504 matches
-
de argint ai chivotului. snopurile de clopote și de steaguri învolburate. Ori că penetrează, ca prin perdele, prin nălucile zidurilor, pictate sau mozaicate cu imensa frescă numită Peripețiile Sfântului Mina. Năluci ale zidurilor demolate, care-și rânjeau danturile ori își tropăiau înveselite încălțările, ori de câte ori li se părea că 105 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI - ...Au fost tipii ăștia așa boieri cu tine?!... Cotiza la tine cu gologani? - Nix... Cel care aduna cotizațiile era Popa Stîrlici, de peste drum, primul care-a
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
la cântat. Au venit de l-au luat într-o noapte, minunîndu-se de toate înclinațiile lui, niște domni foarte simpatici, într-o mașină... După patru ani, aceiași domni au revenit, în același mijloc de locomoție, și tot către seară. Au tropăit stingheriți în antreu și ne-au spus: - Doamnelor, sîntem de-a dreptul distruși! Va trebui să ne semnați niște acte. - Nu credem că vom semna nimic. - Trebuie să semnați! Și au scos, disperați, niște pistoale, dîndu-ne de înțeles că, dacă
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
însemna camera de baie. În baie, uriașei nu-i trebuiră mai mult de zece mișcări principale pentru a demonta robinetele, pentru a expulza garniturile, pentru a înfunda cu prosoape scurgerile chiuvetei și ale căzii. Pe urmă a fost impresionant. Apa tropăia deja pe ciment. Treizeci de secunde și puhoiul trecuse deja de nivelul celor patru glezne liorpăind, cu nădejde, prin în camera de baie. - Să ne salvăm, Sinistrate! Încet, prin ploaia tristă... un piept curbat de tuse... cu sânge în batistă
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
de la sectorul de partid, solicitând date și informații... privind activitatea liceului nostru. Informații ce-l puseseră în încurcătură pe directorul nostru și-l făceau să se miște dintr-un colț al altuia al cabinetului, c-o nemaipomenită nervozitate și repeziciune, tropăind. Îmi zice: Răspunde dumneata Predolene, spală-te pe cap, că-i resortul tău. Ridică receptorul și, prin oricâte căldări cu zoaie și suldămi de mumă te-o scălda, pentru numele lui Dumnezeu, dumneata îmbunează-l și răspunde-i că da
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
pleci nicăieri. Am șaisprezece ani și pot să fac ce vreau. Ăsta era unul dintre strigătele de luptă obișnuite ale lui Jake, dar de data asta fraza suna mult mai încărcată de înțeles. —Mă car din maghernița asta. În vreme ce Jake tropăia pe scări, în jos, Fiona a luat-o pe Jessica în brațe și l-a urmat. — Dacă ieși din casă acum, atunci nici să nu te mai deranjezi să te mai întorci week-end-ul ăsta, a spus ea disperată, dându-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
condamnat în absență. Așa că s-a întors către taică-su. — În esență... — Stai puțin, l-a întrerupt David. Nu putem să discutăm în sufragerie? Am senzația c-o să trebuiască să stau jos când aud chestia asta. Cu toții s-au întors tropăind în încăperea, unde își petreceau majoritatea timpului, fie mâncând la masa poziționată într-unul dintre capetele camerei, fie uitându-se la televizor așezați pe cele două canapele din celălalt capăt. Fiona a lăsat-o pe Jessica în fața cutiei cu jucării
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
Bărbatul nu reușea să rostească vorbele. Cred că e moartă. Înmormântarea lui Caitlin a fost cea mai tristă zi din viața lui Susan. I-a fost aproape imposibil să suporte s-o vadă pe Milly, care abia împlinise doi anișori, tropăind până în dreptul sicriului, cu mânuța grăsuță ascunsă în pumnul strâns al lui tati. Așezând buchețelul de lăcrămioare, legat cu fundă - florile preferate ale mamei - pe sicriu, fetița nu părea să înregistreze suspinele reprimate ale celor aflați în biserică. Mami se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
plătească pe cineva care să vină și să repare „reparația“. Susan a oftat din rărunchi. Lăsând-o pe Milly să se uite la una dintre emisiunile pentru copii, în care prezentatorul omniprezent urlă „înțelegeți?“ la fiecare trei secunde, femeia a tropăit în sus, pe scări, vrând să verifice starea dormitorului de oaspeți, înainte de venirea lui Jenny și Bill. Cu câteva seri înainte, Nick se furișase acolo ca să scape de vizita nocturnă a lui Milly, care se aruncase, dând din mâini și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
în același timp, le-a zăvorât în capcana tragicei ironii a imobilității cvasitotale și a izolării complete. Căci aceasta este tragedia gorfilor: nu numai Thera, dar și întreaga Endimiunse sunt lipsite în totalitate de orice altă formă de viață. Nici tropăit de animale, nici unduit de plante - nu că ar fi existat vreo adiere care să le legene. Acest paradox i-a împiedicat pe gorfi timp de mai multe milenii să poată determina cât de avansată era de fapt civilizația lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
ne agățam de picioarele eroului nostru. Îmi amintesc acel sentiment că sunt foarte mică În pădurea de pantaloni și mirosul de pălării de fetru udate de ploaie. Ani mai târziu, În facultate, Îi priveam pe tații din clasa de mijloc tropăind Între salonul familiei și grădină, cărând tăvi cu tot ce trebuie pentru ceai, cu ceainice și seturi de căni de porțelan agățate În pini, și tânjeam după Îmbrățișarea lor de oameni obișnuiți. Într-o iarnă, trebuie că era prin ’75
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
jumătăți din coaja nucilor prin care executa găuri cu un cui Înroșit În sobă și apoi prin găuri trecea ață de tort obținând În final niște opinci cu care Încălța motanul florean, Îl urca În pod, acolo unde motanul oripilat tropăia, se Împiedica, mai cădea, mai mergea până când, cum-necum ajungea la scara din gura podului de pe care aluneca și cădea În tindă cu mare zgomot și miorlăieli, timp În care toți ai casei se sculau de la masă și afișau diverse stări
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
interviu, în schimb, îl lăsase să stea în sala de conferințe, unde ea avea întâlnire cu musulmane sunnite, cărora le vorbea despre drepturile femeilor. Leclerc se afla acolo chiar ca un ogar între gâște. Fetele și nevestele vorbeau toate odată, tropăiau ca suporterii la un meci și aplaudau zgomotos. Lui, ca ziarist, nu-i venise să creadă: erau, totuși, în Africa musulmană a lui Ben Ali, iar iranianca, tunsă scurt și neînvăluită, avea detașarea intactă a unei ființe occidentale. Când plecase
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
de fete. Nuntașii au pldcat în trăsuri împodobite cu panglici albe, încrețite, petrecuți de cântecele lăutarilor. În față ședeau mireasa cu nașul și cu soacra, după ei veneau Roșioară, nevasta brutarului și ginerele, apoi ceilalți mai în urmă. Caii gătiți tropăiau veseli. Biserica era tocmai în Grivița. Au străbătut mahalalele vecine, ocolind străzile neumblate, și când s-au dat jos, pe treptele de piatră, și-au potrivit hainele și-au intrat. Lina, în rochia albă, lungă, cu dantele la poale și
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
clipă, încremeniți. Auziră un țăcănit și fotograful le mulțumi. Pozele trebuiau să fie gata după opt zile. Brutarul a plătit și s-au suit iar în trăsură. Se însera. Din pomii înverziți se împrăștia mirosul crud al frunzelor tinere. Caii tropăiau pe caldarâm. Birjarul strigă mulțimii care se înghesuia în drum să facă loc. Erau o grămadă pestriță: femei în rochii de stambă, roșii, albastre, verzi; soldați cu moletiere kaki, negustori în haine de stofă ca ambra, cu pălării tari și
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
zestre ramaseră între ei. Câteva căzură pe preșuri, la picioare. Bătrânul numără rar, cu luare aminte. Damful băuturii se risipise. Stere privea grămada de bani. De afară se auziră cocoșii. Nuntașii începură să plece. Caii trăsurilor venite să-i ia tropăiau la poartă. Nevestele își cărau bărbații până la scara droștilor. Meșterii erau țepeni de băutură. Horăiau de-a-n picioarele, doborâți și galbeni. Cum cădeau pe pernele de catifea, așa înlemneau, cu mâinile adunate pe piept, osteniți. Femeile strigau la birjari și
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
plătească locul. Ar fi fost cea mai frumoasă zi din viața lui. Până să coboare domnul Bică, a scos iapa afară, a stropit osiile căruței cu un furtun, i-a pus nițel catran la încheieturi și, când 1-a auzit tropăind pe scările de lemn, i-a ieșit înainte: - Să trăiești, stăpîne! - Bună dimineța, i-a răspuns domnul Bică, duhos. Își trăsese numai pantalonii și i se vedea pieptul păros prin despicătura cămășii de noapte. O dată a simțit sluga că-l
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
sudură prea mult și acum era denivelată. Ia lucrurile pe rând, Sam. Acum trebuie să iau totul de la capăt. —Sam! O auziși pe ultima? Iar au venit polițaii! Au aflat cine era tipa care a mierlit-o! Lurch coborî scara tropăind, doldora de vești. Mda, tocmai au trecut pe aici, să-mi stea mie pe cap. Auzi, poți să rezolvi tu asta? Tocmai am făcut-o praf. I-am explicat pe scurt ce voiam să facă și i-am pus masca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
că are un alibi, zise Hugo, aprinzându-și o țigară și tușind scurt, de câteva ori. — Ce interesant, comentai eu. Ignorându-mă, continuă: — Frecam cu toții menta prin preajmă. Eu am stat pe coșul meu toată după-amiaza, asta, bineînțeles, când nu tropăiam pe scenă, să-mi rup picioarele, nu alta, ca să-i fac pe plac nu știu cărui guru luminist obsedat de energie, dar cine naiba o să spună că așa a fost? Absolut nimeni n-o să poată să dovedească faptul că n-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
aveau rotunjimea întregii ei făpturi. Era un tip de frumusețe considerat demodat într-o epocă în care suntem încurajați să mergem la sala de gimnastică și să lucrăm pentru tonifierea mușchilor - fapt care o făcea și mai atrăgătoare. Matthew coborî tropăind pe scări și o luă rapid către porțiunea pavată, cu MM pe urmele lui. Probabil că cineva îl chemase; la urma urmelor, el era gazda. — Ce s-a întâmplat? zise el, pe un ton îngrijorat. I s-a făcut rău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
formă pătrată unde se afla piața de flori, nu atât din cucernicie cât dintr-o legitimă grijă de respectabilitate. Băgasem de seamă în cele din urmă purtarea ei și mă distram ca de un joc nou la fel ca atunci când, tropăind alături de ea, mă prefăceam că o provoc la o alergare. Într-una din zilele din anul acela, pe când străbăteam piața, mama a grăbit pasul. Râzând în hohote, am început să alerg. Dar, în loc să mă țină lângă ea, a început să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
această călătorie, mă încearcă o strângere de inimă, chiar și astăzi, deși am cunoscut de atunci ținuturile cele mai ciudate și locurile cele mai inaccesibile. Visasem dintotdeauna să cunosc Constantinopolul și, aflând că unchiul meu Khâli se va duce acolo, tropăiam de nerăbdare. Suceam și învârteam pe toate fețele problema asta în minte, tot întrebându-mă dacă puteam cumva trage nădejde că, la zece ani cât aveam atunci, aș putea lua și eu parte la călătorie. Fără să mă amăgesc de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
asta și să construiască primele crescătorii de viermi de mătase. Regele însuși era entuziasmat. Voia să inunde Europa și țările musulmane cu mătăsuri, descurajându-i astfel pe neguțători să mai meargă până în China spre a importa această prețioasă marfă. Tata tropăia de nerăbdare. Așadar, visul lui avea să se împlinească, și încă la o scară ce-i depășea cu mult așteptările. Se vedea deja bogat, lungit pe imense perne din mătase într-un palat cu pereții căptușiți cu majolică 1; avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
găsi un unghi potrivit: pietrele se încovoiau și se curbau prea brusc. În cele din urmă ajunse la o scară îngustă, cu trepte de metal. Căzu aproape direct pe ele, făcând eforturi mari pentru a-și păstra echilibrul. Le urcă tropăind, respirând sacadat. Odată ajunsă în vârf, trebui să se întoarcă pe o parte doar ca să treacă, atât de îngustă era despărțitura. Auzi o femeie țipând în spatele ei: cineva tocmai văzuse arma. După asta ieși din nou într-un spațiu deschis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
Al tira! Nu trage. De sus, Uri auzi un răspuns: —Hadel esh! Nu mai trageți. Se ridică încet. Maggie rămase ca moartă la pământ. Acum Uri auzea mai multe voci strigând în ebraică, în timp ce mai bine de zece oameni coborau tropăind scările: poliția israeliană. Armele lor semiautomate erau îndreptate către doi bărbați care stăteau pe marginea dealului, chiar mai jos de model. Identificați-vă! urlă comandantul poliției. Era liniște. —Identificați-vă sau tragem! Erau cumva palestinieni care învățaseră ebraica în pușcărie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
n-ați urlat? PRIMUL BĂRBAT: De ce? De ce a-ți tăcut? AL DOILEA BĂRBAT: Când ați văzut că piesa e proastă, de ce n-ați fluierat? VIZITATORUL: Când i-ați auzit că încep să povestească din nou actul întâi, de ce n-ați tropăit? RECRUȚII: Mamă, de ce n-au tropăit? VIZITATORUL: Bomfilor! Ați stat ș-ați înghițit toate mizeriile! Ați stat ș-ați ascultat o sută de mii de prostii! PRIMUL BĂRBAT: Mai bine citeați un ziar! (Personajele s-au risipit prin sală și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]