. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
turuie gogoșile comuniste. Seriozitatea atingea apogeul. Luana, dreaptă în banca ei, puse mâna pe creion și începu să mâzgălească. "Scria" de zor, plimbându-și privirea încruntată când spre George, când spre coala de hârtie. Mara urmărea liniile pe care le trasa colega ei de bancă apoi ridica ochii spre băiatul așezat la catedră. Colega din spate, contrariată de mișcările celor două, întinse gâtul să vadă foaia Luanei. Căscă ochii mari și-i aruncă spre Bană. Vecina ei făcu la fel. La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]