1,001 matches
-
Janet Nică ... Citește mai mult SONETUL GRIPe cer, de-a pururi, nori de timp ... Și plouă timp în gând, afară.Precum ideile de ceară,căzură zeii din Olimpși calci pe zei, pe drum de țară,sub al ruginii anotimp. În triluri dulci de rai, un ghimppăduri de lumânări strecoară.. De sus, se cerne timp vâscosși picăturile de-acidîși mută focu-n gând și-n os ...Speranțe, flori se sinucid ...Și calci prin bălți de clipe reci ...Tu crezi că treci, dar ... te petreci
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/357243_a_358572]
-
Căpăstrul lui, ... XVII. ODĂ,VODĂ, MODĂ, de Janet Nică , publicat în Ediția nr. 367 din 02 ianuarie 2012. ODĂ, VODĂ, MODĂ Fir-aș al prafului, tunde-mi-ar Vorbirea zulufii tăcerii, fir-aș lovit de o stea, de al blândeții tril sau de o potcoavă de curcubeu, dacă n-aș recunoaște cât sunt de fragil.Mintea mea, cloță de aur, cotcodăcind plurivoc, cloci cuvinte care mereu își părăsiră cuibarul, perzându-și harul.Ieși-vor, totuși, din ghioace, ca o explozie de lotuși
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/357243_a_358572]
-
Fantasmele își fac iluzii, chiar și Adevărul își face iluzii. Întunericul ascultă telefoanele luminii, scriitorii își tatuează ... Citește mai mult ODĂ, VODĂ, MODĂFir-aș al prafului, tunde-mi-ar Vorbirea zulufii tăcerii, fir-aș lovit de o stea, de al blândeții tril sau de o potcoavă de curcubeu, dacă n-aș recunoaște cât sunt de fragil.Mintea mea, cloță de aur, cotcodăcind plurivoc, cloci cuvinte care mereu își părăsiră cuibarul, perzându-și harul.Ieși-vor, totuși, din ghioace, ca o explozie de lotuși
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/357243_a_358572]
-
furie. Chiar atunci când vorbeam și gesticulam mai tare, pe coridorul din spatele nostru și-a făcut apariția, ieșind din cabinetul său, academicianul Cristofor Simionescu, purtând în mână o geantă din piele maro, mare, burdușită. Când a deschis ușa, s-au auzit triluri de canari, avea o mulțime acolo. A coborât lent cele câteva trepte de marmură în marea sală pictată de Sabin Bălașa, s-a oprit o clipă în fața noastră, ne-a aruncat o privire scurtă și încruntată pe sub sprâncenele-i stufoase
UN STUDENT PROBLEMĂ de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 1546 din 26 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357776_a_359105]
-
peste lume. Cânta o privighetoare. Emanuela s-a așezat pe o bancă ascultând vrăjită concertul micii vietăți. Nimic nu ar fi putut să-i facă mai bine în acel moment. Începuse ca o izbucnire de tristețe, ca un plâns în triluri ușoare, prelungi, un sentiment interogativ cu variații dulci, în repetiții ale întrebării, de cinci-șase ori, modulând sunetele ca dintr-un flaut fin de trestii sau din fluierul unui păstor. După o mică pauză, minunea a revenit într-o explozie de
ÎN MÂNA DESTINULUI...(8) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1543 din 23 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357815_a_359144]
-
un sentiment interogativ cu variații dulci, în repetiții ale întrebării, de cinci-șase ori, modulând sunetele ca dintr-un flaut fin de trestii sau din fluierul unui păstor. După o mică pauză, minunea a revenit într-o explozie de veselie cu triluri melodioase, precum sunetele claviaturii unui armoniu, aruncând spre cer un imn al cutezanței, al sfidării imposibilului. O altă pauză - o altă revenire. Mica vietate și-a continuat concertul într-un ton minor, oarecum elegiac, îndulcind seara într-un suspin, într-
ÎN MÂNA DESTINULUI...(8) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1543 din 23 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357815_a_359144]
-
firavi abia ieșiți din ou, dar care creștea în note progresive din ce în ce mai ample, mai volubile și mai repezi, inundând curtea spitalului, vibrând cu modulații clare, cobora și urca atingând înălțimi supreme. Solista se îmbăta cu propria-i arie. Beția de triluri variate, dulci, supuse și pasionale, răsunătoare ori ușoare, grave sau calde, plângătoare, gemătoare ori plin de invocări supreme. Era asemenea unor avânturi lirice ale unui poet micuț, nevăzut, ascuns în vârf de pom, sub geana întredeschisă a nopții și care
ÎN MÂNA DESTINULUI...(8) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1543 din 23 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357815_a_359144]
-
învolburări năucitoare Iederă șerpuitoare Ivește an de an Cercuri de lumină Albe, verzi, roșii, albastre Înfloririle Măriei Voastre! Reîntoarsă în surâs, Statornică, Neschimbătoare Alunec în extaz, slăvindu-Te Cu îngerii într-un glas Cum primăvara Te preamărește Glorificându-Te Prin trilul păsărilor cântătoare Prin florile Risipite-n splendoare De dragostea Măriei Tale! Referință Bibliografică: Slăvindu-Te / Elena Armenescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 492, Anul II, 06 mai 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Elena Armenescu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea
SLĂVINDU-TE de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 492 din 06 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/357905_a_359234]
-
Lire izbăvitoare de suspinuri Inepuizabile, nostalgice așteptări E zvon sedus de împrimăvărare Încununat de ciripit corupt Ce urcă în amețitoare Zăpezi de cântec neîntrerupt. Este un vuiet de verde abil Ce cutremură liniștea somnoroasă E un tărâm de speranță, un tril De dimineață aurie, luminoasă. E inundație de alb, de argint În ramurile de soare înfometate Care în țipăt de patimi sclipind Se leagănă lin, neînduplecate. Este un fluviu de culori ce curg În arterele mele pulsatorii viscolite De dragoste, de
BEATITUDINE de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 492 din 06 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/357904_a_359233]
-
mare , când eram mic, În sufletul meu fiind un mare pustiu. Blândule cititor, în taină mă asculți, Citind scrise ale mele memorii, În acele vremi, mergeam desculț, Nu știam că voi scrie aceste istorii. Auzeam melodii din ale Ciofului izvoare, Trilurile graurilor din vechii nuci, Umblam bogat, cu glodul pe picioare, Timpul a trecut, ce mult e de atunci. Referință Bibliografică: Lut arzând / Mihai Leonte : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 453, Anul II, 28 martie 2012. Drepturi de Autor: Copyright
LUT ARZÂND de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 453 din 28 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357944_a_359273]
-
nr. 534 din 17 iunie 2012 Toate Articolele Autorului 2 Caut răcoarea după-amiezilor de vară, când timpul se oprește pentru câteva minute, încremenit în eternitate. Mai răzbate din când în când un foșnet plăcut, o piatră zdrobită sub talpă, un tril chemând asfințitul. Se apropie de mine un gând stingher. Îl las să mă macine, să îl simt până în creștet și-apoi voi ști dacă îl ascult. E simpla nevoie de spațiu, de singurătate. Adopt poziția omului cult, cu mâna sprijinind
GÂNDURI DE SEARĂ...2 de MIRELA STANCU în ediţia nr. 534 din 17 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358324_a_359653]
-
vremuri, când oamenii erau puțini Cetele îngerilor colindau pădurile cu pini Țineau un echilibru în zborul lor eliptic Satanica vrajba, nu musca apocaliptic ! Zeci de curcubee încingeau pământul Lumină Iubirii în toate - îi era vesmântul Păsările chemau la dragoste prin tril Surâdea spre cer, -un verde crud de april! *** Să nu uităm! alături de pâinea sacra, vitală Emblemă a vieții și înțelepciunii, apa-i rituala Din Egiptul antic până aici la noi, sus, în munți Ea menține sănătatea, purifica botezuri, nunți! Acum
PAMANTUL VREA IUBIRE de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 502 din 16 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358465_a_359794]
-
Publicat în: Ediția nr. 772 din 10 februarie 2013 Toate Articolele Autorului Erau la capătul de lume doi ochi sublimi ce nu-i știam, Puteam să ferec amintirea mai multor vieți în luciul lor, Atât de tainic și adânc, ca trilul unei păsări pe un ram Ce-așteaptă-un strop de apă să vină dintr-un nor. Mai știu, că mi-am vândut visarea unei triste amăgiri Pentru un pumn de stele, ce luminează viața-mi dintr-odat, O, ce întristător comerț, ce neștiință
LA CAPATUL DE LUME de FLORENTINA CRĂCIUN în ediţia nr. 772 din 10 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/358491_a_359820]
-
mei iubeau frumosul Și în versuri simple-și aduceau prinosul; Sigur că străbunii mei cântau de dor, Poate de durere, pe măsura lor. De aceea mie îmi place să cânt, Să dau vorbei aripi și un nou veșmânt, S-ascult tril de păsări, să admir natura, Fulgii de zăpadă când se dau de-a dura. Adrian Simionescu Referință Bibliografică: Atavism / George Nicolae Podișor : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 325, Anul I, 21 noiembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 George
ATAVISM de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 325 din 21 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358017_a_359346]
-
Pot spune că, mai târziu, am fost o alună răsfățată. Pădurea era mama mea. În fiecare dimineață mă trezeam în foșnetul ei ce semăna cu o îmbrățișare tandră. Astfel se petreceau zilele copilăriei mele fericite... În foșnet de frunze și tril de păsărele. Într-o dimineață, când m-am trezit în trilul unei păsărele ce cânta chiar la urechiușa mea, n-am mai recunoscut pădurea. Din verde, ajunsese poleită în aur. Eram atât de fericită încât am început să cânt. Credeam
ÎNĂLŢAREA DOMNULUI-TRADIŢII LA ROMÂNI de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 1245 din 29 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/357518_a_358847]
-
era mama mea. În fiecare dimineață mă trezeam în foșnetul ei ce semăna cu o îmbrățișare tandră. Astfel se petreceau zilele copilăriei mele fericite... În foșnet de frunze și tril de păsărele. Într-o dimineață, când m-am trezit în trilul unei păsărele ce cânta chiar la urechiușa mea, n-am mai recunoscut pădurea. Din verde, ajunsese poleită în aur. Eram atât de fericită încât am început să cânt. Credeam că o zână folosise nuielușa magică și aurise pădurea dându-i
ÎNĂLŢAREA DOMNULUI-TRADIŢII LA ROMÂNI de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 1245 din 29 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/357518_a_358847]
-
maestrului Gheorghe Zamfir) își va putea îmbrățișa mama. „Măicuță, nu plânge, mult nu va dura,/ Ai să vin la tine, mai rabdă puțin!/ Dumnezeu cel drept... mă va ajuta:/ Vom sta împreună, n-oi mai fi străin”. Un tremolo duios, tril de pasăre măiastră, reia naiul care plânge odată cu fiul cel departe de casa părintească: „Maică, măiculița mea!.../ Pâinea, miere, de-ar avea,/ Apa vin de s-ar făcea.../ Nu este ca-n țara mea./ Dacă n-auzi vorbă bună,/ Gustul
DOINĂ DE JALE, COMPOZITOR ŞI INTERPRET GHEORGHE ZAMFIR de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1304 din 27 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/357489_a_358818]
-
se derulau fantastice priveliști... care veneau din vremi necunoscute, cu freamăt de codru, susur dulce de izvoare, tremurat de vânt îndrăgostit, miros de flori fermecate, lumini celeste, și se revărsau ca o ploaie binefăcătoare răcorind sufletele spectatorilor însetați de frumos. Trilurile naiului s-au desprins ca ușoare fâlfăiri de aripi ale unor îngeri surâzători, orga intona în ritm meodios plecarea doinei de acasă ca să colinde lumea, spe a o ferici cu bândele-i cuvinte. Doamne, cât erau de înfrățite cele două instrumente
DOINĂ DE JALE, COMPOZITOR ŞI INTERPRET GHEORGHE ZAMFIR de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1304 din 27 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/357489_a_358818]
-
Aceasta e jertfa, pentru că nimic nu e perfect. Trebuie plătit cu ceva. Și noi, plătim cu exasperarea provocată de o muzică deșucheată, de două parale, care ne agresează urechile. S-au speriat și păsările și nu ne mai gratulează cu trilurile lor fermecate. Chiar, nici nu le mai vine să cânte, de vreme ce barbarii au năvălit în habitatul lor secular. S-au ascuns în scorburi sau printre frunze și tac, înmărmurite. După câteva ore de muzici cu salam, guță și copilul minune
TABLETĂ ESTIVALĂ de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 535 din 18 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357549_a_358878]
-
răcoare... Luminau crengile ca niște ruguri Și raze picurau, uimite de soare. O, stelele pe punțile nucilor au căzut Cu hlamidele lor muiate în luumină Și nu s-au pierdut, Au rămas pe vechea tulpină. Păsările au început un vechi tril Concert la care au venit și cucii La sfârșitul nopților de april... ...Era Sfântul Gheorghe și-n noapte înfloriseră nucii. Al.Florin ȚENE Referință Bibliografică: Dimineața de Sfântul Gheorghe / Al Florin Țene : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 477, Anul
DIMINEAŢA DE SFÂNTUL GHEORGHE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 477 din 21 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357595_a_358924]
-
Camelia Cristea Publicat în: Ediția nr. 1567 din 16 aprilie 2015 Toate Articolele Autorului S-a pornit un nai să cânte Sigur este fermecat A trecut pe lângă îngeri Și din harul lor a luat... Cântă marea și câmpia Și în tril de păsări cerul, Ne dăstăinuie iubirea, Care-i taina și misterul. Plânge piatra când aude Cum doinește un izvor, De pe porțile închise Se sfărâmă un zăvor... Ciocârlia îl ascultă Și mai cântă în duet, Un verset din acatist Îl învață
CÂNTĂ NAIUL de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1567 din 16 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357768_a_359097]
-
pot trăi unul fără celălalt. Fie că sunt sculptate în rana pietrei, fie cântate „cu lacrimi suave de vioară”, versurile de dragoste degajă sensibilitatea și gingășia omului veșnic îndrăgostit de...dragoste. De dragoste și de cuvânt bun și înălțător. Un tril nesfârșit cântat de pasărea măiastră, ascunsă în cuib sufletesc, dar care are rezonanțe în întinderea pădurii, cuprinzând toată făptura, fie cuvântătoare, fie necuvântătoare. Însăși natura intră în rezonanță cu acest cântec prelung de chemare a perechii ideale. Iată însă că
ŞI ÎNGERII AU ÎNGERI PĂZITORI, ROMEO TARHON, POEME de ROMEO TARHON în ediţia nr. 515 din 29 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358716_a_360045]
-
în oceanul cerului, iar pletele aurii ale soarelui se dechideau învăluind întreaga câmpie. Poienița era încununată de fluturi rubinii, care zburau când la trandafirii înfocați, când la crinii de un argintiu imperial, la lăcrămioarele sure că mărgăritarul, la mironosițele viorele. Triluri neobosite de pasarele se auzeau din copacii falnici care mai de care mai înalți. Am alunecat ușor pe o rază și am ajuns pe partea cealaltă a poieniței. Acolo, o zână cu fata mai albă că argintul crinului, ochii că
RADU ALEXANDRU [Corola-blog/BlogPost/350754_a_352083]
-
în oceanul cerului, iar pletele aurii ale soarelui se dechideau învăluind întreaga câmpie. Poienița era încununată de fluturi rubinii, care zburau când la trandafirii înfocați, când la crinii de un argintiu imperial, la lăcrămioarele sure că mărgăritarul, la mironosițele viorele. Triluri neobosite de pasarele se auzeau din copacii falnici care mai de care mai înalți. Am alunecat ușor pe o rază și am ajuns pe partea cealaltă a poieniței. Acolo, o zână cu fata mai albă că argintul crinului, ochii că
RADU ALEXANDRU [Corola-blog/BlogPost/350754_a_352083]
-
în oceanul cerului, iar pletele aurii ale soarelui se dechideau învăluind întreaga câmpie. Poienița era încununată de fluturi rubinii, care zburau când la trandafirii înfocați, când la crinii de un argintiu imperial, la lăcrămioarele sure că mărgăritarul, la mironosițele viorele. Triluri neobosite de pasarele se auzeau din copacii falnici care mai de care mai înalți. Am alunecat ușor pe o rază și am ajuns pe partea cealaltă a poieniței. Acolo, o zână cu fata mai albă că argintul crinului, ochii că
COPILARIE, DULCE MINUNE de RADU ALEXANDRU în ediţia nr. 31 din 31 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350750_a_352079]