645 matches
-
86 penticostali, 2 catolici și un evanghelist. De-a lungul timpului populația satului Cuciulata a evoluat astfel: În satul Cuciulata tradiția și obiceiurile s-au păstrat destul de bine de-a lungul anilor. Din obiceiurile de iarnă sunt de menționat Irozii, Turca și Turca de bivol. De Bobotează lumea se strânge la pârâul Lupșa și preotul sfințește apa. Primăvara, satul organizează Plugarul, un obicei ce simbolizează începutul anului agricol. Portul din Cuciulata este format din ie, fote la copii si sort (de
Cuciulata, Brașov () [Corola-website/Science/300939_a_302268]
-
2 catolici și un evanghelist. De-a lungul timpului populația satului Cuciulata a evoluat astfel: În satul Cuciulata tradiția și obiceiurile s-au păstrat destul de bine de-a lungul anilor. Din obiceiurile de iarnă sunt de menționat Irozii, Turca și Turca de bivol. De Bobotează lumea se strânge la pârâul Lupșa și preotul sfințește apa. Primăvara, satul organizează Plugarul, un obicei ce simbolizează începutul anului agricol. Portul din Cuciulata este format din ie, fote la copii si sort (de vara si
Cuciulata, Brașov () [Corola-website/Science/300939_a_302268]
-
Hamcearca (în turcă "Hançerka") este satul de reședință al comunei cu același nume din județul Tulcea, Dobrogea, România. Se află în partea de nord-vest a județului, în partea de sud a munților Măcin, pe malul drept al Taiței. Denumirea pare a fi ambiguă
Hamcearca, Tulcea () [Corola-website/Science/301842_a_303171]
-
în comuna trebuie mai întâi să se dezvolte economic întreaga zonă a Moldovei. Jocul de oină s-a practicat de secole în toate zonele țării , deci inclusiv în zona Moldovei. Jocul era numit de localnicii din satele componente ale comunei "turcă" sau "tacă" . Deși oficial trebuiau formate două echipe de căte 11 jucători, sătenii improvizau teren de oină pe maidane sau chiar pe drumurile sătești și jucau "tacă" formând echipe de 4, 5, 6,7 sau chiar 3 persoane, modificând « regulamentul
Comuna Ibănești, Vaslui () [Corola-website/Science/301889_a_303218]
-
și chimice și au ridicat pe ambițioșii locuitori ai acestor meleaguri, la nivelul vecinilor din prosperele localități de peste Jiu. Primele începuturi ale acestui sat, ne duc în timpul domniei lui Ioan Mavrocordat (02.12.1716 - 06.03.1719), din timpul războiului turco - austriac (1716-1718), când acest domn fanariot dăruiește căpitanului Drăgicioiu, din oastea sa, această parte de pământ și care avea ca vecini pe: căpitanul Mârza și Nicolae Păianu. Încet, încet, acest căpitan, dar mai ales fii săi Constantin și Dumitru, au
Tâmburești, Dolj () [Corola-website/Science/300419_a_301748]
-
ul (în ucraineană, rusă și , în turcă și , în ) este Basarabia istorică, o regiune de stepă a fostului voievodat al Moldovei, azi situată la sud de Republica Moldova, între hotarul acestui stat, Dunăre și Marea Neagră, în componența Ucrainei de azi. În 1812, când Imperiul Rus a anexat partea
Bugeac () [Corola-website/Science/298551_a_299880]
-
care deveniseră o adevărată pacoste pentru Moldova. În 1716, după uciderea lui Ștefan Cantacuzino, a fost trecut pe tronul din București, unde, datorită înrăutățirii relațiilor dintre turci și nemți, turcii aveau mare nevoie de el acolo. Izbucnind în curând războiul turco - austriac (1716 - 1718), Nicolae a ucis câțiva boieri care erau partizani ai nemților și l-a exilat în Turcia pe mitroplolitul Antim Ivireanu, care a și fost omorât acolo. Deoarece Nicolae a fost prins și dus la Sibiu, în locul său
Nicolae Mavrocordat () [Corola-website/Science/299554_a_300883]
-
iar copiii trec sub tutela contesei Iușkova, cea de-a doua soră a bătrânului Tolstoi și soția guvernatorului orașului Kazan. În urma acestor evenimente, copiii s-au mutat în Kazan. Lev, care acum avea 13 ani, a început să studieze limbile turcă, arabă și tătară împreună cu profesorul său particular. În aceeași vreme a citit și operele complete ale lui Rousseau, toate cele 20 de volume, îndrăgostindu-se imediat de filozofia acestuia. Aspecte foarte grăitoare din copilăria, adolescența și tinerețea scriitorului se întâlnesc
Lev Tolstoi () [Corola-website/Science/299589_a_300918]
-
Văcărescu, precursor al folosirii limbii române culte, pe care a folosit-o atât în scrierile sale filologice și istorice, cât și în poeziile pe care le-a scris. A fost erudit și poliglot, știa: slava veche, greaca veche și modernă, turca, araba, persana, franceza, germana și italiana. A fost mare dregător domnesc și a îndeplinit misiuni diplomatice peste hotare. Ca om politic și istoric a manifestat tendințe filoturce. Lucrarea sa, "Istorie a prea puternicilor împărați otomani", este tipărită abia în 1863
Ienăchiță Văcărescu () [Corola-website/Science/299723_a_301052]
-
Alți istorici consideră că numele semnifică "conducătorul universal" în limba turcica relatata în Bulgaria Dunăreana. Sunt multe variante în limbile moderne: Atli sau Atle în nordică, Attila/Atilla/Etele în maghiară , Etzel în germană, Attila, Atilla, Atilay ori Atila în Turcă, si Adil sau Edil în Kazakh ori Adil sau Edil în Mongoliana. Ar avea sensul denumirii de tată, asemănătoare cu cea din limba gotica, și unele limbi slave (vezi în , pronunțat: [ateț], sau termenul probabil de origine mixtă, „ataman”, în
Attila () [Corola-website/Science/299098_a_300427]
-
fiica cea mai mică a domnitorului Radu Mihnea, al cărei nume nu este cunoscut . Miron a ocupat succesiv dregătoriile de ceașnic, (1611), spătar (1615, staroste de Cernăuți, în 1616, pârcălab de Hotin (1618 - 1621. Fiind un bun cunoscător al limbilor turcă și polona, Miron Barnovschi a fost „făcător de pace”, în ducerea tratativelor din urmă războiului turco-polon, de la Hotin, din 1621), la care participase și sultanul Osman al II-lea. În perioada 1622 - 1626, în timpul domniei lui Radu Mihnea, Miron Barnovschi
Miron Barnovschi () [Corola-website/Science/299300_a_300629]
-
în aromână. Unele sunt mai vechi și generale, precum "acsen / ăcsen" „străin” și "piră" „flacără”, altele mai noi, folosite numai în Grecia: "fos" „lumină”, "decheoma" „dreptate” și "revmă" „curent (electric)”. Meglenoromâna este idiomul romanic de est cu cele mai multe împrumuturi din turcă, în general comune cu cele din macedoneană: "baftšă" „grădină”, "isap" „socoteală”, "itš" „deloc”. Cele mai multe sufixe sunt de origine latină, fiind aplicate la cuvinte comune cu celelalte idiomuri romanice de est, altele la cuvinte comune, dar fără derivatul respectiv în română
Limba meglenoromână () [Corola-website/Science/299339_a_300668]
-
sau Odessa (în , în , în turcă "Hacıbey") este un important oraș și port ucrainean situat în nord-vestul Mării Negre, este, totodată reședință a regiunii omonime. Populația orașului număra, 1.010.500 de locuitori la 1 august 2015. Este, de asemenea o importantă stațiune turistică. În antichitate, o
Odesa () [Corola-website/Science/298800_a_300129]
-
mai cunoscut loc de cultivare a acestor dialecte este teatrul hamburghez Ohnsorg. Prin imigrările de după 1960 din diverse țări, în multe cartiere s-au constituit zone sociolingvistice unde adesea, pe lângă germană, se aud și alte limbi: portugheza în zona portului, turca și curda în Altona, St. Georg, Veddel și Wilhelmsburg. Cele mai vechi așezări datează din secolul al IV-lea î.Hr. Între secolele IV și VI urmează venirea saxonilor în nordul Germaniei. La 810, pentru misionarea pagânilor din nord, Carol cel
Hamburg () [Corola-website/Science/298945_a_300274]
-
limbi asociată cu locul de articulare, și anume vocalele articulate posterior se pronunță în general rotunjite. Acesta este și cazul limbii române, care nu are perechi de vocale diferențiate numai prin rotunjire. În alte limbi însă, ca franceza, germana sau turca, rotunjimea este un caracter mai mult sau mai puțin independent. Toate vocalele din limba română sunt orale, în sensul că aerul este expirat aproape în exclusivitate pe gură. Limbi precum franceza și portugheza recurg în schimb și la vocale nazale
Vocală () [Corola-website/Science/298473_a_299802]
-
Jizya ("cizye" în turcă, "cizie" în română) este taxa suplimentară impusă populației de altă religie decât islamul, din interiorul granițelor statului islamic ("califatului"). Este un impozit tip ""capitație"" (funcție de numărul de persoane și nu funcție de avere sau dimensiunea proprietății funciare, în contrast cu alt impozit musulman
Jizia () [Corola-website/Science/308554_a_309883]
-
suplimentară impusă populației de altă religie decât islamul, din interiorul granițelor statului islamic ("califatului"). Este un impozit tip ""capitație"" (funcție de numărul de persoane și nu funcție de avere sau dimensiunea proprietății funciare, în contrast cu alt impozit musulman, anume "haraciul" (kharaj (arabă), harac (turca otomană)). Această practică discriminatorie își găsește justificarea în poruncile zeului unic al islamului (Alah) către credincioșii lui, porunci care sunt enunțate în versetul coranic 29 din surata 9 ("al-tawba") ce prescrie explicit caracterul și funcția umilitoare a acestei taxe. O
Jizia () [Corola-website/Science/308554_a_309883]
-
otomani pe când destinul istoriei le surîdea încă, România, prin provinciile ei istorice, a cunoscut în mod direct acest tip de impozit discriminator (""tributul"" pe care Țările Române îl plăteau turcilor se numea ""cizye"" sau ""harac"" (rom. "haraci"), adică ceea ce în turca otomană desemna "jizya" și "kharaj"-ul arab), așa cum dovedește, de exemplu, scrisoarea de protest din 1531 a sultanului Suleiman Kanuni adresată regelui Poloniei, protest provocat de faptul că acesta din urmă schimbase solii cu Petru Rareș (românii nu aveau dreptul
Jizia () [Corola-website/Science/308554_a_309883]
-
suplimentare jizyza percepută de statul islamic de la populația lui nemusulmană, aceasta din urmă era scutită de furnizarea de luptători pentru războiele de agresiune sau apărare ale califatului; ori, chiar trecând cu vederea practica otomană a " "culegerii de copii creștini" " (în turca otomană: ""devșirme""), rămâne fapt că una dintre datoriile subiecților statului islamic era și " "auxilium" "-ul, adică furnizarea de oameni pentru trupe care să lupte alături de armata regulată musulmană (turcă); astfel, soldații Țării Românești și ai Moldovei au luptat de numeroase
Jizia () [Corola-website/Science/308554_a_309883]
-
trecând cu vederea practica otomană a " "culegerii de copii creștini" " (în turca otomană: ""devșirme""), rămâne fapt că una dintre datoriile subiecților statului islamic era și " "auxilium" "-ul, adică furnizarea de oameni pentru trupe care să lupte alături de armata regulată musulmană (turcă); astfel, soldații Țării Românești și ai Moldovei au luptat de numeroase ori pe teatrele de operații europene alături de armata otomană, iar moldovenii au participat, o dată, chiar și pe un teatru de operațiuni asiatic (în Anatolia). Mai jos este textul unei
Jizia () [Corola-website/Science/308554_a_309883]
-
(în , în perioada otomană în turcă: "Hacıoğlu Pazarcık", în perioada 1913-1940 în română "Bazargic"; în perioada comunistă: "Tolbuhin") este un oraș aflat în Dobrogea de Sud, nord-estul Bulgariei, centrul administrativ al regiunii . După populație, este pe locul al optulea în țară, cu 114.990 locuitori. Se
Dobrici () [Corola-website/Science/308041_a_309370]
-
frecvent folosite formele "Shariah", "Sharyy'ah" sau "Shari'a", care reprezintă transcrieri ale cuvântului الـشَّـرِيعَـة în limba engleză, cea mai răspândită limbă scrisă în alfabetul latin. Transcrierea în limba franceză este "Charia", iar în turcă se numește "Șeriat". În religia musulmană nu există cler hirotonisit de o organizație bisericească. "Umma", adică întreaga comunitate a credincioșilor, este instanța care acceptă sau nu ca unul dintre membrii săi să fie recunoscut "Imam". Totodată, familiile care afirmă că
Șaria () [Corola-website/Science/308133_a_309462]
-
răspândire, fiind îmbrățișat de populațiile din nordul Africii, până în China. Textele originale au fost redactate limba aramaică. Pe măsură ce curentul se răspândea spre est, textele au început să fie redactate în persana mijlocie, partă, sogdiană, iar în cele din urmă în turcă și chineză. De asemenea, textele au fost traduse în greacă, coptă și latină. Întemeietorul maniheismului a fost Mani, născut în anul 216 d.Hr. la Ctesiphon, fiind înrudit cu familia regală a Persiei. A început să-și propovăduiască propriile învățături
Maniheism () [Corola-website/Science/306512_a_307841]
-
sau insecte vorbitoare dar sunt animale acvatice. Vrăjitoarele Sunt două vrăjitoare menționate în Cronici: Vrăjitoarea Albă, Jadis si Doamna în Verde care apare în „Jiltul de argint”, și se presupune că ambele sunt aceeași persoană. Jadis (în franceză,”odinioară”, în turcă „vrăjitoare”). Este ultima descendentă a casei regale Charn, în primul volum se menționează că are sînge de Jinn și de uriaș. După castori, ea nu are deloc sânge uman, deși are figura unei femei înalte. Când Jadis, a intrat în
Cronicile din Narnia () [Corola-website/Science/307825_a_309154]
-
al Uniunii Sovietice, care în curând va înceta de altfel de a mai exista. În cursul vieții sale, Cristian Rakovski a fost un poliglot, bun cunoscător al câtorva limbi europene. În afară de bulgară, a vorbit româna, germana, franceza, rusa și chiar turca. Ca ideolog socialist, la vremea lui a întreținut relații apropiate cu oameni de cultură români ca poeții Ștefan Octavian Iosif și Dimitrie Anghel, care au colaborat la publicații editate de el, iar în perioada răscoalei din 1907 a câștigat simpatia
Cristian Racovski () [Corola-website/Science/307455_a_308784]