837 matches
-
insulele japoneze erau un tărâm al comorilor unde cuvântul Domnului trebuia sădit cândva. Columb a căutat țara aurului, dar n-a găsit-o niciodată și pe când eu, care am aflat-o, am fost alungat departe de ea. „Oh, Japonie, ținut trufaș! Știi doar să iei, dar niciodată să dai!” Timp de cinci zile am plutit de-a lungul coastei Italiei, înspre sud către portul Civitavecchia, ce se afla înafara Romei. Am ajuns acolo seara. Burnița. Pe cheiul învăluit în ceață și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
O Japonie care nu semăna mai deloc cu ținutul prigoanei și asupririi pe care mi-l închipuisem. Dar când vasul nostru a intrat în golf, au apărut dintr-o dată câteva luntre. Pe corabie s-a urcat un comandant cu chip trufaș urmat de niște supuși înarmați cu puști. Ne-au silit să coborâm pe țărm ca și cum ar fi împins de la spate niște captivi și după ce ne-au lăsat vreme îndelungată să așteptăm pe plaja încinsă, ne-au recunoscut în sfârșit drept
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
părea că îndeplineau cu toții un ordin dinainte stabilit. Din toată mănăstirea nimeni în afară de noi nu dădea semne să se fi trezit și de fapt nimeni nu băgase de seamă ce se întâmplase. Moartea îi adusese în sfârșit liniștea. Înfățișarea aceea trufașă și neprietenoasă pe care ne-o arătase adesea în timpul călătoriei dispăruse, chipul îi era mai degrabă împăcat, ca și cum prin moarte s-ar fi eliberat de toate suferințele. Aproape că mi s-a părut că moartea, mai mult chiar decât Dumnezeu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
a luat viața... Nu vreau să cred așa ceva! Comandantul nu putea să înțeleagă șoaptele mele răgușite. Dacă cineva l-a împins pe Tanaka să săvârșească un păcat de moarte punându-și capăt zilelor, atunci eu am fost acela. Șiretlicurile mele trufașe l-au aruncat în brațele morții. Dacă e să fie pedepsit Tanaka, atunci eu însumi trebuie să fiu pedepsit. „Oh, Doamne, Te rog, nu Te lepăda de sufletul lui! Decât să te lepezi de el, Te rog, mai bine pedepsește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
acel zâmbet. De câte ori îi văzuse surâsul acela de om care pune ceva la cale, samuraiul se îndoise mereu de adevăratul țel al lui Velasco. Zâmbetul său îl păcălise, ce-i drept, de câteva ori. Dar, de când plecaseră din Roma, zâmbetul trufaș pierise de pe chipul lui Velasco și în locul lui se ivise o mină îngândurată și solitară. „Acum nu mai avem ce face” dădu samuraiul să-i spună lui Velasco din șa, dar își înghiți cuvintele. Străinul acesta care le adusese neliniște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
simțea disprețul și răceala de odinioară. Chiar avea sentimentul că omul acela vrednic de milă semăna cu el însuși, așa cum stătea acum lângă vatră, gânditor. „Cât a trăit pe pământ, El a umblat mult, dar n-a trecut pe la cei trufași sau pe la cei puternici, ci doar pe la cei săraci și bolnavi și n-a vorbit decât cu ei. În nopțile când moartea se apropia de cei bolnavi, se așeza lângă ei și îi ținea de mână până în zori, plângând împreună cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
samuraiul se așeză și rămase mult timp așa, îmbrăcat în hainele sale cu blazon. Încăperea peste care se lăsa înserarea era rece, căci nu se făcuse focul. Samuraiul își aduse aminte de cuvintele slujbașului și se gândi că străinul acela trufaș și mândru din cale afară n-avea să se lepede de credința lui, un om ca el n-avea să se lepede de sufletul său, oricâte suferințe și chinuri avea să înfrunte. „Așadar s-a întors în Japonia...” Samuraiul știa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
măreției Lui!" 11. Omul va trebui să-și plece în jos privirea semeață și îngîmfarea lui va fi smerită: numai Domnul va fi înălțat în ziua aceea. 12. Căci este o zi a Domnului oștirilor împotriva oricărui om mîndru și trufaș, împotriva oricui se înalță, ca să fie plecat: 13. împotriva tuturor cedrilor înalți și falnici ai Libanului, și împotriva tuturor stejarilor Basanului; 14. împotriva tuturor munților înalți, și împotriva tuturor dealurilor falnice; 15. împotriva tuturor turnurilor înalte, și împotriva tuturor zidurilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
locuința morților gura, și își lărgește peste măsură gîtlejul, ca să se coboare în ea măreția și bogăția Sionului, cu toată mulțimea lui gălăgioasă și veselă. 15. Și astfel, cei mici vor fi doborîți, cei mari vor fi smeriți, și privirile trufașe vor fi plecate. 16. Dar Domnul oștirilor va fi înălțat prin judecată, și Dumnezeul cel sfînt va fi sfințit prin dreptate. 17. Acolo vor paște mieii ca pe imașul lor, și păstori pribegi vor mînca moșiile prăpădite ale bogaților. 18
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
Orionul nu vor mai străluci; soarele se va întuneca la răsăritul lui, și luna nu va mai lumina. 11. Voi pedepsi, zice Domnul, lumea pentru răutatea ei, și pe cei răi pentru nelegiuirile lor; voi face să înceteze mîndria celor trufași, și voi doborî semeția celor asupritori. 12. Voi face pe oameni mai rari decît aurul curat, și mai scumpi decît aurul din Ofir. 13. Pentru aceasta voi clătina cerurile, și pămîntul se va zgudui din temelia lui, de mînia Domnului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
pântecul și pieptul enorm, corsetul făcea să se reverse în pliuri mari carnea flască, tumefiată și învinețită de strânsoare. Femeia asuda abundent un lichid uleios, lucind în soare. Își purta dezinvolt nasturii strălucitori de alamă din vârful sânilor, ca un trufaș cuirasat în derivă, obligat să acosteze într-un mic port obscur și neîncăpător. Asta te dă gata într-o clipă! îți suge și măduva din oase! își dădeau coate gospodarii, aruncându-și priviri vinovate și hlizindu-se tâmp. Retras într-
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
vișiniu cu guler de blană, cu cheutori și nasturi din fir de mătase, cu brâu scump țesut cu fir de aur, cu pandantive grele cu agate și ghiuluri pe toate degetele și, alături de el, trupul unui general într-o poză trufașă, uniformat de pradă, cu pieptul doldora de fireturi, diagonale și decorații. în locul capetelor personajelor era câte o gaură ovală în care îți băgai capul, prin spatele panoului, ca într-un locaș de ghilotină. Câte un zarzavagiu rânjind știrb, se descoperea
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
în ei înșiși - hăul ca atare. 5. În proximitatea miracolului: edificii și pustietăți După cum am văzut mai sus, cele trei labirinturi despre care vorbește Borges comportă ceva neomenesc. Faptul e valabil nu doar cu privire la pustiul în care e părăsit regele trufaș, ci și la edificiile ridicate de oameni. Neomenescul lor le aduce în vecinătatea celor mirabile. Aflăm ceva în acest sens despre edificiul din Babilonia: s-a voit a fi, prin urmare, mai mult decât cele aflate în puterea omului. Iar
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
ei înșiși - hăul ca atare. 5. În proximitatea miracolului: edificii și pustietăți După cum am văzut mai sus, cele trei labirinturi despre care vorbește Borges comportă ceva neomenesc. Faptul e vala bil nu doar cu privire la pustiul în care e părăsit regele trufaș, ci și la edificiile ridicate de oameni. Neomenescul lor le aduce în vecinătatea celor mirabile. Aflăm ceva în acest sens despre edificiul din Babilonia: „Această lucrare era un adevărat scan dal, pentru că miracolele și confuzia sunt lucruri ce țin numai
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
pântecul și pieptul enorm, corsetul făcea să se reverse în pliuri mari carnea flască, tumefiată și învinețită de strânsoare. Femeia asuda abundent un lichid uleios, lucind în soare. Își purta dezinvolt nasturii strălucitori de alamă din vârful sânilor, ca un trufaș cuirasat în derivă, obligat să acosteze într-un mic port obscur și neîncăpător. Asta te dă gata într-o clipă! îți suge și măduva din oase! își dădeau coate gospodarii, aruncându-și priviri vinovate și hlizindu-se tâmp. Retras într-
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
vișiniu cu guler de blană, cu cheutori și nasturi din fir de mătase, cu brâu scump țesut cu fir de aur, cu pandantive grele cu agate și ghiuluri pe toate degetele și, alături de el, trupul unui general într-o poză trufașă, uniformat de pradă, cu pieptul doldora de fireturi, diagonale și decorații. în locul capetelor personajelor era câte o gaură ovală în care îți băgai capul, prin spatele panoului, ca într-un locaș de ghilotină. Câte un zarzavagiu rânjind știrb, se descoperea
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
printre care se numără, cu siguranță, conducătorii mai vârstnici de bolizi ce stăruie să ne transporte, dintr-un bâzâit, pe lună, precum și vagabonzii convertiți la Dharma, fabricanții de filtre pentru țigările gânditorilor, Beatnicii, Soioșii și Arțăgoșii, sectanții aleși, toți acei trufași experți care știu atât de bine ce trebuie să facem sau să nu facem cu bietele noastre organe sexuale, toți tinerii bărboși, îngâmfați, inculți și toți chitariștii lipsiți de talent și ucigașii de Zen și trupa de papițoi esteți care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
fost să mă las stăpânit de frumusețea ei Orașul rămase încoronat până la ziuă în doliu În timp ce desenam forma unui bun rămas copacii care se înălțau din spatele gardurilor au reliefat umbre dantelate, întunecate și împietrite. Mi-am predat osemintele îmbătrânite, alții trufașele armuri ale sufletului, un soldat și-a smuls un os să-l așeze ca jertfă în altarul casei. Dintr-o dată niște guri strâmbe strigau nume de mame, de tați, neveste și copii. Orașul rămase încoronat până la ziuă în doliu Adolescență
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
ducându-și mâna la gât. Era orbit de furie și de ură. — Ticălosule! N-ai idee ce mult aș vrea să te omor! Nu-i păsa că cei din jur îl auzeau. — Aș vrea să te omor nu pentru că ești trufaș și nepriceput, ci pentru că l-ai lăsat pe Vitellius să-ți scape! Nu trebuia să-l lași... Trebuia să-l ucizi! — Taci, Hyrpus! interveni neliniștit Rubrus, un instructor mic de statură, musculos, temut pentru cruzimea sa. Taci, vrei să te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
în gura mare că era consul. Fu adus în fața lui Antonius. Acesta nu se dădu jos de pe cal; cu mâna stângă își apăsa umărul rănit, care îl durea îngrozior. Caecina se uită în sus, spre generalul flavienilor, și-i spuse trufaș că peste puțină vreme Flavius Valens avea să vină din Umbria și-i va înfrânge cu siguranță. Antonius Primus îl vedea pe Alienus clătinându-se, ca și cum pământul s-ar fi cutremurat. Le porunci alor săi să-l ia în primire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
a învins. A ocupat toată Umbria, Etruria și, spre apus, Picenum. Ținutul italic e împărțit în două de Appenninus. Spre miazănoapte, toate teritoriile sunt ale noastre. Mai jos de Appenninus stăpânește tot Vitellius. Rămaseră o clipă tăcuți. Caecina și Valens, trufașii generali ai lui Vitellius, ieșiseră din scenă. Lanțul muntos îi despărțea pe flavieni de vitellieni. — Și Mucianus? întrebă deodată Antonius. — A ajuns în Pannonia și i-a învins pe dacii care atacau granițele noastre de pe Danubius. I-a trimis mesaje
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
se scurge la picioare și-i murdărește încălțările. Își acoperi fața cu mantia și se îndepărtă repede, șchiopătând. Ieși din templu și îl îndreptă cu mâna pe Sabinus. — Adio! Adio! Plec împreună cu copiii mei! Deodată se opri și se întoarse trufaș către prefectul Romei: — Dacă tu crezi că soldații mei se vor preda, te înșeli. Eu pot să mă retrag, dar ei nu vor ceda! Din doi pași, Sabinus ajunse lângă el. — Ai grijă, Vitellius, spuse, tăindu-i calea. Îl cunosc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
câmpia și pădurile și ajunsese la vreo douăzeci de mile de Roma, la Saxa Rubra, unde staționa armata lui Antonius. Sub cerul limpede, pe care se profila muntele Soracte acoperit de zăpadă, intrase în galop în tabăra flaviană. Acum stătea trufaș în fața cortului Pretoriului, exprimându-și indignarea, în timp ce Antonius aduna în grabă bucățile scrisorii lui Vitellius și i le întindea. — Du-i răspunsul meu lui Vitellius. Nu ai nimic altceva de spus? întrebă mesagerul privind în jur, încercând să evalueze forțele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
săculețul albastru pentru rufe la spălătoria automată. Nu pot să cred că scriitorii pot să câștige atât de mult, nu-i așa? ... Se oprește și se holbează la mine. Are o față mică și neîncrezătoare, totodată șireată, cu aerul unei trufașe conveniențe în zâmbetu-i viclean. Mi se face pielea de găină. „Vrei să mai facem o dată cunoștință?“ i-am strigat eu mai de mult de vizavi, după care i-am făcut semnul V cu degetele și i-am arătat pumnul amenințător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
în fund, la cazarmă. S-aude și-un clopot de școală, E vânt, și-i pustiu, dimineață; Hârtii și cu frunze, de-a valma, Fac roată-n vârteje, pe-o piață. Se uită în zări catedrala, Cu turnu-i sever și trufaș; Grădina orașului plânge, Și-aruncă frunzișu-n oraș. Și vine, ca-n vremuri de demult, Din margini, un bucium de-alarmă, E toamnă... metalic s-au Gorniștii, în fund, la cazarmă. Singur Potop, cad stele albe de cristal Și ninge-n
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]