452 matches
-
anii 1915, la Buftea, ea, soția, la 28 de ani, singură creștea, îngrijea și educa primii trei copii, lucru care nu era deloc ușor pentru o tânără care își petrecea mai toată vremea spălând, călcând, pregătind rufele tuturor din casă, trebăluind și îngrijind de bunul mers al tuturor treburilor gospodăriei lor. Într-adevăr, rămas fără tovarășa de viață, poetul se izolase în camera sa de lucru. Astupase până și soba cu cărți, se supusese unui regim sever de austeritate, a trăit
Academia bârlădeană și Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/783_a_1506]
-
stătea concentrat într-un soi de meditație, când își încărca firea cu energiile bune, iar seara, tot așa, se concentra, de data aceasta pentru a-și goli făptura de toată zgura care se adunase în el într-o zi. Apoi trebăluia prin curte, citea. De mâncat, mânca te miri ce, oricum, nu se mai atingea de carne și de alcool. Cu seninătate, de parcă ar fi întreprins cele mai inofensive acțiuni, tovarășul Cameniță scria, din litere decupate cu migală din ziare, manifeste
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
umeri decât ca să nu-i plouă în gâtlej“ - iată o vorbă ce putea fi aplicată vieții de zi cu zi a tuturor. Sau totuși nu? De ce oare o îndemna bunica pe mama, când venea iarna și nu mai aveai de trebăluit pe-afară, iar tata era beat-cuc, zile în șir, neîncetat: „De câte ori simți că nu mai poți îndura, fă ordine în dulap“? Să-ți astâmperi mintea mutând rufăria de colo-colo. Mama trebuia să reîmpăturească și să așeze în teancuri sau să
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
și ei, aliații lui Hitler. Ca orice populație țărănească, fiind prin însăși dispoziția lor naturală îndeajuns de zgârciți la vorbă, țăranii aceștia erau în mod suplimentar reduși la tăcere de ceea ce se numește istorie. Au devenit umili pe din afară, trebăluind ca niște ființe desăvârșit dresate pe ogorul statului, care până nu demult fusese proprietatea lor privată. și pentru a compensa lăuntric, s-au apucat să croșeteze la mitul superiorității lor - departe de orice vocabular ce s-ar fi putut pune
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
din Grumăzești. Coasa cânta și fluiera în brațele sale puternice, înaintând vijelios prin iarba crescută din belșug la capătul lanului. Ajuns acasă, a legat iepele la umbră sub vișin, le-a dat un braț de iarbă și a continuat să trebăluiască prin curte. Moș Danilov nu spunea nimic. Nu scotea o vorbă. Se uita cu plăcere la omul din curtea lui care-și vedea conștiincios de treabă. Cu adevărat se putea spune despre tatăl meu: Unde pune el mâna, pune Dumnezeu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
unor cauze mult mai importante. Unul dintre lucrurile cele mai uimitoare la mama mi se părea puterea ei de a-și modifica universul imediat, înfrumusețându-l. Bunica ne repartiza într-o cămăruță întunecoasă, cu un pat și câteva rafturi, mama trebăluia o zi întreagă acolo, iar seara ne chema într-o cămăruță fermecătoare, cu perdeluțe brodate, cu cuverturi țesute de bunica de la Leșu, cu o masă improvizată, dar așternută festiv, cu danteluțe pe marginea rafturilor și cu toate mirosind a proaspăt
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
copii) și o porni iar înspre leagăne. S-ar putea să fie la unitatea militară, dar nu mai avea chef să se ducă pînă acolo, era prea departe... și, cum se apropia el de leagăne, iată că vede două mogîldețe trebăluind în șanțul de lîngă stradă. Hopaaa ! Ia uite cine era acolo : Aurora și Pitița, sora ei mai mică. Se jucau în pămînt cu lopățelele. Dănuț se bucură numai decît - în plus, îi și plăcea puțin de Aurora. „Ce faceți voi
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
tânăra învățătoare s-a întreținut cu vecinele și cu copiii lor. Soarele se ridicase mult pe bolta senină și prefira o lumină gălbuie specifică începutului de toamnă, când dăscălița împreună cu femeia de serviciu, cu alte două gospodine și câțiva copii, trebăluiau de zor la ameliorarea aspectului dezolant al școlii. Ca o tânără deprinsă cu treburile gospodărești, și-a suflecat mânecile și a purces cu nădejde la treabă. Interiorul clădirii, alcătuit dintr-o sală de clasă încăpătoare, o cameră mai mică pentru
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
flori de toamnă românească, căci pământul rămâne mereu bun și al nostru, și florile lui lumi nează acum încăperea întreagă. Mâine dimineață la 8½ trebuie să fiu la școală. La ora 10 mă gândesc: acum s’a sculat Monica, acum trebăluește prin casa ei! Mamie drag, te rog nu spăla singură lenjeria ta; va ajunge une loque sordide, și nu e bine și nici nu merge cu tine. Aștept evenimentul adev[ă ratului] Curti ca să pot să-ți trimet banii, să
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
nici o mustrare de conștiință, au făcut ce au simțit ei că trebuie să facă. Capitolul VIII întîlniri și destăinuiri Toamna își arăta roadele bogate pe care le pregătise celelalte anotimpuri, vara și primăvara, așa cum orânduise Dumnezeu de la începutul lumii. Costache trebăluia prin ocolul vitelor cornute când auzi bătăi puternice în poartă. Merse acolo, deschise portița mică și spre bucuria lui, ochii săi întâlniră oaspeți dragi inimii sale: pe mama Elena, soacra lui de la CurseștiDeal însoțită de fiul ei, Ghiță Cocuz, și
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
Soarele asfințise, în curând trebuiau să se întoarcă de la câmp ceilalți membri ai familiei, dintr-un moment în altul trebuia să pice și Costache, care fusese cu căruța în chirie, cu marfă, la Vaslui. Săndel pândește de după colțul casei cum trebăluiesc maică-sa și Maricica, apoi privește cu ciudă în ocolul mieilor. știe care lipsește, era un berbecuț cu care se juca el „de-a împunselea” și-i pare rău după el. știind că mamei sale și Maricicăi le place să
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
parte la sfânta slujbă, le-au povestit acestora cam ce li s-a predicat de către părintele Mironescu. în astfel de sărbători se bucură oricine de binemeritată odihnă, chiar și cei care trebuie să aibă grijă de animale și femeile care trebăluiesc în gospodării cât e ziua de lungă, în zilele de lucru. în după amiaza acestei duminici, pe la chindie, un grup de femei, îmbrăcate cuviincios ca în zi de sărbătoare, se adunase în poarta cimitirului, de unde se vedea bine și islazul
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
abundent. Și cum era un ger de crăpau pietrele... Întorcându-se de la școală peste câteva ceasuri, autorii isprăvii l-au putut vedea - cu ce satisfacție, nu mai e nevoie să o spun - la lucru pe gospodarul ce le stârnise antipatia, trebăluind plin de năduf în jurul lacătului de la intrarea în pivniță, încercând - cu ajutorul unui ceainic cu apă fiartă - să dezghețe grămăjoara solidificată ce obtura atât de necesara gaură a cheii. O farsă de o simplitate diabolică, într-adevăr... * Prea multe amintiri cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
fantastică de care dispun copiii de a transforma realitatea în ficțiune! Într-o seară de vară, la Snagov, așezat la masa de lemn de sub nuc, cu fața spre fereastra bucătăriei, unde becul ardea de mult și unde Doina pregătea cina, trebăluia, se dusese să aducă de acolo solnița sau ceainicul, un Dani de 4-5 ani, observând-o cum se mișcă dincolo de geamul luminat și exclamând surprins, încântat: „Uite-o pe Nașa!”. De parcă ar fi văzut-o la televizor, pe un ecran
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
De-a dreptul maiestuos este când stă cu labele lui motănești, cele din față, mult întinse înainte, leonin, cu o regească solemnitate. * Gălbenuș (mai puțin carnivor) ar mânca tot timpul. De câte ori o aude pe Doina (sau, mai rar, pe altcineva) trebăluind în bucătărie, înalță capul (trezindu-se dacă dormea) și ascultă cu atenție. Trage concluzia că se dă ceva și acționează în consecință, țâșnind spre sursa promițătoarelor zgomote. * Programul lor zilnic e uimitor de bine reglat, parcă pe ore, e variat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
timp încă două motociclete mai mici (motocicluțe). Hardughia, pentru că e o motocicletă mare, dezafectată de piesele care ar putea s-o facă victima unui furt, a fixat-o pe un suport, ca o scenă de teatru, chiar în fața camerei unde trebăluiește ziua și doarme noaptea. Un câine lup, cu nume curios, Demidor, a făcut, se pare, o pasiune atât de mare pentru această motocicletă încât doarme în ataș, unde stăpânul i-a pus niște paie, și nu lasă pe nimeni, nici măcar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
fost la Suceava, că a vorbit cu Dvoastră și că mi-ați trimis salutări. Iată de ce m-am apucat să iau stiloul cumpărat la München și să Vă scriu cu el la Suceava Întrebându-Vă de sănătate și de ce mai trebăluiți prin fosta Capitală a Moldovei și a județului Baia. Aștept deci. Până atunci sărutări de mâini Doamnei matale și cele mai bune urări de sănătate și cu toată prietenia. V. Tempeanu 634 Melanie și Virgil Tempeanu s-au născut În
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
Iași, 23 febr. 977 Stimate d-le Dimitriu, Bine vă găsim În acest an, că „De când nu v-am văzut Multă vreme a trecut”... Se cuvine, la Început de epistolă, să vă Întrebăm cum vă simțiți cu sănătatea, ce mai trebăluiți și ce mai izvodiți cu mintea? Noi - tot cum ne știți! Parcă mai aglomerați de sarcini, ca altă dată; parcă mai maturi (ca să nu zicem bătrâni!), dar elanul nu ne-a părăsit. Ne-a ajuns vremea, vorba lui Sadoveanu, să
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
ca să-și arate, astfel, gratitudinea față de cei care Îi dăduseră pașaportul de călătorie... După primele pahare de vin și după excelenta friptură pregătită de Simone, afabila sa parteneră, discuția a trecut, treptat, la subiecte mai neutre. Vorbeam românește, când Simone trebăluia În colțul care servea drept bucătărie și reveneam, apoi, cuminți, la franceză. Vroia să afle cu cine am programat prânzul și cina În zilele următoare, ce ziariști și literați urmează să văd. A fost surprins să afle că programul meu
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
de știința de carte. Nu întâmplător, ultima frază din roman anunță prezența invizibilă, dar reală, a unui narator care preferă să strălucească prin însăși absența sa din text. De pe deal, tot Liveniul se vede ca-n palmă, cu locuitorii săi trebăluind sau chefuind la instalarea primului stâlp de electricitate din sat. Mai exact, cineva instalat pe colină, acolo unde câteva minute în urmă se afla juniorul Cazane, eroul poveștii, vede totul ca pe un film mut: „În livada bunicilor lui Ilie
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2212_a_3537]
-
De la un timp încep să simtă mirosul de fum, semn că în sat se aprinseseră deja focurile și oamenii pregăteau vânatul zilei. Când intră în sat, într-adevăr, peisajul era unul presărat cu focuri care ardeau lângă fiecare colibă. Femeile trebăluiau grăbite pregătind carnea pentru cină. Tatăl lui Toure îi aștepta și el nerăbdător, pentru a vedea dacă au vânat porcul atâta de mult așteptat, dar și îngrijorat că noaptea putea să-i prindă în junglă și atunci cei doi ar
Capitalismul. O dezbatere despre despre construcția socială occidentală by Dorel Dumitru Chirițescu () [Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
trecem, o dată în plus, prin satul din câmpia Dunării scăldat în soarele unei veri nesfârșite. E în Moromeții. I lumea pe care o cunoaștem: Ilie Moromete stând pe stănoaga podiștei, fumând și uitându-se pe drum, Catrina, roșie la față, trebăluind ca un miraculos miriapod domestic, Paraschiv cu buzele lui împletite, trăgând câte un picior în burta calului, colțosul Achim și Nilă cu fruntea lui lată și groasă, încrețită în sus a nedumerire, Niculae terorizat de o Bisisică infernală, la antipodul
Marele singuratic - I by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11344_a_12669]
-
Vestul Transilvaniei. Numai cine întâmplător era în partea vechiului regat a rămas în viață. De pe 23 august îmi aduc aminte de telefonul lui Gheorghe, fericit ca întotdeauna, vești bune, “S-a terminat!”. El era la redacție și eu în atelier, trebăluiam. Și mi-a dat un telefon că România a întors armele împotriva Germaniei hitleriste și acum a trecut de partea Antantei. Atunci am spus: “Har Domnului!”. Nu se putea altfel. Erai în toată vremea cu teama că te ridică și
69 DE ANI DE LA CĂDEREA REGIMULUI FASCIST: ”23 AUGUST 1944 - PERFORMAREA ISTORIEI RECENTE” () [Corola-website/Science/295687_a_297016]
-
oricând. chiar dacă n-am murit. mă poți găsi în cimitirul viilor, lucrând anluminura într-o carte de rugăciuni. și aveam o sută douăzeci de ani când n-am murit, din porunca Domnului, aflându-mă în partea de miazăzi a cărții. trebăluind în cortul canonului, pe sub stâlpii din lemn de salcâm și de aur. având în vene sânge și cerneală. având părțile și stând pe loc. fiind în centru și de jur împrejur. dinăuntrul surzeniei noastre cum vom cunoaște de va fi
Poezii by Paul Aretzu () [Corola-website/Imaginative/10800_a_12125]
-
e prea multă liniște. Parcă nu era forfota din alte sate. Ulterior aveam să aflăm de ce. Marea majoritate a localnicilor sînt oameni bătrîni, trecuți de 60 de ani. Mergînd pe ulițele satului, am putut vedea că, totuși, prin curți, bătrînii trebăluiau. Fiecare încerca, chiar așa, vlăguit de vîrstă înaintată, să-și pregătească curțile și grădinile pentru primăvara. Marea lor jale este însă că nu-i mai ajută puterile să-și îngrijească pămînturile. Și nici nu mai are cine să-i ajute
Comuna Pogana, Vaslui () [Corola-website/Science/301906_a_303235]