554 matches
-
lui Tarrou răsună in urma Iui: Încă un cuvânt, doctore, chiar dacă ți se pare ridicol: ai întru totul dreptate. Rieux dă din umeri pentru sine, în întuneric. Nu știu, zău. Dar dumneata de unde știi ? \ O, face celălalt fără să se turbure, eu am puține lucruri de aflat. Doctorul se oprește și, în urma lui, piciorul lui Tarrou alunecă pe o treaptă. Tarrou se agață cu mâna de umărul lui Rieux. Crezi că știi totul despre viață ? îl întreabă acesta. Răspunsul a venit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
Și în Nil numai deșertul nisipișul și-l adapă, Așternîndu-l peste câmpii cel odată înfloriți. Memfis, Teba, țara-ntreagă coperită-i de ruine, Prin deșert străbat sălbatec mari familii beduine, Sorind vieața lor de basme pe câmpie risipiți. Dar ș-acum turburând stele pe-ale Nilului lungi unde, Noaptea flamingo cel roșu apa-ncet, încet pătrunde, Ș-acum luna argintește tot Egipetul antic; Ș-atunci sufletul visează toat-istoria străveche, Glasuri din trecut străbate l-a prezentului ureche, Din a valurilor sfadă prorociri
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
faptele. Una extrem de consecventă trebuie să fie ajutorul dat aproapelui. Și cum, asociațiile de binefacere, cele care rulează sume mari de bani ,,ân scopuri caritabile,, nu pot acoperi tot acest vaier uman, rămân ,,pe dinafară,, , acei dezmoșteniți a căror existență turbure și Îndârjire În cerșit sunt un spectacol obișnuit al orașelor. Transferați dintr-odată Într-o societate normală, În care apa, căldura caloriferului și mâncarea nu ar mai fi o problemă, unii dintre ei n-ar rezista ,,șocului,,. Ar căuta evadarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
Europei. A mai trăit până În preajma Celui de-al Doilea Război Mondial. Plecând, a luat cu sine și portretul pe care mi-l făcuse. Fusese remarcat În expoziții și vândut după moartea lui, la două licitații. După vremuri zbuciumate și turburi, și după convulsii politice, lucrarea s-a Întors pe pământul unde a fost realizată. Să sperăm că escrocii i-au pierdut Însfârșit, urma și nu va mai muri nimeni din cauza lui.. Grație visului tău, mă mai bucur câteva clipe, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
ei principală, s-o fi urâțit de imobilitate. Trebuie să fi fost foarte urâtă. N-o pot închipui decât culcată pe o parte, astfel nu pot vedea decât jumătate din față. De încerc să-i schimb poziția în minte, se turbură imaginea. Nu s-a omorât. Fără un motiv nou, puternic, nu se putea. A trecut multă vreme de atunci de când era grăbită la moarte. Teoriile mele au convins-o pe deplin. Se mărită... pentru fericirea mea. Știe că nu mi-
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
o face așa de diferită de toate femeile, e în același timp motivul prim al dezastrelor noastre. Sunt extrem de bănuitor și nu știu dacă aș putea fi mințit. Sau ar fi destul să descopăr o minciună cât de mică, ceva turbure în privirea clară, minunată a Ioanei, ca să nu mai am încredere în nimic, să caut să explic fiecare gest, fiecare vorbă în toate chipurile posibile (chiar dacă nu ajung la realitate). Și Ioana încearcă să mintă uneori. În urma discuțiilor chinuite în
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
pentru domnul Theodoriu un reproș ascuns și o bănuială, indiferent de prietenia care s-a menținut intactă până la urmă, că părerea lui n-a fost decât egoism, instinctul de a se pune la adăpost de efuziunile altuia, ca să nu-și turbure liniștea sufletească. Ioana adusese cu dânsa o mulțime de idei complicate, cu care nu eram deprins și pe care nu puteam să le neg dintr-o dată, pentru că ea pusese toata viața în ele. Se mai adăugau și alte motive. Înțele-gînd-o
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
trag paharul cu lumânarea drept lângă pernă și, cu un creion pe un vraf de hârtii, încep să retrăiesc trecutul și să deslușesc prezentul între mine și Ioana. Abia acum pot să refac vechile scene dintre noi fără să le turbur cu emoțiile prezentului. Trecutul, sub alte forme, continuă și acum. Parcă noaptea și liniștea dimprejur au pus o stavilă neliniștilor, sunt detașat de realitate, ca și cum, bătrân, m-aș gândi la întîmplări vechi, cu melancolie, dar fără zbucium. Parcă toate faptele
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
-mi fi putut lua un aspect mai calm, pe care el l-ar fi acceptat imediat, căci nu era un om pătrunzător în sufletul vecinului, sau instinctul de conservare îl îmbia să escamoteze realitatea pe cât posibil și să nu-și turbure sănătatea sufletească. M-a întrebat îngrijat: "Dar ce-i cu tine?" și am răspuns cu toata disperarea: "Sunt un temperament așa de nenorocit, încît mă gândesc cu toată seriozitatea să mă sinucid!" Vocea mea a sunat așa de sincer, încît
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
ei chinuit, cu ochii în vag, nu pot desprinde nimic și nici nu mă pricep cum să-i pun noi întrebări, din lașitate sau din teama de a fi prea umilit. Ce monstruoasă este Ioana aruncând o astfel de vorbă turbure! Poate a spus-o numai din instinctul de a se răzbuna, pentru pedepsire pe care i le dau zilnic prin întrebări intime. N-a mai avut timpul să facă socoteală că totul pornește la mine nu din răutate gratuită, ci
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
atunci va trebui să suport toate consecințele, căci, afară de moarte, nu va exista nici o putință de salvare. Toată greutatea este să nu-mi fie milă ca de obicei. Orice discuție îi produce atâta rău Ioanei, îi slăbește fața, i se turbură ochii, încît trebuie să renunț și să-i dau toată dreptatea, ca s-o liniștesc. De altminteri, când vorbește, are totdeauna dreptate. Și eu, ca și toată familia, sugestionat de forța cu care își susține părerile. Numai rămas singur pot
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
bolnav. Dar totdeauna când mă prefac că mi-e rău câteva minute, izbutesc să o împac. Mi-e rușine de farsa jucată, dar numai așa pot s-o liniștesc. Cu toate că nu are nici o bănuială, totuși, poate și din pricina acestor scene turburi, Ioana păstrează atâta neîncredere în mine. Cocuța, iubita mea de adolescent, n-avea sinceritatea Ioanei de a-și arăta toate gusturile. Nu trebuie tras nici o concluzie din faptul că la urmă și-a aranjat viața și nu s-a mai
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
ai fi știut, nu ți-ar fi păsat deloc. Zilele în port deveniseră așa de asemănătoare, încît, ca să nu ascund nimic, pot mărturisi că boala lui Viky mă bucură. Aveam să scăpăm pentru câteva zile de o persoană care ne turbura intimitatea, oricât de discretă ar fi fost și mereu în tovărășia altora. Iar dacă mai trecea până la noi, o făcea numai din politețe, căci cu noi nu putea să aibă nici o distracție.) Trebuie să ne ducem la Cavarna până la vindecare
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
mai mult ca mine?), și,că picioarele o duc la întîmplare, spun, apăsând pe cuvinte, cu imensa tristeță: - Abia câteva zile au trecut de când pretindeai că ai ajuns la o stare sufletească definitivă și că nimic nu te-ar mai turbura! - Și Viky, care ar putea să moară! În noaptea următoare, după ce la Cavarna am văzut că n-a fost nici o schimbare, pe același drum, aproape la aceeași oră continuăm conversația. Ioana spune: - Ce oribilă am fost ieri! Când Viky este
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
și deseori, când vin pe ponton cu intenția să stau cât mai mult, sunt întrerupt de gândul ca să nu uit să duc vreun pachet doamnei Axente, așa cum fusesem rugat. Așteptam cu încordare să treacă timpul, să scăpăm de situația asta turbure atât de obositoare. Ce va aduce ziua de mîine? Moartea lui Viky sau vindecarea ei? Primul caz ar constitui un dezastru, în al doilea, Viky ar redeveni grațioasă și neînsemnată și eu aș aștepta cu nerăbdare să mă descotorosesc de
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
te-ncrede fericirii Că e vis amăgitor". Vis îmi pare fericirea 30 La trecut când mă gândesc Căci o clipă a fost ceasul Pentru care pătimesc. Fericirilor trecute, Ce ca flori vă scuturați, 35 De ce gândurile mele În zadar le turburați? Liră jalnică, duioasă, Ce suspini tu în zădar? Poate plângi că-a mea viață 40 Se sfârșește cu amar? {EminescuOpXV 1034} AJUNGĂ-ȚI PUIULE, AJUNGĂ (p. 667) [De aș ști că ai] veni Cărărușa ți-aș plivi Și de iarbă
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
se repezi asupra unui gigantic Taur, îl rupse în bucăți, îl omorî, dar lăsă să cază inima Romei în pământul (Taurului) Bourului. Acel pământ era Dacia. (p. 236) Noaptea împle cu gândire Și cu sufletu-i de nour precum vântul turbură visul din oglinda lacului Ș-astfel se izbesc În creierii mei Vijeliile gândirilor mele Cum ginii trecuturilor Se izbesc în ruinele Unui palat. Nu vezi tu că prin vorbele mele suflă moartea disperare? * Noaptea turbură lumina Precum nouri turbur marea
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
-i de nour precum vântul turbură visul din oglinda lacului Ș-astfel se izbesc În creierii mei Vijeliile gândirilor mele Cum ginii trecuturilor Se izbesc în ruinele Unui palat. Nu vezi tu că prin vorbele mele suflă moartea disperare? * Noaptea turbură lumina Precum nouri turbur marea * Împle-a lumea-a ei gândire [ 2Împle]2 sufletu-i de nor EminescuOpXV 1048} Și a lunei galben gând Pe palate se aruncă Luminând a umbrei dungi Iar oamenilor insenm Dunga negrului mormânt Cerul sus
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
vântul turbură visul din oglinda lacului Ș-astfel se izbesc În creierii mei Vijeliile gândirilor mele Cum ginii trecuturilor Se izbesc în ruinele Unui palat. Nu vezi tu că prin vorbele mele suflă moartea disperare? * Noaptea turbură lumina Precum nouri turbur marea * Împle-a lumea-a ei gândire [ 2Împle]2 sufletu-i de nor EminescuOpXV 1048} Și a lunei galben gând Pe palate se aruncă Luminând a umbrei dungi Iar oamenilor insenm Dunga negrului mormânt Cerul sus visează stele Oamenii visez-amor
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
iluzii, din provincia lor urgisită fiindcă bieții părinți nu-i înțelegeau, iar afurisita de școală n-o terminau; orbiți de prestigiul îndepărtat al Capitalei, amețiți de debutul lor îndoielnic prin vreo foaie literară și înghițită pînă la urmă de apele turburi ale gazetăriei” (Beldie, Memorii..., p. 163). Situația nu fusese fundamental alta „la Centru”: „În Franța, romantismul și simbolismul datorează imens exodului provincial. La noi, destinul lui Petică, boem prin definiție, urmează aceeași traiectorie-tip” (Mihai Zamfir, op. citi, p. 184
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
întunecat sadisme. Singur, se înfundă în gîndurile sale, își rumegă himerele (...). Și astfel se clădește în juru-i o lume fantastică, cu contururi nestatornice, o lume al cărei centru e el, lume ce-și are rădăcinile în instinctul cel rău și turbure ce-l poartă în suflet, încuviințat în tăcere de singurul său tovarăș: focul împăinjinit și puhav (...) De dimineață cînd se scoală, pînă în seară, pe care o grăbește cît poate (...) firul vieței lui uniforme se desfășoară, prinzînd în intervale regulate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
română și, lucru de reținut, pe un punct moderat în linia lui Urmuz și deci mai cu seamă pe terenul genurilor clasice și mai ales în baza folclorului. A lua fabula, descîntecul, doina, a le încărca de imagini și viziuni turburi sau măcar de colori, a le scoate însă din orice mișcare utilitară, iată metoda. Descîntecul se face o cantilenă grotescă, fabula o etică simulată de imagini”. Regăsim aici punctele de vedere ale artiștilor expresioniști de la Gîndirea, ale „primitiviștilor” moderni, ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
nymphele cântă la hore Și gem în lyrele blânde, sonore, Ascunse gîndure de dor de ducă Triste și palide ca o nălucă, Apoi în cytere ele-ncordară Și plin și limpede încet cântară Glas a trecutului, ce însenină Mintea cea turbure de gânduri plină: {EminescuOpIV 28} În mii de lumine ferestrele ard, Prin care se văd trecătoare Prin tactul cîntărei sublime de bard Cum danță la umbre ușoare, Cum danță ușor Dulci vise de-amor. Palatul părea în magie Aurie. Ca
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
nymphele cântă la hore Și gem în lyrele blânde, sonore, Ascunse gîndure de dor de ducă Triste și palide ca o nălucă, Apoi în cytere ele-ncordară Și plin și limpede încet cântară Glas a trecutului, ce însenină Mintea cea turbure de gânduri plină: {EminescuOpIV 29} Pe râul dorului, mânat de vânture Veni odat- Pe-un vas cu vâslele, muiate-n cînture, Lin-împărat. Venit-a Regele să calce văile Cătând o sor, Eroi se-ninimă și plâng femeile De-a lui amor
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
Și în Nil numai pustiul nisipișul și-l adapă, Așternîndu-l peste câmpii cei odată înfloriți; - Memphis, Theba, țara-ntreagă coperită-i de ruine, Prin pustiu străbat sălbatec mari familii beduine Sorind viața lor de basme prin câmpie nisipiți. Dar și-acum, turburând stele pe-ale Nilului lungi unde, Noaptea, flamingo cel roșu, apa-ncet-încet pătrunde Și-acum luna argintește tot Egipetul antic; Ș-atunci sufletul visează toat-istoria străveche, Glasuri din trecut străbate l-a presentului ureche - Din a valurilor sfadă prorociri se aridic
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]