969 matches
-
2002; Psalmul cenușii (Holocaustul perpetuu), Târgu Jiu, 2003. Repere bibliografice: Ion Al. Stănescu, Dicționar al oamenilor de cultură, artă și știință din județul Teleorman, Pitești, 1993, 135; Cristea, Teleorman, 604; Gheorghe Grigurcu, Un poet religios, R, 2003, 11-12; Aureliu Goci, Trubadur și pandur, „Economistul. Ecart”, 2003, 257. I.D.
SAIOC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289436_a_290765]
-
publicat cartea sa despre maniere și etichetă. A devenit rapid biblia politeții pentru noua clasă burgheză 8. Mâncatul era un lucru obișnuit În Europa medievală. Cina era adeseori un eveniment obscen și, cel puțin În casele nobililor, un spectacol cu trubaduri, clovni, acrobați și diverse animale domestice cutreierând prin Încăpere. Pentru uzanțele moderne, mesele medievale erau adunări zgomotoase și greu de controlat, care reaminteau de bacanalele romane. Mesenii stăteau pe bănci lungi și plate - alții se Învârteau pe margine intrând În
Visul European by Jeremy Rifkin () [Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
tragicului, care nu cad în desuetudine, ci izbutesc să păstreze aparențele modernității. Poate că reușita vine din faptul că toate producțiile sale poetice au o anume conotație scenică, tragicul fiind mai degrabă „jucat” decât resimțit ca destin, cum mărturisesc poemele Trubadurul mincinos, Lamentația poetului pentru iubita sa, A doua odă a lui Lactanțiu pentru iubita sa, Invitație la o artistă, Baladă studențească, Regele visător și mai ales Corydon, din care faimoase vor deveni versurile „Sunt cel mai frumos din orașul acesta
STANCA-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289860_a_291189]
-
poezie și teatru, București, 1978; Mancaș, Trecut, 192-197; Ruja, Valori, 61-66; Nae Antonescu, Elemente fenomenologice în estetica lui Radu Stanca, ST, 1980, 3; Lit. rom. cont, I, 391-393; Anca Sârghie, Radu Stanca, Cluj-Napoca, 1980; Șerban, Ispita, 275-279; N. Barbu, Un trubadur al vieții, al morții și al dragostei, CRC, 1981, 2; Livius Ciocârlie, Mari corespondențe, București, 1981, 241-272; Crohmălniceanu, Pâinea noastră, 45-51, 382-387; Piru, Ist. lit., 486-487; Zaciu, Cu cărțile, 48-54; Monica Lazăr, Memoria lui Radu Stanca, VR, 1982, 12; Brădățeanu
STANCA-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289860_a_291189]
-
mărunți veleitari agresivi găunoși și inapetenți la condiția poetei, ci și sexul dement "istoric,/ enorm, al istoriei cotidiene". Siderată, ca odinioară Niobe, de fundătură tragică a veacului, de visul rău ca "nouă istorie", Ioana Dinulescu se complace în postura de trubadur sardonic, grefier exterminator: "Prin gropile primăverii,/ prin bălțile primăriei,/ prin tufișurile eparhiei,/ risipesc, vai mie, perle/ în calea porcilor. Stric/ orzul pe gâște./ Le scriu numele în analele lui Exitus,/ în orașul acesta tembel,/ prin care mă plimb singurel." Justițiar-caricatural
Sarcasm pedepsitor by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/17142_a_18467]
-
poezie simbolistă poate și se cuvine să-l includă (Opale și rubine, 1904, Poemele visului, 1906, Harpegii, 1907, Crini albi și roșii, 1917, Mozaic bizantin, 1918, Versuri, 1921). Poza pe care o cultivă multă vreme „harpistul” este aceea a unui trubadur nefericit, care își înstrunează, iar și iar, „liedul” afectuos, serenada palpitând de implorări, trista romanță, sub ferestrele „domniței” din impenetrabilul castel medieval. E un veac galant, de imagini vaporoase, în care marchize, prințese, cavaleri se înfiripă în diafane fulgurații. Și
KARNABATT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287704_a_289033]
-
o „sete mai mare, mai pură”, care „ne arde, ne arde, ne arde”. Sau: „O fugă tot mai aspră după cerul pur, / În suflet ca un roșu trandafir ardea. / Și cântecul nepământean crescut din ea / Era balsam și hrană pentru trubadur”. Aceeași obsesie străbate, ascendent, Țara de foc (1943), amplă compunere scrisă în prozodie tradițională, apărută în colecția revistei „Meșterul Manole”. Poemul, o căutare a înălțimilor inaccesibile, „nu e conceput plastic, ci creat muzical-contrapunctic” (Ovidiu Papadima), folosind cu virtuozitate și eficiență
SIUGARIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289711_a_291040]
-
Adrian Maniu, De vorbă cu mine însumi de Ion Minulescu, dar și „o carte despre cubism a lui Metzinger și Gleizes”, o traducere a lui Al. T. Stamatiad din Maeterlinck ș.a.; sub același pseudonim apar înțepături bonome la profesiunea de „trubadur” a lui Cincinat Pavelescu și la fadoarea revistei „Vieața nouă” a lui Ovid Densusianu. S. constituie un document prețios de antologare din literatura direcției simbolist-moderniste, după exigențele simptomatice ale unor tineri ce urmau foarte curând să schimbe fața literaturii române
SIMBOLUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289676_a_291005]
-
de stihuitor, care arborează o mină gânditoare. Expansiunile sufletești ale vârstei le proiectează mai ales în proză, nu în schițele cu tentă umoristică, firește, ci în formula clorotică a poemului în proză, cu despletite înfiorări de melancolie și de extaz. „Trubadur visător și solitar”, suspinătorul își mărturisește, îndurerat, amorul sublim pentru o copilă cu înfățișare diafană, de palidă madonă. Tonul plângător, cu impudice înduioșări, suferă de o incurabilă monotonie. Vocația lui S. se manifestă în publicistică. Avea condei ușor și o
SATEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289507_a_290836]
-
personal. Sunt prelucrate, artizanal, numeroase motive livrești, reintegrate în tiparul afectiv al discursului liric propriu. Influența simbolismului exotic minulescian aduce pe același plan imaginea „palidelor fecioare” cu „tam-tamul” tobelor, stelelor, durerii, valurilor. Poemul este cutreierat de Isolde și Melisande, Pulcinele, trubaduri și truveri. În același context apar umbrele altarului din Chartres, ca și Laïs, Erasm, Ronsard, Musset, Andersen ș.a. Ion ăl Mare este o prelucrare în manieră de baladă haiducească, însoțită de comentarii conjuncturale ale proaspătului angajat în lupta de clasă
SCHINTEE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289555_a_290884]
-
cu Dan Deșliu); Alexandr A. Blok, Versuri, pref. Tatiana Nicolescu, București, 1964, Versuri, București, 1974; Elisaveta Bagreana, Versuri alese, București, 1967; Nikolaus Lenau, Albigenzii, pref. Sevilla Baer-Răducanu, București, 1967; Pencio Slaveikov, Versuri alese, pref. Valentin Deșliu, București, 1967; Saiat-Nova, Regele trubadur, București, 1975; Hajdu Zoltán, Apă fiartă pentru lup, cu ilustrații de Andrassy Zoltán, București, 1975; Antologie de poezie bulgară de la începuturi până azi, îngr. trad. în colaborare cu Haralambie Grămescu, pref. Simeon Hadjikosev, București, 1977 (în colaborare); Victor Sivetidis, Cântece
TULBURE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290297_a_291626]
-
pământul, ci sfera grațiilor și izvorul amorului”), saric - ale iubitei, adevărat topos al jocurilor senzualității în lirica vremii, ca și metafora ,,pervanelei”, fluturele atras și distrus de flacără. Motivul trandafirului (cu o veche tradiție, de la anticul carpe rosam la cântecele trubadurilor medievali și la roza mistică a lui Petrarca) sau motivul oglinzii, cel al nurilor sunt, în stihurile lui V., de origine cultă. Se pare că poetul avea o întinsă cunoaștere a liricii europene. Ecouri din lirica populară, prezente, nu capătă
VACARESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290402_a_291731]
-
la războiul franco-prusian din 1870-1871. În tinerețe V. se afirmă ca un traducător fecund, specializat mai ales în transpunerea libretelor de operă. Tălmăcește mai multe texte împreună cu M.A. Canini, printre care Norma de Felice Romani, Lucia de Lammermoor și Trubadurul de Salvatore Cammarano ori libretul lui F.M. Piave după Macbeth de Shakespeare. Cu Nicolae Filimon transpune în românește libretul lui Temistocle Solera la opera Nabucodonosor de Giuseppe Verdi. A mai tradus din Alphonse Karr (Amorul unei femei), din Paul Féval
VALENTINEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290414_a_291743]
-
interese, balada deplânge distrugerea așezării de bandele musulmane ale lui Ali Pașa către sfârșitul secolului al XVIII-lea, după ce năruiseră și înfloritoarea cetate culturală a Moscopolei, cântată și ea de V. într-o altă baladă (cu două sute de versuri). Dedicată „trubadurului nostru național Constantin Belimace”, Șana... excelează nu atât prin suflul ciocnirii celor două tabere vrăjmașe, cât prin tensiunea confruntării între simțul onoarei și dragostea de viață: tânăra Șana se sinucide ca să evite rușinea sclaviei în haremul păgânilor, iar tatăl ei
VELO. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290485_a_291814]
-
studii de istorie a dreptului, câteva incluse în volume colective (Istoria dreptului românesc, 1980, ș.a.), altele fiind elaborate împreună cu Valentin Al. Georgescu (Judecata domnească, 1979, ș.a.). Dacă Zoe Dumitrescu-Bușulenga vede în S. o reîntrupare, în timpul nostru, a poetului medieval, a trubadurului, din perspectiva istoriei lirismului autohton, poezia lui apare ca prelungire, în expresie modernizată, a „micului romantism” de la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea. Prozodic, și în tot stilul exterior, versurile sunt de factură clasică, însă
STRIHAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289981_a_291310]
-
la care individul de masă a consimțit vinovat și s-a supus. Cu toții am participat formal la mascaradele ce au însoțit cultul personalității conducătorului iubit. Unii chiar au intrat în jocul magic al mistificării, simptomatic pentru comportamentul lor: fecioare exaltate, trubaduri pletoși, barzi cu chitară, vrăjiți irecuperabil de urgența exprimării de sine. În acest fel, ordinea lucrurilor ce se petreceau în spațiul public, o ficțiune secretată de ierarhi, avea o existență paralelă celei în care oamenii își trăiau cotidienitatea. Conștientizarea acută
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
dinamica ficțiunii epice moderne. Un prim volum din Critice, intitulat Realități și exigențe literare (1947; Premiul Academiei Române), adună publicistica militantă a lui P., cronicile sale de întâmpinare, îndeosebi din revista „Cadran”. Câteva eseuri au fost bine primite de critică: Poezia trubadurilor (1942), Van Dyck (1969), Michelangelo. Vremea, omul, opera (1970). A tradus din Montesquieu (Scrisori persane), Marivaux (Țăranul ajuns), Iannis Ritsos ș. a. O duzină de romane istorice, terminate sau nu, evoluând narativ de la cucerirea Daciei până la Nicolaus Olahus, au rămas în
POPESCU-25. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288946_a_290275]
-
ajuns), Iannis Ritsos ș. a. O duzină de romane istorice, terminate sau nu, evoluând narativ de la cucerirea Daciei până la Nicolaus Olahus, au rămas în manuscris. SCRIERI: Poeme, Sighișoara, 1939; Alfabet, București, 1939; Leroi-ler, București, 1941; Excursie în munți, București, 1941; Poezia trubadurilor, București, 1942; Nici cu gândul nu gândești, Craiova, 1943; Cu inima în pumni, București, 1944; Cum a fost cu putință, București, 1945; Se ridică ceața, București, 1945; Critice, vol. I: Realități și exigențe literare, București, 1947; Tuturor, București, 1948; Premieră
POPESCU-25. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288946_a_290275]
-
cazurile în care un program estetic sau motive retorice și teme poetice se transformă în program existențial, toate actele vieții cotidiene fiind astfel ordonate și deturnate din perspectiva creației. Exemplul tipic pentru literatură Evului Mediu i se pare a fi trubadurul Jaufré Rudel, cel care introduce în poezie motivul „iubirii de departe” - amor de lonh. În capodoperă lui Cervantes, Don Quijote, eseistul crede a găsi confirmarea deplină a ipotezelor sale de lectură: caracterul construit al primului „personaj de hartie” din istoria literaturii
RAILEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289119_a_290448]
-
rău”, dar și la granița echivocului moral. În aceeași zonă poate fi situată Theophana, protagonista din Bizanț, unde politicul și pasiunea interferează. Permeabil la diverse, uneori contradictorii ideologii, în Serenada din trecut scriitorul încearcă, prin figura lui Petru Cercel, „poet, trubadur, elegant, boem”, să pună în conflict scenic inerția tradiției autohtone cu dinamismul civilizației occidentale, al cărei fiu adoptiv domnitorul era. Conflictul nu mută însă cu totul accentul în zona ideilor nobile, fiindcă autorul este, până la capăt, sedus de soluțiile literare
RADULESCU-7. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289104_a_290433]
-
înaintea trecerii poetului în neființă, datorită strădaniei prietenilor lui de la revista „Symposion”. Radu Stanca își va aminti că făcuse „ultimele corecturi” ale cărții grăbit să îl mai prindă pe poet în viață. La un ceas după ce ajunsese în posesia ei, „trubadurul se stingea încet și modest, într-un sanatoriu, departe de prietenii lui literari și neliterari”. Le lăsa acestora freamătul scurt al unei vieți ce se încheiase într-un emblematic Zbor peste ape. Existența lui M. a fost prea scurtă ca să
MOLDOVEANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288230_a_289559]
-
mondial și-a potolit neastâmpărul, găsindu-și de lucru în redacțiile unor periodice precum „Cronicarul”, „Legea nouă”, „Hiena”, „Ora”, „Epoca”, „România nouă”, „Țara noastră”, „Funcționarul” și, în cele din urmă, la „Îndreptarea”, „Săptămâna CFR”, „Gluma”, pentru colegi rămânând totuși „ultimul trubadur” sau „ultimul din boema de altădată”. Inițierea poetică a lui M. are drept cadru cenaclul lui Al. Macedonski, prieten și cicerone fiindu-i Mircea Demetriade. Debutul, probabil destul de precoce, îi este găzduit în 1903 de „Tribuna”. Ulterior mai semnează versuri
MUNTEANU-13. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288297_a_289626]
-
Silviu, „Cântecul vieții”, DMN, 1926, 6998; I. Peltz, Un poet și o carte, „Caiete lunare”, 1926, 3-4; I. P., Cartea unui poet: „Cântecul vieții” de Mihail Munteanu, „Îndreptarea”, 1926, 88; N. N. Șerbănescu, Mihail Munteanu, „Săptămâna CFR”, 1944, 37; Marian Halchini, Ultimul trubadur, „Săptămâna CFR”, 1944, 38; D. Karnabatt, Cel din urmă din boema de altădată, „Curentul familiei”, 1944, 24; Iulius Lazăr, Figurine: Trei boemi au dispărut, „Drapelul”, 1945, 50; Straje, Dicț. pseud., 465; Mircea Ștefănescu, Un dramaturg își amintește..., I, București, 1980
MUNTEANU-13. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288297_a_289626]
-
generale, mereu repetabile, cum este epigrama intitulată Unui poet netalentat dar foarte pletos: „Găsesc că prea se-ngâmfă el / Cu păru-i arhiabondent; / Alecsandri era mai chel / Și... parcă-avea mai mult talent!” Dar P. rămâne în primul rând ca poet liric, trubadur modern în climatul literar specific începutului de secol XX. Incontestabil, a fost un poet de talent, chiar dacă inegal. Există în producția lui restrânsă versuri de o cuceritoare simplitate și armonie interioară, cu un ritm melopeic, exteriorizând trăiri sufletești cu reverberații
PAVELESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288739_a_290068]
-
a formelor nu este însă aici și o modificare a substanței vizionare. Sub masca „obiectivă” a Elenei Drăgănescu, a lui Maxențiu sau a Inei Rim, ca și sub cealaltă, demoniacă, a lui Walter, a doctorului Rim sau a lui Lică Trubadurul, o singură perspectivă interesează și tulbură: perspectiva generală, pătrunsă de obsesia devoratoare a urâtului și de conștiința degradării sufletești și fizice a omului. Umanitatea imaginată de prozatoare, maladivă și la propriu și la figurat, se mișcă într-un univers închis
PAPADAT-BENGESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288667_a_289996]