1,529 matches
-
toate Din clipa-n care te-am văzut. Să mai respir m-am abținut Văzându-ți bucle răsfirate Și-n calea ta am așternut Cununi de flori înmiresmate. Privirea greu ți-am susținut Citind în ea eternitate, Iar simțurile-mi tulburate Izvor de dragoste-au cernut... Și-n calea ta l-am așternut Referință Bibliografică: În calea ta, iubirea-mi / Marian Malciu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1707, Anul V, 03 septembrie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Marian Malciu
ÎN CALEA TA, IUBIREA-MI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1707 din 03 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352595_a_353924]
-
să scape de noi! Lacrimi grele curgeau pe obrajii ei. - Domnișoară guvernantă, te rog să-mi explici, ce se întâmplă! Știi ceva despre toată încurcătură asta? - Sire, Beth a avut un vis urat azi noapte, mi-a povestit. Inventa. - Este tulburată. Beth, te rog! o cuprinse după umeri. - Draga mea, indiferent ce ai visat, eu nu voi renunța niciodată la voi. Sunteți cele mai importante ființe din viața mea.Pe voi vă iubesc cel mai mult! Mary Morgan se uită sugestiv
MY LORD (VII) de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 2137 din 06 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/352697_a_354026]
-
dar eu, fudul sau prost, nu am luat în seamă oferta ei generoasă... Oricum, nu am motive să cred că mă va refuza. Numai să fie ea sub acest nume, să nu fie o coincidență stranie...”, își spuse Eugen, vizibil tulburat. Se grăbi să-și treacă în revistă pacienții, intrând în fiecare salon într-o anumită ordine numai de el știută. S-a informat despre tot ceea ce s-a întâmplat în lipsa lui, atent, dedicat muncii sale migăloase și pline de răspundere
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (7) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1569 din 18 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/354003_a_355332]
-
Pleașa Podasei pînă la Cheile Dîmbovicioarei. Cine cunoaște configurația terenului își poate imagina libertatea ce domnea în această țară de piatră și năzuință românească, unde drumurile sălbatice te conduceau prin pădurea care tăcea ca și piatra pe care o călcai, tulburată doar spre vecernii de vreun cântec de caval, îmbiindu-te să mergi spre obîrșic și să te crezi stăpînul spațiului mioritic. Această regiune, caracterizată prin dealuri înalte, dar cu pante ușoare ce fac legătura între munte și deal, formează o
MUNŢII FĂGĂRAŞ – VERSANTUL SUDIC: SUFERINŢĂ – JERTFĂ – MIRACOL DIVIN de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2118 din 18 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/354548_a_355877]
-
fost scormonit tot orașul...canalul Bega...Nimic! Unii susțineau că, pe fondul unor probleme de sănătate, omul ar fi vrut să-și pună capăt zilelor...alții, că s-ar fi retras la vreo mănăstire...ori o fi zăcând, cu mintea tulburată, într-un spital de psihiatrie. Nimic sigur. Soția lui a fost găsită, după câțiva ani, moartă în casă. Ce destin! Eu însă mi-l amintesc de multe ori... Eram studentă în ultimul an la Litere și lucram intens la lucrarea
DISPĂRUT FĂRĂ URMĂ de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 553 din 06 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354651_a_355980]
-
vremea când mugurii încep să tresară sub clocotul sevei, La ceas târziu, în noapte Când pacea peste lume coboară Vine îngerul de lumină Gavriil Vine cu vestea cea bună: -bucură-te fecioara, tu cea plină de hâr Domnul este cu Tine! Tulburata, Maria fecioara, privește uimită Uluita primește lumină Se teme... Îngerul citește gândul ei nerostit O încurajează: -hai! nu te teme! Apoi El i se închină, plin de lumină O îmbracă-n splendoare de crin. Înlăuntrul ei este pace și zbucium
BUNAVESTIRE de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 450 din 25 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354700_a_356029]
-
Poezia: de a ne purta pe aripi, de a ne face leagăn și culcuș în “puf de versuri!” Chiar dacă uneori umblăm pe jăratec. Un poet pasional, arzând de dorința de a fi iubit, devorat în iubire, mistuit de doruri necunoscute, tulburat și tulburător, uneori prea visceral, alteori prea eteric (extremele se atrag) acesta este Romeo Tarhon în volumul de față. Astfel de trăiri pasionale în vers, pot seduce și pot speria în aceeași măsură. Dezlănțuirea simțurilor este iminentă, dar ea are
MĂSURA DE NECTAR A POEZIEI. RECENZIE LA CARTEA LUI ROMEO TARHON ŞI ÎNGERII AU ÎNGERI PĂZITORI [Corola-blog/BlogPost/347052_a_348381]
-
nu-mi dau pace niciodată... Simt nevoia să scot acel om definitiv din mintea mea și numai tu mă poți ajuta. Te rog! - De acord și te voi asculta oricând, dar nu acum. Ești deja bulversată și obosită. Ești foarte tulburată, Adi. Hai să dansăm, să ne distrăm puțin și, când te vei simți mai bine, voi fi alături de tine. - Ufff! Cred că ai dreptate, Cristian. Doar nu au intrat zilele-n sac..., a șoptit Adriana abia auzit, lăsându-se convinsă
PRIN LABIRINTUL VIEŢII (3) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 510 din 24 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/347045_a_348374]
-
la două stadii. Într-o zi, pe când Ioan ucenicul meu stă jos, l-a mușcat un șarpe și îndată a murit, curgandu-i sânge din tot trupul. Foarte întristat m-am dus la anahoreți. Cand m-au văzut atât de tulburat și întristat mi-au spus înainte de-a zice ceva: - Ce este avva Zosima? A murit fratele? - Da, le-am spus. Au venit cu mine; când l-au văzut întins la pământ, mi-au zis: - Nu te întrista avva Zosima
LIVADA DUHOVNICEASCA (40) de ION UNTARU în ediţia nr. 1030 din 26 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347181_a_348510]
-
ocean de viori arcuite Peste memoria lumii De jur împrejur că o cunună solară Viorile își plîng tulburătoarele lor vibrații Apoi sare oboiul, timpanele explodează Pe nicovala de argint a lunii se presară iubiri Zarea pădurii pare a lua foc tulburata Contrabasul se tînguie Păsările se ascund pe sub frunzele tremurătoare Violoncelul suspina în șoaptă timid Pianul hohotește vîntul cel nărăvaș Le-a umflat fustele crăițelor și ploaia Deodată inundă, haotică, în ritm de timpane, cîmpia Și roadele izvorînd de sub tîmpla Cornul
CRISTINA LILA de CRISTINA LILA în ediţia nr. 465 din 09 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357086_a_358415]
-
ocean de viori arcuite Peste memoria lumii De jur împrejur că o cunună solară Viorile își plîng tulburătoarele lor vibrații Apoi sare oboiul, timpanele explodează Pe nicovala de argint a lunii se presară iubiri Zarea pădurii pare a lua foc tulburata Contrabasul se tînguie Păsările se ascund pe sub frunzele tremurătoare Violoncelul suspina în șoaptă timid Pianul hohotește vîntul cel nărăvaș Le-a umflat ... Citește mai mult Cristina LILACONCERTUL DIN PĂDURE( 19/05/2009 ) SIMFONIE PENTRU FLAUT ȘI VIOLONCELCU UN CONTRABASSUSPENDAT ALEATORIUSi
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/357087_a_358416]
-
ochi pentru taică său, vroia să zărească perimetrul apei care l-a înghițit, cu mașină cu tot, fără niciun pește prins. La mijlocul podului a scăpat volanul și a zburat peste bordură, botul mașinii îngropându-se în mâlul de pe fundul râului tulburat. Când să meargă și el, Cristian, în America, să-l cunoască personal că până acum autoritățile române nu vroiau să-i elibereze un pașaport! Când în sfârșit s-a ivit și ocazia, și maturitatea lui a depășit fazele de reproșuri
CONCURSUL DE SCHI de SUZANA DEAC în ediţia nr. 332 din 28 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357250_a_358579]
-
treizeci și cinci și mai sunt treizeci și șapte de ore și cinzeci și cinci de minute în care-i ascult, cu teama de a o pierde, fiecare respirație, fiecare bătaie a inimii. Am pierdut atâta timp, ca un prost...!” Emanuela asculta tulburată mărturisirea acestui om. Era răvășitoare. Spera din tot sufletul să-i facă bine această descărcare, această confesiune. Nu îndrăznea nici să se miște. Aproape se temea să respire. A înțeles că profesorul deschisese “robinetul” unui izvor bine ascuns în suflet
ÎN MÂNA DESTINULUI...(10) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1575 din 24 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357766_a_359095]
-
spital. Doresc să trec pe la Spitalul de copii și voi trece și pe la Neurochirurgie. - Doamna Romașcanu... - Vă rog, domnule profesor! - Vă mulțumesc! - Cu respect, domnule profesor! - Pe curând! - O zi bună, cu vești îmbucurătoare! Emanuela a închis telefonul gânditoare și tulburată. „De obicei privim oamenii prin prisma funcției lor, a profesiei, a statutului social, a hainelor pe care le îmbracă, imaginându-ne că nu le lipsește nimic, grăbindu-ne să-i catalogăm a fi cei mai fericiți oameni din lume.” Nu
ÎN MÂNA DESTINULUI...(10) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1575 din 24 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357766_a_359095]
-
-ți problemele cu tatăl tău căruia îi doresc din suflet însănătoșire grabnică. - Mulțumesc. Te iubesc Adi, draga mea. - Și eu Radu și ai grijă de tine. - Și tu. - Da și eu... mai spuse ea în șoaptă și închise telefonul gânditoare. Tulburată, se ridică de pe bancă și se îndreptă spre casa noilor săi prieteni. Când ajunse acasă, Doina imediat i-a citit pe față că s-a întâmplat ceva. - Ce-i Adi, ce s-a întâmplat? Aceasta începu să plângă fără să
ROMAN ÎN LUCRU de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1544 din 24 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357797_a_359126]
-
În toate ești o tainică minune,/ Ești ziua cea de azi și cea de mâine” (Tu ești). Iată ce scrie marele Will: „Iubirea este un fum făcut din arborii suspinelor. Purificată, e un foc în ochii celor care se iubesc. Tulburată, este o mare hrănită cu lacrimile celor ce se îndrăgesc. Și încă ce mai e? E nebunia cea mai înțeleaptă, fierea ce înnăbușă, dulceața ce ne mântuie.” Lev Tolstoi, în „Război și pace”, ne reamintea că:, „Iubirea stă în calea
MIRCEA DORIN ISTRATE-ÎNDULCITELE IUBIRI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 491 din 05 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/357913_a_359242]
-
vlădicii ei martiri din anii dictaturii comuniste”... Și nu numai ca sfântă datorie față de memoria lor. Iată: corespondând despre aceasta cu profesorul Viorel Roman de la Universitatea din Bremen, care pledează pentru occidentalizarea noastră prin apropierea de catolicism, pot spune că, tulburat, el mi-a declarat că află de abia acum de această rezistență, fiindcă toate datele și informațiile pe care le-a avut până în prezent îi descrie ortodoxia românească drept una umilă și retrogradă, supusă întotdeauna voinței guvernamentale. Ideea Bisericii din
BISERICA DIN ETER (CONCLUZII) de CORNELIU LEU în ediţia nr. 429 din 04 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357930_a_359259]
-
peste noi jocul dansat în raza ta cu zestre ancestrală coboară harul, darul ne învrednicește cu puterea văzduhului să ne întărim să reușim să fim de folos culegătorului să putem schimba răul cu binele oftatul și plânsul cu surâsul găndul-adâncul tulburat, cu râsul pe tot întinsul Pământului în ciuda urâtului! Într-un târziu Tainice cărări se deschid Fulgerănd infinitul Stârnind nesomnul focului viu Chematul, ursitul. În această magică Noapte Să crezi în dragoste! Tremurătoare astre Neștiuți, nenumiți sori De dragul contopirii Se aruncă
NOAPTEA DE SÂNZAIENE de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 541 din 24 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357653_a_358982]
-
farmec. În poezia “ Gânduri” se întreabă:” De unde atâtea sălbatice gânduri/ Îți tulbură mintea cu suflet cu tot?!”... Pune print re rânduri ” lacrimi,/Zâmbet/ Și lună și soare/ Și păsări/ Și fluturi,/ Bucurii și durere...” În “Dor de Bucovina” “Printre veacuri tulburate/Ți-ai purtat cu drag veșmântul./ Locuri binecuvântate,/ Vă sărut, umil, pământul” 4. Gabriela Mimi Boroianu născută pe plaiuri mehedințene, în Drobeta-Turnu Severin, a învățat să iubească frumosul privind cun răsare și apune soarele în apele Dunării. Are o activitate
O ANTOLOGIE DE POEZIE IZVORÂTĂ DIN LIVADA ÎNFLORITĂ A IUBIRII de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1456 din 26 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/357627_a_358956]
-
să o iau de la-nceput, Nu mai am voința vie, ce odată am avut! Am numai privirea, urii tale ce-a durut, Amintirea bolii și-a durerii n-a trecut. Nu mai am nici vise de iubire sau de dor! Tulburată-i zarea, tulbure lumina lor. Nu mai văd scânteia ce aprinde focul iar Dar mă arde-ntr-una, amintirea ca un jar. Referință Bibliografică: Nimicuri / Ioana Voicilă Dobre : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 493, Anul II, 07 mai 2012. Drepturi de
NIMICURI de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 493 din 07 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358608_a_359937]
-
Poezia: de a ne purta pe aripi, de a ne face leagăn și culcuș în “puf de versuri!” Chiar dacă uneori umblăm pe jăratec. Un poet pasional, arzând de dorința de a fi iubit, devorat în iubire, mistuit de doruri necunoscute, tulburat și tulburător, uneori prea visceral, alteori prea eteric (extremele se atrag) acesta este Romeo Tarhon în volumul de față. Astfel de trăiri pasionale în vers, pot seduce și pot speria în aceeași măsură. Dezlănțuirea simțurilor este iminentă, dar ea are
ŞI ÎNGERII AU ÎNGERI PĂZITORI, ROMEO TARHON, POEME de ROMEO TARHON în ediţia nr. 515 din 29 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358716_a_360045]
-
mine au început să mă bănuiască ... Aaa ... ! Iată, chiar domnița, prea bună și blândă, marea preoteasă! ÎNGRIJITORUL TEMPLULUI O doare grija țării și a noastră soartă. TEMNICIERUL Să așteptăm afară, ceva mai încolo ... lângă poartă. (Ies ). Scena 2. DOCHIA (Intră tulburată ). Zeule a totputernic pe cărarea fulgerului trimite Un semn de bine în Dacia, prea sfinte! Și de prăbușire a dușmanului, și îndemn La victoria noastră, de iertăciune un semn. Iar dacă pentru fapta mea ești neîndurător, Cruță neamul, țara și
FLORILE SARMISEGETUSEI, DRAMĂ ISTORICĂ ÎN VERSURI, ACTUL 2. de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 327 din 23 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358981_a_360310]
-
frații!? Din ce rămâne, un alt neam curat va răsări Care în veci trădarea n-o va ști. TEHOMIR Înlături, altfel te sfarm, cobe, te-ai pripit! VRACIUL De mă credeți smintit, Dac sunt și țara mi-am iubit! DOCHIA ( Tulburată se îndreaptă spre preot.). Taină îți cer! Iertare! Slăvite preot mare! VEZINAS Are de dat un sfat Domnița, marea preoteasă? Întotdeauna îndrumarea ți-a fost aleasă! DOCHIA ( În auzul celorlalte preotese ce s-au apropiat.). În Dacia s-a săvârșit
FLORILE SARMISEGETUSEI, DRAMĂ ISTORICĂ ÎN VERSURI, ACTUL 2. de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 327 din 23 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358981_a_360310]
-
eu, doar că-n final mie-mi apare un șarpe-duh cu cap de zeu, care cu voce mătăsoasă și vorbe dulci ca un poem, mă-ndeamnă firea să mi-o țin și de urmări să nu mă tem. Abel: (adînc tulburat) O, dragi părinți neprețuiți, e minunat să poți visa! Dar un miracol se petrece când visu-n doi e ca-ntr-aievea. Cum la visări sunt ne-nzestrat (posibil să le uit pe toate), mult mi-ar plăcea să pot zbura, ca de la
TEATRU: DE PROFUNDIS (CHEMAREA NEROSTITULUI) de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 761 din 30 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359352_a_360681]
-
din patul primitor și dătător de vise plăcute, vise care de data aceasta nu l-au prea încântat. Se visase cum se plimba prin pădurea cu stejari bătrâni de la Gârboavele de mână cu Andrada, profitând de aerul curat și liniștea tulburată doar de fâlfâitul aripilor câte unei păsări ce se plimba din copac în copac, căutându-și hrana sau perechea. O ciocănitoare bătea cu ciocul ei iscoditor în scoarța unui copac bătrân și găunos, precum toaca unei biserici maramureșene. Cioc, cioc
ROMAN (CONTINUAREA ROMANULUI CAT DE MULT TE IUBESC...) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1161 din 06 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360276_a_361605]