1,100 matches
-
păstrează formele eterne, elimină ceea ce este perisabil, trivial, de circumstanță, lipsa acestei perspective, lipsa de "inspirare impersonală" este dăunătoare. Dacă artistul nu-i oferă cititorului un spațiu ideal, în care să se înalțe impersonal, acel artist rămâne autorul unei opere triviale. Plecând de la ideea că orice operă de artă valoroasă îl ridică pe spectator într-o lume a plăcerii estetice, Titu Maiorescu susține că piesele de teatru ale lui Caragiale, capodopere, sunt morale prin ele însele. E un mod subtil de
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
din ce in ce mai virulente ale contracandidatului, născând speranța unei victorii. Dar, chiar și în aceste momente, cănd renunțase la atitudinea total defensivă, Klaus Iohannis nu a abdicat de la comportamentul decent și sobru. Campania negativă a PSD a fost atât de agresivă și triviala, încât a reușit să-l transforme pe candidatul ACL într-o victima. Cu siguranta, eficiența acestui tip de campanie negativă poate fi investigat separat. Campania anticorupție și ambiguitatea raportării PSD la această Perioadă preelectorala, dar și cea din timpul campaniei
[Corola-publishinghouse/Science/84981_a_85766]
-
de discurs. Abstragerea din real o face să treacă drept incoerentă în conversații uzuale; de fapt Mary Louise nu mai vrea să facă jocul adulților persecutați de convenții și limite, preferând jocul evaziunii, de fapt al răscumpărării unei vieți din trivial, dezgust și mercantilism hidos. Trăind exclusiv în lumea unui romancier ce fusese sursa de inspirație a vărului ei Robert de a-i face curte, așa cum Paolo îi smulsese un sărut Francescăi citindu-i aventurile cavalerului Lancelot. Idila cuplului dantesc, cu
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
și scrîșnituri de dinți totodată, mărturisește că este entuziasmat de perspectiva unei noi paternități. Este o bună ocazie pentru animator să joace rolul de tată indulgent, să improvizeze cîteva feluri de mîncare și să se lanseze în partide interminabile de Trivial Pursuit. Télé Loisirs, 7-14 octombrie 1994 Anafora "domnul"57 permite caracterizarea lui Jacques Martin din perspectiva unui copil mic: faptul îl plasează într-o lumină de tată de copii, așa cum o confirmă și restul frazei. "Viitorul tată" este astfel redundant
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
demonstrație” sau „apologie” a Evangheliei impune trecerea într-o zonă interzisă rațiunii dialectice. Validarea enunțului fondator al Bisericii - „Hristos este Domn și Dumnezeu” - s-a produs într-o altă sferă de semnificație decât cea presupusă de întemeierea apodictică a adevărurilor triviale (i.e. pământul este rotund). Când Petru recunoaște public dumnezeirea lui Hristos, el face mai mult decât să compenseze verbal o dramatică voință de a crede. Recunoașterea este un dar venit în întâmpinarea unui lucru mai profund decât voința: dorința sau
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
nu trebuie doar imaginată conceptual, ci împlinită prin credința în adevărul care ne face liberi (In. 8,35). Acest adevăr este revelat mai întâi de toate celor „săraci cu duhul”. În privința lui Marx, J. Milbank oferă câteva corecții interpretărilor adesea triviale aduse de-a lungul timpului operei filozofului german. Milbank identifică confuzia dintre tratarea religiei ca sursă a criticii societății capitaliste și, respectiv, ca obiect al acestei critici. În al doilea rând, opera lui Marx este prezentată ca o decodare selectivă
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
pentru a da la o parte orice este controversat și pentru a reduce identitatea consumatorilor de produse până la denominatorul comun cel mai scăzut și a asigura în felul acesta cele mai mari vânzări, este nevoie să înlături tot ceea ce este trivial sau neplăcut din mărfurile și produsele culturale 180. Valorile au ajuns astfel un mijloc pentru comercializarea produselor, iar în prezent, așa cum susține filosoful Slavoj Zizek, capitalismul conține în sine teza și antiteza, un gest consumerist ascunzând și un gest anticonsumerist
by Constantin Crăiţoiu [Corola-publishinghouse/Science/1063_a_2571]
-
a mai multor activități și generează prin interferența acestora, evenimente fără precedent―. statutul artistic: „Muzeul modern Își face cunoscută evanghelia nu exclusivului, genialului sau a ceea ce are o aură, care Își găsesc În continuare recunoaștere În lume, ci tocmai imperceptibilului, trivialului și cotidianului, care dispar În realitatea extramuzeală.― (Groys 2007: 93) Muzeul Încearcă astăzi să-și redefinească funcțiunile, să se adapteze la noile cerințe, să-și reorganizeze spațiul, să-și reformuleze misiunea; protejării și transmiterii valorilor artistice li se adaugă acum
Polarităţile arhitecturi by Anca Mihaela Cioarec () [Corola-publishinghouse/Science/91808_a_92991]
-
nu pot face dintr-o maimuță, cu dar suficient de imitație, un creator de valori noi spirituale. Încep să recunoască monumentalii șefi de școli filosofice, artistice, științifice că școala, ca instituție educativă a mulțimilor, nu are rostul mecanic, militarist și trivial al uniformizării gândului și al reglementării creării, ci datoria mult mai modestă a desanimalizării capetelor de sută și al procurării repezi a mijloacelor tehnice de lucru pentru capetele geniale”. Cartea noastră dorim a fi o contribuție de reflecții și discuție
Managementul calității În Învățământul superior by Valentin Ambăruş, Ciprian Rezuş, Gabriel Ungureanu () [Corola-publishinghouse/Science/1697_a_2974]
-
fiind considerată la început doar un mijloc, ea ajunge să înlo cuiască treptat ordinea în care se înscrie: din mijloc, ea devine scop. Răsturnarea guvernelor prin grevă (greva proletară deve nită grevă politică) sau impunerea voinței învingătorului sunt exemple aproape triviale. Concluzia acestui prim moment produce o primă deplasare subtilă a discuției: „Alle Gewalt ist als Mittel entweder rechtsetzend oder rechtserhaltend. Wenn sie auf keines dieser beiden Prädikate Anspruch erhebt, so verzichtet sie damit selbst auf jede Geltung. Daraus aber folgt
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
antagonice; nu seamăna cu generațiile monolit de dupa război). În vreme ce grupul de la "Albatros" făcea un fel de postavangardism, "cerchiștii" practicau "retroliteratura", rescriind - și revizitând - balada; primii erau plebei (ca program, dacă nu structural), ceilalți erau de viță (închipuită, dacă nu reală); triviali (dar nu cu măsura de acum) și provocatori, primii, rafinați și ritualici, ceilalți. Meciul se juca între poeți de stradă și poeți de salon. Urmele celor de la "Albatros" sunt mai stridente; cele ale cerchiștilor, mai mediate. Eu aș merge însă
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
a adus un plic voluminos cu toate versurile lui. O scrisoare laconică și insinuantă. Iulian Petrescu s-a denunțat. Omul e tânăr - cu siguranță, și în acest caz imprudența e firească și nobilă. Și în acest caz inaugurările patetice sunt triviale și senile. Brațele noastre sunt deschise... Iată prezentăm cu o arătare incriminatorie de deget pe un om de talent.", în Albatros, an I, nr. 7, p. 3. 147 Albatros, an I, nr. 3-4, p. 5. 148 Albatros, an I, nr.
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
periferie ale marilor orașe au devenit niște mahalale, tot astfel sentimentele tari s-au mahalagizat, fiind urlate și scuipate în public, în versuri penibile și rizibile. Iubirea ori dragostea s-a preschimbat în amor și sex, fiind verbalizată în mod trivial și ieftin. Mahalaua a pătruns în suflete, întrucât mahalaua concretă, spațială, a provocat nașterea unei mahalale sentimentale. Impurificarea, superficialitatea, vulgaritatea au coagulat într-o formă de cretinism verbalizat în ceea ce privește erosul. Mahalaua masculinității și a feminității Masculinitatea nu mai are nimic
[Corola-publishinghouse/Science/2083_a_3408]
-
de cretinism verbalizat în ceea ce privește erosul. Mahalaua masculinității și a feminității Masculinitatea nu mai are nimic eroic în contextul noii mahalale România. Chiar dacă există destul aer belic-justițiar, masculinitatea cotidiană și cea vehiculată în manele și hip-hop, cu datele ei penibil-machiste și triviale, este jalnică și periferică, indiferent că avem de-a face cu o ipostază violentă (de violator, profitor ori mercenar sexual etc.) sau cu una de înfrânt (părăsit de femei, disprețuit). Fufe, pipițe, vampe, fete de cartier, târfe, șmechere apar din
[Corola-publishinghouse/Science/2083_a_3408]
-
abandonul sau asociindu-se, dimpotrivă, cu fanatismul literalist. Sfîrșitul Evului Mediu a fost, potrivit lui Johan Huizinga, o epocă în care acest simbolism ajunsese un cod prea la îndemînă, aplicat cu o mecanică virtuozitate chiar pe aspectele cele mai plate, mai triviale sau mai scandaloase ale vieții sociale. Minuțios formalizat de scolastică, mediatizat abundent de predicatori 2, versificat la nesfîrșit de poeții curților nobiliare, el ajunsese un inventar de modele sfinte, o recuzită omniprezentă, fastuoasă, dar deseori nerealistă, sub care existența își
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
Stancu, Nichita Stănescu, Marin Sorescu. Unele rezerve pot veni și din necunoașterea operei scriitorilor evocați. În poezia lui Nichita Stănescu vede „multă vorbărie, un fel de joc ciudat de cuvinte”, Marin Preda „nu este stăpân pe scris, ba scrie chiar trivial în sensul etimologic”, pe Al. A. Philippide îl socotește superior lui Lucian Blaga și lui Tudor Arghezi. Cât privește literatura din deceniile de după cel de-al doilea război, cel intervievat își recunoaște „o destul de modestă cunoaștere” în domeniu. Dacă I.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287603_a_288932]
-
lui S. e ciclul de poeme Către Sing, răsfirat, începând din 1995, de-a lungul mai multor volume. Aici autorul apare ca un elegiac cu manifestare epistolară. Textele întocmesc un jurnal al unor dispoziții și situații diverse, trecând de la cotidianul trivial la corespondența dintr-un aerostat sentențios. Epistolele sunt, în fond, cărți poștale ilustrate cu figura expeditorului. SCRIERI: Dezvăluiri, București, 1989; Către Sing, Oradea, 1995; Strigătul de siliciu, Oradea, 1997; Către Sing, Oradea, 1997; Flame degerate, Oradea, 2001; Les Visions avec
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289656_a_290985]
-
gândire ca uz; metafora în limbaj ca sistem; metafora în limbaj ca uz123. Această clasificare constituie și punctul de plecare al demersului Corneliei Müller, care precizează: "A postula doar că limbajul este gândire riscă să avanseze o ipoteză mai degrabă trivială, deoarece orice comportament comunicativ este, desigur, într-o anumită măsură un produs al gândirii. Aceasta înseamnă că atât limbajul, cât și gândirea trebuie considerate pe cât se poate ca distincte (atât la nivel colectiv, cât și la nivel individual), altfel toate
[Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
urmă - profesiune de credință a unui discret, evidențiată și de Pompiliu Constantinescu), în tradiția lui Al. Vlahuță și Panait Cerna. Versurilor nu li se poate nega însă tonalitatea gravă, de oficiere înaltă, după cum sunt evidente distincția dicțiunii și oroarea de trivial, transpuse în obsesia formei. Probabil că în aceste trăsături stă și secretul bunelor sale traduceri din tragedia franceză clasică (Corneille, Racine), din Shakespeare, François Coppée și Alfred de Musset, apreciate de criticii vremii drept „poate cea mai interesantă parte din
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288352_a_289681]
-
fără să abuzeze. Istorii e proza unui artist, elegant și detașat, pe alocuri rece, meticulos, meșteșugar, care se lasă atras de spectacolul vitalității primare (și al reversului ei: degradarea), instinctuale, frenetice, din dorința (tot de natură artistică) de a estetiza trivialul și de a transfigura ordinarul. NICOLAE MANOLESCU SCRIERI: Imnuri pentru nesomnul cuvintelor, București, 1966; Patimile, București, 1968; Martorii, București, 1968; Epistole, București, 1969; Cartea fiilor, București, 1970; Etica, București, 1971; Armura lui Thomas și alte epistole, București, 1971; Cele ce
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286236_a_287565]
-
ușurință de la meditația asupra vieții și a morții la lirismul sensibil al evocării viețuitoarelor mărunte (Șopârla, Balada broaștei, Vrabia). Cultivă și pamfletul în versuri, cu adresă bine precizată, poezia sa socială fiind de cele mai multe ori una a invectivei, dar cuvintele triviale sunt adesea, ca și la Tudor Arghezi, înnobilate artistic. Dacă prima carte conținea in nuce toate posibilitățile lirice ale lui G., poemele din La poarta din urmă atestă o maturitate remarcată de multe voci ale criticii literare a vremii. Fiorul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287351_a_288680]
-
lume sub toate timpurile.[...] Învingem pe linie de țară: Israelul. Învingem pe linie de internațională ocultă și secretă: francmasoneria. Învingem pe linie de internațională muncitorească: comunismul”. Urmează și alte „mărturisiri” cu privire la Hristos, batjocorit și insultat în tot felul de expresii triviale greu de suportat nu numai de suflet, ci chiar și de urechi. CAPITOLUL IV Ianuarie 1941 (21-24) Lovitura de stat antonesciană, zisă „rebeliune legionară” În starea de efervescență sufletească creată după comemorarea Moța-Marin din 13 Ianuarie 1941, Șeful de Grup
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
o sumă de constrăngeri care fac puțin probabilă posibilitatea de a spune efectiv ceva”. Dacă urmărim emisiuni de dezbateri cu atenție, vom confirma acest lucru. P. Bourdieu apreciază că jurnaliștii sunt interesați de extraordinar, de evenimente care sunt scoase din trivial, iar pentru a fi primii ce le oferă spre vedere, ar face orice (de multe ori se copiază între ei) unde ar trebui să fie originalitate este doar banalitate. Un alt subiect abordat în “Despre televiziune” este cel de dezbaterii
Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Adrian Baldovin () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2289]
-
cele mai importante sunt: comunicarea (copilul cu ADHD preferă să facă, să acționeze decât să vorbească, să-și exprime verbal nevoile), folosirea unui limbaj adecvat În societate și nu numai (copilul cu ADHD este fascinat de folosirea cuvintelor vulgare, urâte, triviale, nu știe să vorbească frumos adulților sau celorlalți copii), stabilirea relațiilor de prietenie (copilul cu ADHD este respins de către grup și nu știe să Își facă prieteni), lucrul În echipă (copilul cu ADHD nu respectă regulile de lucru În grup
Integrarea şcolară a copiilor cu CES şi serviciile educaţionale de sprijin în şcoala incluzivă by Ionel-Daniel RĂDUIANU, Elena-Alina RĂDUIANU,Simona-Elena GAVRILEȚ () [Corola-publishinghouse/Science/1136_a_2190]
-
a treia blocată în jocuri pe mobil, Lețcani biserica rotundă, gunoiul casele în morfologie cuaternară, mai multe de bunăstarea ființei în cuibul de controlori și polițiști la ultimul compartiment, oglinzile fetei cît îi pasă bărbatului de el, adică de tine, trivial spus unor crude biete ființi Sadoveanu, la doi-trei-unu? nu știu, de unde vrei să știu ce mesaj! pragul audibilului, oricum emitem mai mult paraverbale în satisfacția vorbirii, fazan cît lăstărișul neînfrunzit l-a dezvelit, mascul la moț, picioare rășchirate, țeapăn, biserica
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]