709 matches
-
socializare și în tot felul de ONG-uri fantomă, dintre care cel al iubitorilor de animale de companie a devenit cel mai cunoscut. Nici când în presa oficioasă s-au publicat o mulțime de materiale privind o presupusă primejdie a turbării pisicilor, sau cazuri concrete de nenorociri provocate de câini agresivi scăpați de sub control, ori când s-au instituit impozite mari pentru "cei ce țineau în gospodăriile lor câini, pisici, hamsteri și alte animale nefolositoare", acel ONG n-a putut fi
[Corola-publishinghouse/Science/1518_a_2816]
-
consecință estetică. Într‑o scrisoare din 1871, această idee apare clar exprimată : „Incendierea Parisului este o mostruozitate : «N‑am reușit, atunci să piară lumea, căci comuna e mai presus de fericirea lumii și de Franța». Însă lor (și multora) această turbare nu li se pare o monstruozitate, ci, dimpotrivă, o frumusețe. Așadar, în sînul noii omeniri, ideea estetică a devenit tulbure (s.n. - E.I.). Temelia morală a societății (luată din pozitivism) nu numai că nu dă rezultate, dar nici nu se poate
[Corola-publishinghouse/Science/2014_a_3339]
-
este o impresionantă cerință psihopedagogică și medico-socială necesară menținerii și perfecționării integrității și (perfecționării integrității) echilibrului morfofuncțional, psihomoral și social al elevului. Este important ca fiecare școlar să se acomodeze rapid și ușor noilor cerințe, să se conformeze acestora fără turbări biopsihosociale. Modul în care are loc realizarea adaptării la cerințele vieții cotidiene poate fi resimțit, atât ca sens pozitiv cât și ca revers, pe parcursul anilor. Astfel adaptarea școlară optimală sau eventualele dificultăți care pot apare și în parcursul școlarizării releva
ATITUDINEA PĂRINŢILOR DIN MEDIUL RURAL ŞI EFECTELE ASUPRA ADAPTĂRII ŞCOLARE by SARDARIU ELISABETA ELENA () [Corola-publishinghouse/Science/338_a_598]
-
fost descoperit cel dintâi. Ablațiunea cortexului la pisică (Magoun, 1954, apud Magoun, 1960) și a bulbului olfactiv la șobolan sau stimularea electrică a anumitor regiuni ale sistemului limbic declanșează la animal o stare de mânie de o violență intensă (numită „turbare”), ce culminează cu omorârea semenilor din jur, acesta fiind și cazul celebrilor șobolani „ucigași” (Karli, 1971). În condiții normale, incitatorii naturali sunt iritarea (răni, durere) și frustrarea. Reacțiile corespondente sunt atacul și lupta, care implică, mai ales în cazul animalelor
[Corola-publishinghouse/Science/1974_a_3299]
-
incitatorii naturali sunt iritarea (răni, durere) și frustrarea. Reacțiile corespondente sunt atacul și lupta, care implică, mai ales în cazul animalelor, mușcături. Unele stimulări ale cortexului (olfactive la șobolan, cu siguranță vizuale la om) modulează și inhibă reacțiile paroxistice de turbare pentru a produce mânia sau ceea ce numim agresivitate. Concluzie Cortexul, sediu al deprinderilor sociale și morale, este dezinhibat de anumite substanțe, cum ar fi alcoolul. Pe de altă parte, personalitatea individuală se vede minimizată, chiar abolită într-un grup. Această
[Corola-publishinghouse/Science/1974_a_3299]
-
sărat. Deodată aud ceva ce n-am crezut că pot auzi: Lasă-l în pace oltean scîrbos și cretin! Sergentul a fost atît de surprins încît a rămas năuc. Se uită buimac la cei tolăniți pe jos. Își revine și turbarea se mărește gradat, ucigaș. Cine? Cine, mă?! Eu, se ridică popenchi Floricel. Eu, scîrbosule, tîmpitule, idiotule, analfabetule. Sergentul capătă o figură de dezorientat, de aiurit. Atunci se întîmplă o adevărată minune. Colegii se ridică, îl înconjoară și în cor îl
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
îl găsește pe zeu dormind într-un boschet și, înțepându-1, îl trezește. Furios, Telipinu provoacă asemenea calamități în țară, încât zeii se înfricoșează și recurg, pentru a-1 calma, la magie. Prin ceremonii și formule magice, Telipinu este curățit de turbare și de "rău"7. Pacificat, el se reîntoarce în cele din urmă printre zei - și viața își regăsește ritmurile. Telipinu este un zeu care "înfuriat" se "ascunde", adică dispare din lumea înconjurătoare. El nu aparține categoriei zeilor vegetației, care mor
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
și întoarcere pe pământ (cf. Dionysos, § 122). Dar ceea ce îl distinge pe Telipinu de zeii vegetației este faptul că "descoperirea" sa și "reanimarea" cu ajutorul albinei înrăutățește situația: abia ritualurile de purificare reușesc să-1 pacifice. Trăsătura specifică a lui Telipinu este "turbarea" sa demonică, care amenința să ruineze țara întreagă. E vorba de furia capricioasă și irațională a unui zeu al fertilității contra propriei sale creații, viața sub toate formele sale. Concepții asemănătoare de ambivalență divină se întâlnesc și în altă parte
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
fără să fi închis ochii toată noaptea, odată cu zorile am început să număr clipele până când aș fi putut pleca... Mânat de un vânt de nebunie, fără să mai aștept ora stabilită, m-am smuls din culcuș, am adunat, cuprins de turbare, cele câteva cărți ce le aveam de la Dânsul și am alergat până în strada Spătarului... Iar când mi-a deschis, uimit, i-am azvârlit cărțile în brațe și am răcnit că totul, totul se terminase, că nu mai aveam ce să
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
ciocănesc undeva în mine neliniștea și foamea de a crea ceva, argila însă din care vreau să fac se preface, de cum o iau în mână, în praf și mi se scurge printre degete. Simt că mă cuprinde un soi de turbare... 19 noiembrie 1955 Singurătatea e ca o mlaștină care mă înghite treptat, treptat, dar iremediabil. Un nămol sticlos, străveziu: oamenii trec pe lângă mine, se agită, râd, vorbesc... Eu văd totul, nimic nu mi-e ascuns, văd mai mult decât știu
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
n-ar fi Îndeajuns de mare pedeapsa lui! Ascultă, omule, ascultă bine! Nu vreau să-ți văd ura. Eglord ți-a necinstit și ți-a ucis logodnica. știu toată În tâmplarea. Dar acum trebuie să-ți uiți ura și fierbințeala turbării și să ți păstrezi sângele rece. Lasă-ți mânia aici, acasă. Pleacă cu mintea limpede și trează, ca o sabie iscusită doar pentru că o poartă mâna stăpânului, și nu pentru că și-ar cunoaște victima. Dacă faci așa, vom izbuti. Altfel
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
care îi făcea cunoscut că i-a dat două zile de arest, pentru că are cravată nereglementară și pentru că n-a raportat că nu este la instrucție. Fulgeanu, care era de serviciu, spunea că căpitanul i-a dat confidențiala tremurând de turbare, cu glasul și cu ochii pierduți. Era un om, săracul, pe care nu-l iubea nimenea. Era însurat numai de doi ani, avea un copil, și zicea că singura lui bucurie era pricinuită de dragostea pe care o avea pentru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
puternici, fac parte din pre- rogativele zeului. În Vechiul Testament, Iahve nu este mai niciodată în toane bune, dispozițiile sale nu sunt discu- tabile, și cei buni sunt supuși unor probe teribile și pedep- siți laolaltă cu cei răi atunci când greșesc. Turbarea este însă aici expresia unei furii fără obiect, o furie lipsită de noimă, de obiectivitate, dar care își caută obiectul. Este însă de ajuns să urmărim comportamentul șefului, unul într-adevăr sever, - însă nicidecum lipsit de motivație -, pentru a vedea
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
și al comisarului secției de poliție, dl. Turtureanu, ambii cointeresați în afacere, însoțiți de jan- darmi, Lefter pătrunde în forță în locuința pauperă a țigăn- cilor pentru a le teroriza. Comportamentul său reflectă mai degrabă ceea ce Lefter atribuie șefului său, turbarea, adică o furie fără limite. Gesticulația măruntului funcționar sprijinit de brațul înarmat al legii pare ridicolă doar în aparență pentru că violenței sale îi este impusă o limitare chiar de către cel chemat să aplice legea. Acțiunea între- prinsă de căpitanul Pandele
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
Gândacul de Mai (Metolontha vulgaris Fabr.) Gărgărița (Calandra granaria L.), Gândacul de făină (Tenebrio molitor L.), Gărgărița de mazăre (Bruchus pisi L.), Gândacul de pomi (Anthonomus pomorum L.), Rădașca de stejar (Lucanus cervus L.), Gornicul (Cerambic heros L.), Gândacul de turbare (Lyitta Vesicatoria L.), Gândacul de brad (Bostrychus Thipographus L.), Gândacul verde (Cetonia aurata L.), Gândacul puturos (Blaps mortisaga L.), Licuriciul (Lampyris splendidula L.), Mămăruța, Măriuțica (Coccinella septempunctata L) Din familia Lepidoptera amintim: Molia de bucate ( Tinea granella L.), Molia de
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
titularul disciplinei cât și cadrul didactic În cauză au considerat lucrarea mea ca o insultă și m-au declarat “respins”. La examenul de la disciplina de Boli Infecțioase am intrat În conflict cu proaspătul profesor dr. Ilie Popovici. Am extras problema “turbarea la câine”. Văzusem numeroase cazuri În clinică, participasem la examenul necropsic a numeroși câini turbați, făcusem examenul histopatologic a zeci de cazuri. Mă consideram deci, stăpân pe problemă. Trebuie să menționez că relațiile dintre disciplinele noastre nu erau dintre cele
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
foarte plăcută. Nu pot să nu subliniez rolul deosebit al dr. P. Begnescu. Numai prin munca, inteligența și pasiunea lui a reușit să facă dintr-o Întreprindere “periferică”, o unitate antiepidemică de prim rang, având un rol major În combaterea turbării și a altor antropozoonoze și În același timp una dintre Întreprinderile economice foarte rentabile din subordinea Sfatului Popular al Capitalei. Cine a văzut un om turbat sau un coleg mort prin accident postvaccinal antirabic, nu poate pune protecția câinilor vagabonzi
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
om turbat sau un coleg mort prin accident postvaccinal antirabic, nu poate pune protecția câinilor vagabonzi Înaintea protecției omului și cine crede că prin prinderea și sterilizarea câinilor vagabonzi rezolvă problema, nu cunoaște Întreaga complexitate a acesteia. Am trăit problema turbării canine citadine, am trimis sute de copii nevinovați la vaccinarea antirabică și i-am supus cu bună știință virusului și accidentelor postvaccinale; am participat la Înmormântarea colegului, victimă a vaccinării, dr. Mircea Wegner*, m-am supus vaccinării În urma unui accident
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
Paul Alexandru (coincidență de nume), de a rezolva problema câinilor fără de stăpân (Editura Press, Focșani, 2002), dar În condițiile țării noastre nu sunt convins că se va rezolva curând. Prin metodele noastre considerate de colegul mai tânăr “maltehnice” am redus turbarea canină din Capitală și din țară aproape de cota zero. Situația actuală (2002) a bolii nu mai este expresia turbării de origine canină, ci a celei transmise de animalele sălbatice (vulpi, lupi, bursuci, etc.). Asupra acesteia trebuie să se intensifice lupta
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
țării noastre nu sunt convins că se va rezolva curând. Prin metodele noastre considerate de colegul mai tânăr “maltehnice” am redus turbarea canină din Capitală și din țară aproape de cota zero. Situația actuală (2002) a bolii nu mai este expresia turbării de origine canină, ci a celei transmise de animalele sălbatice (vulpi, lupi, bursuci, etc.). Asupra acesteia trebuie să se intensifice lupta antiepidemică. Sunt cu totul de acord că prin desființarea Întreprinderilor locale de ecarisaj, aspectul sanitar veterinar al localităților lasă
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
de ou se pun călduțe pe rană. Tăietură. Când e proaspătă tăietura, se aplică pe ea buruiana Coada șoricelului pisată la un loc cu untură râncedă. Sau se pune pe ea foaie de pătlagină sau «iarba neagră» sau «fieru’ plugului». Turbare. Gândaci de frasin, tocați mărunt după ce li s-a tăiat capul cu o monedă de 1 Koroană și lăsați câtva timp în oțet de poame. Din această băutură se bea câteva zile de-a rândul. Sau bolnavul se afumă cu
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
de baie, înmuiată în clor. - Poftim - era înmuită în glorie? am exclamat, confuz. - Nu, clor. Acid clorhidric, domnule Ellis. Am închis din nou ochii. Nu voiam să mă mai gândesc la cartea aceea. Avusese de-a face cu tatăl meu (turbarea lui, obsesia cu statutul social, singurătatea lui) pe care îl transformasem într-un ucigaș în serie ficțional și nu aveam de gând să mă supun din nou acelei experiențe - de a mă confrunta iarăși cu Robert Ellis sau Patrick Bateman
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
dacă citeai, cartea ajungeai să te îndoiești de faptul că aceste crime au avut loc cu adevărat. Existau indicii serioase că ele se petrecuseră doar în mintea lui Bateman. Tortura și asasinatele erau în realitate fantasme alimentate de furia și turbarea lui față de modul în care viața americană era structurată și cum asta - indiferent de mărimea averii lui - îl paraliza. Fantasmele constituiau o formă de evadare. Asta era teza cărții. Era despre societate, obiceiuri și tradiții, nu despre ciopârțirea femeilor. Era
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
nespusă ce-atunci mă pătrunse, Văzui trecând moartea pe palidu-i cal. Schelet de-altă lume cu forme cumplite, Rânjind către mine privea neclintit: În mâna-i uscată, în unghii ascuțite, Ținea o femeie... din capuri zdrobite, Mișca câteodată, mișca cu turbare Și creieri, și oase din gură-i cădea: Uimit rămăsesem: la orice mișcare Părea că ea rupe din inima mea. Dar ceata de fiare o văd...mă sosește... Fierbintea-i suflare acum o simții... Mă plec, cat, și mâna-mi
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
la un colț de zid de lângă Mitropolie dispărut acum prin alinierea stradei, de unde puteam privi toată scena ce se petrecea fără să mă amestec cu mulțimea și fără să fiu expus la lovituri sau împușcături. Dumnezeule!... ce vra să zică turbarea omului!... Bine a zis poetul Schiller: "Stricător e dintele tigrului, periculos e tigrul trezit din somn, dar mai grozav decât toate grozăviile e omul în furia lui". Nu voi uita niciodată priveliștea ce aveam dinaintea ochilor. Peste patru mii de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]