1,998 matches
-
am tușit - am făcut un TBC după lagăr; 15 ani am fost tratată la sanatoriu de doctorul Mladin, care e mort acum, fie-i amintirea binecuvântată. Poate că soarta s-o fi răzbunat după asta, că acolo nici n-am tușit. Trebuia să fac 12 ore de muncă și drumul era Îngrozitor de lung. Noi n-am văzut orașul, că și lagărul se afla undeva la capătul orașului și mergeam pe drumuri lăturalnice, să nu ne vadă poporul. Noi n-am avut
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
vie el în patul ei. Îl zgîlțîi: "Pleacă de-aici!", cu un fel de oroare înspăimîntată că s-ar fi putut ca el să nu plece și atunci ce se va întîmpla cu ea? Tata scoase un fel de mârâit, tuși, se mișcă și tăcu mai departe. Și atunci mama pronunță cuvântul "rușine", dar nu cu înțelesul pe care îl așteptam eu: "Nu ți-e rușine, om bătrîn?!". Astfel îi zise. Am încetat să mai respir, atât de tare m-au
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
ființă în viața ei, căreia îi spunea "tata" și care o lua aproape zilnic la plimbare în oraș. Încerca s-o oprească, "acum trebuie să te culci", sau "afară e frig n-am chef să te văd că începi să tușești". O lăsam să meargă pe jos, până o auzeam că-mi spune foarte curând că o dor picioarele și atunci o luam în brațe. Era o șmecherie, nu vedea nimic de jos, n-o dureau picioarele, vroia în brațe, sus
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
el. "Poate vrei o prăjitură?" o întrebai. Dădu din cap: nu! "Ta-taaa, zise ea, după ce chelnerul se îndepărtă, tu ești răgușit!" Tresării. Și mie mi se păruse când dădusem comanda, îmi auzisem glasul, ceva străin, puțin spre bas, o clipă. Tușii. "Și acum mai sânt răgușit?" " Da..." Tușii din nou. "Dar acum?" "La fel..." " Cine știe ce-o fi, zisei, oi fi răcit și eu nu simt... Mănâncă încet înghețata, să nu răcești și tu..." Îmi aprinsei o țigare cu berea
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
Dădu din cap: nu! "Ta-taaa, zise ea, după ce chelnerul se îndepărtă, tu ești răgușit!" Tresării. Și mie mi se păruse când dădusem comanda, îmi auzisem glasul, ceva străin, puțin spre bas, o clipă. Tușii. "Și acum mai sânt răgușit?" " Da..." Tușii din nou. "Dar acum?" "La fel..." " Cine știe ce-o fi, zisei, oi fi răcit și eu nu simt... Mănâncă încet înghețata, să nu răcești și tu..." Îmi aprinsei o țigare cu berea înainte, în timp ce Silvia își sorbea parcă înghețata
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
modern, eroul nu triumfă (eroii moderni acționează riscând și încheind printr-un eșec), numai că prin curtea gospodăriei erau doar câțiva oameni, președintele lipsea, iar motorul, ca să stârnească turbureală, trebuia întîi de toate să meargă. Ei, nu mergea, pufăia îngrozitor, tușea, exploda învăluindu-l pe erou într-un fum negru și înecăcios. Da, viața e un fum, dar merită să lupți cu ea și să învingi și mai ales să rămâi în această luptă cu conștiința curată. Asta era sensul pe
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
un prieten băuse atâtea filtre, un număr impresionant de sticle de bere și înghițise atâtea halci de carne crudă, cum îi plăcuse lui Chateaubriand... " Cel mai interesant tip din orașul nostru, un fel de copil teribil al Ardealului", continuai eu, tușind din când în când, să-mi reprim emoția care îmi altera respirația... Emoție nedorită, străină de voința mea, dar nu și de bătăile înalte ale inimii... Deci nu vrusese să se ducă acasă, își amintise pe drum că o invitasem
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
că, dincolo de „exercițiul de digitație”381 pe care îl presupune Singur printre poeți, se poate întrezări aici și „tentația (rămasă de altfel fundamentală) a demistificării literaturii înseși”382. Volumele următoare, anterioare ciclului La Lilieci (Poeme, Moartea ceasului, Tinerețea lui Don Quijote, Tușiți), vădesc aceeași înclinație demistificatoare, susținută, de astă dată, de suportul relatării anecdotice și de înlănțuirea ingenioasă a silogismelor care conduc mai totdeauna către o concluzie năstrușnică 383. Nu vom insista foarte mult asupra acestor aspecte, întrucât ne-am propus ca
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
agreabil quiz intelectual. Sub un nume de cod hipocoristic, Guță, avem de pildă sinteza unei ședințe de cenaclu junimist: „Eminescu continuă cu citirea... D-nul Negruzzi, care de obicei, deși cu zâmbetul pe buze, aproba teoriile lui Eminescu, începu a tuși tare și repetat, făcând din ochi și din mâini semne disperate, că nu este chip de înțeles ceva. Dacă voi publica nuvela asta, i-a șoptit lui Xenopol, cititorii Convorbirilor au să-mi întoarcă înapoi revista.” E evident că Guță
Visuri trecute, uscate flori (I) by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4093_a_5418]
-
Și ea tăcea. Mi se părea că eram cumva complici. Treaba a durat mai mult decât mă așteptam și s-a terminat cu un orgasm (al meu, desigur). Am coborât de pe ea. - Ești ok? am întrebat-o. M-a înjurat, tușind. Sângele din buze i se scurgea pe bărbie. - Îmi pare rău, am zis. M-am urcat în mașină, am aruncat lucrurile ei în iarbă și am plecat. Continuam să mă simt aiurea, așa că am mers cu 70 la oră până la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
aprins o țigară și am golit sticla de vin dintr-o înghițitură. Ceilalți îl priveau pe Marcel. În privirile lor se citea admirație și respect. M-am uitat la Luca. Era sub masă, se prefăcea că își leagă un șiret, tușind în același timp. - Magnific, zise Take. Senzațional. De nota zece! - Genial, șopti Mioara. Din ochi i se prelingeau cinci lacrimi. - Cum îți vin ție ideile astea, Marcele? Extraordinar! spuse o fată care semăna cu Ronaldinho. - Și câd te gândești că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
Vezi? zise Reptigli. Vezi ce-ai făcut cu minciunile tale? Boule! - Iartă-mă. Ai dreptate. Le-am furat din tablou, recunosc. - Așa, bravo. - Dacă-mi dai drumul, le duc înapoi, îți promit. Însă Reptigli tocmai avu un acces de tuse. Tuși nestăpânit, necontrolat, nervos, nepotic, nerușinat, din ochi îi curgeau lacrimi și din gură bale. Era în pragul apoplexiei, își dădu el seama. Și singura soluție... Deschise bidonul cu Mâzgâlici și bău conținutul, deși avea gust de seu de balenă. Adică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
au ba? Să știu și eu un lucru, că încep să cred că-mi bat gura degeaba cu tine. - Aaaarrrh! H! Hrg! Ha! Nu accept nimic! Nu ai voie să părăsești acest select loc de hrhrglmchrgr... al hrgh... ghchrhg... maestrul tuși îngrozitor, înecându-se cu flegme-cuvinte. Respirând adânc, continua: și demisia, ah, argh, adormirea, trebuie să fie oficială, pe hârtie... - Mă gândisem eu, am zis, o am aici. I-am întins o foaie pe care scria: Dragă mare și venerabil și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
singurul nostru adăpost arhitectura dorinței redusă la pîntece un pîntece În tranzit de la un niciunde către un altul! Întristat de propria-i viziune și detectînd satisfacția răutăcioasă a publicului, se revoltă În fața dorinței sale de a face pe plac străinilor. Tușește. Își trădează propria țară de dragul unor... ce? Aplauze? Nici nu există. O apucă pe o altă cale. — Miracolul Americii este cel al mișcării nu al regretului În New Mexico chipul lui Iisus a țîșnit pe o trotilla În Plaquemine Fecioara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
face un Bourbon Libre și, ascultă ce-ți spun, n-o să vezi tu Cuba Libre cît timp Castro Încă mai trage din trabuc. — Toate băuturile lui sînt servite la pachet cu cîte o predică, zice arătarea, trage un fum și tușește. Taie vîrful trabucului și și-l reaprinde. Un bar nu e sală de prelegeri! strigă către barman. — Nimeni nu ți-a ținut ție vreo predică de să se prindă de tine, Alferez. Alferez se Întoarce să se uite la Wakefield
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
tine, Sandina, toți sînt aici cu un scop. E timpul să intervină. Wakefield se ridică și privește În jur după haine. Le găsește aruncate după un cufăr, la picioarele cuibului lui. Cu goliciunea cum acoperită, se apropie de bucătărie și tușește. Ambele femei se Întorc către el. — Nu știu ce să spun. Ar trebui să știu ce să spun, dar nu știu. Își dă seama că e Încă drogat, un pic beat, iar corpul lui Îi spune că tocmai a trecut printr-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
un final, când am reușit să pun picioarele pe podea, aproape că m-am strangulat. Călcasem pe poalele din spate ale cămășii de noapte, trăgând astfel gulerul în sus, violent și foarte strâns în jurul gâtului. M-am înecat și am tușit ceva vreme, timp în care Kate a început să se foiască fără stare în pătuțul ei. „Of, nu te trezi, draga mea“, m-am gândit înnebunită. „Nu plânge. Nu ai nici un motiv. Totul o să fie bine. O să-l recâștig pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
împreună drumul până la strada principală, mereu cu capul întors spre tonetele îmbietoare cu înghețată, semn că ar vrea și el una. Ghicindu-i gândurile, mama sa îl apostrofă dulce: Tu știi că nu ai voie să mănânci înghețată, că imediat tușești! Și, după câteva clipe de reflecție se îndură: îți cumpăr una, numai dacă promiți s-o mănânci încet...! Da, mămică, sigur... Nu se putu ține de cuvânt; în câteva clipe tot conținutul cornetului dispăru. Simona se uită la el mustrătoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
fiindcă n-am găsit bilet la clasa I. N-am noroc să fiu și eu boier și pace! Tot acolo ajung! Înghesuială mare, incomod în vagon, puțin cam rece și loc spre geam, puțin cam expus la răceală. Multă lume tușește din cauza virozelor. Ajungem punctual, ba mai și așteptăm foarte comod la clasa I până a sosit ora deplasării. Însoțitorul mă scoate pe Griviței, iau un taxi, deși e foarte aproape, dar n-am vrut să risc pentru câțiva bani. Sunt
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
pădure și nu e nimeni care să-l audă mai face vreun zgomot? Dar o pălărie ridicolă - pe care nu o vede nimeni - mai este ridicolă?) Cerul era albastru și vremea destul de caldă. Totul era încântător. O auzeam pe Helen tușind într-un dormitor de la etaj și priveam ca prin vis florile drăgălașe legănându-se spre stânga în adierea vântului, apoi spre dreapta și din nou spre stânga... Erau narcise galbene târzii, lalele și alte flori rozalii al căror nume nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
endroit bien connu, mais ne demandez pas mon avis. C’est bien ça, vous savez, dans ce cas, la confiance c’est tout. A votre service, monsieur.“ Ceilalți doi clienți ieșiseră, mă simțeam cam jenat. Mă hotărâsem, atrăsesem atenția bătrânului tușind ușor și Îi spusesem că venisem să caut o cunoștință, un prieten care de obicei trecea pe-acolo, domnul Agliè. Mă privise de parcă aș fi fost omul care-i telefonase. Poate că, adăugasem eu, nu-l cunoștea ca Agliè, ci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
Urechi-tăiate, nu trișa Încă o dată“, striga Olcott. Dar Kelley, nereușind să se separe de medium, Încerca să-l sufoce. Devenise un fel de chewing-gum, de care ultimul dintre frații Fox Încerca să se descotorosească. Apoi și Theo căzu În genunchi, tușea, se confunda cu acel ceva parazit care-l devora, se rostogoli pe jos, apărându-se ca și cum ar fi fost cuprins de flăcări. Fantasma care fusese Kelley Îl acoperi mai Întâi ca un lințoliu, apoi muri lichefiindu-se și Îl lăsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
Dintr-odată, bărbatul s-a repezit să-i înșface telefonul. Furioasă, Alice i-a dat o palmă și l-a îndepărtat. Nu m-ai auzit? a mimat ea cu buzele. Copilul e bolnav. Jake s-a uitat la ea neîncrezător. —Tușește? a zis el în zeflemea. De ce nu-și cheamă escadronul de asistente în ajutor? Zgâtie răzgâiată. — Am găsit unul, a gâfâit Hugo întorcându-se la telefon. A avut în el o lumânare cu un parfum îngrozitor, a adăugat el fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
ști mai mulți oameni principiile comportamentului canin. N-am trăi Într-o lume mult mai bună? Fiica Marlenei, Esmé, se gândea și ea tot la câini, la un câine anume: un puiuț Shih Tzu căruia Îi curgeau ochii și care tușea - Îl văzuse În salonul de cosmetică al hotelului mai devreme În seara aceea. Salonul de cosmetică, cu luminile lui roz, avea un orar ciudat și oferea servicii și mai ciudate. Serviciile oferite nu erau tunsul sau coafatul, ci compania a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
atac toxic, Harry sări spre dreapta și căzu Într-un șanț puțin adânc, aterizând pe umărul stâng Într-o manieră care nu-i lăsa loc să-și rotească brațul pentru a-l proteja. Câteva clipe mai târziu, ieși din șanț tușind și Înjurând. Era o glumă? Sigur, asta era, dar nu una prea reușită. Își frecă umărul. Putea să se considere norocos dacă nu făcuse o Întindere musculară. Bine, ha, ha, ha. Acum prietenii lui ar trebui să se oprească și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]