229,903 matches
-
Viorica Bucur Stuart Little 2 - S.U.A., 2002. Au trecut doi ani de când soții Little (Geena Davies și Hugh Laurie), de teamă ca micuțul George (Jonathan Lipnicki) să nu fie "singur la părinți", au făcut o adopție mai puțin obișnuită și s-au întors de la orfelinat cu un șoricel alb
Armăsari, păsări, șoricei by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/14856_a_16181]
-
fie că îți e semen, fie că e din altă rasă sau specie. Cucerit de farmecul ingenuu, dar și de actualitatea poveștii și a personajelor sale, regizorul Rob Minkoff (The Lion King, The Little Mermaid, Beauty and the Beast) a trecut, după marele succes de stimă și public al primului Stuart Little, la aducerea pe ecran a continuării aventurilor acestui șoricel viteaz și cu suflet mare. A rezultat, și de astă dată, un film-basm gândit și realizat cu o imaginație și
Armăsari, păsări, șoricei by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/14856_a_16181]
-
vedere acestea par "tunse" de austeritatea catolicismului irlandez la început de secol XX, incapabile de aspirații ieșite din comun, sufocându-se într-o urbe care, deși a fost timp de secole al doilea mare oraș al imperiului britanic, nu mai trecea de nivelul unei provincii generatoare de bovarisme. Galeria dublinezilor descinde din lumea manufacturilor, micilor meseriași, a tinerilor care se obișnuiesc cu realitatea ca atare, cu foarfeci gata să îi transforme într-un gard viu. O incredibilă maturitate pune stăpânire pe
CARTEA STRĂINĂ by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/14859_a_16184]
-
Cristina Ionica Gheorghe Ispas, Ghe, zis și Petru Sandu" joacă rolurile de autor, narator și personaj principal în volumul de proză publicat anul trecut de Liviu Ioan Stoiciu, poet, prozator și publicist cunoscut. "Ghe" moștenește de la autorul de pe copertă unele date biografice și scrie "în fața cititorului" un fel de "jurnal al romanului" pe care ar vrea să-l vadă terminat. Rezultatul este că găsim
Spune-mi ce parfum folosești... ca să-ți spun cine ești by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/14866_a_16191]
-
drum de țară către localitatea unde aceasta avea post, tînără de care Ghe se îndrăgostește pe loc (!) și apoi, tot drumul, mergînd lîngă ea, privind-o și ascultînd-o vorbind, fantasmează să o violeze sau să facă amor la inițiativa ei, trecînd de la o variantă la cealaltă fără mari probleme de logică sau de morală. Pentru că poartă o rochiță fără sutien și o pălărie de soare franțuzească, individul trage concluzia că trebuie să fi practicat sporturi de noapte cu cetățeni străini. Din
Spune-mi ce parfum folosești... ca să-ți spun cine ești by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/14866_a_16191]
-
o suspectează că-l înșală și se gîndește cum ar fi să o strîngă de gît. Ne putem întreba care este motivul obscur pentru care aceasta, totuși, rămîne lîngă el - dar e drept că și Ghe se întreabă. Dar să trecem la povestea de dragoste "centrală" a romanului, aceea dintre Ghe și tînăra studentă la Literele bucureștene Marta. Poveste epistolară la început, cu scrisori altfel "slăbuțe" literar - dar amorul prostește, nu-i așa?, "materializată" după nesfîrșite zbuciume și tribulații în apartamentul
Spune-mi ce parfum folosești... ca să-ți spun cine ești by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/14866_a_16191]
-
e în cartierul gării, ceea ce ar trebui pus în legătură cu oaspeții săi, veșnic călători. Lîngă Grădina Botanică se află, foarte singuratică, intrarea Constantin Noica, și pe lîngă spitalul Militar, strada aceluiași, care se intersectează brusc cu Bulevardul Dinicu Golescu, de care trece la repezeală. Asemenea întîlniri la colț de stradă, potrivite sau nu, abundă: Grigore Alexandrescu și V. Alecsandri, G.M. Zamfirescu și Nicolae Filimon, Mircea Eliade cu Molière, Șt.O. Iosif cu Cerna și Anghel, bulevardul Goga cu străduța Blaga, Alexander von
Topografia nemuririi by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/14854_a_16179]
-
realității. Într-adevăr, inteligența artistică se împacă perfect cu sugerarea stărilor subliminare ale conștiinței, explorate de Poe și de lirica modernă". Cu o remarcabilă larghețe, Șerban Cioculescu punctează metamorfoza poeziei care, dintr-un discours al conștiinței rațiocinante, exploatînd poncifurile sentimentului, trece într-o viziune a registrului sufletesc în ansamblu, compus însă din "motive fragmentare și discontinue": "impresii, sentimente, stări de vis, stări subconștiente și iraționale". Neîndoios, rațiunea rămîne un pilon al acestui ansamblu al psihicului omenesc, fără a-i reveni însă
Despre poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14848_a_16173]
-
pe scheme psihologice universale, după tipul credinței iluministe în repartiția egală a rațiunii între oameni. Mai puternice (...) decît diferențele intelectuale sînt varietățile noastre de sensibilitate". Un alt reproș de sorginte tradiționalistă vizează o presupusă lipsă de tradiții a poeziei moderne. Trecînd peste ceea ce socotește a fi "predecesorii falși" ai "ermetismului" și anume prețioșii, gongoricii, eufuiștii (chestiunea e, oricum, discutabilă!), Șerban Cioculescu crede a găsi "originea (sa) primordială" în formulele magice. Dacă "misterul e condiția esențială a poeziei", de ce să nu-i
Despre poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14848_a_16173]
-
cărți care, estetic, moral sau religios, nu mai aparțin sensibilității noastre nemijlocite. Chiar dacă sîntem obligați să citim "subsolurile", să ne informăm cu privire la cutume sau cuvinte ieșite din uz, ca să nu vorbesc de standarde generale, plăcerea se păstrează. Doar că ea trece prin cunoaștere. Nu ne mai raportăm absolut direct la conținuturile și formele din poeme ori din ficțiuni concepute în funcție de alt cod decît al nostru. Sensibilitatea nu ne mai ajunge. Avem nevoie de un efort intelectual. Asta e tot. Actualitatea lecturii
Actualitatea lecturii și studiul by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14890_a_16215]
-
Spre cimitirul din Piatra-Neamț există o alee de castani unde întotdeauna este o altă temperatură decît cea din restul orașului. Întorcîndu-mă de la cimitir, abia atunci, în studenție, am realizat și am simțit această diferență clară. De ce atunci? Nu știu. Am trecut pe acolo de mii de ori. Doar atunci însă am simțit că am ieșit din- tr-un tunel al timpului, plin de umezeală și am ajuns la soare. - Ce-ți lipsește în Franța? - Prietenii. Un soi de comunicare și libertatea ei
Am fost vindecat de blazare - interviu cu Paul Chiribuță by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14855_a_16180]
-
și tu parte, Maia Morgenstern, Oana Pellea, Coca Bloos, Simona Măicănescu, Marica Teslaru (Filimon), Traian Pîrlog, Oana Albu, Claudiu Istodor, Liviu Timiș. Scenografia îi aparținea Ninei Brumușilă, muzica originală, lui Vasile Șirli. Tu ai făcut și asistență de regie. Au trecut ceva ani din 1986. Îți mai amintești o zi de repetiții? - Una precisă nu. Am să încerc să combin mai multe momente. A fost o nebunie... Ce se repeta cu obstinație, după opt-nouă ore de muncă? Făcutul cartofilor prăjiți! Ne
Am fost vindecat de blazare - interviu cu Paul Chiribuță by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14855_a_16180]
-
afișează. Textele lui sînt niște poeme extraordinar de frumoase. Bucătăria nu este o piesă pur și simplu, în accepțiunea tradițională a cuvîntului, este un ansamblu de scene și de poeme care se spun în anumite situații de viață, prin care trecem cu toții. Bucătăria este locul în care par să se petreacă cele mai importante lucruri ale destinelor noastre. Eu i-am spus mamei că mă însor tot în bucătărie. Că vrem sau nu, că ne dăm seama sau nu, istoria trece
Am fost vindecat de blazare - interviu cu Paul Chiribuță by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14855_a_16180]
-
trecem cu toții. Bucătăria este locul în care par să se petreacă cele mai importante lucruri ale destinelor noastre. Eu i-am spus mamei că mă însor tot în bucătărie. Că vrem sau nu, că ne dăm seama sau nu, istoria trece și prin bucătărie. Am avut succes la Paris, am fost invitați la Festivalul de la Viena și, la sfîrșitul lui august, la Edinburgh, iar în noiembrie avem un turneu prin Franța. Este un spectacol sensibil, emoționant, cu impact la public. Am
Am fost vindecat de blazare - interviu cu Paul Chiribuță by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14855_a_16180]
-
Capitalei care afirmă: Proiectele de consolidare sînt făcute de mîntuială. Firmele licitează cu sume mici care, în final, nu acoperă cheltuielile reale de consolidare. Să sperăm că angajații Primăriei exagerează, dar dacă e adevărat, cine va plăti ? Apropo, după ce a trecut psihoza cutremurului, Guvernul nu se mai plînge de precaritatea rezistenței clădirii în care domiciliază. Și-a revenit Palatul Victoria sau, pur și simplu, asta a fost una dintre temele de vacanță prin care Vasile Dîncu a vrut să țină presa
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14862_a_16187]
-
Berlin - m-a frapat într-un prim moment prin aerul calm și stăpînit, prin politețea ireproșabilă a unui "grand seigneur". Uimirea mea a fost cu atît mai mare cu cît știam prin ce grele încercări i-a fost dat să treacă acestui scriitor în anii comunismului. Hans Bergel a făcut parte din grupul celor cinci autori germani (așa-numitul de către autoritățile vremii "lot") care în urma unui proces de pomină, cu ușile închise, au fost condamnați de autoritățile comunsite, în 1959, în
Hans Bergel - suferință și iertare by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/14833_a_16158]
-
cînd expuneți în conferințe sau evocați în scris acest capitol? În ce măsură poate fi el veridic exprimat, ce mijloace vă stau la dispoziție pentru a-l face accesibil și semnificativ pentru cei cărora nu le-a fost dat, din fericire, să treacă prin o astfel de experiență? H. B.: Prefer expunerile obiective, făcute de la o anume distanță lăuntrică, lipsite de emoționalitate, dar conținînd în primul rînd date concrete, referințe la fapte concrete. Numai prin ele poți lămuri, prin ele poți cîștiga și
Hans Bergel - suferință și iertare by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/14833_a_16158]
-
toți, eu sunt singurul care am făcut ani grei de pușcărie. Cu toate acestea cred că am poate o natură fericită, de vreme ce am fost în stare să înving repede lăuntric acești ani de groază. Nici prin gînd nu mi-a trecut să mă răzbun vreodată sau să port în mine un fel de ură. M-aș încărca psihic cu ceea ce nu doresc. Privesc de la mare distanță și cu un fel de ironie cele ce mi s-au întîmplat. Totuși voi scrie
Hans Bergel - suferință și iertare by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/14833_a_16158]
-
decît o pot face eu în momentul de față! Literatura este menită să explice ce înseamnă uitare sau ne-uitare, iertare sau ne-iertare, unde sunt limitele, cum trebuie să ne comportăm ca să păstrăm o poziție de responsabilitate atît față de trecut, cît și față de prezent și de viitor. În clipa în care uităm, acel "balaur" blestemat își va ridica din nou capetele. Prin urmare nu avem voie să fim pasivi în fața unui astfel de fenomen. R. B.: Mi se pare că
Hans Bergel - suferință și iertare by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/14833_a_16158]
-
atât. Căci în afara granițelor țării efortul privind promovarea consecventă a creației marelui nostru muzician, cel mai important în secolul XX, acest act este quasi enexistent. Dar și în țară comemorarea zilei de naștere a maestrului, ziua de 19 august, a trecut aproape neobservată, anume aspecte ale acestui eveniment merită a fi menționate. In ajun, la Liveni, satul naștererii lui George Enescu, oamenii locului au orgnizat ca în toți anii, o comemorare restrânsă susținută în chiar casa memorială; ...preotul conf.dr.Florin Bucescu
George Enescu - 121 by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/14882_a_16207]
-
și Ovidiu Iuliu Moldovan care au recitat din lirica eminescină; ...concertele au beneficiat de sonoritățile mai mult pitorești mai puțin perfecte dar atât de evocatoare ale pianului de epocă ce i-a aparținut lui Enescu însuși. La capitală momentul a trecut neatenționat; ...deși, nu poți să nu observi, fluxul turistic bucureștean este semnificativ; ...dar idea de turism cultural lipsește cu desăvârșire din sfera interesului autorităților atât culturale cât și a celor din domeniul turismului. In sfârșit, în afara granițelor... cunoscuta Casă de
George Enescu - 121 by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/14882_a_16207]
-
Meaume este dus la meșterul său. Heemkers cheamă un medic care-l îngrijește pe ucenic. Ochii n-au suferit leziuni. Dar fața e toată o rană. Mai tîrziu, rănile se umplu de puroi. Suferă ca un cîine. Cînd febra îi trece, vrea să reia legătura cu fiica judecătorului. Se duce s-o caute pe slujnică. Slujica îi spune că stăpîna nu dorește să-l vadă. Îi spune că de altfel, cît timp a fost bolnav, stăpîna nu s-a mai interesat
Pascal Quignard - Terasă la Roma by Emanoil Marcu () [Corola-journal/Journalistic/14858_a_16183]
-
han de pe celălalt mal al Rinului, fără să scoată nasul afară, găzduit împreună cu alți șase bărbați într-un soi de grajd. Douăzeci de zile de suspine înăbușite, dormind în fîn și în mirosul greu. Apoi a plecat mai departe, a trecut prin Württenberg, a străbătut cantoanele helvete, Alpii, statele pontificale, Roma, Napoli. Timp de doi ani și-a ascuns chipul la Ravello, mai sus de micul sat, într-un sălaș săpat în faleza ce domină golful Salerno. În sfîrșit, în 1643
Pascal Quignard - Terasă la Roma by Emanoil Marcu () [Corola-journal/Journalistic/14858_a_16183]
-
iubește. Pe stampe era gravată crucea neagră de Malta, însemnul negustorului de stampe pentru care lucra și care ținea prăvălie pe Via Giulia, lîngă Palazzo Farnese. Pînă acolo, gravorul avea de mers o sută de metri de-a lungul Tibrului, trecea prin fața sinagogii, traversa ghetoul evreiesc. Semna în stînga, jos, Meaumus sculpsit. Tatăl său fusese lumînărar. Puțini fii de lumînărari au ajuns gravori. Lasne, Callot, Poilly erau de familii de aurari. Copilul avea un incredibil talent de a desena atitudinile naturale
Pascal Quignard - Terasă la Roma by Emanoil Marcu () [Corola-journal/Journalistic/14858_a_16183]
-
căci mișcările interioare și comportamentul cotidian al personajelor sunt incoerente și mecanice, nu țin de o rațiune umană ușor de înțeles tocmai pentru că se află permanent pe linia extrem de fragilă a supraviețuirii morale. Gabriela Adameșteanu știe foarte bine însă să treacă deseori dincolo de aceste lucruri și, mai ales, să vadă exact și să înregistreze ca un tomograf suprafețele, ezitările și, în definitiv, orice detaliu psihologic al conștiințelor care declanșează și supraveghează comportamentele. Toate povestirile din acest volum, cum bine remarca prefațatoarea
Povestiri actuale despre o lume trecută by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/14868_a_16193]