1,978 matches
-
rămâne doar să presupunem că spectatorul Ivanov sau 1) este rău din fire, sau 2) se află într-o stare de plictis și de indiferență. Dar, dacă Ivanov ar fi fost iritat încă înainte ca vecinul său să înceapă a tuși, dacă Ivanov ar fi fost supărat pe actori că joacă prost sau pe autor pentru piesa lui imorală, dacă ar fi fost pornit pe sine pentru că și-a cheltuit ultimii bani pentru un spectacol atât de anost, ar mai fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
prost sau pe autor pentru piesa lui imorală, dacă ar fi fost pornit pe sine pentru că și-a cheltuit ultimii bani pentru un spectacol atât de anost, ar mai fi simțit el oare accesul sălbatic de ură pentru vecinul care tușea? Desigur, nu. În cel mai rău caz, s-ar fi supărat pe vecinul care tușește, poate că ar fi mormăit acolo „ei, dar de ce tușești!“ fiind foarte departe de dorința de a lovi, de a-l distruge pe un om
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
pentru că și-a cheltuit ultimii bani pentru un spectacol atât de anost, ar mai fi simțit el oare accesul sălbatic de ură pentru vecinul care tușea? Desigur, nu. În cel mai rău caz, s-ar fi supărat pe vecinul care tușește, poate că ar fi mormăit acolo „ei, dar de ce tușești!“ fiind foarte departe de dorința de a lovi, de a-l distruge pe un om, necunoscând această răbufnire de ură. Așadar, ipoteza că Ivanov ar fi fost supărat încă înainte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
de anost, ar mai fi simțit el oare accesul sălbatic de ură pentru vecinul care tușea? Desigur, nu. În cel mai rău caz, s-ar fi supărat pe vecinul care tușește, poate că ar fi mormăit acolo „ei, dar de ce tușești!“ fiind foarte departe de dorința de a lovi, de a-l distruge pe un om, necunoscând această răbufnire de ură. Așadar, ipoteza că Ivanov ar fi fost supărat încă înainte ca vecinul să înceapă să tușească și că supărarea i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
acolo „ei, dar de ce tușești!“ fiind foarte departe de dorința de a lovi, de a-l distruge pe un om, necunoscând această răbufnire de ură. Așadar, ipoteza că Ivanov ar fi fost supărat încă înainte ca vecinul să înceapă să tușească și că supărarea i-ar fi provocat o asemenea explozie de ură cade ca nefondată. De aceea să renunțăm la ea și să facem o altă supoziție. Să încercăm să ne imaginăm că Ivanov se plictisea, că era indiferent. Poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
De aceea să renunțăm la ea și să facem o altă supoziție. Să încercăm să ne imaginăm că Ivanov se plictisea, că era indiferent. Poate că aceste stări l-au dus la criza sălbatică de ură împotriva vecinului său care tușea. Dar nu merge deloc. Dacă într-adevăr sufletul lui Ivanov ar fi fost în starea de indiferență rece, dacă, privind spre scenă, Ivanov se plictisea, ar fi simțit el oare nevoia să-și lovească vecinul, să-l lovească doar pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
merge deloc. Dacă într-adevăr sufletul lui Ivanov ar fi fost în starea de indiferență rece, dacă, privind spre scenă, Ivanov se plictisea, ar fi simțit el oare nevoia să-și lovească vecinul, să-l lovească doar pentru că acesta a tușit? Nu numai că n-ar fi simțit un asemenea imbold, dar e foarte posibil că i-ar fi fost milă de acest om bolnav, care tușește. Pentru a termina cu Ivanov, ne rămâne doar să completăm locul gol pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
el oare nevoia să-și lovească vecinul, să-l lovească doar pentru că acesta a tușit? Nu numai că n-ar fi simțit un asemenea imbold, dar e foarte posibil că i-ar fi fost milă de acest om bolnav, care tușește. Pentru a termina cu Ivanov, ne rămâne doar să completăm locul gol pe care l-am lăsat atunci când am înșirat sentimentele care-i sunt omului accesibile la teatru. Fapt e că n-am spus nimic despre imboldul de a râde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
spus nimic despre imboldul de a râde care e solicitat atât de des de acțiunea dramatică și care este extrem de important pentru exemplul nostru. Acesta este important pentru că înlătură complet supoziția conform căreia ura lui Ivanov împotriva vecinului său care tușește este întemeiată, chipurile, pe faptul că tusea îl împiedică să audă replicile actorilor. Dar, de s-ar fi aflat în dispoziția de râs, replicile vesele ale actorilor care îi provocau acest râs ar fi fost pentru Ivanov mai puțin interesante
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
oare din teatru smeriți și mulțumiți? Și asta nu pentru că în sufletele noastre n-ar fi apărut nici un fel de sentimente joase, ci doar pentru că aceste sentimente au fost satisfăcute. Care dintre noi n-ar recunoaște cu câtă satisfacție a tușit, când, în actul al patrulea, unul dintre eroii buni a înfipt cuțitul în inima celui rău? Ați putea spune că în acest caz este vorba de simțul dreptății. Tocmai: intervine sentimentul justițiar, divin și înălțător. Dar spre ce ne-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
sus, peste spinarea muntelui. Era o zonă mai lină, care nu solicita nici mașina și nici pe conducătorul său. Acceleră puțin, ca să ridice turația motorului și schimbă viteza într-o treaptă superioară. Eliberă ambreiajul și călcă din nou accelerația. Motorul tuși scurt și se opri cu un zvâcnet care făcu caroseria masivă să tremure. Ei, drăcie! Ce ai drăguță, de ce te-ai oprit? vorbi el drăgăstos cu camionul uriaș. He, he! începu apoi să râdă. Am eliberat eu prea repede ambreiajul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
cu puțină vreme în urmă. Moșul scoase din traistă un pachet de țigări fără filtru și o cutie cu chibrituri. Vrei și tu? întrebă el, fără să-l privească pe inspector, în timp ce stingea flacăra scuturând puternic bățul de chibrit. Mulțumesc, tușesc la fel de bine de la ale mele, glumi Cristian scoțându-și din buzunar pachetul de țigări. În locul tău n-aș fuma din alea, rosti Calistrat absent, miros altfel decât ale mele și vâlva o să simtă diferența. Cristi, care nu apucase să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Simțea cum groaza îl cuprinde din cap până-n vârful dege telor de la picioare. Era singur acolo, cu bestia descătușată. Cu ochii pe gura grotei, căută pe pipăite cheia de contact pe care nu reușea să o răsucească. În sfârșit, motorul tuși scurt și se puse în mișcare. Ușurat, băgă în viteză și eliberă ambreiajul. Mașina porni brusc, dar nu apucă să parcurgă mai mult de un metru înainte de a se opri ca și cum s-ar fi lovit de ceva. Oricât se strădui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Motive personale, Bineînțeles că trebuia să fie personale, Motive intime, Ca în toate divorțurile. Bărbatul privi chipurile insondabile pe care le avea în fața lui și înțelese că nu aveau să-l lase în pace până nu le spunea ce voiau. Tuși ca să-și dreagă glasul, își încrucișă și descrucișă picioarele, Sunt un om cu principii, începu el, Suntem siguri de asta, sări agentul fără să se poată abține, vreau să spun, sunt sigur de asta, am avut privilegiul de a lua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
obscur și impalpabil ieșise din umbră, dovedindu-se la fel de periculos ca un dușman În carne și oase. - Credeai că vor sta cuminți să se lase străpunși de soldații tăi, ca turcii de mucava de la Întrecerile cavalerești? Îl zeflemisi priorul. Celălalt tuși violent, Încercând să scape de praful din gâtlej. În jurul lor se pornise un haos de oameni În fugă, orbiți de praf, Îngroziți că prăbușirea se putea repeta. Cei rămași teferi căutau Între timp să se reorganizeze, târându-i pe răniți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
de pe frunte. Și... comoara? - Nu există nici o comoară, nerodule! strigă Dante exasperat. Nu există, n-a existat niciodată! Numai moartea, umbrele și infernul acesta. Privește! adăugă, Înșfăcându-l de vestă și răsucindu-i capul cu forța de jur Împrejur. Cecco tuși, Încercând să scape din strânsoare, iar apoi se moleși, ca și când toate spiritele vitale l-ar fi părăsit. - Comoara... nu există, murmură el nemângâiat. M-au păcălit. Pe mine, maestrul. Căzuse pe șezut, năucit. Dante nu reuși să Își stăpânească un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
trecut deja trei sferturi de oră de când a venit. Se pregătește să vorbească despre vreme, dar deodată Destinat își privește ceasul, un pic pieziș, dar îndeajuns de lent pentru a-i lăsa celuilalt destul timp ca să-l vadă. Directorul înțelege, tușește, pune ceașca pe masă, tușește din nou, ia ceașca, și până la urmă se avântă: are să-i ceară o favoare, dar nu știe dacă să îndrăznească, ezită, de fapt se teme să nu fie inoportun, poate chiar grosolan... Totuși, se aruncă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
oră de când a venit. Se pregătește să vorbească despre vreme, dar deodată Destinat își privește ceasul, un pic pieziș, dar îndeajuns de lent pentru a-i lăsa celuilalt destul timp ca să-l vadă. Directorul înțelege, tușește, pune ceașca pe masă, tușește din nou, ia ceașca, și până la urmă se avântă: are să-i ceară o favoare, dar nu știe dacă să îndrăznească, ezită, de fapt se teme să nu fie inoportun, poate chiar grosolan... Totuși, se aruncă în sfârșit în apă: Castelul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
deformate de care te debarasezi cu condescendență. La un moment dat sună, dar nu-i răspunse nimeni. Atunci țipă. Tot nu primi nici un răspuns. Începu să urle și apăru un cap maladiv, care aducea cu un nap sleit. Capul acela tușea din treizeci în treizeci de secunde, o tuse care venea de foarte departe pentru a anunța că toate clipele fericite aveau un sfârșit, la fel ca și trupurile. Deținătorul acestui cap de muribund se numea Mazerulles. Inspectorul rosti acest nume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
de mine: „Le Floc, îmi zice, tu n-ai putea nimeri nici o vacă“, deci nu e sigur, poate că n-am ucis pe nimeni. Colonelul se apropie de ei. Trage adânc din trabuc. Le suflă fumul în nas. Cel mic tușește. Celălalt nu protestează. — Ați ucis o fetiță, o fetiță de zece ani... Cel mic tresare: — Ce? Ce? Ce? Se pare că a repetat întrebarea de cel puțin douăzeci de ori, făcând salturi pe loc și răsucindu-se de parcă ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
piatra ei de mormânt și se dedă la o necrofilie cum nu s-a mai văzut. Și dedându-se el la o necrofilie cum nu s-a mai văzut, deodată îi sări Contesei bucățica de măr din gât și ea tuși, trezindu-se. Trezindu-se, îl prinse pe domnul Popa, care se deda de zor la o necrofilie cum nu s-a mai văzut. Contesa muri de plăcere. PAGINĂ NOUĂ PE DREAPTA PARTEA a III-a PASAJ RETRAS Iată-mă la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
place ce‑mi faci, șoptește Anna. Îți place, Anni, hă? Spune Hans și scuipă printre incisivi, chiar așa, acuși îmi dau drumul, știi doar, totul e să fii pregătit, acum chiar că‑mi dau drumul. Aicea sunt! Anna geme și tușește din lipsă de aer, iubirea a pus stăpânire pe ea cu o violență îngrozitoare, așa se întâmplă întotdeauna, nu poate să scape de obiceiul ăsta prost, iubirea vine, indiferent dacă vrei sau nu. Anna nu vrea, dar din păcate n
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
vacanță, când n‑ai chef de scris, ceața și cerul albastru care râde, deși - la cât de minunat e - n‑ar mai avea nevoie s‑o facă. Multe subiecte de discuție. Înțelegerea și gusturile comune. Lui Hans îi vine să tușească și scuipă în farfurioară, amestecată cu salivă, jumătate din cafeaua pe care i‑o comandase Sophie. În creierul lui e o gaură mare care s‑ar mai putea numi, cu un termen general, neant. Când liceenii discută între ei, sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
luat în seamă. Își suflă nasul și zise: — Îmi dați și mie o țigară, vă rog? — Sigur că da. I-am dat pachetul și apoi i-am aprins un chibrit. — Știți, Kindermann l-a cunoscut pe Freud, îmi spuse ea tușind ușor când trase primul fum. Pe vremea când era student la Facultatea de Medicină din Viena. După ce a absolvit, a lucrat un timp la Azilul de boli mintale din Salzburg. El e originar din Salzburg. În 1930, când a murit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
toți proaspăt unși, vopsiți, lustruiți. La rândul lor, roboții, căci despre niște roboți e vorba, așteptau respectuos, care mai de care. — Ascult, spuse Corodan. Cine vrea să-nceapă? Care este situația? — Încă din primul trimestru al anului în curs - începu tușind robotul Felix S4, care răspundea de sateliții artificiali ai UNIVAX-ului -, am îndeplinit planul la toți indicatorii de bază. Dacă e să mă refer, de pildă, numai la sectorul investiții... — Mulțumesc, suficient, îl întrerupse Corodan. Cum stăm cu sateliții naturali
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]