3,521 matches
-
la marginea paginilor ce constituiau mesele mele. Și, pe măsură ce trecea timpul, m-am trezit citind mai mult și mîncînd mai puțin, pînă cînd, Într-un final, am ajuns să-mi petrec cea mai mare parte a timpului În care eram treaz citind și să ronțăi doar marginile. Și vai, cît de mult regretam acele găuri Îngrozitoare ! În unele cazuri, atunci cînd nu mai exista nici un alt exemplar, a trebuit să aștept ani de zile ca să-mi acopăr lacunele. Nu sînt deloc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
nimeni oriunde aș dori În clădire. V-aș putea povesti pînă v-ar lua durerea de cap despre șanțuri, rostogoluri, puțuri și galerii, despre diferența dintre un suitor și un plan Înclinat și, dacă ar mai rămîne vreunul dintre voi treaz l-aș adormi În mod sigur cînd i-aș vorbi despre orificii de control, screpere, cupe de excavator, scări de puț și filoane de tip alpin. Dacă vă place genul ăsta de descriere, ar trebui să vă luați o carte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
că eu realmente citeam. Cred că, pînă la final, a fost convins că doar mă fac că citesc. CAPITOLUL 10 Deși poate că lumea n-ar fi bănuit asta, Jerry era o persoană foarte conștiincioasă și chibzuită atunci cînd era treaz. Îi plăcea să culeagă tot felul de lucruri stricate de la gunoi și să le repare - prăjitoare de pîine, pick-up-uri și alte asemenea lucruri. Uneori reușea, alteori nu. Dacă nu reușea, le arunca undeva În fundul camerei, iar, dacă reușea, le Îngrămădea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
Ai lui erau mai puțin grăbiți, mai greoi și păreau mai istoviți decît cei ai celorlalți chiriași, chiar și cei ai lui Cyril, care era gras și avea astm, deci avea și el probleme cu urcatul. Într-o noapte eram treaz, cu urechile ciulite să aud daca vine Jerry, așa cum făceam mereu, și vorbeam cu mine Însumi, cînd am auzit ușa de la stradă deschizîndu-se și Închizîndu-se, apoi pașii familiari pe scară, urcînd primele trepte și oprindu-se pe primul palier, așa cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
cufundat poate și mai adînc În nebunia lui, lîncezind Între cei patru pereți capitonați ai unei celule din „Pavilionul special“. CÎt despre Digby, ar fi rămas fără Îndoială... Digby. Tocmai aceste linii aproape șterse avură darul de a-l ține treaz, după o zi de singurătate și plictiseală. Nu poți respecta un om care n-are curajul opiniilor sale, și pierzîndu-și respectul față de doctorul Forester, Digby Începu să-i pună la Îndoială Însăși competența; nici măcar nobila-i față de bătrîn nu-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
sau să-i sparg capul cu levierul pe care-l aveam în portbagaj. Așa... Știa cum arăt, știa ce mașină am, îi spusesem numele meu mic și la ce facultate studiam... Nu avea cum să nu mă găsească. Am rămas treaz toată noaptea, așteptând să se întâmple ceva. Adică să vină poliția, ce altceva se putea întâmpla? Dar nu a venit. Nici în noaptea aceea, nici a doua zi, nici altcândva. Niciodată. Am cumpărat în următoarele zile teancuri întregi de ziare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
cu desăvârșire tăcut; ora de maxim pericol pentru șobolani și alte animale mici, fiindcă cobrele și șerpii mamba ieșeau la vânătoare pe nesimțite. Avusese dintotdeauna probleme cu somnul, dar încetase să-și mai facă griji din cauza asta. Nu stătea niciodată trează mai mult de aproximativ o oră și, de vreme ce se băga în pat devreme, reușea mai totdeauna să doarmă cel puțin șapte ore pe noapte. Citise că oamenii au nevoie de opt ore de somn și că, în cele din urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
ei în dormitor. Copiii mâncaseră mai devreme. De îndată ce terminară cina, în timp ce domnul J.L.B. Matekoni ducea farfuriile în bucătărie, Mma Ramotswe se duse în camera copiilor și o găsi pe fetiță pe jumătate adormită, cu cartea pe genunchi. Puso era încă treaz, dar somnoros, cu un braț pe piept, iar cu celălalt atârnându-i peste marginea patului. Îi mută brațul înapoi pe pat, iar el îi zâmbi somnoros. — Trebuie să te duci și tu la culcare, îi spuse fetiței. Domnul J.L.B. Matekoni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
de ce-o face și dădea cu rindeaua să fie netedă, își trecea buricele degetelor să simtă așchiile și nodurile din lemn, asta este pedeapsa lui, să știe și să nu moară... *** Pe Anatol e mai greu să-l găsești treaz. Poate să nu fie foarte beat și-atunci e ursuz, melancolic. Ultima dată, când am rămas la el, pe cauciucul de tractor amenajat ca pat pentru oaspeți, s-a ridicat la un moment dat într-o rână: - Auzi, eu am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
capului ei, În fața ochilor ei, iar obiectele i se Înfățișau tot mai clar, Într-o lumină suavă care pătrundea prin mici fisuri din pereți, În timp ce strigătul ascuțit al pescărușilor și fregatelor ajungea limpede la urechile ei, venind de afară. Era trează. Vie și trează, iar cele petrecute nu erau rodul unui vis sau al imagiației ei bolnave, ci realitatea cea mai cumplită cu putință. Acea creatură respingătoare era din carne și oase, Îl asasinase cu brutalitate pe cel care era pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
ochilor ei, iar obiectele i se Înfățișau tot mai clar, Într-o lumină suavă care pătrundea prin mici fisuri din pereți, În timp ce strigătul ascuțit al pescărușilor și fregatelor ajungea limpede la urechile ei, venind de afară. Era trează. Vie și trează, iar cele petrecute nu erau rodul unui vis sau al imagiației ei bolnave, ci realitatea cea mai cumplită cu putință. Acea creatură respingătoare era din carne și oase, Îl asasinase cu brutalitate pe cel care era pe punctul de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
evident: din Iguana Oberlus, un harponier monstruos, fiul lui Scaraoțchi, devenise Oberlus, regele Insulei Hood și poate, Într-o zi, regele Arhipelagului Galápagos. Nu mai era nevoie să se scuze pentru aspectul și prezența lui, nici să-și petreacă nopțile treaz și aducîndu-i sacrificii Elegbei pentru a-i schimba trăsăturile. TÎrfa aceea de zeiță neagră putea să putrezească În mlaștinile pestilențiale din Dahomey, pentru că el, Oberlus, nu avea să mai ceară nimic nimănui. Nici măcar zeilor. Ceea ce dorea lua cu forța, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
vă îngrijea casa, un monstru fără mandibulă, ei bine, v-a împușcat mortal iubitul secret când acesta a intrat prin efracție înarmat cu un cuțit de măcelărie, asta-i teoria noastră cea mai plauzibilă. Să știți că Evie e extrem de trează în clipa asta. Într-o cameră de hotel mexican, Evie încearcă să-și dea seama dacă există o diferență de trei sau patru ore între casa ei mare în care eu sunt înjunghiată mortal, moartă, și Cancún, unde Evie se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
are măsuța aia cu telefonul saxofon de aur pe ea. Fumul e peste tot, și corul tuturor sirenelor detectoarelor de fum e atât de puternic că mă dor urechile. E răutate pură s-o țin pe Evie atât de mult trează în Cancún pentru a-și primi veștile bune. Așa că sun la numărul pe care l-a lăsat. Să știți că Evie răspunde de la primul apel. Și Evie zice: — Alo? Nu se aude nimic, cu excepția sunetului a tot ceea ce am făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
o mie șase sute de credite. Iată-l pe agentul imobiliar care reprezintă proprietatea clubului ăstuia de un milion de dolari, care a primit de lucru de la un absolvent recunoscător al aceleași universități care-și dorea un ginere capabil să rămână treaz în timpul celor șase sau șapte finale universitare din preajma Crăciunului. Dar poate că mă pripesc puțin cu judecata. Brandy se depășise pe sine în privința umidității feminine. Iată-l pe băiatul ăsta cu un cromozom Y în plus, într-un costum de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
devine purtătorul morții și nimeni nu știe, ci cu seninătate se apropie de el, cu seninătate și încredere, tocmai spre a fi feriți de boală, atunci nu mai există scăpare! Din această pricină, Radul Popianu a vegheat mereu, cu ochiul treaz și mintea limpede asupra prințului Pangratty și a intervenit atunci cînd riscul a devenit prea mare. Că prințul vine și pleacă e minunat. E folositor, e o binefacere. Dar dacă vine și nu mai pleacă, atunci lucrurile se schimbă în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
raportul lui Leonard Bîlbîie, un inspector foarte dotat, cu putere și dorință de muncă, unul dintre aceia care într-adevăr erau născuți pentru a fi membri ai Serviciului său. Discret, abil, cu putere de adaptare rapidă, cu un supraeu mereu treaz, un ins practic și totuși neinteresat anume în reușita materială, trăia modest, dar comod și orice avantaj în plus era ocolit numai pentru că i-ar fi ocupat viața, iar viața lui era făcută pentru Serviciu și nimic altceva. Un element
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
și nu avea motive să se grăbească. A gustat din dulceață, a băut apă rece, de cafea nu s-a atins. De cînd se mutase în Vladia, și erau destui ani, n-a mai băut cafea, vinul te ține destul de treaz și cu poftă de viață dacă știi cînd și cum să-l bei. Și, apoi, simțea de cîtva timp că-i cam țiuiau urechile, putea fi un semn de tensiune, de aceea era mai bine să se ferească de cafea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
atunci trebuia să treacă neobservat, să nu se remarce prin vreun gest, vreo vorbă, prin ținută Între sutele și miile de marinari care debarcaseră În acea zi. Ieșise pe „strada păpușilor“ laolaltă cu camarazii săi abțiguiți - dar și cu delatorii treji la minte care făceau pe marinarii beți - să se uite la ferestrele joase ale odăițelor rozalii, discret luminate. O lampă așezată lateral mascată de un abajur purpuriu punea În lumină portretul Doamnei, ca‑n maeștrii flamanzi, În ambianța unui interior
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
tot mai pieziș și mai sus, așa că toți ar fi pierit la grozăvia trezirii, În abisul care se căsca sub ei, În negura de nepătruns a peșterii, unde nu biruia lumina torțelor, Însă adâncurile adâncoase erau aievea În cugetul lor treaz de lunatici: auzea cum se surpa piatra sub tălpile goale ale acelora care‑l purtau, cum se prăvăleau pietrele, sărind de pe o stâncă pe alta, ciocnindu‑se sfredelitor și năprasnic, apoi tot mai domol și mai depărtat, zgomotul dispărând Într
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
de pe o stâncă pe alta, ciocnindu‑se sfredelitor și năprasnic, apoi tot mai domol și mai depărtat, zgomotul dispărând Într‑un ecou al cărui sunet nu Înceta, ci se stingea, căci nu atingea străfundurile de nepătruns, ca și cugetul lor treaz‑ațipit. Poate era vis ori nălucire a cugetului său ațipit, un vis al trupului său păgân, ori poate trimis de strămoșii săi păgâni, idolatrii lunii, ai lunii pline, ai străbunilor care acum Îl chemau. Afară era de bună seamă lună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
Apoi se depărta și se întinse pe una dintre rogojinile de la prova și, în curând, tăcerea puse stăpânire pe navă pe care, în afară de căpitan, cârmaci, marinarul de cart și „aruncătorii“ aflați în tură, toți dormeau. Tapú Tetuanúi era și el treaz, căci era fără îndoială una dintre nopțile cele mai importante din viața lui, prima noapte când se putea într-adevăr consideră un adevărat „navigator“. Ceva mai tarziu, Miti Matái îl bătu ușor pe umăr și îi făcu semn să sară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
ar plânge să vadă c-am plecat, dar ar plânge și dacă ne-am îmbarca pe-o corabie, să începem o viață nouă dincolo de-un ocean. Dacă am emigra. Dac-am fi pionieri. În dimineața asta eram astronauți. Exploratori. Treji în timp ce ei dormeau. Oamenii ăștia ar plânge, dar apoi s-ar întoarce să servească la mese, să zugrăvească, să programeze computere. La următoarea oprire, Sfântul Fără-Mațe deschise ușa și o pisică țâșni pe scări și apoi pe culoar printre scaune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
în campania sa de-a deveni Danny, siluit de un șir întreg de șefi de la televiziune. Ca sponsorii să fie mulțumiți, era închiriat pe post de jucărie sexuală. Lua medicamente ca să rămână slab. Ca să-și întârzie pubertatea. Ca să poată sta treaz toată noaptea, filmând scenă după scenă. Nimeni, nici măcar prietenii sau familia, nu știa cât de serioasă era dependența lui de medicamente, cât de puternică nevoia perversă de atenție. Chiar și după ce cariera lui s-a prăbușit. Chiar și medicina veterinară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
se apropie prea mult. Copiii mutilați. Morți cu toții. Animalele scăldate în sângele ei. Morți cu toții împreună. Dar până în clipa aceea, Cora are un rezervor plin cu benzină. Are o pungă de cocaină plină din camera probelor, care s-o țină trează. O pungă cu senviciuri. Câteva sticle de apă și o pisică torcând în somn. Are doar câteva ore de autostradă până în Canada. Dar, mai mult decât orice altceva, Cora Reynolds își are familia cu ea. 10 Mama Natură pune pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]