3,565 matches
-
râsul lumii, că este singură, singură, aleargă pe străzile orașului, se strecoară absentă printre trecători, trage un cărucior după ea, căruciorul e plin de cutii de carton, cutii murdare și rupte, a ajuns o cerșetoare, una care se strecoară printre trecători spre o țintă fixă, e îmbrăcată într-un palton ponosit, s-a legat cu un șorț muncitoresc, pe cap poartă un basc din stofă englezească, resturi dintr-o garderobă, cândva rafinată, trage un cărucior după ea, un cărucior plin de
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
s-a legat cu un șorț muncitoresc, pe cap poartă un basc din stofă englezească, resturi dintr-o garderobă, cândva rafinată, trage un cărucior după ea, un cărucior plin de cutii de carton, se îndreaptă spre o țintă fixă, absentă, trecătorii o izbesc și o înjură, o cerșetoare, ea înaintează absentă, din încheieturile de la mâini îi curg picuri de sânge, Zinzin cântă cu vioara înfiptă în claviculă, cântă amarnic, la încheietura mâinii i-au apărut stigmatele, aleargă prin orașul pustiu, aleargă
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
lumea era alertată de căldura ce se anunța ca excesivă, de nesuportat, de-a lungul întregii zile. Vânzătorii de răcoritoare, cu tonetele pregătite cu tot dichisul, așezau cu grijă sucuri între calupurile de gheață, scontând pe o vânzare profitabilă. Unii trecătorii, fiind deja înfierbântați, se arătară tentați de o sticlă brumată cu o băutură răcoroasă pe care puteau să o bea din mers. În fața clădirii Judecătoriei orășenești, o mulțime pestriță aștepta deschiderea ușilor pentru a intra în marea sală de ședință
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
groasă, ce avea rolul de a asigura cât de cât siguranța celor din jur, iar în cealaltă ținea un băț cu care bătea în ritmul strigăturii într-o tingire de tablă neagră așezată direct pe trotuar, tingire în care unii trecători mai aruncau câte un bănuț: Joacă bine pui de urs Din pădure te-am adus, Te-am luat în pielea goală Și ți-am dat carne din oală, hopa! Pun-te jos ca mirele Dă din fund ca câinele, Pun
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
doar noi suntem cei care avem dreptul asupra lor... Au și ele dreptul lor asupra noastră, a mai adăugat cu un zâmbet ironic. Apoi a salutat cu o Înclinare a capului și sa pierdut ușor, fără a lua În seamă trecătorii care alergau spre țipetele unei femei din apropiere. Am tresărit și m-am ridicat tulburat, Îndreptându-mă Împleticit către mulțimea care se adunase deja lângă fântâna arteziană de la capătul aleii. Acolo, o mamă țipa disperată privindu și copilul care zăcea
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
În care să-și poată dezmorți aripile. Negru Eu sunt a lui, a celui drag. El dorul meu Îl poartă. Cântarea cântărilor Traversa una din marile piețe când auzi, ca dintr-o trezire, concertul dezlânat și monstruos al orașului. Forfota trecătorilor, tânguitul motoarelor, țipetele claxoanelor și clănțănitul roților de tramvai Îl asaltară dintr-o dată ca o muzică străină, de alămuri răgușite, dezacordate. Se opri cu palmele strivite pe urechi și regretă faptul că ieșise, că se aventurase prea departe. Se simțea
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
barmanul, care mi-a zâmbit complice (tâmpitule!) și am ieșit. Trotuarele erau ude. Câțiva stropi ne mângâiară obrajii. Lola mă luă de braț și se ghemui lângă umărul meu. Parfumul ei tulburător mi se Înșuruba În creier. În toată ființa. Trecătorii păreau foarte urâți. Urâți și, mai ales, lipsiți de noroc. Mișunau prinși În lațul nevoilor de zi cu zi, care-i făceau atât ne neimportanți, de caraghioși, de proști. Doamne, cum de puteau fi atât de proști! Hotelul se ivi
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
salută păstrând o aparentă distanță, dar urmărea, de fiecare dată, cu coada ochilor, reacția produsă. La rândul ei, Ina părea a nu-l observa, fapt pentru care nu-l învrednicea cu o privire directă și-l trata ca pe orice trecător. Dacă însă Alex făcea în așa fel încât să se afle postat în fața ei, îi răspundea la salut cu o răceală vizibilă, ca mai apoi, să-și vadă de ale ei. De fiecare dată, Alex, prin întregul lui comportament ținea
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
clădire putea fi socotită cea mai somptuoasă din urbe, crescuse chiar în proprii săi ochi. Își reașeză cravata, bău zorit cafeaua răcită, care avea toate deliciile unei băuturi fade, verifică apa, gazul, lumina și ieși în stradă. Privi o clipă trecătorii care se perindau prin fața sa ca pe ecranul unui cinematograf. Dacă ar fi avut mai mult timp, poate s-ar fi oprit din drum să studieze așa, dintr-o pură curiozitate, pe câțiva din cei care străbăteau strada într un
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
mașini și autobuze, ca să nu mi se întâmple ceva și să-i fac pe Mircea și Andreea să sufere. Banca se făcea din ce în ce mai tare și îmi amorțiseră rău ambele picioare. Începuse să mi se facă frică că mă uitaseră acolo. Trecătorii nu mă băgau în seamă, însă de la un timp am început să recunosc unele chipuri și asta mă înspăimânta și mai tare. Mi-am dat seama că unii le spuneau altora ceva în șoaptă, tot așa cum își șopteau și Mircea
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
încăpățânai să crezi că aveau să se întoarcă asemeni unui criminal la victima lui, așa cum și tu te întorceai la urmele tale din ce în ce mai vechi și mai apăsate. Veneai în stație cu noaptea-n cap și plecai seara târziu, urmăreai fiecare trecător, iar silueta ta devenise ceva comun și impersonal ca asfaltul. Aveai deja o viață alături de cele două adâncituri și nu mai știai să trăiești altfel. În stație erai cu ea, apoi plecai să hoinărești prin oraș și te întorceai ca să
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
pe care buzele încercau să l schițeze, dar cu toate eforturile nu reușiră să-l afișeze. Ochii ei, cândva căprui, vii și neastâmpărați, deveniseră inexpresivi, de un galben pal, ca frunzele unei toamne târzii călcate îndelung de pașii nepăsători ai trecătorilor. Văzând-o pe Ina, Olga întinse o mână spre aceasta, cu un vădit efort, însoțindu-și gestul de un geamăt. Nu reuși să articuleze nici un cuvânt. Durară câteva clipe de muțenie, până când Ina reuși să spargă tăcerea devenită grea, de
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
cursul apei și drumeag. La un moment dat, auzi, de către deal, un zgomot necunoscut lui. Ceva, care-l înfioră. În același timp, de sub malul râulețului, apăru apa, care-l sperie. Voi să fugă spre drum, dar, nu mai apucă. Un trecător, văzând pericolul, le sări în ajutor. Intră repede, până pe la genunchi, în apa al cărei nivel creștea vertiginos, îi apucă, pe copii, în brațe. Mama fugise dincolo de drumeag. Nu și putu da seama, din primele momente, despre ce e vorba
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
i-a dat două. Repetate, scurt, una după alta. Apoi, părăsi mașina de servici, făcându-i, discret, pa, cu mâna ei mică și frumoasă, lui Tinel Blezneac. Ăsta păși iute spre căciula în care erau adunați euroii proveniți din șpaga trecătorilor graniței, culese vreo două mâini de bancnote de pe jos, le îndesă peste celelalte, legă căciula, cu bentițele, una de alta, strângând binișor, ca nu cumva să cadă din bani. Culese de pe alături, o pungă mizerabilă, de culoare neagră, se duse
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
maiestuoasei clădiri. La intrare, pe un fotoliu, apăru un paner mare, din răchită cojită, uscată, în care scria, un fel de anunț, cu litere cât palma: PENTRU DOCHIȚA. PENTRU OPERAȚIA SA, PE CREER! PENTRU DOCHIȚA, VĂ INVITĂM LA PRECONCERT! Mulți trecători se opreau. Priveau. Aflau despre ce este vorba. și treceau mai departe. Mulți intrau. Îi ademenea, poate, și rândul de mai de la o margine. Prețul participării: BENEVOL! Preconcertul începu. Se desfășură - șnur. Către dimineață, programul aproape că era integral prezentat
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
-și asigură hrana zilnică, iar în rest, își caută de puținele păsări, de vacă, de vițelul acesteia, de pisica și de câinele care -i umplu singurătatea de om liniștit, harnic, la locul său; mai și răspunde la salutul câte unui trecător, mai salută el pe câte unul, care, din grabă nu-l observă. și viața i se scurge, liniar și liniștit, așa cum curge, de când lumea, pare-se, apa râului, clipocind, prietenos, pe lângă mărunta și anonima sa proprietate. Decesul Mesiei George Naghi
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
casca de protecție era aceea care venea, din când în când, bâtelor, de hac. În zile de sărbătoare, când mai totă lumea era acasă, și când în promenadă, mai ales către seară, în vreme ce întreaga suflare a suburbiei ieșea din casă, trecătorul ori vizitatorul, întâlnea ceva ca de pe altă lume. Căștile de protecție dădeau o imagine cu totul deosebită localității. În apusul soarelui, ele străluceau ca niște stele terestre, mișcătoare, când în grupuri compacte, când răzlețe, dar, niciodată, de una singură. Prieteniile
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
Surorile Andreia și Paulina sunt cerșetoare. N-au mamă, n-au tată. Se au doar pe ele. Sunt aproape la vârsta maturității. Urmează și școala. Când una e la școală, alta la cerșit. Au locul lor anume, unde stau, în fața trecătorilor, vadul lor, ca să mă exprim astfel. Arcul de Triumf. Cum vii, de la Casa Presei, către centrul marelui oraș. Au fost atenționate, de către organizatori, ca, astăzi, să nu fie acolo, la înjosita, dar, neânțeleasa lor îndeletnicire, de către cei mai mulți dintre oameni. Au
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
murit: „Dumnezeu să aibă milă de el, acum s-a liniștit!“ Chiar în acest moment, trecură oameni pe sub lucarnă. Purtau un sicriu îmbrăcat în negru, pe care ardea o lumânare. Declamarea mărturisirii de credință mă trezi din visare. Negustorii și trecătorii își întrerupseră lucrul sau se întoarseră din drum pentru a face șapte pași în urma coșciugului. Până și măcelarul îndeplini acest ritual, apoi se întoarse în prăvălia sa. Numai bătrânul negustor de mărunțișuri nu se clinti din locul său. Ce fețe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
impardonabile, datorate muzicii). În marea piață a orașului, mereu plină de turiști, din toată lumea, agasant de suprapopulată, treceau zilnic niște irlandezi crazy, care purtau pe umeri busturi de mario nete uriașe și intrau În relații diverse ( În general, decente) cu trecătorii. Am urmărit și filme de animație cu păpuși și marionete, unele din ele moderne, insolite (produse În Ame rica). M-a surprins să văd, În Capitala mondială a pă pușilor ( numai În centru există, aproape lipite, zece maga zine care
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
prin ricoșeu. Pierdu câteva secunde prețioase stând înțepenit în ușă. Asta nu din cauza corpolenței și nici în urma vreunui atac de lumbago. Înlemnise privind roiul de bancnote ce se zburătăceau în cadrul ferestrei, plutind apoi lin către bulevard, spre marea bucurie a trecătorilor. Câteva, urmând o mișcare turbionară de mult mai mică amploare și de sens contrar celei generale, mai planau nițeluș și prin cameră. Dar, spre marea lui disperare, erau foarte, foarte puține comparativ cu cele ce-și luaseră zborul spre exterior
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
cu străzile preferate. Cei carel întâlniseră, n avuseseră cum să-l întrebe unde merge și el să răspundă aproape disperat că nu caută nimica, mascând ușor pană de memorie. Mersul alert și la obiect, nu numai că nu stârnea curiozitatea trecătorilor, dar nici nu lăsa să se înțeleagă cum că ar mai fi, într-adevăr, bolnav. E adevărat, nu mai fusese de mult timp la medic. Ultima dată când fusese, acesta vorbise mai mult cu Karin și cu părinții mei, și
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
că gestul ei risca să fie mai mult fals și depășit? Înaintam cu pași rari și leneși, a dezamăgire, prin ninsoarea care, ajungând la pământ, parte se topea ca și când nici n-ar fi fost. Fără să fiu atent la saluturile trecătorilor veniți din sens opus. Treptat începeam să reconstitui scenă cu scenă, toate întrevederile noastre. Orice aș fi făcut, dincolo de vorbele răstite și de plecare, îmi apărea în minte zâmbetul privirilor ei. Totuși, speranța că în seara aceasta ne vom întâlni
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
am apropiat de fereastră. Kuznețov tocmai părăsea clădirea și, zgribulit Între pulpanele raglanului din cauza vântului puternic care se stârnise, mergea În direcția parcului. Game over. Tocmai atunci, o pală puternică de vânt a măturat strada, făcând să fâlfâie copertinele. Câțiva trecători au rămas fără pălării. Demiurgul uitase geamurile apartamentului deschise, iar acestea se zbăteau ca niște aripi din sticlă. Curentul a zburlit foile de hârtie lăsate În spatele ferestrei, Împrăștiindu-le ca pe vrăbii, iar una, după ce a ezitat puțin, asemenea unui
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
propune, în spirit postmodernist, trei posibile Epiloguri, cartea are un Final previzibil, de roman realist: cloșardul Antoniu este găsit mort în pivnița unui cinematograf, iar Psalmii și cele două caiete cu poveștile lui se năruiesc în zloată și sub picioarele trecătorilor gălăgioși și nepăsători. Dimensiunea realistă a prozei (pictura mediului cerșetorilor, tabloul sumbru al vieții de ghetou) se împletește armonios cu subtextul simbolic din care răzbate copleșitor duhul zădărniciei tuturor celor lumești. Fără speranța fericirii și a răsplătirii suferinței în Cer
"Poezia" ghetoului by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/9202_a_10527]