7,871 matches
-
penibil ! RÎd, ca să nu plîng - un alt lucru pe care nu-l pot face, desigur. Ce-i drept, nici de rîs nu pot să rîd, decît În capul meu, acolo unde e mai dureros decît orice lacrimă. În perioada explorării tunelului - eram Încă foarte tînăr, abia absolvisem cărțile clasice ale copilăriei și posedam doar o cunoaștere superficială a lumii - m-am văzut prima dată Într-o oglindă. Pe ușa de sub tăblița cu TOALETĂ scria, cu litere de mînă, VĂ ROG ȚINEȚI
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
la o mică plimbare. Iartă-mă și nu te Îngrijora. Cu drag, Ernie.” Sau poate că m-aș fi semnat „Ernie al tău”. Sub podea, am găsit canioanele prăfuite obișnuite dintre grinzi, Însă nici un semn, nici o amprentă dentară sau un tunel, care să indice faptul că strămoșii mei se aventuraseră vreodată pînă aici. Am urmat panta țevii de scurgere prin podea, spre locul În care era conectată de o țeavă mult mai mare ce venea de jos, printr-un puț Întunecos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
în lături și am ieșit pe verandă. Mașinile umpleau străzile suburbiei care se întindea dedesubt, sufocând parcările supermarketurilor, îngrămădite pe caldarâm. Două accidente minore avuseseră loc pe Western Avenue, provocând o coadă uriașă de-a lungul podului rutier care traversa tunelul de intrare în aeroport. Stând agitat pe verandă pe când Catherine mă privea din camera de zi, cu o mână pe telefonul din spatele ei, m-am uitat pentru prima oară la acea imensă coroană de celuloză șlefuită care se întindea de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
să cred că mi-aș putea potrivi propriile răni și experiența cu contururile ei mastodontice. Hotărât să închiriez o mașină de același model cu a mea, am virat pe drumul de acces al aeroportului. Un ambuteiaj masiv bloca intrarea în tunel. Am trecut peste benzile de sens opus și-am intrat în piața aeroportului, o zonă întinsă cu hoteluri de tranzit și supermarketuri deschise toată noaptea. Ieșind din stația de alimentare din apropierea benzii de intrare în tunel am recunoscut trioul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
masiv bloca intrarea în tunel. Am trecut peste benzile de sens opus și-am intrat în piața aeroportului, o zonă întinsă cu hoteluri de tranzit și supermarketuri deschise toată noaptea. Ieșind din stația de alimentare din apropierea benzii de intrare în tunel am recunoscut trioul de târfe ale aeroportului care se plimbau de-a lungul și de-a latul unui mic refugiu. Văzându-mi mașina, și crezând probabil că eram un turist american sau german, cea mai în vârstă dintre ele traversă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
stâlpul cromat al geamului. După ce urcă în mașină, le făcu semn cu mâinile celor două tovarășe, ai căror ochi sclipeau ca ștergătoarele de parbriz pe sticla irizată de lumină a mașinilor aflate în trecere. Am urmat fluxul de trafic prin tunelul aeroportului. Corpul tare al femeii de lângă mine, în mașina americană de închiriat, vedetă neștiută a atât de multor seriale de televiziune de mâna a doua, m-a făcut brusc conștient de genunchii și coapsele dureroase. În pofida servofrânei și a servodirecției
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
neștiută a atât de multor seriale de televiziune de mâna a doua, m-a făcut brusc conștient de genunchii și coapsele dureroase. În pofida servofrânei și a servodirecției, mașina americană era istovitoare la condus. − Unde mergem? întrebă ea pe când ieșeam din tunel și porneam spre clădirile terminalului. − La parcarea supraetajată - nivelurile de sus sunt goale seara. O ierarhie răsfirată de prostituate ocupa aeroportul și zonele lui periferice - în hoteluri, în discotecile unde muzica nu se auzea niciodată, convenabil așezate lângă dormitoarele a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
buletine de știri de la radio. Închiși în autocarele liniilor aeriene, pasagerii pe picior de plecare priveau avioanele cum se ridicau în zbor de pe pistele îndepărtate ale aeroportului. La nord de clădirile terminalului puteam vedea puntea înaltă a podului rutier deasupra tunelului de acces în aeroport, doldora de mașini ce păreau să reînsceneze o dramatizare cu încetinitorul a accidentului nostru. Helen Remington scoase un pachet de țigări din buzunarul pelerinei de ploaie. Cercetă tabloul de bord în căutarea brichetei, mâna dreaptă mișcându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
peisajul lui tehnologic - cu soția, cu Renata și cu doctorița Helen Remington. În acele fotografii brute, Vaughan îmi imortalizase îmbrățișările nesigure din zilele când îmi aruncasem corpul rănit în primele întâlniri sexuale de după accident. Îmi surprinsese mâna întinzându-se peste tunelul de transmisie al mașinii sport a soției mele, porțiunea interioară a antebrațului crestată de maneta cromată a schimbătorului de viteze, încheietura învinețită a mâinii apăsându-se în latura albă a coapsei ei; gura mea încă amorțită pe sfârcul stâng al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
Jetul de spumă lovi capota și parbrizul, ascunzând vederii după smalțul lui lichid două stewardese și-un steward. Când m-am întors, am văzut că Vaughan ținea în mâna făcută căuș sânul drept al soției mele. Am înaintat încet în tunelul gol, concentrându-mă asupra comenzilor. De pe rolurile nemișcate din fața mea curgeau ultimele șiroaie de lichid. Am coborât geamul și m-am căutat în buzunare după monede. Meridianul rotofei al sânului lui Catherine stătea adăpostit în mâna lui Vaughan, cu sfârcul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
crezut la început că Vaughan încerca să mă liniștească. Îmi duse apoi mâna la gură, și-am văzut cubul argintiu, deja scobit, dintre degetele sale. Am desfăcut folia și-am așezat cubul de zahăr pe limbă. Am părăsit aeroportul prin tunelul de ieșire, am străbătut Western Avenue și-am urcat rampa racordului. Preț de douăzeci de minute, am condus de-a lungul autostrăzii din Northolt, ținând mașina pe banda din mijloc și lăsându-mă depășit pe-o parte și pe cealaltă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
treceam peste fiecare grăunte de nisip sau ciment ca peste suprafața unui mic asteroid. Murmurul sistemului de transmisie îmi reverbera prin picioare și prin coloana vertebrală și îmi ricoșa în pereții craniului, ca și când eu însumi m-aș fi aflat în tunelul de transmisie al mașinii, cu mâinile pe arborele cotit, rotind picioarele ca să propulsez vehiculul. Lumina de deasupra autostrăzii crescu în intensitate, precum soarele arzătoar al deșertului. Cimentul alb deveni un os curbat. Valuri de neliniște împresurau mașina ca acumulările de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
cu titlul, autori la fel de reali ca și personajele lor și locurile numite în cărți, existând și neexistând în același timp, ca acele personaje și acele țări. Autorul era un punct invizibil de unde veneau cărțile, un gol parcurs de fantasme, un tunel subteran ce permitea comunicarea celorlalte lumi cu cotețul copilăriei lui... Îl cheamă cineva. Ezită un moment dacă să ia fotocopiile sau să ți le lase. — Acesta este un document important, nu poate fi scos de aici, este corpul delict, poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
portbagajului. Nu se aude nimic de la încărcătura mea drăgăstoasă. Apoi mă întreb dacă are nevoie să se pișe. Arunc pușca pe scaunul pasagerului și intru înapoi în infernul colonial al lui Evie. În holul, transformat în furnal se crează un tunel vântos, cu aerul rece dând buzna înăuntru pe ușa din față și urcând spre căldura și lumina de deasupra mea. Holul încă mai are măsuța aia cu telefonul saxofon de aur pe ea. Fumul e peste tot, și corul tuturor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
asta era cauza pentru care viața oricărui inspector simplu era nu grea, ci îngrozitoare. Oamenii se uzau repede, căpătau ticuri, se apucau de băut, sufereau accidente. Umblau ca pe sub pămînt, fără să vadă, fără să știe încotro și de ce sapă tunele, șanțuri, primind îndemnuri să se oprească, să o ia îndărăt, să cotească brusc, să-și țină respirația, să înghită pămînt, să dispară și toate astea fără putință de a înțelege ceva. O dată intrați, nu mai puteau ieși din încîlceala în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
că moțăie, căci erau tare abătute. Vântul fremăta printre crengile stejarilor. Deschideau din când În când ochii, pe furiș una față de alta, și se uitau În sus, peste umărul tatălui, la bolta de frunze pe sub care treceau ca printr‑un tunel. Din când În când vântul le sufla câte o frunză pe bancheta din piele. Frunza se așternea cu un ușor fâșâit, ca un șoricel. Și ce‑aveau să‑i spună mamei - de bună seamă că se gândeau și la asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
deja tipărită, o revistă va publica cu subtitlul „Arhive“ următorul articol: „În Munții Stâncoși, aflați la est de capitala statului Utah, Salt Lake City, se află una dintre cele mai bizare arhive din Statele Unite ale Americii. Spre ea conduc patru tunele forate În stâncă, fiind instalată În câteva săli subterane legate prin culoare labirintice. Accesul la sutele de mii de microfilme, care se conservă aici, se datorează exclusiv unui personal de Încredere, iar intrările În arhivă sunt prevăzute cu uși de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
stăpâni, de asemenea, ai unor vele uriașe, fabricate din pânză cea mai rezistentă, flexibilă și uimitoare pe care și-ar fi putut-o imagina cineva, erau totuși plini de păduchi, căpușe și ploșnițe. Iar un alt parazit teribil le sapă tuneluri pe sub piele, obligându-i să se scarpine întruna, la orice oră din zi sau din noapte. Erau atât de murdări, cu toate că aveau marea alături, încât era absolut de neînțeles cum de puteau preferă să-și țină pe ei hainele acelea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
trei luni în care vom părăsi lumea. Astea trei luni pe care le vom petrece scriind și citindu-ne operele. Șlefuindu-ne poveștile. Ultimul care a urcat la bord, după ce-am mai trecut de-o intersecție și printr-un tunel, a fost Ducele Vandalilor, care ne-a așteptat la ultimul loc de întâlnire stabilit. Cu degetele mânjite și pătate de creioanele pastel și cărbune. Cu mâinile pătate de cerneluri pentru mătase, cu hainele întărite din cauza crustelor de vopsea uscată. Toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
bărbat strigând. Vocea lui Packer. La telefon, Inky răsuflă greu, spunând: Muffy, te rog. Muffy, te rog, ne-am rătăcit și ne fugărește cineva. Spune: Am încercat la poliție dar... Și convorbirea se întrerupe. Ca și cum ar fi intrat într-un tunel de pe autostradă. Sau pe sub un pod. Titlul din ziarul de a doua zi e: „O editoare și un magnat al textilelor înjunghiați”. Acum, aproape în fiecare dimineață e câte-o nouă știre de evitat: „Cerșetoare măcelărită”. Sau: „Ucigașul îi vânează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
și plânse în hohote, din tot sufletul. Escu îi aruncă o singură privire apoi coborî un etaj mai jos, se întinse pe o banchetă și dormi, instantaneu, un somn fără vise. Cea care visa era Luana. În capătul luminos al tunelului, ea zărise copilași durdulii, cu bucle blonde și aripioare albe, fluturânde, de îngerași. Și-ar fi dorit să alunece mai repede, să se bucure de râsul lor sănătos, de aura ireală din jurul lor. Dar un glas de bărbat, ce se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
aducea aminte creștea, ca o altă Alice în Țara Minunilor, se transforma din copil în femeie. Recunoscu glasul lui Ștefan, ascuns și nevăzut în spatele zidului, care-i cerea cu fermitate să se trezească. Strigătul lui avu efect de tunet în tunelul îngust și rece, pământul i se cutremură sub picioare, își pierdu echilibrul și căzu plângând, în timp ce lumina dispărea înghițită de întuneric. Se ridică în bezna înfricoșătoare cu un efort supraomenesc, se întoarse cu fața la perete și încercă, lipsită de vlagă, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
împing poarta cu cornul și intră în ogradă, traversează curtea și se opresc la iesle, caută cu botul acolo, știind că vor găsi brațul de iarbă. Acum, de câte ori se gândea la perioada aceea, se năștea imediat, prin asociație, imaginea unui tunel străbătut în viteză, cu suflul drămuit, o noapte îngrozitor de adâncă, de blândă, de împăcată cu sine pe care vrei s-o traversezi și orbecăi până ți se termină încrederea și speranța și devii agitat, te zbați, deschizi uși după uși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
i se dea mură în gură, trebuia să i se explice, uite, așa și așa, pentru început trebuie să te miști de aici și până aici, pe urmă să urci două trepte, să cotești la dreapta sau la stânga, să străbați tunelul și odată ajunsă în luminiș, ai să găsești pepenele mare și zemos: SENSUL VIEȚII. Este ceva în noi care ne marchează și ne face să fim vulnerabili, îi mai preciză Alexe următorul punct al șaradei. Dar ce anume, se întrebă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
arate încotro merge. — Ce n-am aflat? întreba Adrian. — A murit Diana, spuse Fanny. — Care Diana? — Diana, prințesa de Wales. — Ce face? bâigui Eleanor. — Cum? întreba Adrian. Fanny le povești cum gonise cu mașina prin Paris, urmărită de paparazzi, despre tunel, pilon și ciocnirea mortală. Și când zici că s-ar fi-ntâmplat toate astea? întreba Șam. — Astăzi, în zori. — Ești sigură? Există o confirmare oficială? o întreba Adrian. — Bineînțeles, zise Fanny. Noi am auzit-o la radio acum mai bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]