616 matches
-
plâng atât de des îmi vine, Inima nu va mai bate-n mine Și oarbă aș putea rămâne ... Că dragostea s-a stins ca un cărbune. M-aș vrea copilul de-altădată Cu minte-acea înflăcărată În casa părintească să tresalte Inima și visele ei nalte. CE BOGATĂ E PĂDUREA Mult bogată e pădurea Plină cu de toate-n ea, Roua picură în zori Și-s mărgăritare-n flori. Când pădurea-i înverzită Ca mireasa e gătită, Iar când este dezbrăcată
Regăsirea by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91647_a_107362]
-
cu timide șoapte, Te iubesc, îi spune cu iubire-n noapte. Mama de copil divinizată Cu vise dulci adesea se îmbată Cu zefirul când ușor adie Ca florile de mirt și iasomie. Când mama-i plecată de lângă pruncușor, Inima-i tresaltă răpusă de dor, Pe ascuns atâtea lacrimi pierde Până ce revine și pruncul își vede. Visul ei de mamă adesea se îmbină Lin-încetișor cu raza de lumină Privește icoana ce a zămislit Și rostește-n taină: Bine ai venit! RUGĂMINTEA 15
Regăsirea by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91647_a_107362]
-
din vremurile acelea de demult nu mai era în viață și nimeni nu mai știa câte veacuri purta Sempronia pe umeri. Ba se zicea că și Moartea o ocolește, că-l are pe Necuratul într-însa. Sempronia veni în grabă, tresăltându-și bucile și țâțele enorme și zăngănind din caseta de aflat ursita. Cercetă cu mare băgare de seamă călcâiul, văzu că soarele se afla în zodia Berbecului, în conjuncție cu Saturn, scrijeli însemnele copilului pe trunchiul unui brad falnic din
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
În care un șoarece abia Încape...“ Șobolănița părea să se amuze, ca să zic așa, din tot sufletul, la aceste șotii ale brigadierului de salahori. Coronița de păun crescută În creștetul ei cenușiu se mișca Într-o parte și În alta, tresăltând parcă de râs. În sfârșit, ajungând la un pas de brigadier, vedenia Își băgă lăbuța stângă În marsupiu, de unde scoase un teanc de grive noi-nouțe, pe care le desfăcu În evantai, fluturându-le sub nasul proeminent al lui Subotin, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
Extratrestrul, dornic s-o liniștească. - Ce fel de cenușă? continuă să se uite la el ca vrăjită gazda... - Cenușă imperială, zise Extraterestrul, pe un ton extrem de jovial. Ți-am făcut un hatâr. De ai ști a cui este, ți-ar tresălta sufletul de bucurie... - Cum să-mi tresalte sufletul de bucurie, când văd că peste semnătura mea ați presărat cenușă umană?! - Ei, și? Dacă presăram altfel de cenușă, te-ai fi simțit mai liniștită? - Măcar spuneți-mi a cui e, murmură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
de cenușă? continuă să se uite la el ca vrăjită gazda... - Cenușă imperială, zise Extraterestrul, pe un ton extrem de jovial. Ți-am făcut un hatâr. De ai ști a cui este, ți-ar tresălta sufletul de bucurie... - Cum să-mi tresalte sufletul de bucurie, când văd că peste semnătura mea ați presărat cenușă umană?! - Ei, și? Dacă presăram altfel de cenușă, te-ai fi simțit mai liniștită? - Măcar spuneți-mi a cui e, murmură cu resemnare Mașa. - Ghici? făcu vizitatorul luând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
dacă are din nou halucinații. Abea după ce reuși să citească de câteva ori, realiză la adevărata valoare succesul opținut. După atâta alergătură, sânge rău nu mai vorbim de nervi zdruncinați, Însfârșit, va putea afla adevărul. Inima sa greu Încercată Îi tresălta de bucurie, o bucurie debordantă, generatoare de viață...!! Alergă la birou, arătându-i prietenei sale hârtia. „Vino cu mine...” Atena bucuroasă, Îl urmă fără a mai schimba un singur cuvânt până În fața binecunoscutei uși de stejar a laboratorului, acționând butonul
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Negru pe Alb, Însemne Culturale, Poesis Modaviae... </biography> Iubire din dor Iubirea și dorul se-nalță din lacrimi, cu flăcări de lună și aripi de vis, năframă de cântec își prind peste coapse-n cascade de vise pe gândul ucis. Tresaltă și joacă, în inimi aprinse, se-aud cum se-adună și cum se despart, se macină-n jarul de pietre de moară, se sting sub cenușă, când sufletu-împart. Dar focul răsare din vatra încinsă și curmă tăcerea, zvâcnind înspre nor
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
cortina peste încă o zi din vremea care curge, și sapă... Cutie de suflet... pe degetul muntelui pereche mi-am încolăcit aura sufletului obosit și stingher peste care am simțit zăvorul inimii tras cutie de suflet în adâncul peretelui ce tresaltă în înlănțuirea tangentă a piepturilor aprinse de scâncetul dorului scăpătat din lanțurile ancorei m-am cuibărit în răsuflarea-i dulce de briză din pumnii căuș să-mi pun pe frunte candelele răsăritului din noapte... Gabriel DRAGNEA Petre Rău - Antologia “Cuvântul
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
răsfiră degetele peste deșertul roșu beduinii dansează pe câmpul semănat cu ariditate și tigve de toreadori uciși acum șapte veacuri de tauri fantastici și tristeți un concert de Bach se aude printre dune îmi scot inima și o privesc cum tresaltă și apoi face o piruetă pe scena mare dinspre amurg păsări de noapte coboară pe pleoapele mele deșertul mă cheamă la cina de pe țărmul mării o mare de foc pe care plutesc corăbiile infernului câteodată infernul este nepăsarea noastră față de
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
pe o grilă zumzăitoare de legături și deconectări, cu ecrane de afișare și panouri logice de evaluare a atunci solvabilității clientelei, a profitului, a profitului pe datorii. Și acum toată America îmi introducea numele în chei, și toate VDU-urile tresăltau ca niște electroencefalograme fantomatice. America se juca de-a invadatorii spațiali cu vorbele john self. Eram inamicul banilor. Și poliția financiară era pe urmele mele. Nu mă face să râd, am spus eu. — Fă-ți bagajul. — E vorba doar de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
zvonește împrejur, E clar și numai soare. La geamul unei fabrici o pală lucrătoare Aruncă o privire în zarea de azur. O nouă primăvară pe vechile dureri... Apar din nou țăranii pe hăul din câmpie, În infinit pământul se simte tresăltînd: Vor fi acum de toate cum este orișicând, Dar iar rămâne totul o lungă teorie. O, când va fi un cântec de alte primăveri?!... Matinală Auroră violetă Plouă rouă de culori - Venus, plină de fiori, Pare-o vie violetă. Bat
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
înainte. Ah, ce iubitor de păsări mai eram. Nu exista alt iubitor de păsări mai mare decât mine. Ornitologia nu e un substitut al sexului. Penele se potrivesc cel mai bine într-un pat, într-o pernă, sub trupurile ce tresaltă. Tot ce puteam să-mi doresc, mai multă dorință de mine decât dorință de-a mea. Strânge-mă, fă-mi plăcere! Odată. Atunci. Acum mult timp. Oriunde te-ai duce, înăuntru, afară, dezmățul rămâne același. Ciudat. Principiul plăcerii transcende toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
Se suprapuneau clopotele bisericii din preajmă, mai sfioase, cu bătăi grăbite, zorite să nu fie înghițite de cele de la Antim. Veneau și dinspre Patriarhie dangătele marelui clopot, cu muzica lui profundă, de bas, făcând să vibreze înalții plopi și să tresalte șirurile de crăițe din grădina vânzătoarei de borș din capătul străzii, spre restaurantul lui Bucur. Răzbăteau, uneori, și dinspre Izvor chițăielile unor clopote mici, ale bisericii din curte, o bisericuță năpădită de ierburi, de tufe de bozii și vrejuri de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
când vede cum Zanzibaria se ferește să n-o pocnească Pișcot ăl chior, femeia se agață de brațul lui, șantieristul dă să-l pocnească p-ăla, femeia se lipește de spatele lui, îi simte țâțele sfredelindu-l, „d-alea țapene“, tresaltă șantieristu’, „mamă, să fie ca acu’ cu mine col’șa la tufănele, ce jaf i-aș face, mujdeială și trei reprize de picamăr pă nerăsuflate“, tresaltă șantieristul, se scutură dedulcit la ispită, n-are ce face, țipă șefu’, și lovit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
femeia se lipește de spatele lui, îi simte țâțele sfredelindu-l, „d-alea țapene“, tresaltă șantieristu’, „mamă, să fie ca acu’ cu mine col’șa la tufănele, ce jaf i-aș face, mujdeială și trei reprize de picamăr pă nerăsuflate“, tresaltă șantieristul, se scutură dedulcit la ispită, n-are ce face, țipă șefu’, și lovit de pedeapsa muncii se-adună pe buza schelei. Abia când se duce în a doua raită „la varice“, când să plătească, rămâne prostit cu mâna în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
viața. Nici nu trebuie să o știe. O simte pe trupul ei, în carnea ei, în liniile corpului ei care se schimbă de pe o zi pe alta, în sângele ei care se zbate după alte ritmuri, în întregul ei care tresaltă și vibrează mult mai aproape de dusul schimbător decât toate ale mele, rămas împietrit într-o vârstă fără trecere. Apoi fata a zorit din lift, a zorit pe ușa blocului, zorește pe lunga alee care duce spre stația autobuzelor. O privesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
Stai să-i ating, stai să-i încercui, stai să mă joc puțin cu ei! Culmea, sânii tăi nu-s vlăguiți ci doar flămânzi! Brusc, mă urmăresc avizi, glandele au început să elibereze misterioasele secrete iar ei au devenit suculenți, tresaltă, dansează și-acum mustesc plini de viață! Nu vezi că ne dezechilibrăm când mă strângi în brațe? Spre uimirea mea freamăți, palpiți și nu mai tremuri, nu ne mai zguduim, ne controlăm și nu mai vrei să-mi dai drumul
Iubiri proscrise by Aurel Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83732_a_85057]
-
a apropiat de mine, plutea... buzele-i strălucitoare îmi răvășeau ființa în adâncuri. Sângele înfierbântat plana cu tunete de duhuri înfuriate. Avea sânii ca două mere micuțe, rotunde, deosebite în sublimitatea lor, de o frumusețe sculpturală inclusă în tot trupul, tresăltând uniform și sigure pe ele. Mă sufocam, atâta perfecțiune nu mai întâlnisem. Nu-mi puteam desprinde privirea de la acei sâni parcă încorporați în acel trup desăvârșit și mi-am spus: - Dacă îi sărut, sunt sigur că am înfăptuit un lucru
?edin?a by Aurel Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83735_a_85060]
-
taina și-a săpat stigmatul, Am strâns avar parfumul meu de crin Chiar de m-am înfrățit cu necuratul... Pe drumul vieții, colindând haihui Cu toți neconformiștii laolaltă, Sorbind cu saț din vinul meu gălbui, Sub pași simțeam pământul, cum tresaltă, Poteci tăcute șerpuind, plângând, Ca-n coapsa de fioruri străbătută În liturghii ascunse, până când Ecouri se scurgeau din alăută... Și alte melodii nășteau pe rând; Știu, cântecele ce vă cânt, vă par Vetuste poate, dar din ele cine Nu a
CINE? by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83764_a_85089]
-
rămas complet gol, drăcoaica s-a apropiat de geam și, ridicând brațele, s-a prefăcut a așeza perdeaua. Deodată a rămas cu profilul nemișcat... Doar o mână a celui mai desăvârșit sculptor ar fi putut modela asemenea minune!... Rotunjimea sânilor tresălta odată cu respirația, iar șoldurile, de o frumusețe desăvârșită, se profilau amețitor... După un timp, șerpoaica a făcut lampa mică, rămânând în semiîntuneric. Lotrul abia putea respira de valul nebun al dorinței de a o avea, care îi ferecase sufletul și
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
Singura imagine care a revăzut-o în memorie cu plăcere a fost cea dintr-o dimineață de primăvară, când a fost făcut sergent și ajutor de comandant de tun. „Doamne, câtă lumină era în acea zi!” Și acum i-a tresăltat inima de mândrie!... Când au ajuns la poarta cazărmii, locotenentul a ordonat: ― Formație, stai! Oprirea a fost mai degrabă o buluceală. Locotenentul s-a dus la ofițerul de serviciu. ― Domnule căpitan. Permiteți să raportez: am sosit cu formația de concentrați
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
botezat - lângă tun, așezați fiecare la locul lui și executând comenzile comandantului, care curgeau ca o grindină... Finalul era acel banal strigăt: „Foooc!” „Acum, această treabă este ca o apă ce curge în făgașul ei și din când în când tresaltă peste câte o piatră... E pace, dar ce ar fi ca toate acestea să fie adevărate? Să ne ferească Dumnezeu de așa pacoste” - gândea Dumitru... În fiecare zi, la retragerea în cazarmă, simțeau că oboseala le-a intrat în oase
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
Meeks, ce e cu tine? Credeam că o să te bucuri când mă vezi. Buzz încă mai putea mirosi sudoarea celuilalt. — L-am agresat astăzi pe-un tip. A fost destul de penibil. Audrey își flutură degetele de la picioare, făcând blana să tresalte. — Și ce? Asta e ocupația ta. —De regulă tipii pe care-i înghesui opun mai multă rezistență. — Vrei să zici că totul e doar un joc? Îi spusese odată lui Howard că singurele femei cu care merita să te încurci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
căpitanul Oană. O clipă se auzi doar foșnetul vântului prin păduri. Apoi Andà ridică brațul drept și spuse un singur cuvânt: - Răzbunare! Era formula sacră a celei mai aspre bătălii. Mongolii Își lipiră din nou frunțile de pământ, cu sufletele tresăltând de furie și de mândrie. Marele Maestru le dădea ultima șansă. Era un luptător, asemeni stăpânului lor, Amir Baian. Și nu ierta nimic. Nu avea În el nimic european. Nu respecta nici o religie care spunea că trebuie să Întorci și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]