1,177 matches
-
Herodot știm că "cei mai numeroși după inzi erau tracii", iar ei își aveau originea în spațiul nostru, iar țara era Tracia. Terra, din care derivă unele din cele mai negative cuvinte (teroare și tenebre), a fost transmis latinilor de către troienii lui Enea, când au întemeiat Roma. Chiar troian înseamnă ridicătură de pământ; DEX-ul precizează că este o "întăritură primitivă din pământ a popoarelor antice", și cocluzionează: "probabil din slavă". Autorii DEX-ului, în "bunăvoința" lor ne-au luat până
DE LA TARA LA TARTARIA de CAMELIA TRIPON în ediţia nr. 1492 din 31 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/347877_a_349206]
-
B O B O T E A Z Ă Iarnă, iarnă! În Ianuar, ai pornit mai serios, Viscol, ger, multă zăpadă, tare-i greu dar. . . e frumos, Că-mi aduci din nou aminte . . . parcă eri eram copil, Iarnă lungă și troiene, până-n coada lui April . . . Doamne, azi e Bobotează. . . aici, nu sunt sărbători, Americanii - lucrează și-s plătiți de două ori, Dacă vin și în duminici sau rămân peste program, Drepturi multe ,,dânșii are” dar eu. . . nu pot ca să am! Eu
AZI E BOBOTEAZĂ de IONEL DAVIDIUC în ediţia nr. 737 din 06 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348823_a_350152]
-
poate coborî până la limita de jos a vieții! Și iată că, vă mărturisesc, cu mâna pe inimă, că se poate! Și parcă din ce în ce mai des în ultimii ani! Chiar am fost ,,victima” unui astfel de om, în aceste zile, în care troienele iernii au deținut supremația vieții. Vă veți întreba cum? Cine i-ar fi stârnit acele sentimente negative în suflet presupusului prieten? Hei bine, nici eu nu știu! Și nici nu voi încerca să descopăr. Mă voi ruga doar ca lumina
O FILĂ DIN MIEZ DE IARNĂ... de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 407 din 11 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346744_a_348073]
-
peste sufletul meu pămîntesc! C ÎND BATE VÎNTUL Cînd bate vîntul pe cîmpia rece, Copacii cad răpuși de umbra lor; Timpul din viață-n moarte se petrece, Ca ploaia presărată dintr-un nor. Ș i cad zăpezi în zilele amare, Troienele se-nalță asasine. Noi trecem vii prin zilele în care Ne pierdem și mai triști în îndesine! Referință Bibliografică: DEFINITII POEME / Cristina Lila : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 424, Anul II, 28 februarie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012
DEFINITII POEME de CRISTINA LILA în ediţia nr. 424 din 28 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346852_a_348181]
-
în sinceritate scrise pe ultima zăpadă pentru tine s-au topit înainte de a le fi înțeles sensul... astăzi parcă am fost expulzată din cochilia unui melc și când am dat de lumină mi-au orbit ochii am bâjbâit să găsesc troianul de zăpadă încărcat de cuvinte strat după strat egal cu numărul zilelor de singurătate dar razele soarelui m-au mângâiat și mi-au atins umărul ca și cum mi-ar fi spus că este timpul să tac și să-mi protejez sufletul
STARE. NEÎNŢELEASĂ de VASILICA ILIE în ediţia nr. 424 din 28 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346860_a_348189]
-
sufletul (mi-am adus aminte că mi-am construit odată un zid al tăcerii atunci cineva mi-a furat liniștea dimprejur nu ajunsese încă la suflet voia să-mi fure până și visele dacă nu mă trezeam la timp) în locul troianului de zapadă am găsit apă de ploaie acum m-am gândit să construiesc un turn din primăvara care se apropie să pun pe fiecare nivel câte un gând al cuvintelor pierdute ca o rugăciune să renasc cu fiecare treaptă parcursă
STARE. NEÎNŢELEASĂ de VASILICA ILIE în ediţia nr. 424 din 28 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346860_a_348189]
-
fiecare nivel câte un gând al cuvintelor pierdute ca o rugăciune să renasc cu fiecare treaptă parcursă sub cuvântul divin fără să mă uit înapoi sau să îngenunchez după o clipă efemeră... Doamne dacă Tu ai fi pus pavăză între troianul de zăpadă și apa de ploaie o minusculă piatră tot mai rămânea ceva să fiu înțeleasă... Referință Bibliografică: stare. neînțeleasă / Vasilica Ilie : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 424, Anul II, 28 februarie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Vasilica
STARE. NEÎNŢELEASĂ de VASILICA ILIE în ediţia nr. 424 din 28 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346860_a_348189]
-
zării, Sunt cremene de vifor, sticlă, piatră, Sunt nor ca un arici din spini de gheață, Sunt recele sărut pe-a gurii rece vatră Sunt frigul frigurilor care frig, îngheață... Sunt giulgiu-nzăpezit pe seva moartă-a florii, Sunt mantia troienelor cu coasă și cu glugă, Sunt lama din oțel de gheață ce a ucis cocori... Sunt totuși cald! Căldura îmi vine de la Rugă! Sunt un român și-n limba strămoșească Ce-și plânge-n doine jalea și-n durere Îți
RUGĂ FĂRĂ SFÂRŞIT de ROMEO TARHON în ediţia nr. 412 din 16 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345067_a_346396]
-
creste. Adie clipe rotunde cu ochii vii Și norii cad ca la începuturi, Înflorind crini pe genunchii fetelor,în orele tîrzii, Cînd noaptea toată e un roi de fluturi. Luna ca o halebardă păzește cîmpia, Cîntecul cocoșilor croiește drum prin troiene S-alunece pe-o sanie Poezia In casele noastre cu vise perene. Ninge cu ore albe peste noi Ninge invers de cum ne-a învățat la meteorologie, Zăpada se depune dinspre altă zăpadă, peste alta, De a ajuns cerul să se
POEME DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1452 din 22 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/345130_a_346459]
-
Mă uit la mine și nu mă recunosc! Parcă sunt alta pe zi ce trece. Nu știu dacă mai înțeleaptă, dar....mai bătrână cu siguranță! Închid ochii, să mă caut printre amintiri și gândul îmi fuge în îndepărtata copilărie, printre troiene de zăpadă și ulițe-nfundate. Îmi amintesc, ca prin vis, de iernile de altă dată, când din cer picau fulgi mari și pufoși de zăpadă,de un alb imaculat, care se așterneau peste tot , formând un covor moale și pufos
AMINTIRI V de FLORI BUNGETE în ediţia nr. 2339 din 27 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376855_a_378184]
-
șoferul trebuia să oprească și să aștepte ,,eliberarea carosabilului" . Partea buna a lucrurilor, era că ,așa cum am mai spus, acestea erau destul de rare. Doua,,rate" și câteva basculante. Autoturisme...într-un an o data! Oftez, și continui să mă caut printer troiene.....și mă văd, o mogâldeață de fată, ghemuită pe o sanie... Aveam vreo patru anișori, dar eram prezentă la orice partidă de săniuș.Și știți de ce? Pentru că eu aveam sanie ,doar tatăl meu lucra la CFR, iar acolo la atelierul
AMINTIRI V de FLORI BUNGETE în ediţia nr. 2339 din 27 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376855_a_378184]
-
și Felicia pe care o conducea la vila din Mangalia să nu se întâlnească întâmplător cu Gina. A venit iarna și a trecut la fel cum a venit. Pe timpul iernii cei doi tineri făceau deplasările din ce în ce mai anevoios prin județ din cauza troienelor. Acum se ocupau cu reportajele despre înzăpezire. Era la modă și prezente pe toate canalele de informare media. Pavel era umbra ei peste tot. Se simțeau din ce în ce mai bine împreună. Pe un ger năprasnic când nu au mai putut înainta spre
ROMAN PREMIAT DE L.S.R. ÎN 2012 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2353 din 10 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376859_a_378188]
-
luni vom prezenta câteva serii de poezii din acest volum, în ediție bilingva așa cum vor apărea în noul volum al ediției a II-a. (Rexlibris Media Group) ------------------------------------ (1) VASILE ALECSANDRI IARNĂ Din văzduh cumplită iarnă cerne norii de zăpadă Lungi troiene călătoare adunate-n cer grămadă Fulgii zbor, plutesc în aer că un roi de fluturi albi Răspândind fiori de gheață pe ai țării umeri dalbi. Ziua ninge, noaptea ninge, dimineața ninge iară! Ca o zale argintie se îmbracă mândră țară
TESTAMENT (EDIŢIA A II-A) – MARI POEŢI ROMÂNI TRADUŞI ÎN LIMBA ENGLEZĂ (1) de DANIEL IONIŢĂ în ediţia nr. 1348 din 09 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377927_a_379256]
-
din 08 februarie 2015. fulgi de nea n-am scris niciodată o poezie despre iarnă de când scoteam limba la fulgi din sania cu căluti sculptați trasă de maică-mea învățătoare uneori îmi e dor de iarna aceea a copilăriei cu troieni cât casa au mai venit ierni nu cu atâta zăpadă și nu așa importante până când alunecând pe gheață o fată m-a prins de mână și mi-a spus o poezie ceva de alăturare de pași și de timp și
RADU LIVIU DAN [Corola-blog/BlogPost/376268_a_377597]
-
sufle în vârtejuri spulberând zăpada și troienind-o. În dimineața următoare, cu greu Gheorghe a răzbit afară pe ușă, căci zăpada adusă de vânt blocase intrarea și gerul înghețase totul. Odată ieșit a trebuit să înceapă ași croi pârtie printre troiene ca să poată răzbi până în târla caprelor și la porci. Deși foarte ger, vântrul continua să sufle și ningea spulberat . Nămeții erau până la ferestre și dacă mai continua astfel existau toate șansele să rămână izolați până timpul se mai îndrepta. Urâtă
JOCUL FULGILOR DE NEA (CONTINUARE) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1951 din 04 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/376537_a_377866]
-
d-ale ei. Îmi făcu listă cu ce-i trebuie și acu, e musai să răzbesc până la Vedea. - Bine! Mergem cu tractorul, astfel sigur vom ajunge. Cu mașina pe vremea asta am risca să rămânem înzăpeziți. - Așa e! Până în vale troienele erau încă intacte și zăpada depășea cu mult, un metru înălțime. Prin curți sătenii osteneau cu lopețile să-și croiască pârtii. Viscolul începuse să scadă puțin în intensitate însă continua să sufle și ningea cu nemiluita. Tractorul înainta anevoie pe
JOCUL FULGILOR DE NEA (CONTINUARE) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1951 din 04 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/376537_a_377866]
-
croindu-și drum cu plugul și în cele din urmă au ajuns, lăsând în spate o pârtie care dispărea repede sub chiciura albă, șfichiuitoare ce venea în rafale necontenite, unind turmele vălătucite ale norilor care acopereau în întregime cerul, cu troienele ce înveșmântau pământul. Pe luncă, pe șoseaua către Vedea nu trecuse încă nici un deschizător de pârtie prin nămeții imaculați, așa că tractorul continua să deschidă pârtie cu plugul, gâfâitul motorului fiind singurul sunet care tulbura liniștea satului ascuns sub povara iernii
JOCUL FULGILOR DE NEA (CONTINUARE) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1951 din 04 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/376537_a_377866]
-
ca și acum, a gutui coapte, iar în cuiul din perete lampa pâlpâia întocmai ca flacăra acestei candele. Îmi amintesc, era seara de Sf. Ion. Afară, zăpada se așternuse din abundență. Parcă eram la Polul Nord, nămeții puseseră stăpânire pe sat, troienele înălțându-se până la acoperișuri. Pârtiile din jurul caselor, de la o casă la alta și de la case la puțul lui Buric, unde se adăpau vitele celor ce nu aveau puț în curte, semănau cu coridoarele unui labirint, atât de întortocheate erau. *Minotaurul
LUPUL SUR de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 2183 din 22 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375777_a_377106]
-
zadarnică, o luptă ce semăna cu cea a lui **Don Quijote cu morile de vânt. Vrăjmaș, vântul de la Nord, rece și neîndurător, le zădărnicea munca de peste zi și le dărâma paravanele ridicate în calea lui. Noaptea, spulbera zăpada de pe câmp, înălțând troienele de pe ulițe. Gospodarii tineri și cu umor râdeau și spuneau: „Trăim în Împărăția lui Nămete!” Ei, dar m-am luat cu vorba și am uitat de poveste. Așadar, era în seara de Sf. Ion. Vecinii bunicului, cei care lucraseră ziua
LUPUL SUR de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 2183 din 22 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375777_a_377106]
-
Acasa > Poeme > Devotament > SUNT DAC ! Autor: Maria Bălăcianu Publicat în: Ediția nr. 2283 din 01 aprilie 2017 Toate Articolele Autorului Sub cetină de brad mugeau regește cerbii Iar păsări zgribulite plângeau în gerul iernii Din miazănoapte vântul urla clădind troiene Și iepurii spre scorburi fugeau de prin poiene. Zăpada ce căzuse le astupase urma Și-n văgăuni ascunse mai lumina doar luna Trona pe-ntreaga fire o liniște eternă Pe-o mare de ninsoare, o noapte efemeră. Dar liniștea profundă
SUNT DAC ! de MARIA BĂLĂCIANU în ediţia nr. 2283 din 01 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375868_a_377197]
-
de făcut, încântată de alinturile valsului și de trosnetul vesel al focului, întărâtat de furiile vântului de afară. Crivățul continuă amețitor să înalțe vârtejuri din fulgi de nea, troienindu-mi fereastra și sperând să mă încarcereze îndelung în casă, cu troienele de nea înghețată. Continui să-i răspund ignorându-l și lăsându-mi privirea să zăbovească mai îndelung pe o fotografie frumoasă, de unde-mi surâde cu ochi sfidători sora mea mai mică, Sara, care pe când a fost făcută poza nu putea
INGRID (7)FRAGMENT DIN ROMAN de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2014 din 06 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375821_a_377150]
-
Acasa > Poeme > Devotament > E VREMEA! Autor: Carmen Popescu Publicat în: Ediția nr. 1473 din 12 ianuarie 2015 Toate Articolele Autorului Fă iarna să respire încet prin mintea mea, Să viscolească carnea, să te primesc în ea, Să împletim troiene de bucurii, în doi, Să protejăm omătul, cu dragostea din noi. Să-ntoarcem la origini trăiri ce-au înghețat! Nu spune: Nu se poate!" Nu-i timpul de-abdicat! E vremea sa renaștem un țipăt surd, tăcut. Pe care niciodată
E VREMEA! de CARMEN POPESCU în ediţia nr. 1473 din 12 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375933_a_377262]
-
DOR înseamnă, Să poți iubi, cînta în taină Dar,ce păcat să nu ai a toamnei haină... La balul toamnei să dansezi Un vals frumos pe note de pian, Și să te scoli cu fața-ți rece Acoperit de un troian... Referință Bibliografică: Ultimul vals / Alexandru Topolenco : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1386, Anul IV, 17 octombrie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Alexandru Topolenco : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul
ULTIMUL VALS de ALEXANDRU TOPOLENCO în ediţia nr. 1386 din 17 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/375988_a_377317]
-
2015 Toate Articolele Autorului fulgi de nea n-am scris niciodată o poezie despre iarnă de când scoteam limba la fulgi din sania cu căluti sculptați trasă de maică-mea învățătoare uneori îmi e dor de iarna aceea a copilăriei cu troieni cât casa au mai venit ierni nu cu atâta zăpadă și nu așa importante până când alunecând pe gheață o fată m-a prins de mână și mi-a spus o poezie ceva de alăturare de pași și de timp și
DE IARNĂ de RADU LIVIU DAN în ediţia nr. 1500 din 08 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376043_a_377372]
-
O minte îi degajă mănunchi de deziuzii.... XXIX. E VREMEA!, de Carmen Popescu, publicat în Ediția nr. 1473 din 12 ianuarie 2015. Fă iarna să respire încet prin mintea mea, Să viscolească carnea, să te primesc în ea, Să împletim troiene de bucurii, în doi, Să protejăm omătul, cu dragostea din noi. Să-ntoarcem la origini trăiri ce-au înghețat! Nu spune: Nu se poate!" Nu-i timpul de-abdicat! E vremea sa renaștem un țipăt surd, tăcut. Pe care niciodată
CARMEN POPESCU [Corola-blog/BlogPost/375945_a_377274]