9,583 matches
-
în sufletu-mi vor da din aripi, Nălțându-se spre cer, fluturi perechi... De vei voi să pleci în crângul verde, Cu fluturii ... Citește mai mult S-a rătăcit în mine primăvara,Și iarna-i cântă-n inimă-o romanță, Își tremură pe suflet trena-i lungă,Pe tâmplă mea așază flori de gheață.Se-ascunde primăvara-n toporașii,Ce-au apărut în fața casei mele,Cu ochii mei în lacrimi, ea se joacă,Când triști ei cată-n zare, rândunele.Ce trist
GABRIELA MUNTEANU [Corola-blog/BlogPost/383512_a_384841]
-
știe. Neputerea o-nvinge. Îngrozită, strivită de cer, totuși percepe gâfâieli, pași de urmăritor. Și clipele zboară... Năucă, se vede surprinsă... smucită de părul sângeriu în lumina rece a lunii... Un braț îi prinde gâtul în menghină. Totuși, mirarea ei tremură doar asupra mirosului de trabuc aspru care biruie aerul sărat... Identificare inutilă în timp ce gâtu-i trosnește. Sfârșește în valuri, cu ochii deschiși, perisabile smaralde pe pat de alge brune... * -Cum, ați găsit un cutter de trabuc pe plajă, chiar lângă ponton
BLOODHOUND de ANGELA DINA în ediţia nr. 1962 din 15 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/383661_a_384990]
-
idee ce e în sufletul tău, acum, că Fred nu vine. Totuși, bănuiesc că seara aceasta ar trece mai ușor pentru tine, cu cineva alături. Accepți? - Desigur, i-am răspuns. - Mă cheamă Raoul. Am luat-o împreună, înspre strada Câmpineanu. Tremuram de indignare și de emoție, la gândul celor petrecute, și în același timp, mă căzneam să port o discuție firească și netedă cu noul meu tovarăș de drum. Prin minte mi se perindau tot felul de presupuneri. Nu pricepeam cine
LOGODNICUL MEU, FRED (PARTEA A DOUA) de CORINA DIAMANTA LUPU în ediţia nr. 1383 din 14 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383692_a_385021]
-
Acasa > Poeme > Devotament > CUVINTE HAINE Autor: Dan Norea Publicat în: Ediția nr. 1238 din 22 mai 2014 Toate Articolele Autorului Pe-o plajă mai pustie, lângă dig, Umbla o fată goală și fierbinte Ce tremurând mi se plângea “Mi-e frig”. Și-atunci am îmbrăcat-o în cuvinte. I-am pus pe umeri două substantive, Pe sâni i-am pus un adjectiv - superb, La mijloc prepoziții, mai lascive, Iară mai jos i-am pus... i-
CUVINTE HAINE de DAN NOREA în ediţia nr. 1238 din 22 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/383734_a_385063]
-
această piesă: “Toamna este oglina vieții omenești. Totul își află deplinătatea în această oglindă viu colorată. (Un moment e liniște.) M-aș îmbrăca în toamnă ca să mi se aurească frunzele, dar mi-e teamă că le voi pierde curând, voi tremura o clipă de frig și mă voi stinge. Nu vreau să plece toamna! E raiul splendorii. Cum se îndură natura să-și dea jos atâta frumusețe și să coboare spre iarnă? Nu s-a uitat în oglindă? Probabil oglinda a
ŢIPĂTUL LUMINII ÎN CĂUTAREA LIBERTĂŢII de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1962 din 15 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/383663_a_384992]
-
-le! O-le! Ceaușescu nu mai e... EPILOG (Revoluționar 1 , Revoluționar 2 ) Revoluționar 1 și Revoluționar 2 se întălnesc pe stradă și își strâng mâinile bărbătește. Revoluționar 2 : Companie, inainte marș...Haide c-ai fost tare... Revoluționar 1 : Nu-mi tremurau cumva nădragii... ? Revoluționar 2 : Ai fost un adevărat erou... Revoluționar 1 : Că am ieșit cu brațele deasupra capului și cu batista fluturând, te rog... !? Erou ai fost dumneata... Revoluționar 2 : Am fost amândoi, fiecare în felul lui... Da’ ia zi
VIATA PRINTR-UN OCHI DE GEAM (TEATRU) de ELENA NEACŞU în ediţia nr. 1238 din 22 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/383736_a_385065]
-
zile Măturând praful pe drum, Frunzele ca niște file Dansează-n vârtej duim. Stau privind stupii-n grădină Străjuiți de-un bătrân nuc. Nu mai zboară o albină; Nici nu vin, nici nu se duc. S-a-ntețit parcă și gerul - Luna tremură pe lac; Cât senin e-n noapte cerul, Toate-n zori de brumă zac! Soarele-și pierde puterea; Rândunici, berze s-au dus, Unde nu le-a fost cu vrerea - Înspre sud dintr-un apus. Toamna și-a intrat în
VIS DE TOAMNĂ de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1388 din 19 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383807_a_385136]
-
Acasa > Poeme > Meditatie > PÂNZĂ ROGVAIV Autor: Maria Ileana Tănase Publicat în: Ediția nr. 2114 din 14 octombrie 2016 Toate Articolele Autorului Prin ape limpezi se scaldă un gând, inundat demult, de o mare de tăceri, iar umbrele sleite, pe zid tremurând, le destramă vântul sub palide-adieri. Am rătăcit printr-o pădure de umbre, defrișată, în toamna cu iz de tămâie, copacii au putrezit în peșteri tenebre, iar din cărbuni a răsărit o verde-fâșie. Arome verde-crud, adie prin toamnă, anotimp asezonat sufletului
PÂNZĂ ROGVAIV de MARIA ILEANA TĂNASE în ediţia nr. 2114 din 14 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380086_a_381415]
-
o viață-ntreagă. Cu Eminescu subsuoară Băteam ulița pân’ la moară Și, de acolo, prin pădure, Recitam sub rug de mure Câte-o doină dulce, grea, Ce-mi împlânta inima. Curgeau ape de izvor, Murmurând un vers de dor. Iarba tremura pe prund, În surdină ascultând Dulce grai - ecou de dor La poalele munților. Mangalia, 10.05.2016 Foto: din arhiva personala Referință Bibliografică: Dulce graiul românesc / Urfet Șachir : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1965, Anul VI, 18 mai 2016
DULCE GRAIUL ROMÂNESC de URFET ȘACHIR în ediţia nr. 1965 din 18 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/380156_a_381485]
-
tare mult. Acesta poate și că era primul flăcău pe care-l cunoscuse mai bine, de pe când în pieptul său inima începuse să-i freamăte, precum frunza pe ramul unui copăcel tânăr, sub adierea vântului șăgalnic de primăvară. Așa-i tremura și ei sufletul tânăr la apropierea vreunui feciorel chipeș și îndrăzneț, care să-i adreseze vreo vorbă plină de înțelesuri, numai de ei pricepută. Poate că Elisaveta și l-ar fi dorit pe acela de soț, fiind un zdrahon de
CARTE BIOGRAFICA A RENUMITEI SOLISTE DE MUZICA POPULARA MARIA LOGA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1965 din 18 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/380178_a_381507]
-
masa, așezând în chiuveta farfuria și tacâmurile murdare. Își aprinse o țigară și trase cu sete din ea. Căută din ochi scrumiera - spre nemulțumirea lui Vadim, Lidia mai fuma din când în când - și scutură în ea scrumul. Degetele îi tremurau ușor Pe peretele de deasupra mesei, pâlpâia flăcăruia unei candele aprinse; era probabil iarăși vreo sărbătoare religioasă, se gândi el, știind că Lidia nu uita nicio datină. Și pe masă, pe o farfurioară, erau aprinse două lumânărele. Scoase pe masă
SUB CERUL MUT de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2061 din 22 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/380112_a_381441]
-
pumnii , dar și dinții, ascunsă acolo sub vrejul acela mare, printre rândurile de porumb. Frânturi de gânduri, spaime și întrebări fără răspuns...Spuneam Tatăl Nostru și nu mișcam acolo, la marginea porumbului. Era război, nu știam al cui și de ce. Tremuram de frig și de frică! Aici era sfârșitul pământului . Deasupra mea începea cerul, altar de rugăciune! Oare am să mor? Era război și mintea mea nu putea cuprinde asta! Dacă mă văd dușmanii, ăsta-i sfârșitul! Niciodată nu m-am
ACOLO UNDE ÎNCEPE CERUL de FLORICA PATAN în ediţia nr. 2225 din 02 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380267_a_381596]
-
și mă tem să nu dispar fără putință de a mă mai găsi vreodată. - Nu suntem noi, oare, doar un vis al Creatorului Universului? Să ne rugăm să mai viseze măcar puțin, pentru ca să mai existăm în acest vis. Sufletul îmi tremură sub mângâierea gândurilor tale, dar cum pot, oare, să-mi ridic privirea către cel care înțelege profunzimea zbaterilor mele într-un fel pe care eu însămi nu îl pot desluși? Ermit, cuvintele tale nespuse lasă în ființa mea urme mai
POETUL, CREDINȚA ȘI ÎNCREDEREA II de MIOARA TIMOFTE în ediţia nr. 1875 din 18 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380273_a_381602]
-
mută, sub același soare, Cu pași istoviți cătând în delir, Iubesc viața grabnic trecătoare, Dar tot viață, Doamne, e-n cimitir... L’heure bleu Amurgul albastru îmi îneacă ochii, Cum o apă mare din matcă scăpată, În zare, ca spadele tremură plopii, Mă-nvăluie-o tăcere nemăsurată. Stau într-un lan de in argintat, Noaptea acuma poate să vină, Sufletul trist, un cal zbuciumat, Va fi iar blând, în ham de lumină. În zare bucurie deslușesc Eu falsa bucurie n-o deștept, Învolburate
POEME de CRISTINA CREȚU în ediţia nr. 2153 din 22 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380306_a_381635]
-
fi nu iei în seamă, asta se cheamă pasivitate( e specifică îmbătrânirii ,, ce-o fi o fi...,,) dar gândurile tale sunt deja razna până la capăt... - începe să te doară când te-ndoi, sau vrei să te ridici, o mână îți tremură dacă ridici ceva de pe masă, un ochi nu mai vrea să vadă ce-i arăți și-atunci cauți ochelarii, deși i-ai ridicat pe cap tu-i cauți prin casă... - atunci când sunteți doi în casă, te împiedici unu de altu
SEMNE DE BĂTRÂNEȚE de GEORGETA ZECHERU în ediţia nr. 2303 din 21 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380312_a_381641]
-
a izbucnit în hohote de plâns. După câteva clipe, a continuat: simțeam că se-nvârte camera cu mine. Capul îmi vâjâia și mi s-a pus un nod în gât. Simțeam că mă sufoc. M-am prăbușit pe un scaun, tremurând. Cred că un minut sau două am stat așa, pe când el mi-a întors spatele și s-a dus la casetofon, deschizându-l. Cânta un vals de Strauss și el fluiera melodia, mimând că dansează, cu spatele la mine. Mașinal, am ieșit
CAP. 6 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2225 din 02 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380262_a_381591]
-
zbârlindu-i părul încă negru, măsurându-i pașii, numărându-i bătăile inimii.”; ,, Când ajung jos, la marginea foii, scriu năucă, neștiind de mine: ,,Te iubesc, Tu,Dor” Mă sperii de ce scriu, fac ochii mari de parcă altcineva a scris, nu eu tremur, de frig, de emoții? Mototolesc hârtia și, în fugă, mă duc să o arunc. O fac bucăți, să nu vadă nimeni oroarea sau minunea pe care am scris-o. Dar am grijă, în furia mea de o clipă, să nu
Cristina Mihaela BARBU sau… TAINA tainelor tăinuite în Poveste [Corola-blog/BlogPost/93938_a_95230]
-
mâna atunci când sunt puși să facă ceva...vechi obicei pământean. Trebuie să mă gândesc cum să-l abordez pe domnul pământean director...sper să mă ajute Domnul Ceresc... așa că...tot înainte...capul sus...și să nu te prind că-ți tremura genunchii sau vocea... Eugen LUPU Referință Bibliografica: FĂRĂ TITLU, PÂNĂ LA FINAL...NUVELĂ, ep. 1 / Eugen Lupu : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1968, Anul VI, 21 mai 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Eugen Lupu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea
FARA TITLU, PANA LA FINAL...NUVELA, EP. 1 de EUGEN LUPU în ediţia nr. 1968 din 21 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378120_a_379449]
-
cinetice. Apa ajunge până între picioarele primarului si-i udă paltalonii acestuia, el nemaiavând posibilitatea unui alt spațiu pentru repoziționare, iar jos nu se mai poate da ca să apară în fața oamenilor cu paltalonii uji între picioare. Stă săracul primar și tremură cu nervii. Cum să fie o așa zi proastă tocmai ziua când pune mâna pe cheile de la primărie!? Au fost convocați reprezentanții constructorului fântânii , Uzinele reșițene SA, reprezentantul constructorului schelei construitâ peste fântână, managerul de proiect, ca să rezolve problema și
PRIMARUL, EP.3 de EUGEN LUPU în ediţia nr. 2239 din 16 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/378128_a_379457]
-
cineva ceva când natura este de vină? Nu! Pe tot parcursul zilei, primarul a fost cu gândul numai la jetul de apă dintre picioare și singura lui activitate în această zi, care trebuia să fie de neuitat, a fost să tremure cu nervii. Eugen Lupu Reșița 16.02.2017 Referință Bibliografică: PRIMARUL, Ep.3 / Eugen Lupu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2239, Anul VII, 16 februarie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Eugen Lupu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau
PRIMARUL, EP.3 de EUGEN LUPU în ediţia nr. 2239 din 16 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/378128_a_379457]
-
mă izbea precum un bumerang. Mă ridicam plângând fugind 'nainte Cu spini prin tălpi și stoarsă de puteri, Iar gândul ghes îmi da să nu mai caut Iubirea mea pierdută-n nicăieri. Din tălpile uscate-mi ieșeau flăcări, Iar trupu-mi tremura sub lacrimi, ud Când vlaga m-a lăsat întinsă-n iarbă Să dorm, să zac, să plâng, să uit. Și m-am trezit așa buimaca-n toamnă Sub lacrimi ce se prelingeau din cerul ud, Cand moartă am găsit alături
ÎN CĂUTAREA IUBIRII PIERDUTE de ANGELA MIHAI în ediţia nr. 2005 din 27 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378175_a_379504]
-
-mi pun cămașa albă cea cu gulerul lat costumul și cravata gri mai întâi o să-mi lustruiesc pantofii ăia negri rămași de la nunta fiului meu între mine și distanța de afară există multă ceață mi-au amorțit brațele și încheieturile tremur nervos mi-e frică de o blocare a privirii dincolo de lumină mi s-au împăienjenit ochii mă târăsc aproape inuman vorbesc gângăvit de parcă aș avea un opritor de cuvinte mi s-a făcut frică o frică închisă precum rana care
SUSPECT DE MOARTE de TEODOR DUME în ediţia nr. 1716 din 12 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378221_a_379550]
-
râs amuzată: - Așa-mi place mie, domnule director! După ce au plecat tata și domnul Arsu, domnișoara Iulia m-a așezat pe un loc liber din banca a doua. Apoi s-a așezat lângă mine în bancă... Eu am început să tremur și să mă bâlbâi. Floarea de liliac mă îmbătase cu parfumul amețitor, mai ales când delicata-i mână mi-a atins cu degetele ei fine palidul meu obraz. Mi-a spus să scot tăblița, condeiul și m-a întrebat cum
DOMNIŞOARA IULIA-2 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1716 din 12 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378224_a_379553]
-
Îl fac și pe moș Iordan? Domnișoara Iulia a rămas perplexă. - Care moș Iordan? După ce s-a dumerit, a zâmbit. - Fără moș Iordan, numai bastonul lui! Am luat condeiul cu mâna stângă (pentru că sunt stângaci) și am tras o linie tremurată pe toată tăblița cu o îmbârligătură închipuită de mine drept cap de baston. - Nuu! S-a speriat domnișoara Iulia. Nu cu stânga! A oftat cu ochii în tavan, știind ce treabă va avea cu mine. Cu voce calmă, dar fermă
DOMNIŞOARA IULIA-2 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1716 din 12 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378224_a_379553]
-
a oboseală, trudește-a tăcere De ce nu ești viu măcar cât spaimele mele Tata, părul tău alb ca sâmburii de migdal, mâinile, mâinile ca narcisele ți-au ajuns, firave și palide... tu le rupi și mi le-arăți prin ecran, tremuri că eu voi înțelege mai mult din toată povară cu care-mi zâmbești, obosit și bătrân, ... Citește mai mult Parcă ploua mereumarfarele duc pe șinecărbuni și iluziihăt, pana departe se-audcu scrâșnetul lor metalic,sacadat, monotonMerii înfloresc, tată,nu vine nimeni
CAMELIA RADULIAN [Corola-blog/BlogPost/378114_a_379443]