433 matches
-
luminile Vârșețului, care apăruseră în depărtare odată cu lăsarea nopții. Nu se introdusese încă metoda, cu folosirea câinilor polițiști și astfel a fost posibil să scape neprinși. La un moment dat se auzi un tropot de cal care se apropia. Când tropotul ajunse foarte aproape de ei, s-au trântit pe burtă în grâu. După ce s-a depărtat, au pornit din nou la drum, schimbând puțin direcția față de traseul șoselei. Mergeau direct prin holde și arături. Au găsit un ochi de apă de
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
Misii și pe Traci, Nu șterg a voastre nume Cu biciul nici Atilla Cum nu v-au nici învins Cu hoardele de sciți De v-ați păstrat lumina Nu pot frânge neamul Așa cum e înscris. Nepieritoarei ginți. Într-un năvalnic tropot năvala lor zorește. Iar slavii vă-nconjoară Ca marea într-un clește". Despre limba strămoșilor noștri, cu excepția „Codex Rahonczy" (îl voi prezenta în alt articol) și a unor inscripții, nu ne-au parvenit date concrete. După ce Bogdan Petriceicu Hașdeu a
NE ESTE FURATĂ ISTORIA de TEODOR FILIP în ediţia nr. 157 din 06 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349652_a_350981]
-
și cuvântul ce-l denumește. Aliterația constă în repetarea consoanelor sau silabelor inițiale Asonanța constă în repetarea unor vocale cu efect sonor. Onomatopeea este un cuvânt alcătuit pe modelul armoniilor imitative, prin care se imită sau sugerează sunete naturale. Ex.:"Tropotele de pe coridor i-au determinat să iasă din sala de ședințe. " Sincopa constă în eliminarea unui sunet sau grup de sunete în interiorul unor cuvinte. Ex.: " dom’le, mulț'im " (în loc de mulțumim) Afereza constă în eliminarea unui sunet sau grup de
Figură de stil () [Corola-website/Science/300651_a_301980]
-
nici fruntașii satului, familia învățătorului Herdelea, preotul Belciug și „bocotanii“ care cinstesc cu prezența lor sărbătoarea. Hora este o pagină etnografică memorabilă prin jocul tradițional, vigoarea flăcăilor și candoarea fetelor, prin lăuta țiganilor care compun imaginea unui ritm impetuos: „De tropotele jucătorilor se hurducă pământul. Zecile de perechi bat someșana cu atâta pasiune, că potcoavele flăcăilor scapără scântei, poalele fetelor se bolbocesc, iar colbul de pe jos se învâltorește, se așază în straturi groase pe fețele brăzdate de sudoare, luminate de oboseală
Ion (roman) () [Corola-website/Science/299444_a_300773]
-
formează un zid compact de corpuri care se mladie, se îndoaie, se răsucește, și tresaltă cum poruncesc lăutarii. Cu cât se prind mai tare jucătorii, cu atât muzica devine mai zvăpăiată, mai sălbatică. Picioarele flăcăilor scăpară vijelios, schițează figuri de tropote, sărituri de spaimă, zvâcniri de veselie. Apoi, deodată, cu toții, cu pași săltați și foarte iuți, pornesc într-un vârtej. Zidul viu te avântă când încoace, când încolo, lăutarii pișcă vehement strunele înăsprind și ascuțind sunetele cu câte un chiot din
Ciuleandra (roman) () [Corola-website/Science/302634_a_303963]
-
din Iași și Odessa. Din fața Operei poți continua plimbarea cu o trăsură ca în epoca imperială, caii având harnașamente aurite și vizitii ce poartă haine cu fireturi și joben. E noapte, târziu... Zgomotul străzii s-a mai potolit... Se aud tropotele cailor la pas și clinchetul zurgălăilor... Sunt puțini însă cei care-și permit această plimbare romantică. Pornesc agale pe arterele centrale ale Vienei și ajung în Piața Maria Tereza, dominată de complexul statuar (1888), dedicat acestei mari împărătese din epoca
AMURGUL ZEILOR by OLTEA R??CANU-GRAMATICU [Corola-other/Science/83091_a_84416]
-
Alboiu, încă din volumul de debut, "Câmpia eternă" (1968), câmpurile sale poematice fiind polarizate de un mit: «mitul câmpiei infinite, perene, în care trebuie să citim la prima vedere o reprezentare spațială a existenței, o imagine a vitalității sălbatice, un tropot prelung de cai prin locuri pustii și aride. La acest simbol se adaugă Muntele, de care George Alboiu leagă, de asemenea, anumite reprezentări, cum ar fi, de pildă, aceea a morții. Muntele poate fi locul purificat unde sălășluiesc zeii și
George Alboiu () [Corola-website/Science/310536_a_311865]
-
îi înțepa ochii. Unde era pilotul? Cu coada ochiului, zări un punct alb și alergă într-acolo. Parașuta zăcea, printre tufișuri, iar aviatorul era încă prins în sforile ei. Isabelle auzi zgomot de voci - nu erau departe - și apoi un tropot de cizme. Se rugă la Dumnezeu să fie camarazii ei, veniți pentru întâlnire, dar n-avea cum să afle. Naziștii ar fi trebuit să fie ocupați cu aerodromul, dar nu pentru mult timp încă. Isabelle îngenunche, desfăcu parașuta pilotului, o
Invitație la lectură by Magdalena Popa Buluc () [Corola-website/Journalistic/105808_a_107100]