1,080 matches
-
de episoade (circa patruzeci în total, fiecare avînd cam cincizeci de versuri). Primul cînt este dedicat faptelor lui Petru, iar al doilea faptelor lui Pavel, cei doi apostoli care reprezintă trecutul glorios al Romei creștine. Tonul este în mod deliberat triumfal, povestirea vieții apostolilor implicînd în același timp glorificarea Romei papale, care se regăsește în orice miracol înfăptuit de Petru. Opera lui Arator dovedește că scriitorul citise Poemul închinat Paștilui de Sedulius (p. 000), chiar dacă nu atinge nivelul de eleganță și
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
care era controlată susținătorii lui Chiril (25 octombrie), și nimeni nu l-a mai putut opri pe acesta cînd, înainte de revocarea arestului la domiciliu, a vrut să plece la Alexandria unde, la 30 octombrie, i s-a făcut o primire triumfală. în anii următori, Chiril s-a străduit să restabilească pacea, mai precis să-i determine pe antiohieni să-l abandoneze pe Nestorie; distribuind daruri nenumărate, el a reușit să manipuleze curtea imperială în această direcție. S-a ajuns astfel la
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
secundară în aceste „Istorii” și apare întotdeauna în raport cu împăratul din Bizanț și cu creștinismul (dacă nu cu Biserica - sau bisericile) oriental. Lumea bizantină, încă solidă și doar relativ zguduită de invaziile barbarilor, spre deosebire de cea occidentală, vrea să propună o istoriografie triumfală, care să înregistreze evenimentele din Orientul prosper și, ca atare, închide ochii în mod voit în fața nenorocirilor care se abat asupra Occidentului: istoricii greci spun puține lucruri, atunci cînd nu tac cu desăvîrșire, despre jefuirea Romei din 410, eveniment care
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
zile; judecarea și condamnarea celor patru fiare închipuind tot atâtea imperii; coborârea din cer a Fiului Omului; explicarea vedeniei celor patru fiare; învestirea cu putere a „poporului Celui Preaînalt” (DT, 31). În opinia lui Iustin, nu există nici o îndoială, parusia triumfală a Domnului este foarte aproape: „Timpurile s‑au împlinit și cel ce urma să grăiască defăimarea și îndrăzneala către Cel Preaînalt și despre care Daniel a arătat că va lua puterea «un timp și timpuri și o jumătate de timp
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
pentru a merge la Roma, sperând că aici va primi martiriul - două atitudini reflectând două concepții radical opuse! Tema martiriului, omniprezentă în cele două Apologii, se regăsește de asemenea în DT. În capitolul 110, 11 ea apare alături de tema parusiei triumfale. Adversarul eshatologic este numit aici „omul nelegiuirii” și „fiul pierzării”, o nouă trimitere la 2Tes. 2,3. Tensiunea fragmentului reflectă o situație de persecuție reală (110, 4): „Căci este un fapt cunoscut de toți că, atunci când suntem decapitați, răstigniți, aruncați
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
redux. Lactanțiu are o atitudine diferită, dar legată direct - în manieră polemică, așa cum vom vedea - de cea a confraților săi. În plus, el reprezintă un moment simptomatic, de trecere de la o teologie de rezistență și uneori defetistă la o teologie triumfală. Din acest motiv le vom comenta pe toate trei în același capitol. Legenda lui Nero rediuiuus Legenda apare imediat după moartea împăratului, survenită în iulie 68, când, așa cum dau mărturie Tacit și Suetoniu, începe să circule zvonul că sinuciderea lui
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
cel sepulcral de douăsprezece coloane (cu niște posibili corespondenți în cei 12 apostoli). Nartexul de la Hurezi are în zona centrală două coloane masive care sprijină bolțile încăperii. Ele „determină trei nave cu travei inegale. Cea centrală este de fapt drumul triumfal care conduce la sanctuar. Cele laterale au servit drept necropolă, dar pictura de pe pereți face să poată fi înțelese și ca spații de inițiere, de instruire, în care privitorul poate învăța nu numai genealogia și faptele sfinților, ci și descendența
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
zeități păgâne / lancea macului se-agită peste oștile de grâne, / Timp de heliogravură, cer ca bolțile sixtine”. Rareori statice, pastelurile transmit uneori exuberanța vitalității elementare: „Ies șerpii de prin buncăre de ierburi [...] // Un neam nomad de vietăți și ierburi / revine triumfal la vatra lui / și se dezumflă limbile la vite / diluviul nu dă seama nimănui”. Evocând transhumanța, poezia chiar astfel intitulată include apologia ciobanului transilvan care „Își șerpuie coloanele de turme / ca pe un templu îngropat în fum, / pornit cu noapte
TUDOR-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290281_a_291610]
-
și capitale de provincii unde erau amenajate circuri. Acestea din urmă confereau subînțelesul de „alergare circulară”, „întrecere în cerc”, „alergare rotundă”, adică nu pe un „drum drept”, ca de exemplu Via Apia, unde defilau militarii victorioși și carele de luptă triumfale. Se realiza, astfel, o distincție subtilă între „întrecerea năucă (rotundă) între cai” și „întrecerea (dreaptă) între oameni”. La Roma se organizau diferite tipuri de curricula - cu doi, patru sau șase cai; cele mai îndrăgite erau cursele cu patru cai, numite
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
Roma se organizau diferite tipuri de curricula - cu doi, patru sau șase cai; cele mai îndrăgite erau cursele cu patru cai, numite quadriga. Sensul denotativ al lui curriculum era derivat de la currus, care însemna, literal, „car”, cu subînțelesul de „car triumfal, zgomotos”; rădăcina acestor cuvinte pare să fi fost verbul curro, -re, cucurri, cursum, care avea și el două sensuri. Însemna, mai întâi, „a fugi”, ca în expresia plină de conotații Aetas currit („Timpul fuge”). Și mai însemna și „a străbate
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
James Macdonald a pecetluit începutul declinului gândirii curriculare moderne declanșat de reconceptualism și umanism. 13.5. Imposibilitatea formulării teoriei generale și reumanizarea curriculumuluitc "13.5. Imposibilitatea formul\rii teoriei generale și reumanizarea curriculumului" Un eveniment neașteptat a stopat temporar marșul triumfal al gândirii și practicii curriculare moderne, animate de încrederea nelimitată în adevăruri obiective și constatări empirice. În 1965, Comisia pentru Teoria Curriculumului a ASCD a fost nevoită să facă o constatare tristă și îngrijorătoare: lipsa oricărui consens în teoria americană
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
Cuvata, Fayetteville, NY - Constanța, 1996; Albumul național al Dobrogei, București, 1906; Istoricul orașului Constanța (în colaborare cu Mihail Maldarescu), Constanța, 1911; Liliana, Constanța, 1914; Constantinopolul Semilunei, București, 1916; Bucăți alese, pref. Al. Gherghel, Constanța, 1936; Spre „Tropaeum Traiani” și „Monumentul triumfal” de la Adamclisi, București, f.a. Repere bibliografice: Chendi, Scrieri, 107-111, 382-383; Gr.G. Tocilescu, „Armâna”, AAR, partea administrativă și dezbaterile, t. XXVII, 1904-1905; [Petru Vulcan], „Dobrogea jună”, 1922, 28, 29, 31; Predescu, Encicl., 914; Enache Puiu, Literatura în Dobrogea - Petru Vulcan, TMS
VULCAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290663_a_291992]
-
O! corbi siniștri, vă iubesc; / Voi ce pe-al iernii alb lințoliu / Cădeți în stoluri ce-ngrozesc / Ca niște pete mari de doliu! // În fracurile voastre negre / De ciocli aveți ceva de gală, / Și-n croncănitul vostru râde / O ironie triumfală! // Chiar Edgar Poe, în cinstea voastră, / A scris balada-ntunecată / Al cărei laitmotiv e tristul / Și-ngrozitorul: Niciodată” (Corbul). În Cântecul omului, drama existențială se răsfrânge într-un vers cu inflexiuni declamatorii și aer vetust: „Mă-ntorc zdrobit. Ce drum
PAVELESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288739_a_290068]
-
orbitoare, al martiriului revelației cotidiene, cu euforia rănită de proximitatea furișa a întunericului, iar pe pragul disoluției în neant, o rugăciune „amețitor de aprigă”, în semeața îngenunchere, si îndrăzneață conversie egolatra, e înălțata soarelui, dublul cosmic al inimii adoratoare; tinerețea triumfala nu e eternă, ochii sunt „plini de strigat”, gura „grea de umbra”, iar cenușă postuma fierbinte de trăire. Leș Vivants et leș morts e o culminație a temei definitorii pentru N.: viața gestanta de moarte. Erosul e asociat morții în
NOAILLES. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288468_a_289797]
-
român autobiografic frânt brusc după nararea ieșirii din adolescență. Deși contestată și cu gloria declinând postum, N. a rămas o figură literară de referință prin complexitatea energică a mesajului, în care, marii topoi ai secolului romantic „își dădeau ultima bătălie” triumfala (Albert Thibaudet), iar cei ai secolului al XX-lea explodau provocator. SCRIERI: Le Coeur innombrable, Paris, 1901; L’ Ombre des jours, Paris, 1902; La Nouvelle espérance, Paris, 1903; Le Visage émerveillé, Paris, 1904; La Domination, Paris, 1905; Leș Éblouissements, Paris
NOAILLES. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288468_a_289797]
-
de extensie în suprafață și de nuanțare a ideii de literatură, tensiunea se adâncește și capătă aspecte multiple. Printre ele, opozițiile dintre civilizație și poezie sau dintre literă și spirit evoluează semnificativ. Luminile sunt, pe de o parte, epoca enciclopedismului triumfal, a erudiției, a scientismului, iar pe de alta, veacul unui interes acut pentru autenticitate și pentru omul natural rousseauist, nepervertit de cultură. Într-o atmosferă de panideologism, de enciclopedism și de militantism febril, se fixează marile valori heteronome ale literaturii
MARINO. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288040_a_289369]
-
pentru epica obiectivă, promovată la „Sburătorul”, prin Gh. Brăescu, Ticu Archip, Hortensia Papadat- Bengescu, dar ilustrată și de Liviu Rebreanu. Momentul 1937 se prezintă, în cea de-a a doua versiune a Istoriei literaturii române contemporane, ca unul de bilanț triumfal pentru m., ale cărui valori „bine stabilite și necontestate” de critica estetică (în dispută cu cea culturală și moralistă) sunt expuse ca „îndreptar literar al generației actuale”, înregistrând și nume afirmate în deceniul al patrulea, ca Emanoil Bucuța, Dinu Nicodin
MODERNISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288200_a_289529]
-
și răului”; religie, înlocuită de „religiozitate” și „sacru” - la care aș adăuga și „spiritualitate”, în sensul dat termenului de mișcarea New Age. Descriind războaiele culturale nord-americane, cu precădere cele ale anilor ’60-’80, Bloom ne atrage mereu atenția asupra răspândirii triumfale a relativismului cultural, care, „spre deosebire de relativismul simplu, propovăduiește nevoia de a crede, subminând totodată acea credință”. Pentru a evidenția mai pregnant criza spiritului american, Bloom întreprinde - o spune chiar el în câteva rânduri - o minuțioasă și adesea extrem de profundă analiză
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
încercat vînător de balene. Francezii se pricep ca nimeni alții să redea acțiunea în pictura lor. Duceți-vă să priviți toate tablourile din Europa și nu veți vedea nicăieri o asemenea colecție de scene vii și emoționante, ca aceea din triumfala galerie de la Versailles, unde privitorul își croiește drum printre marile bătălii din istoria Franței, unde fiece sabie pare un crîmpei din aurora boreală și unde regii și împărații înarmați se perindă ca un alai de centauri cu capetele încoronate. Aceste
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
se întorc spăsiți la modestele birouri de scriitori ale căror cărți continuă să nu se vândă. „Gunoiul uman” (Meyers, 1994, p. 287) numit Hollywood le pătrunsese în conștiință, după ce le rotunjise frumușel conturile. În contrabalans, Chandler profită enorm de pe urma primirii triumfale a scenariilor la care lucrează. După succesul de proporții al filmului Murder, My Sweet, edițiile ieftine ale cărților sale ajung la tirajul incredibil de două milioane de exemplare. Își cumpără o casă în paradisul din La Jolla, un automobil de lux
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
dintr-o întoarcere a elementului refulat, fac în zilele noastre atâția adepți. A. Freud (1936/1993) relatează exemplul unei fetițe căreia îi este frică de fantome. Ea traversează holul întunecos de la intrare gesticulând bizar și explicându-i pe un ton triumfal frățiorului ei: „Nu trebuie decât să te joci prefăcându-te că ești fantoma care-ar putea veni”. Faptul de a gesticula echivalează, după A. Freud, cu o identificare cu obiectul exterior temut. Regăsim în acest comportament caracterul activ al identificării
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
de proiecție, întrucât presupune reproducerea experienței trăite în copilărie, reactivată pentru a fi remaniată în cadrul curei. Astfel, transferul, ca și visul, se înscriu în tendința primordială de a transforma prezentul în trecut, interiorul în exterior, subiectul în obiect. „Este întoarcerea triumfală a aceluiași; asemenea transferului, proiecția este guvernată de automatismul de repetiție” (Sami-Ali, 1970). Ea poate servi deci drept revelator (Villerbu, 1993), ca și drept pârghie terapeutică. În definitiv, a proiecta înseamnă și a te proiecta înainte, și a-ți face
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
-l ascundă și, în final, să se mărite cu el! La întrebarea privind locurile sale de promenadă preferate din sat, ea răspunde: „M-aș duce prin preajma bisericii, aproape de rege. Și i-aș spune: Sunt căsătorită cu fiul tău!”. Un sfârșit triumfal este deci imaginat la acest atac, adesea foarte anxiogen pentru alți subiecți, dar care este modificat aici în beneficiul copilului. K. Abraham (1916/1977) ne propune un caz de transformare a pulsiunii de ostilitate în iubire: O fetiță de 4
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
Habsburgi pe întreg cuprinsul Europei Est-Centrale: ziduri înalte, din cărămidă roșie, străjuite de șanțuri de apărare adânci până la 4-5 metri; porți masive de lemn, având uriașe lanțuri de fier cu ajutorul cărora se închideau pe timpul nopții și care evocă acele intrări triumfale specifice cuceritorilor. Poarta principală - și nu este o întâmplare - are deasupra ei statuia ecvestră a împăratului Austriei, Carol al VI-lea (1711-1740). Zidurile (de tip Vauban, pe care, de pildă, le întâlnim în Timișoara sau în Petrovaradinul veacului al XVIII
Tentaţia lui homo europaeus. Geneza ideilor moderne în Europa Centrală şi de Sud-Est by Victor Neumann () [Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
al istorisirii, născătoare deopotrivă de Lume și de Carte. Monocord și egal cu sine însuși, scriitorul nu mizează pe surpriză sau pe diferență, ci, dimpotrivă, își scoate efectele din previzibil și din repetitiv. Principiul repetiției și al confirmării este ilustrat triumfal de Cartea de la Metopolis, unde el coboară în ficțiune, devenind pe de o parte o normă structurală a lumii povestite și pe de alta o temă de comentat și de dezbătut. Romanul nu poate fi povestit, ci doar demontat în
BANULESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285610_a_286939]