485 matches
-
mult mai apropiată, acum... Focul de acolo se afla evident sub control deja, căci nu se mai vedea fum. Asta-l liniști pe Gosseyn, dar în el creștea un sentiment de disconfort pentru că se afla aici, pe malul acestui râu, tropăind pe pământul înghețat și cărând după el o creangă care abia de mai era puțin caldă, acum. Tot timpul cât merse, gândurile alter-ego-ului său se aflaseră în conflict cu propria gândire. Acolo, în spațiul îndepărtat, Gosseyn Doi se afla în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
ascuns printre gânduri și imagini, zburdând fără griji sub cupola de os a craniului. În sinea mea, aflasem repede cine sunt și cât de mult trebuie să mă prețuiesc pentru a supraviețui. Nu găseam nimic în comun cu muncitorii care tropăiau entuziast la demonstrații pentru o bere și-un cârnat și nici cu actorașii care-și revărsau generos laringele seara, între două „Telejurnale“, recitând poezii bărbătești despre țară și Partid. Nu-mi plăcea să stau la cozi și, cu-atât mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
ne întrebam din priviri: când mergem la meditații? cine apără marți pe „Dinamo“? cât o mai duce nea’ Nicu? Povesteam filme, cărți, meciuri, croiam planuri mărunte de viitor (pentru mine, viitorul arăta ca un ochean întors pe dos). La plecare, tropăiam pe teancurile de reviste „Femeia“, încălziți de furie, deznădejde și-alcool. Iubirea și sexul n-aveau ce căuta acolo (cum nu mai avea nici Dana), oricum nu ne interesau detaliile, până și cinismul nostru de-adolescenți ai socialismului păstra o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
se servească. Vorbeam cu ei, ne strângeam mâinile, făceam sex, ne priveam în ochi; habar n-aveau unde mă aflam. În realitate, viața mea pulsa liberă, ferită de-atingerea lor. Îmi găsisem spațiul potrivit, refugiul prin care nu se putea tropăi. Să torni apă în sanctuarul ăsta părea o grozăvie, dacă nu de-a dreptul un sacrilegiu. Și totuși, acum gândeam altfel. Simțeam nevoia de puțină liniște, care să aducă ordinea, dacă nu și disciplina. Un sfert de cadă de apă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
scurgea peste tot: în gură, prin haine, în ghete. Ca într-o povestire de Bradbury. Mihnea a crăpat o ușă de lemn și ne-a împins înăuntru. Din când în când, privea peste umăr. Apoi a aprins lumina și-am tropăit cu toții într-o cameră mare, albă, cu miros de cherestea. Maria s-a apucat să caute păienjeni, tânărul Lupu și-a sprijinit umbrela de perete. Putea fi orice, sufragerie, dormitor, depozit. Becul oricum lumina chior, atârna de-un fir din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Edgar Quinet. Parcă oprise o rată în amfiteatrul Odobescu. Vara, mirosul de transpirație, ieșit din petele bluzelor sau direct de sub părul crescut sănătos la subțiori, se ridica până-n tavan, făcând aerul irespirabil. Gleznele groase, încălțate în orice, de-orice culoare, tropăiau de fericire când venea profesorul. Brațele fâlfâiau energic, anunțând răspunsul înaintea întrebării. Te simțeai ciudat, extraterestru. Cam așa au mers treburile vreo 22 de ani. Eu vroiam altceva. Modelul meu fusese construit matematic, o machetă a posibilităților pe care-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
aprins: nepotrivirea îmi părea grosolană și intenționată. Așa m-am hotărât să fac verificări pe cont propriu. Trebuia să mă confrunt singur cu propria biografie, s-o recunosc imediat, reală sau trucată, corectă sau romanțată, indiferent câtă lume ar fi tropăit prin paginile ei. La urma-urmei, Ghiculeștii, Manoileștii și Robanii nu erau altceva decât niște fantome identitare, dispersate pe câteva secole de istorie și literatură prin care cine știe câte alte perechi de ochi forfoteau în același timp cu mine. Acțiunea păstra ritmul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
pe dinții rămași; eu îi duceam iaurt și suc de morcovi. A venit și Miliția, i-a luat niște declarații, după care povestea s-a stins. „L-ai iertat atunci pe nemernic.“, am remarcat. „Nu merita.“ „Mda. Ce facem acum?“ Tropăia de frig, pe trotuarul uscat și ciobit. „Terminăm scrisorile, și pe urmă mergem iar la Litere.“ „Iar? Când am mai fost? Și ce naiba să căutăm acolo?“ „Las’ că vezi tu. Hai să rulăm ultimele chestii.“ Mi-am scos mănușile groase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
minții. „Omul nostru se pare c-a trecut prin așa ceva.“, a comentat Mihnea, închizând telefonul. Mi l-a întins înapoi și l-am băgat în buzunar. „Cel puțin o dată.“ „A supraviețuit tipul?“, m-am interesat, mai mult într-o doară. Tropăiam de frig. „Vorba cuiva: dacă nimeni n-a supraviețuit, atunci cine mai scrie despre ce s-a-ntâmplat?“ „Poate noi...“, am glumit, aproape serios. „Da, sigur. Interferăm cu dereglările lui, îi formatăm biografia după cum avem chef; o plăcere, ce mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
stricat și că, în sfârșit, situației trebuie să i se pună capăt. Ajunseră într-un târziu pe strada Liteinaia. Încă mai era moină; un vânt deprimant, călduț, jilav șuiera pe străzi, echipajele își afundau roțile în noroi, trăpașii și gloabele tropăiau sonor, înfundându-și potcoavele prin bălți și lovind cu ele caldarâmul. Mulțimea posacă și plouată a pietonilor rătăcea pe trotuare. Nu lipseau nici bețivii. Vedeți aceste mezanine luminate? întrebă generalul. Aici locuiesc toți foștii mei camarazi, iar eu, cel mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
spontan entuziasmul consumatorilor. ș...ț Gustul, ochiul, urechea spectatorului trebuie neîncetat violate. Opera de artă trăiește numai prin ignorarea tuturor regulelor cunoscute ș...ț Opera de artă nu poate fi o ușă deschisă prin care ghetele murdare ale publicului să tropăie insolent. ș...ț Spectatorul trebuie deci siluit. Cu chipul acesta, arta e salvată de platitudinea necurmat amenințătoare”. Se poate deduce de aici că pentru Voronca - și pentru avangardă în genere - publicul este privit la modul generic, prin modelul negativ al
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
e absentă, iar cosmosul întreg se descoperă privirii extaziate ca pură transparență, realitate esențializată, ieșită din timp: „Timpul și spațiul albesc departe ca niște resturi ale iernii defuncte”, „O viață nouă coboară din munții limpezi”, „un nor cu ugerul plin tropăia în curte”, „anotimpurile (sunt) amestecate ca niște polenuri / În gurile noastre devenite corole”, „Un geniu al apelor preschimba miresmele în luntri subțiri”, „Turme de curcubeie fumurii treceau prin zarea halucinată”, „Undițele au devenit harpe. Flintele flaute” etc. Într-un peisaj
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
asistența dădea strigăte mari și se lamenta zgomotos, În vreme ce Într-un sat din apropiere fetele dansau În mijlocul ulițelor, cu gesturi uimitoare. Își amintește că a văzut la Châtres (astăzi Arpajon) bărbați și femei care alergau la lumina torțelor, dansând și tropăind pentru a sărbători culesul viilor. Nu departe de acolo, nu se mai satură să admire, la un castel, tisele și arbuștii tunși sub forma unor personaje pitorești sau preluate din mitologie, pe care le enumeră. Răsturnare de situație, același Hentzner
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
așa ca pe vremea lui bunica ! Da, nu mai vine lume, dar televiziunile mint și iar mint, bagă arhivă cu mulțimea, să spună că-i puhoi de lume aici la Iași. Păi nu ați văzut că aseară proteveul arăta cum tropăiau oamenii în ploaie ? Păi ce, a plouat ieri ? Hai că ați fost aici, spuneți, a plouat ? Nu. Vedeți ! Minciună, pe toată linia ! Vă spun eu, nu mai e așa multă lume ca în alți ani”. Despre condițiile meteo și corpul
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
personajului. 28 octombrie, ora 09.00. Mă încăpățânez să intru din nou în rând, mai mult din dorința personală de a atinge încă o dată racla decât din alte motive. Este frig de-a binelea, soare cu dinți. Un jandarm care tropăie pe loc pentru a se încălzi îmi spune că „astăzi dimineață, în jurul orei patru, era un frig de ieșea abur din ei. Dacă mai erau 300 de persoane, cu totul”. Componența grupului în care sunt înscris : multe persoane din Ilfov
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
bătăile, violul conjugal, abandonul copiilor noștri de către tații lor, sărăcia, dubla zi de muncă. Vom uita de toate proiectele personale părăsite în favoarea afirmării bărbaților noștri soți și bărbaților șefi. Vom uita că parlamentul este plin de aleși care se amuză, tropăie și fac glume deocheate dacă le prezinți proiecte de legi împotriva violenței, hărțuirii sexuale, sau proiecte de legi în privința egalizării șanselor pentru femei. Vom uita că suntem interesante pentru presă numai dacă suntem top-model, facem prostituție telefonică, apărem la cronica
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
pleca o să mă eliberez de toată povara viselor și coșmarurilor mele. O să mă eliberez de tot ce am făcut sau de tot ce nu am făcut. O sa plec apoi euă Oare ce este mai important?! ViațaĂ euă CANON Gândurile mele tropăie pe meleaguri străbătute de neguri dense încercând să se sprijine pe idei fixate în memorii nescrise încă. Capitulează în fața unor orizonturi parcă verticalizate de ură. Accept instincte primare în căușul palmelor asudate de tortura lor și mă transform într-un
JURNAL ABSENT by CATI GAVRIL () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1688_a_2950]
-
îi snoba pe prostovanii de partid cu câte un neologism impenetrabil pentru mințile lor mâlite) pe M.R.I.? Poate pentru că realiza că e talentat și superior și îi plăcea să-și bată joc de șeptelul de "soldați credincioși ai partidului" care tropăiau slugarnic pe lângă el. Un alt posibil răspuns ar putea fi decelat și în Pompe funebre, un roman alert, construit pe mai multe planuri, cu mult aplomb vizual și cu o fină vivisecție din lumea cinematografiei și a nomenclaturii pre- și
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
aminti. Iată-mă la Potsdam, într-o după-amiază de iunie, condusă de moștenitorul Prusiei la Sans-Souci, la Frederic cel Mare. Dumnezeule! Ce vreme minunată! Am impresia că însăși copilăria mea aleargă de-a lungul acestui parc, unde cei patru cai tropăie vesel, și în mod bizar, copilăria mea legănată în versuri franțuzești dar și pedepsită, tot cu versuri franțuzești, cu zece rânduri din fabulele lui La Fontaine 21, fragmente din Florian 22, și dictări din scrisorile lui Voltaire, cu analiza lor
Martha Bibescu și prințul moștenitor al Germaniei by CONSTANTIN IORDAN [Corola-publishinghouse/Science/996_a_2504]
-
râde Nicole. Din fața scenei se aud aplauze frenetice. Probabil ei aud mai multe decât noi. Nicole vrea să plece, noi o oprim dintr-un posibil masochism, vrem să suferim până la capăt, „dacă tot am venit până aici“. O țigăncușă blondă tropăie mărunt și iute, râzând. Copiii au primit baloane albe pe care scrie „Iași 600“. Goran stă jos, pare lipsit de chef, iar eu mă simt straniu văzând că pot rămâne indiferentă pe o muzică ce înviorează, de obicei, orice petrecere
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2211_a_3536]
-
acaparatoare... (mă obsedează din copilărie fragilitatea amenințătoare a plaselor de paianjen)... uneori, zărindu-le îmbrobonate de rouă, între scaieții câmpului, am așteptat, ciulit la maximum, să cedeze, să se rupă, să cadă sub greutatea sferulelor transparente, sau să se prăbușească, tropăite de ghemotoacele acelea de coșmar, cu multe lăbuțe păroase, tarantulele... mă rog, cred că atunci când scrii, numai atunci, dar strict numai atunci trăiești... restul e o „documentare“, pe viu, desigur... un soi de tăvăleală de care, mai târziu, reușești, câteodată
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2166_a_3491]
-
arată cum să sugi frumos, elegant, din banii publici“, a spus un liberal. Victor Ponta (PSD) s-a arătat scârbit, acuzând puterea că „se folosește de copii morți în scopuri politice“. Șeful grupului liberal, Crin Antonescu, l-a trimis să tropăie la tineretul social-democrat, unde obișnuiește să se joace de-a Che Guevara. Opoziția a văzut în ministru „contabilul providențial, născut din spuma mării, ca Afrodita“ și care a declanșat „epidemia portocalie“. În replică, puterea s-a ridicat în picioare, păstrând
Nişte ciori vopsite-n roşu by Răsvan Popescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1376_a_2711]
-
al Iliadei era cu desăvârșire ignorat printre nomazi; tradiția lor includea o expertiză de prima mână într-ale cabalinelor și travestiului, dar mai ales într-ale filantropiei și mizantropiei disimulate în ea. Cabaline, travesti, filantropie, mizantropie: bunele intenții par să tropăie fără grație în mediul de pândă pândită al supraviețuirii, de care ar dori să se emancipeze prea brusc și categoric în trecerea lor de partea fapticului împlinit. Cu cât sunt mai pure, mai golite de substanță, cu atât stârnesc un
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
și de mai bine. Se așezară pe bancheta din mijlocul sălii, cedând locul din fața gravurii unei cete centipede de turiști însoțiți de ghidul lor zelos. Când nu au decât cinci zile de vacanță pe an, în răstimpul lor oamenii își tropăie euforic, ca rinocerii, libertatea; hărmălaia lor conține și jubilație, și somație: "păzea, că ne-am intrat în drepturi!" E-atâta ostentație în acest fel de a se prevala de modicele concesiuni făcute lor de menghina funcționalului încât anemica reanimare se
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
mai nerăbdător de prin vecini deschise larg ușa cortului și, oprit în prag în vreme ce căuta noima priveliștii descoperite, fluieră câteva măsuri dintr-un cântec binecunoscut gazdelor, ce le smulse un oftat nedisimulat: "Și-o să-mi cumpăr Volgă nouă/ Și-o să tropăi la volan/ Să vedem cine-ndrăznește..." Hotărât, găselnița asta cu autodefinirea se prelungise mai mult decât ar fi fost cazul; aportul de inspirație adus de refrenul mult prizat avu totuși nevoie de un oarecare răgaz pentru a se traduce în
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]