1,286 matches
-
Desdemonei. Cassio recunoște că a găsit batistă în apartamentele sale. Iago se asigura că Otello a recunoscut batistă și aduce vorba de Bianca, amantă lui Cassio. Otello, înebunit de gelozie, vă recepta discuția ca fiind despre Desdemona. În plină discuție trompetele anunță sosirea demnitarilor venețieni în frunte cu Lodovico - ambasadorul Veneției. Cassio pleacă în grabă în timp ce Otello confirmă că “a auzit și a văzut totul”. El renunța la ideia de a o otrăvi pe Desdemona și accepta propunerea lui Iago ca să
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
le va transforma În cele mai frumoase pagini de proză care i-au fost Închinate vreodată vieții militare. Acolo, În garnizoana din Doncières, Îl farmecă Robert de Saint-Loup, căpitanul Borodino și cursurile acestuia de strategie. Acolo el freamătă la auzul trompetei, la vederea uniformelor, la alinierea pentru raport. E tulburat, ca tânăr În carne și oase, dar și ca personaj În propriu-i roman, de eleganța acestor „dandy cazoni”. În timpul războiului, Proust se simte Însă mai singur ca niciodată. În 1915
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
de vacă și parcurgea ulițele, sunând din el la toate răscrucile - sunetele ascuțite se auzeau până foarte departe. Ceata se aduna la o răscruce. Toți veneau Înarmați cu lucruri care putea face cât mai mult zgomot: secere, cratițe de alamă, trompete, lanțuri, fiare vechi, clești de sobă, tobe, cornuri de vacă. În zilele frumoase se puteau face câteva tururi și se strângeau câteva sute de oameni. Acest charivari plasat În satele din centrul Franței are rolul de a sancționa tinerii căsătoriți
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
Aici au fost primiți la o masă lungă pusă În aer liber, cu diferite feluri de mâncare și vinuri, din care s-au Înfruptat doar puțin. A urmat o serie de dansuri naționale și italienești, precum și cântările la fluier și trompetă ale haiducilor, astfel că această zi a fost petrecută cu diferite lucruri plăcute până la ora nouă seara, când fiecare s-a Întors la ai lui (M.P. Willcocks, 2007, p. 28). Comemorăriletc "Comemorările" „Dacă aruncăm o privire În agenda unui lider
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
acum motivul recurent al oglinzii, în timp ce glisarea livrescă dinspre realitate spre imaginar se realizează printr-o spectaculoasă trecere „prin flăcări”, iar sentimentalismul elegiac alternează cu cel grav, solemn, aflat sub controlul lucidității. Constituindu-se ca motiv central în Preludiu pentru trompetă și patru pereți (1992), oglinda pare a fi suprafața care degrevează ființa de o falsă interioritate și recreează imaginea exteriorului, prin definiție imperfect și fragmentar, constrâns la fetișism pentru a putea încropi o presupusă armonie. Solitudinea devine o stare provocată
CORBU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286412_a_287741]
-
în Cântece de amăgit întunericul melancolii, nostalgii și elegii monocorde, într-un regim preponderent nocturn, unde se desfășoară, în singurătate, dialogul cu alteritatea. SCRIERI: Naștere vinovată, București, 1983; Intrarea în scenă, București, 1984; Plimbarea prin flăcări, București, 1988; Preludiu pentru trompetă și patru pereți, Piatra Neamț, 1992; Documentele haosului, Piatra Neamț, 1993; Spre fericitul nicăieri, Piatra Neamț, 1995; Cântece de amăgit întunericul, Timișoara, 1996; Manualul bunului singuratic, Piatra Neamț, 1997; Duminica fără sfârșit, Botoșani, 1998; Generația poetică ‘80. Portrete critice, Iași, 2000; Anecdote cu și
CORBU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286412_a_287741]
-
nume, editată tot la Paris, în 1851. Mai publică la „Patria”, „Foiletonul Zimbrului”, în revistele unioniste „România literară” și „Steaua Dunării”, este redactor la „Concordia”, „România”, „Revista română”, „Revista contimporană”, „Revista literară și științifică”, va colabora la „Românul”, „Revista Carpaților”, „Trompeta Carpaților”, „Pressa”, dar și la „Convorbiri literare”. C. și-a adunat versurile în volumele Melodii intime (1854) și Patrie și libertate (1879). O primă fațetă, erotica, este ilustrată de stihuri delicate, vibrând discret, elegant, dar până în cele din urmă convențional
CREŢEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286484_a_287813]
-
în 1859 editează, împreună cu Gh. Sion, foaia „Zioa”; este redactor la publicațiile „Moș Ion”, „Presa română”, „Vocea Covurluiului”, apărute la Brăila și Galați, conduce „Vocea poporului” (1870). Mai publică în „Patria”, „Concordia”, „Românul”, „Naționalul”, „Dâmbovița”, „Unirea”, „Revista Carpaților”, „Constituționalul”, „Buciumul”, „Trompeta Carpaților”, „Ghimpele”, „Literatorul”, „Revista literară” ș.a. Versurile lui B., adunate în mai multe culegeri (Cugetările singurătăței, 1847, Nopturnele, 1853, Danubianele, 1859, Zânele Carpaților, 1860, Satire, 1867, Fabule alese, 1868, Legende și balade, 1876 ș.a.), sunt mărturii ale unui temperament poetic
BARONZI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285654_a_286983]
-
XIX-lea, in statu nascendi. Odobescu voia să mai potolească pretențiile de arheolog profesionist ale lui Cezar Bolliac, care se mândrea cu președinția Comitetului arheologic. În ceea ce privește rubrica de arheologie pe care a susținut-o acesta din urmă în ziarul său Trompeta Carpaților, Odobescu susținea că Bolliac are o „pană măiastră”, dar „ușuratică” și o „puternică imaginațiune de poet și de ziarist”, dar „pe care nu o știe totdeauna potoli” (78, p. 115). I.H. Crișan a adus argumente interesante privind faptul că
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
de contraste. Un continuator este Kadinsky, care studiază teoria culorii și a formelor, cărora le dă o valoare cromatică. Interesante sunt la Kddinshy analogiile pe care le stabilește între culori și timbrele muzicale. Așa de pildă: galbenul luminos "... răsună ca trompeta", albastrul deschis "...seamănă cu flautul", albastrul închis "... seamănă cu violoncelul" etc... Cel care a încheiat strălucit seria artiștilor teoreticieni ai culorilor, a fost Josef Albers. Faza fundamentală a teoriei sale relevă deosebirea dintre culoare ca fenomen optic obiectiv, strict determinat
CULOAREA SENS ŞI SENSIBILITATE by ANGELA VASILACHE () [Corola-publishinghouse/Science/263_a_496]
-
avea 17 ani, la puțin timp după ce a primit prima lui chitară. Lennon învățase puțină muzică de la mama lui. În iulie, McCartney i-a văzut cântând la un bal. Tatăl lui McCartney era muzician, iar Paul învățase să cânte la trompetă și la chitară. După bal, s-a întâlnit cu membrii trupei și le-a cântat. Le-a arătat și cum să acordeze o chitară, lucru pe care băieții din Quarry Men încă nu-l stăpâneau. Apoi, în aceeași lună, McCartney
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
e, de fapt, un istoric. El este un gazetar cu o temeinică informație, gata oricând să susțină, împotriva unor aserțiuni tendențioase, originea latină a neamului nostru, vechimea și continuitatea lui. „Disertațiunile” sale, risipite prin diferite publicații („Columna lui Traian”, „Românul”, „Trompeta Carpaților”, „Buciumul român”) sau adunate în broșuri, nu sunt demonstrații de erudiție ale unui savant, ci impetuoase pledoarii politice. O idee care iese în relief este aceea a unirii tuturor românilor sub oblăduirea națiunilor de stirpe latină. În pasiunea pe
MANIU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287983_a_289312]
-
încăierării / Giganților cu pasiuni de eroi / Gâfâielile veacurilor / Explozia eliberării / Strigătul prevestitor al vremurilor noi” (Prefață). Stihuirea facilă, lipsită de măiestrie tehnică, are apăsate accente proletcultiste: „E unica noastră planetă / Dar plină de cântece și joc / Eu suflu în aurita trompetă / - Tovarăși, faceți loc!” După 1946 J. scrie exclusiv proză, publicând un număr considerabil de volume, fără schimbări semnificative în ceea ce privește calitatea scriiturii. Paradigma tipologică simplistă, schematismul construcției narative, tezismul artificios sunt principalele caracteristici ale unor povestiri și romane tot mai obediente
JAR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287667_a_288996]
-
evoluției organice”, modernismul este considerat curentul celor care „se mulțumesc cu imitația servilă”. Drept consecință, F. ar fi avut menirea „să susțină literatura sănătoasă” împotriva elucubrațiilor unor „curente” ale căror „celebrități poetice” sunt „înfățișate publicului cu zgomot de tobe și trompete de «Sburătorul», «Adevărul» și «Universul literar», de «Cetatea» și «Viața literară»”. În rubricile „Răspunsuri la atacuri”, „Reflecții și observații”, „Oameni și fapte”, „Adnotări critice” („Observări critice”), Mihail Dragomirescu și colaboratorii săi polemizează cu E. Lovinescu, Perpessicius, Aron Cotruș, Vladimir Streinu
FALANGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286942_a_288271]
-
Fumul bunicului (1971) - preferința pentru formele scurte ale prozei este evidentă, îndeosebi sub „specia sentimentală a povestirii-evocare” (Nicolae Balotă), în Zborul de probă (1968), Noaptea și ziua (1970), Walhalla (1973) și O partidă de bile (1973) ori în Fantezie pentru trompetă solo (1976) M. își arată disponibilitatea pentru construcția amplă, tinzând spre dimensiunea romanului. Specia în care se exprimă deplin este narațiunea amplă, atent și fin articulată, ca în Walhalla, macronuvelă sau microroman, proză emblematică tematic, stilistic și ca tipologie. Înclinația
MATEESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288062_a_289391]
-
1969; Noaptea și ziua, București 1970; Avionul de Cluj (în colaborare cu Alexandru Mitru), București, 1970; Fumul bunicului București, 1971; Memorial de lectură, București, 1972; Walhalla, București, 1973; O partidă de bile, București, 1973; Toamna, păsările..., București, 1975; Fantezie pentru trompetă solo, București, 1976; Povestiri de la Rond, București, 1977; După-amiaza unui faun, București, 1978; Memoria Râmnicului, București, 1979; Câinele andaluz, București, 1980; Autoportret cu bască, București, 1981; Drumurile lui Anton Pann, București, 1981; Marele șlem, Craiova, 1981; Anonim flamand, București, 1983
MATEESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288062_a_289391]
-
român, 1863). Una dintre broșurile lui politice, Partidul liberal progresist și viitorul său (1867), este o traducere după Édouard Laboulaye. A colaborat, uneori fără să semneze, la „Muzeu național”, „Foaie pentru mine, inimă și literatură”, „Poporul”, „Tipograful român”, „Gazeta Severinului”, „Trompeta Carpaților”, „Românul”. Înzestrarea de scriitor i-a lipsit lui R. O carte, Impresiuni d-un viagiu la Constantinopole și înapoi (1886), presărată de cugetările politice ale autorului, nu e decât un prolix jurnal de călătorie, alternând comentariile surescitate cu descrierile
RUCAREANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289395_a_290724]
-
chiar: „Am vinul în nerv, pot dansa pentru voi” (Moștenitor), iar pe de alta - un ins chinuit de o dihotomie existențială din care simte că nu are scăpare: „Jumătate din mine era un măscărici /care urla la lună dintr-o trompetă de-argint, / jumătatea cealaltă avea chipul ascetic / al unui înger sau al unui gânditor medieval” (Îngerul și măscăriciul). În prima secvență a volumului, intitulată Salt în adolescență, se resimte nostalgia anilor primei tinereți, când „goana după cel mai mare vis
SABIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289417_a_290746]
-
tarziu, alcătuind volumul de transpuneri Zähne von Worten zermalmt (1983). Fascinația straniului o determina să abordeze proza românească, bunăoară românul Ciuleandra de Liviu Rebreanu (cartea a apărut în versiunea germană cu titlul Madeleine, 1975). Franchețea tonului din românul Serenada la trompeta al colegei de generație Sânziana Pop o cucerește pe traducătoare, care își mobilizează resursele lirico-narative și dinamismul verbal pentru a obține un text german afin că autenticitate cu textul original. Traduceri: Sânziana Pop, Trompetenserenade, București, 1973; Liviu Rebreanu, Madeleine, Cluj-Napoca
LATZINA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287752_a_289081]
-
Biblioteca S. de L. „I.” a avut inițial șaizeci și patru de volume, iar în 1882, datorită donațiilor, două sute cincizeci. Printre donatori s-au numărat George Barițiu, Grigore Silași, Ioan Bianu ș.a. Numeroase publicații („Transilvania”, „Albina”, „Gazeta de Transilvania”, „Familia”, „Trompeta Carpaților”, „Gura satului”, „Convorbiri literare”, „Foaia scolastică”, „Economul”, „Unirea democratică”, „România literară”) fac, de asemenea, donații. La ocaziile festive membrii purtau o banderolă de mătase tricoloră care avea imprimat numele societății. Emblema, reprezentând „un stejar puternic bătut de uragan, în
SOCIETATEA DE LECTURA „IULIA”. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289750_a_291079]
-
SENTINELA DUNĂREI, gazetă apărută la Galați, de trei ori pe săptămână între 7 august și 28 august 1892, zilnic între 2 septembrie și 27 septembrie 1892. Continuă numerotarea „Trompetei Covurluiului”. Director este G. Georgiade Heleujanu, care scrie și articole cu caracter politic, într-un stil demagogic și cu frecvente greșeli gramaticale. Apar câteva schițe neiscălite, fără valoare. Se republică însă, în foileton, romanul Thalassa al lui Al. Macedonski. Printre
SENTINELA DUNAREI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289620_a_290949]
-
La, Sol, Fa, Mi, Re, Do Legătura dintre text și melodie (strofa și refrenul, versul) Elemente de construcție a melodiei: început, sfârșit, repetiții *Improvizația melodică pe un text dat, prin continuarea melodiei Timbrul Sunete vocale-instrumentale Orchestra și corul Pianul, vioara, trompeta* și naiul Genuri muzicale Genuri ale folclorului ocazional: colinda și cântecul propriu-zis din zonă* Genuri muzicale de factură cultă: menuetul, hora Interpretarea Procedee armonico-polifonice: solist - cor, lanț, dialog, ison ritmic* Cântarea cu acompaniament Cântarea vocal-instrumentală Nuanțe: tare - încet Tempo: repede
CÂNTĂM ŞI COMUNICĂM by ELENA SIMINA () [Corola-publishinghouse/Science/493_a_864]
-
ziua pentru cusut inima în omul șablon”, lumina „tunsă, obosită [...] atârnă peste șoaptele izvoarelor,/peste fructe necoapte,/ neputincioasă ca o mână”, focul divin (ceresc) „își pune limba într-o teacă de fum” - cum se poate citi într-un poem intitulat Trompeta astupată (imaginea cântului refuzat, ratat revine și aiurea: flautul „e umplut cu țărână”) -, „vântul spre mocirle dă cerului îndemn”, în locul soarelui se ivește o „geană adâncă”, apa se face „scuipat otrăvit”, din verze „ies moliile”, „Steaua Venerii” e „stinsă” și
TONEGARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290224_a_291553]
-
anodin și pitoresc. În schimb, Ț. se remarcă aici prin trei aptitudini exploatate la capacitate maximă în romanele ulterioare: decupajul precis al detaliilor, finețea analizei psihologice și abilitatea de insinuare a ambiguității într-un discurs aparent inofensiv. Citabile sunt îndeosebi Trompete după-amiaza, unde se narează eșecurile burlești a doi cineaști în tentativa de a regiza un film deja „regizat” - sugestie a relațiilor imprevizibile dintre „artă” și „realitate”, și nuvela titulară a volumului, care, prin bovarismul personajelor, este o prefigurare a „căderii
ŢOIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290210_a_291539]
-
În germană, „Christian Rosenkreutz” înseamnă „Creștina Cruce cu Trandafiri”. Celălalt document ne dovedește că avem de-a face nu cu o mistică revelatio, ci cu un program îndrăzneț și doar aparent lipsit de pragmatism. Confessio nu este un „sunet de trompetă” precum Fama - este o chemare adresată tuturor savanților Europei să se adune atunci când „trâmbița Ordinului va suna cu toată puterea” pentru a rosti cu glas tare „ceea ce acum se rostește numai în șoaptă”. Anume ce? Înlăturarea tiraniei papale și instaurarea
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]