894 matches
-
parcă fântâni Cu un potop de veșnic plâns, Prin pleoapele făcute scrum, De focul dorului ascuns. În ochi le pâlpâie-o lumină Ce-n asfințit veghează prinsă, Cătând odorul ce nu vine, S-aprindă inima lor stinsă. Pe crengi uscate, tremurânde Demult zăpada s-așternut, Și-n depărtări se-aud colinde, Într-un decor de-amar cernut. Abia mai pot să-ntrezărească Vagi siluete care vin, Și se opresc în pragul casei, Să-ngâne un colind creștin Dar parcă raiul se
DIN AN ÎN AN de DANIEL DAC în ediţia nr. 2160 din 29 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372967_a_374296]
-
dormim nemurirea. Căci sufletul îmi vorbește de cărări neumblate când pleoapele-mi coboară-n vise nedezlegate. Apoi, prin acorduri de chitară Luna-mi șoptește de o iubire flămândă ce dorul meu îl vestește. Inima, ea-mi cântă jalea-n poeme tremurânde, ascult ritmul nopții și-al șoaptelor nebune. Mă leagăn de ani prin versuri și muzică-n ureche gândindu-mă cu dor la tine, suflet pereche. Mi-e dor să văd noaptea iubind miile de stele, ... Citește mai mult Nu-i
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/372817_a_374146]
-
revii... să dormim nemurirea.Căci sufletul îmi vorbește de cărări neumblatecând pleoapele-mi coboară-n vise nedezlegate.Apoi, prin acorduri de chitară Luna-mi șopteștede o iubire flămândă ce dorul meu îl vestește.Inima, ea-mi cântă jalea-n poeme tremurânde,ascult ritmul nopții și-al șoaptelor nebune.Mă leagăn de ani prin versuri și muzică-n urechegândindu-mă cu dor la tine, suflet pereche.Mi-e dor să văd noaptea iubind miile de stele,... VI. IA-MĂ DE MÂNĂ ÎN NOVEMBRE
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/372817_a_374146]
-
Când noaptea stă să se prăvale Și peste cer să te dezbrac De tot ce-i trist în a ta cale. Aș vrea la piept să te adun Când neagră bântuie furtuna Alai de stele să-ți aduc Pe palme, tremurândă, luna. Aș vrea mereu sub ochii mei Făptura ta să se-oglindească Și-n ochii calzi și buni ai tăi Iubirea-n veci să dăinuiască. Aș vrea să-mi fii mereu aici Și-n răsărituri și-n apusuri Iubirea mea
IUBITA MEA ! de MARIA BĂLĂCIANU în ediţia nr. 1846 din 20 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371055_a_372384]
-
trudea cu talent folkistul Iosif Nistor au cântat „Mulți ani, trăiască!” toți cei prezenți, într-o atmosferă vibrantă și sinceră, pe ritmul agale șiroit al lacrimilor ce-mi scăldau obrazul și înfloreau într-un adevărat șuvoi argintiu în barba-mi tremurândă, cenușie spre alb - precum albul zăpezilor de pe piscurile munților scanat din pâclele de ceață și aburi țâșnind din gheizerul ierburilor alpine ce presară din loc în loc versanții Meridionalilor dimprejurul satului. Eram îmărmurit de surpriză, prima oară în viață când atâția
IERTARE, DOAMNĂ ÎNVĂŢĂTOARE ARETIA RĂUŢĂ !... de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 234 din 22 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/371201_a_372530]
-
grabă, nici iluzia - privesc, de o clipă, în ochii Groparului și nu-i înțeleg nici împlinirea, nici filozofia - privesc, de o veșnicie, în ochii Euclidului și nu înțeleg de ce i-a făgăduit vieții geometria - înțeleg, totuși, de ce, toți, au buzele tremurânde și, de sub pleoape, nu le picura nici Gloria, nici Mândria. Referință Bibliografica: elogiu buzelor / Ion Mârzac : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 234, Anul I, 22 august 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Ion Mârzac : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală
ELOGIU BUZELOR de ION MARZAC în ediţia nr. 234 din 22 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/371246_a_372575]
-
sau primăvară, iubirea-mi va fi la fel, / Un fel de corabie rară, de rău, ocrotindu-l pe el. / Furtuna, de va vrea să vie, cu griji mari să-l cuprindă, / Voi ști să-i îmblânzesc unda, cu inima mea, tremurândă”. Întocmai ca autorul “Cuvintelor potrivite” - poeta se întreabă: “De ce-aș fi tristă?” Însă la Arghezi, unda de tristețe răzbate și se insinuează, deși toate par împlinite: “De ce-aș fi trist ? Că nu știu mai bine să frământ / Cu
BETIA PRIMAVERII SUFLETESTI de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 232 din 20 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/371223_a_372552]
-
Era distrus.Brațele Lenuței care îi încolăceau picioarele, pentru Andrei au devenit lanțurile reci pe care le târăsc ocnașii tot restul vieții. Era îngrozit. - Mă omule, Andrei!... S-a sculat în piciore, a-mbrăcat în grabă o fustă și, cu mâinile tremurânde, abia a reușit să pună pe umeri un pulovor de lână, dar nu l-a-nchis la piept, când i s-a adresat disperată: ca să nu mergi la ocnă, trebuie să scăpăm de el cât mai repede. Să-l scoatem
ULTIMA SPOVEDANIE (PARTEA A DOUA) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 959 din 16 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/344726_a_346055]
-
Marina Glodici Publicat în: Ediția nr. 824 din 03 aprilie 2013 Toate Articolele Autorului MURMURÂND Ca un izvor ce dureros se frânge Printre stânci și bolovani în vale, Așa țâșnește versul de iubire Înveșmântat în cânt de sărbătoare. Cu buze tremurânde de visare Se naște stihul revărsând ușor, Îmbrățisând a lacrimei șuvoi Și murmurând mereu seninătate. Nu poate să tresalte în liniștea tăcerii, El e menit să spună ceva dumnezeiesc. Cu mâna sa de înger se-aruncă din înalt Să mai
NETĂCERE (POEME) de MARINA GLODICI în ediţia nr. 824 din 03 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346038_a_347367]
-
Că El, Artistul, chiar El, ne-a zămislit. PE UMĂRUL LUI Te-ai așezat pe prispă lângă mine Și m-ai îmbrățișat cu mâna-Ți sfântă. Simțeam cum mă asculți, deși niciun cuvânt Nu am rostit cu buzele-mi tăcute tremurânde. Și mi-ai răspuns cu-aceeași suavă mângăiere Pe care doar iubirea ți-o poate dărui, Strângându-mi lacrimile în palma Ta străpunsă Am învățat ce-nseamnă a fi iubit, iubind. Și m-ai luat de mână și ne-am
NETĂCERE (POEME) de MARINA GLODICI în ediţia nr. 824 din 03 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346038_a_347367]
-
Marina Glodici Publicat în: Ediția nr. 824 din 03 aprilie 2013 Toate Articolele Autorului MURMURÂND Ca un izvor ce dureros se frânge Printre stânci și bolovani în vale, Așa țâșnește versul de iubire Înveșmântat în cânt de sărbătoare. Cu buze tremurânde de visare Se naște stihul revărsând ușor, Îmbrățisând a lacrimei șuvoi Și murmurând mereu seninătate. Nu poate să tresalte în liniștea tăcerii, El e menit să spună ceva dumnezeiesc. Cu mâna sa de înger se-aruncă din înalt Să mai
NETĂCERE (POEME) de MARINA GLODICI în ediţia nr. 824 din 03 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346041_a_347370]
-
Că El, Artistul, chiar El, ne-a zămislit. PE UMĂRUL LUI Te-ai așezat pe prispă lângă mine Și m-ai îmbrățișat cu mâna-Ți sfântă. Simțeam cum mă asculți, deși niciun cuvânt Nu am rostit cu buzele-mi tăcute tremurânde. Și mi-ai răspuns cu-aceeași suavă mângăiere Pe care doar iubirea ți-o poate dărui, Strângându-mi lacrimile în palma Ta străpunsă Am învățat ce-nseamnă a fi iubit, iubind. Și m-ai luat de mână și ne-am
NETĂCERE (POEME) de MARINA GLODICI în ediţia nr. 824 din 03 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346041_a_347370]
-
sărut, Mi-e dor de chelneri unsuroși și de priviri ale femeilor, Cu decolteuri mari și largi, lăsând să iasă afară, Ceea ce noi, putem numi plăceri carnale... Sunt, în sfârșit aici, unde n-am vrut ca să mai fiu, Cu gesturi tremurânde, m-așez,la masa ta, pe care, Printre cerceii ieftini, brățări roșii-albastre și pahare goale, Stă neatinsă, inca otrava-mi, într-o cupă ruginita Și mă gândesc, of, iată...că dintr-o sorbitura, am băut-o toată... Mi-a fost
AM DAT VIAŢĂ MORŢII.(MI-A FOST ATAT DE DOR.) de COSTI POP în ediţia nr. 1191 din 05 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347749_a_349078]
-
drumul, Așa cum și lampadarele o fac, Neștiind ce caut , așa târziu, Nici eu nu știu cum am ajuns, sunt trist. E frig și ceață pustie din locul de veci, Mă face să-mi ridic gulerul de la palton Și să-mi îndes mâinile tremurânde În buzunarele largi și goale. De obicei, pe-o vreme că ăsta, se-ascund, Mănuși negre, din piele pe aici și deseori, Găsesc o căciulită, șaizeci la suta lâna, Iar restul...ce o fi, ce rost mai are să știi? Sunt
CIMITIRUL de COSTI POP în ediţia nr. 1198 din 12 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347805_a_349134]
-
mă iubească, în felul lui, imbratisindu-mi amintirile, Rămase intacte din fiecare zi...nu am ales. El nu s-a supărat pe mine și nici nu m-a intrebat De ce te-am părăsit, de ce am vrut, ca să te fi uitat. Clipe tremurânde de iubire, mi-au mai rămas, Ascunse-n noapte, ce locuri fantomatice Și pline de mister, am putut că să-mpresor, Cât de frumos și sumbru, în același timp poate a fi... Fantomele, din noaptea, cu vântul, căruia nu-i
FANTOMELE NOPȚII MELE de COSTI POP în ediţia nr. 1201 din 15 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347830_a_349159]
-
scurgea o lavă ce-i plumbuiau picioarele. Abia mai putea să respire de emoție și de teamă. Vedea cum ochii celor trei persoane sunt ațintiți asupra sa întrebători. Ce răspuns va da? Se așeză tăcută la masă și cu mâinile tremurânde deschise plicul. Când începu să citească, ochii i se umplură de lacrimi: „Ana, aș dori să fiu pământul pe care pașii tăi te poartă în căutarea fericirii. Să fiu acel ales al inimii tale ce-ți aduce căldura sufletească și
ANA, FIICA MUNTILOR, ROMAN; CAP. XIII PART. I de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1124 din 28 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347720_a_349049]
-
Versuri > Ipostaze > POEM IEȘIT DIN CUTIE Autor: Anca Elenă Șerpe Publicat în: Ediția nr. 1209 din 23 aprilie 2014 Toate Articolele Autorului POEM IEȘIT DIN CUTIE 04.10.2013 Frică asta nu vrea să te scrie și are degete noduroase tremurânde că un copil abandonat maturității reci înainte de vreme mi se umflă în buricele pământului ca si cum s-ar înfiripa în urletele tale și-ar muți ideile pe albul foii nedezvirginat încă te-am întins de câteva ori în șiruri de umbre
POEM IEŞIT DIN CUTIE de ANCA ELENA ŞERPE în ediţia nr. 1209 din 23 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347889_a_349218]
-
suficienți galbeni să-mi creșteți nepoțelul așa cum se cuvine. MOȘUL:(se vaicăre) Vai, dacă află conașul că avem aur ne atârnă în ștreang! CONTELE DRACULA: (zâmbește ironic) Fiți fără teamă! Voi discuta cu el ca-ntre prieteni! Bătrânul cu mâna tremurândă ia lădița de la conte. MOȘUL:(naiv) Va să zică sunteți rude!? CONTELE DRACULA:(fără să-și stăpânească râsul) Ohoo!... De sânge! BABA: Și cum îl cheamă pe copilaș? CONTELE DRACULA: Va purta numele de „Prințișor”! Necunoscutul își sărută pe frunte nepoțelul, apoi
REGATUL LUI DRACULA (IV) (SCENARIU FILM) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1123 din 27 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347341_a_348670]
-
acest om străin în coșciugul meu Sau totul este o nouă visare Pe care peisajul meu poate s-o prindă în ramă Din interiorul meu cineva îmi vorbește cu foc Pe zidul meu număr morțile albe De unde luminează o candelă tremurândă Fețele prin fața mea de ceară Omul stins se așează în fața sa Coșciugul îl încarcă în spinarea mea Cum să fug din Atelier cu gheare de pisică ADAGGIO (I) (Adagio (I) În colțul acestei nopți A apărut o fereastră De unde pot
TRADUCERE: BAKI YMERI de BAKI YMERI în ediţia nr. 1190 din 04 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347449_a_348778]
-
îmi spune arătând cu gesturi domoale către catedra pe care se odihneau jumătăți de pagini întoarse cu fața în jos. Îmi fac cruce cu limba - fiindcă altfel nu aveam cum să fac, fără să fiu văzută - și întind o mână tremurândă către prima foaie. O întorc. - Ce număr are?, mă întreabă zâmbind încurajator. - Cinci. - Foarte bine. Cum vă numiți? - Mateescu Florina, îngaim. - Vă rog să vă luați biletul, să luați de acolo două-trei foi și să vă alegeți un loc în
GRĂNICESCU ŞI CECILIA de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 746 din 15 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348840_a_350169]
-
noi dreaptă linie și noi stăm strâmbi, rotundul fiindu-ne curbura spinării aplecate, spre oameni de întuneric. Învață-mă și pe mine cel ce renasc în fiecare zi, prin cei mulți, noi cei care sunetul vieții ți-l dăruim, ridicând tremurânde gene prin pruncii noștrii cu ochii mirați pentru prima oară în această lume, spre lumina ta, sămânță de nou început, să ne trezim într-o zi la fel ca tine și să avem aceeași putere. Dimineața, sub ceasul trezirii, mă
OPREŞTE-TE DIN DRUMUL NOPŢII! de VIOREL MUHA în ediţia nr. 407 din 11 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346745_a_348074]
-
pătrunsă? Aștept s-apară, de pe cărări infinite, Cu pași timizi, ochi verzi și gene arcuite. Zâna inimii lovite de arcul cupidonic, Uitându-se mirată și...cumva ironic, La muritorul pământean, rătăcit printre stele, Căutându-și iubita visurilor efemere. Întind mâna tremurândă, ușor șovăitoare, Simbolizând un gest, ce se vrea chemare. Steluța zâmbitoare, citind în ochii mei iubirea Și dorința vie pentru o îmbrățișare, Cu o rază mă cuprinde și-mi răspunde-n șoapte, Închegate-n melodia miezului de noapte: “Sunt a
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1239 din 23 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/346915_a_348244]
-
Era distrus. Brațele Lenuței care îi încolăceau picioarele, pentru Andrei au devenit lanțurile reci pe care le târăsc ocnașii tot restul vieții. Era îngrozit. - Mă omule, Andrei!... S-a sculat în piciore, a-mbrăcat în grabă o fustă și, cu mâinile tremurânde, abia a reușit să pună pe umeri un pulovor de lână, dar nu l-a-nchis la piept, când i s-a adresat disperată: ca să nu mergi la ocnă, trebuie să scăpăm de el cât mai repede. Să-l scoatem
ULTIMA SPOVEDANIE (NUVELĂ DE DRAGOBETE) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 420 din 24 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346838_a_348167]
-
demnitate...” O lumină molatecă i s-a aprins în fața ochilor, iar Costică pădurarul, pe care-l omorâse cu baioneta de la armă, l-a văzut în vatra acoperită de un fum înecăcios, cum se ridică din genunchi și întinde o mână tremurândă spre el, iar cu cealaltă își apăsa rana de la piept din care țâșnea un șuvoi de sânge. Costică a căscat gura, fără a scoate un sunet, dar ochii holbați cereau îndurare. Andrei voia să-l ajute ca să se ridice în
ULTIMA SPOVEDANIE (NUVELĂ DE DRAGOBETE) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 420 din 24 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346838_a_348167]
-
eram altceva decât păpușile mânuite de o sfoară atât de groasă care părea să nu mai cedeze niciodată. I-am bătut în ușă Mariei, dar doar o singură dată, deoarece într-o fracțiune de secundă i-am auzit vocea ușor tremurândă care mă poftea în interior. Când am reușit să pășesc pragul, o atmosferă atât de apăsătoare parcă m-a izbit, îi simțeam starea, trăirile încă din prag. M-am apropiat de ea dar parcă mă apropiam de o imensă groapă
DECREŢEII de GABRIELA CENUŞĂ în ediţia nr. 421 din 25 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346337_a_347666]