969 matches
-
pentru literatură, poezia portugheză și arta trubadurilor" iar Beatrice a crescut în acest mediu rafinat. Doi dintre fiii nelegitimi ai regelui, ambii figuri importante în panoramă cuturală a regatului se aflau la curte: Pedro Afonso, conte de Barcelos, poet și trubadur, autor a "Crónica Geral de Espanha" și "Livro de Linhagens", si, Afonso Sanches de Albuquerque, fiul favorit al regelui Denis și un celebru trubadur. Căsătoria a fost celebrata la Lisabona la 12 septembrie 1309. Înainte ca nuntă să aibă loc
Beatrice a Castiliei (1293–1359) () [Corola-website/Science/336539_a_337868]
-
în panoramă cuturală a regatului se aflau la curte: Pedro Afonso, conte de Barcelos, poet și trubadur, autor a "Crónica Geral de Espanha" și "Livro de Linhagens", si, Afonso Sanches de Albuquerque, fiul favorit al regelui Denis și un celebru trubadur. Căsătoria a fost celebrata la Lisabona la 12 septembrie 1309. Înainte ca nuntă să aibă loc a fost nevoie de o dispensa papala deoarece Afonso era strănepot al regelui Alfonso al X-lea al Castiliei prin fiica lui nelegitima, Beatrice
Beatrice a Castiliei (1293–1359) () [Corola-website/Science/336539_a_337868]
-
al VII-lea și a Eleonorei de Aquitania. Tema tratatului "De amore" (cunoscut și sub titlul "De arte honeste amandi") o constituie dragostea cavalerească, temă cultivată de Marie de Champagne și prin care teoretizează iubirea curtenească: iubirea-pasiune, motiv predilect al trubadurilor acelei epoci.
Andreas Capellanus () [Corola-website/Science/326097_a_327426]
-
acest roman într-un mod ideologic, ci ca o fatalitate previzibilă și implacabilă. Subiectul concret îl reprezintă progresul material rapid al lui Iancu Urmatecu și declinul social al baronilor Barbu. Continuator al unor personaje precum Dinu Păturică, Tănase Scatiu, Lică Trubadurul, Gore Pirgu, Tănase Vasilescu-Lumânăraru sau Stănică Rațiu, arhivarul Iancu Urmatecu este un tip caracteristic de parvenit, reprezentându-l pe arivistul modern care se îmbogățește pe urma vechii boierimi scăpătate, al cărei loc îl preia în prim-planul vieții publice. El
Sfârșit de veac în București () [Corola-website/Science/333896_a_335225]
-
spațiul unional, dar și din cel socialist. În prima perioadă de activitate a teatrului, se cristalizează bagajul repertorial, cu o acumulare de ordinul zecilor, a titlurilor de operă și balet: opere - Casa mare de M. Kopytman, Rigoletto, Traviata, Aida, Othello, Trubadurul de G.Verdi, Tosca, Madama Butterfly de G.Puccini, Paiațe de R.Leoncavallo, Bărbierul din Sevilla de G.Rossini, Carmen și Pescuitorii de perle de G.Bizet etc.; balete - Fîntîna din Bahcisarai de B. Asafiev, Precauțiuni inutile de P. Hertel
Teatrul Național de Operă și Balet „Maria Bieșu” din Chișinău () [Corola-website/Science/319186_a_320515]
-
furnizării apei calde menajere la consumatorii care domiciliază în imobilele racordate la punctele termice (PT) din următoarele zone l zona centrală a municipiului: 1A, 1B, 2, 3, 4, 4A, 4B, 6, 7A, 7B, 7C, 24, 30, 31, 34 l Universitate - Trubadur: 12, Mugurilor, Madgearu, Plevnei, 3Tr. , 4Tr. , 15, ELTIM l Romanilor-Șaguna-Timocului: Romanilor, 17, 17A, 10A, 10B l Baba Dochia-Lunei: 10, 10B, 10C l Balta Verde-Circumvalațiunii: 43, 43A, 44, 46, 26, 48, 48A, 48B, 48C, 49, 49A, 47, 47A l Matei Basarab-Mircea
Agenda2005-21-05-general3 () [Corola-journal/Journalistic/283714_a_285043]
-
Grădina de sidef (1926), Fluierul lui Marsyas (1928), Versuri (1934). Însingurat, cu o sfâșietoare nevoie de afecțiune (visul lui de iubire e un „soare stâns”), cuprins în răstimpuri de o sete de viață care e reflexul spaimei de neființă, „ultimul trubadur” (E. Lovinescu) își susură într-un decor sublunar, de irizări simboliste, cantilena. Frapează generozitatea luminii („nămeții de lumină”) în ambianța împânzită de semnele extincției. Întunericul ce se apropie, lugubru, ațâță părelnicele străluminări. De fapt, senzitivul, împăienjenit de oboseală, agonizează cu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288137_a_289466]
-
proză, articole de critică în „România jună”, „Noua revistă română”, „Literatură și artă română”, „România ilustrată” „Românul literar”, „Sămănătorul”, „Făt-Frumos”. A semnat cu numeroase pseudonime: Caton, Erics, M. Pall, Narcis, S. Mușat, Sapho, Senez, Sentino, Sergiu, Stef, Ștefan, P. Ștefan, Trubadur ș.a. În 1902 e ales secretar al Asociației Generale a Presei. Un timp a avut și o mică slujbă: bibliotecar la Ministerul Domeniilor. Personalitate donquijotescă, ancorată în vis și mitomanie, scandalizând prin discrepanța dintre inteligența de elită și sărăcia stridentă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288770_a_290099]
-
în momentul de față teza de doctorat la Departamentul de Studii Romanice al Universității "La Sapienza" din Romă, pe o temă privind semantica gustului în literatura medievală, tânăra cercetătoare propune în acest volum o revizitare modernă a liricii și ideologiei trubadurilor, prin analiza și istoria semantica a termenului provensal cossirar, care nu își află în limbile neolatine echivalente corespunzătoare. Un filon generos al cercetării pornește de la accepțiunea de bază a termenului, mai apropiată de latinescul considerare, pentru a dezvolta o analiză
Studii culturale româno-ilaliene by Monica Joita () [Corola-journal/Journalistic/12436_a_13761]
-
Amurgului, Răsăritului); Ion Ionescu de la Brad (Lipovei, nr. pare, Perlei, Padeș, Lăutei, Iasomiei, Portiței, Lotus, Sunetului); Dorobanților ( A. Imbroane, Spitalul Nou, Pădurea Verde, Lorena, Bastilia, Fortăreței, Zürich; Geneva, Alsacia, Rândunelelor, Renașterii, Telegrafului, M. Kogălniceanu, Samuil Micu); Stadion (Eroilor, V. Birou, Trubadur, Surduc, Caraș, Miniș, Deliblata, 1 Decembrie, Cerna, Bucegi, Diaconu Coresi; Giroc, partea stângă (Lidia, Calea Martirilor, L. Rebreanu, Balanței, Poeziei, Naturii); Giroc, partea dreaptă (Drubeta, Vlădeasa, Ștefan Stâncă, Stegarilor, Pandurilor, Vântului); Șagului, partea dreaptă (Lacului, Științei, Teatrului, Cutezătorilor, Veveriței, Fraternității
Agenda2005-17-05-general3 () [Corola-journal/Journalistic/283605_a_284934]
-
Cumpăr 4 scînduri pentru podele la grajd-vacă; vorbesc cu fierar pentru reparația căruței; Timpul frumos, continuă culesul cartofilor etc. S-au mai adus 160 kg. cartofi, plus 216 dovleci + 195 dovleci + dovlecei, apoi 2, 1/2 saci fasole etc." Veselul trubadur și mult mai pragmaticul prozator; greierele și furnica; greierele stă De vorbă cu mine însumi și cîntă Allegro ma non tropo, în timp ce furnica își plînge soarta și își socotește traiul: "Cum să scrii romane cînd toată vremea ești frămîntat de
Casele memoriale de la bloc by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/8856_a_10181]
-
la regele Ferdinand”. Potrivit Adevărul, Le Figaro amintește de „Ferdinand I, din familia Hohenzollern și de soția sa, Elisabeta de Wied, cunoscută drept Carmen Sylva (poetă premiată de Academia Franceză), care au ridicat acest castel în 1877, capodoperă a stilului «trubadur», a cărui arhitectură complicată l-ar fi putut inspira pe Walt Disney”. „Interiorul nu dezamăgește. Realizat în lemn negru, plin de fantezie, este o minune de complexitate a stilului deco, cu marca stilului german de final de secol XIX. Scările
Le Figaro descrie Castelul Peleș ca fiind "un loc spectaculos" by Bratu Iulian () [Corola-journal/Journalistic/79524_a_80849]
-
aceasta, intuind că s-a identificat, poate pentru o clipă, fie chiar și Înlocuind pe altcineva, cu ceea ce Lacan numește „l’objet d’amour“. În mod paradoxal, pe mai multe pagini, Însuși Lacan descrie o trompetă extrasă din textul unui trubadur pentru a ilustra modalitățile de definire ale subiectului. Frustrarea de un anumit instrument/obiect poate duce la Îmbolnăvirea subiectului. Ceea ce se poate constata la modul lacanian e faptul că Belbo n-a reușit niciodată să aibă trompeta lui; o caută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
brațe. După care plecau acasă zdrobiți, cu ochii în lacrimi și nepoții ținându-se de pungi. La școală, aflam fel de fel de lucruri interesante despre patrie, strămoși și preferințele lor etnice și estetice. Mă trăgeam dintr-un popor de trubaduri pașnici, înzestrat cu vocația lirismului și darul vocalizei și înarmat pentru orice eventualitate cu pâinea și sarea într-o mână și matraca forestieră în cealaltă. Toleranți, dar ușor suspicioși, străbunii îmbinau simțul ospitalității cu cel al nervozității locale, în numele căruia își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
intrau toți pașoptiștii, avansați, ca-n armată), „coloși“, „deschizători de drumuri“, (un fel de cercetași curajoși; eu le-aș fi spus imprudenți), „campioni“, „sinteze“ (ale genialității poporului), „zugravi“, „poeți nepereche“ (aici, dădeam automat nota 2), „ctitori“, „tribuni“, „barzi“ și alți trubaduri lirici sau epici. Nici nu aflai dacă studenții chiar credeau în enormitățile astea sau doar încearcau să te păcălească. Dezastrul era complet, îți fugea mintea când la muzeu, când la grădiniță. De-aia trebuia amețită literatura. Trucată, întoarsă pe toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
tonele de scriitori revărsați din rafturi), ne-am oprit între două ganguri. În dreapta, se conturau în umbră și-n praf latinii, cu epopeile lor de carnaval cu care te chinuiau în anul I. În față, se deschidea culoarul medieval, cu trubaduri și truveri încremeniți în armura de sticlă a vitrinelor. I-am făcut semn lui Mihnea să tacă și să se-așeze între culoare. Apoi m-am apropiat de balustradă; pășeam repede și pe vârfuri, hoțește. M-am strecurat după un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Călinescu, Ist. lit. (1941), 154-156, Ist. lit. (1982), 161-163; Popovici, Romant. rom., 370-373; Ist. lit., II, 399-401; Anghelescu, Preromant. rom., passim; Cornea, Originile, 588-589; Dicț. lit. 1900, 442; Scarlat, Ist. poeziei, I, 339-341; Dicț. scriit. rom., II, 544-545; Florin Faifer, Trubadurul, CL, 2002, 10. S.C.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287460_a_288789]
-
Stănescu, Ioanid Romanescu, Mihai Ursachi, Dorin Tudoran și Paul Goma. Exegetul ieșean, recent dispărut, vorbește, în cazul lui Don Cezar, de întoarcerea acestuia la primordial sub un dublu aspect: doina românească și marea poezie universală de la Vedele indiene la lirica trubadurilor occidentali: "Ca și în cazul lui Brâncuși, această dublă sincronie... protocronică îi asigură operei lui Cezar Ivănescu o excepțională modernitate, care nefiind nici "neomodernistă", nici "postmodernistă", trebuie să convenim că neîncadrabilul poet urmează deja, în anii '70, un ethos transdisciplinar
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
caută izvoarele "mitului personal" (Charles Mauron) al lui Cezar Ivănescu, cel mai important poet al repetiției/refrenului din literatura română. Pentru el arta supremă e muzica, pe care a fost, din păcate, împiedicat s-o facă. Se recunoaște în arhetipul trubadurilor care sunt mai întâi muzicieni și abia după aceea poeți. Logosul divin, vizat de Eminescu, nu e doar cuvânt, ci și muzică. Cuvântul devine necuvânt la Nichita Stănescu în timp ce la Cezar Ivănescu, în Sutrele muțeniei (1994) e "strigăt mut al
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
ce au loc în Basarabia; mai este însă un dedesubt care ni se pare de asemenea foarte semnificativ: scrie despre poetul basarabean după ce a publicat câteva cărți fundamentale despre Eminescu, Bacovia și Cezar Ivănescu, important poet contemporan al repetițiilor obsedante, "Trubadur" orfic rătăcit și "tâlcuitor" de doine. Autorul ne vorbește într-un Argument despre conștiința riscului de a scrie despre un poet cotat drept "tradiționalist", "pașoptist", "sămănătorist" în contextul postmodernismului deja clasicizat și al prejudecăților că tot ce nu-i la
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
dinamica ficțiunii epice moderne. Un prim volum din Critice, intitulat Realități și exigențe literare (1947; Premiul Academiei Române), adună publicistica militantă a lui P., cronicile sale de întâmpinare, îndeosebi din revista „Cadran”. Câteva eseuri au fost bine primite de critică: Poezia trubadurilor (1942), Van Dyck (1969), Michelangelo. Vremea, omul, opera (1970). A tradus din Montesquieu (Scrisori persane), Marivaux (Țăranul ajuns), Iannis Ritsos ș. a. O duzină de romane istorice, terminate sau nu, evoluând narativ de la cucerirea Daciei până la Nicolaus Olahus, au rămas în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288946_a_290275]
-
ajuns), Iannis Ritsos ș. a. O duzină de romane istorice, terminate sau nu, evoluând narativ de la cucerirea Daciei până la Nicolaus Olahus, au rămas în manuscris. SCRIERI: Poeme, Sighișoara, 1939; Alfabet, București, 1939; Leroi-ler, București, 1941; Excursie în munți, București, 1941; Poezia trubadurilor, București, 1942; Nici cu gândul nu gândești, Craiova, 1943; Cu inima în pumni, București, 1944; Cum a fost cu putință, București, 1945; Se ridică ceața, București, 1945; Critice, vol. I: Realități și exigențe literare, București, 1947; Tuturor, București, 1948; Premieră
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288946_a_290275]
-
prestigioase, precum Villon, Poe, Baudelaire, Esenin, Arghezi, Blaga. În câteva piese poetul transpune în registru personal gestica lirică villonescă, iar în altele nu sunt greu de recunoscut descendența din Blaga sau tonul imprecațiilor lui Esenin. El își asumă ipostaza de trubadur al mediilor marginale („Eu mă simt legat prin sânge / Și prin tainice blesteme / De borfașul care plânge, / De lehuza care geme. / Și mă simt legat de visul / Fetei care vinde grații. / O, Parisul meu, Parisul / Turbulentelor tentații!” - Paradis proscris), adresează
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285795_a_287124]
-
Augustin mi-a povestit despre Nichita, el a trăit în camera noastră de la madame Lidia Unanian, a trăit în aerul acelui timp teribil, plin de paroxism, dar și de înalte, neașteptate revelații, scriindu-și poemele și excepționalele lui cântece de trubadur. Mi-a comunicat, cu talentul său de povestitor, inefabilul atmosferei, tonul vieții lui Nichita după plecarea mea, exploziile mizeriilor, culminând cu moartea prematură a celui care a fost „iubitul nostru”, dincolo de eposul întâmplărilor reale și imaginare. M-am gândit că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
deveni profesor la Bonn, la care catedră rămasă până la moartea sa, întîmplată la 29 mai 1876. El a scris în limba germană. Opere mai însemnate are: Romanțe spaniole (Berlin, 1821); Studii contribuind la cunoașterea poeziei romanice (Berlin, 1825) și Poezia trubadurilor (Zwieckau, 1826), pe cari d. Roisin le-a tradus și publicat în franțuzește; apoi " Viața și influența trubadurilor", "Monumente vechi de limbă romanică" și altele, în fine Dicționariul etimologic al limbelor romanice (Bonn, 1862) și Gramatica limbelor romanice (edit. III
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]