923 matches
-
istornic grecescu”, pe care îl citează în original și în tălmăcire. Lamentațiile sale sunt patetice, cuvintele gradând o ascensiune dibace a „tensiunii”, bunăoară când vorbește despre turci, împotriva cărora cârtește necontenit, dacă nu protestează chiar vehement. Șfichiuirea alternează cu sarcasmul ucigător, celebră devenind descrierea manierei osmanlâilor de a face politică pe picior mare. Curtean desăvârșit, G. agreează și descrie ceremoniile, vădind un ochi atent și o pană capabilă să rețină și să transmită sugestii vizuale. Nu mereu și nu în toate
GRECEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287348_a_288677]
-
translucide”, intermediată prin „mari viziuni plutonice”, cum remarca Ion Vartic („O deschidere ingrozitoare de cataracte/ Cari se adumbresc - liniștit fluviu Lethe/ Ajungând spre ostroavele tăcute ale morților/ Iar pe drumul rupt în adâncimi/ Vine înapoi cea mai grea/ Cea mai ucigătoare otravă/ Plăsmuită în cupoarele de sub oceane grele”). Lumea astfel suspendată, cu prelungiri spre un dincolo mistic („Deschid aceste porți spre o lume fără margini/ Deasupra cărora serafii cântă-n mâini cu stele/ [...] Mângâie-mi pe veci auzul cu glasuri cerești
SALAGEAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289440_a_290769]
-
traduce în 1935 Cartea rândunelelor), S.-U. aparține, ca poet, expresionismului „de stânga”. Cântecul uzinei (1935), poem ce ar fi trebuit să devină Cartea uzinei, stă sub influența poeziei sociale a lui Aron Cotruș. Imaginile uzinei tentaculare, ale orașului muncitoresc ucigător au forță, versurile nu sunt dizolvante, deși uneori curg silnic, dând impresia de producție ocazională. De altfel, nu numai poetul, ci și traducătorul S.-U. este subordonat omului de acțiune, jurnalistului înscris într-o acțiune de asanare socială. Proiectele de
STOIA-UDREA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289944_a_291273]
-
ne îndreptăm, păcatul crește în noi și înăbușă în sufletele nostre darurile pe care le primim de la Duhul Sfânt. Să iubim, așadar, virtutea care ne înalță la cer și ne face fii plăcuți ai lui Dumnezeu și să urâm păcatul, ucigătorul sufletului nostru. Virtuțile creștine Virtuțile creștine sunt însușiri pozitive ale omului care urmărește permanent să facă binele. Un astfel de om înfăptuiește în mod constant și cu bună știință voia lui Dumnezeu. Omul fără virtuți este ca un pom fără
INVATATURI NECESARE UNUI BUN CRESTIN by Stefan MAXIM () [Corola-publishinghouse/Science/538_a_853]
-
ca un soi de Wall Street balcanic. Ca și în Întunecare, eroii trăiesc intens o experiență a inadaptării și a prăbușirilor interioare și sociale. Capitala este, ca la Mihail Sadoveanu, C. Sandu-Aldea, Ion Agârbiceanu, I. Al. Brătescu- Voinești, o Sodomă ucigătoare de visuri curate, de orgolii și ambiții artistice, de cariere politice și financiare. Viziunea este rodul unei perspective conservator-sămănătoriste asupra orașului modern și de idealizare a unei etici patriarhal-rurale. Tot o întoarcere la ideologia sămănătoristă, în termeni chiar mai expliciți
PETRESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288781_a_290110]
-
să propage interesul pentru scriitorii români în genere și, în special, pentru cei consacrați”, „să creeze un mediu favorabil cercetărilor de istorie literară privitoare la scriitorii români, fără să excludă însă pe scriitorii străini”, să opună „propagandei furibunde pentru operele ucigătoare de suflete” „una tot atât de furibundă pentru operele înălțătoare” (Propagați, răspândiți..., 1/1936). Referitor la atitudinea față de tradiția culturală, Vladimir Streinu pledează pentru eclectism: „Vom deschide revista atât scriitorului cultivator al tradiției, cât și celui ce se iluzionează a fi împotriva
PREOCUPARI LITERARE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289009_a_290338]
-
Diamantopol, Boboc, Dina, Ortansa), chiar numai prin numele mic (Zoli) sau printr-o simplă inițială (V). Actorii secvențelor de spectacol istoric contemporan repetă, cu modificările de rigoare, acte ale protagoniștilor mitici. Participant la asasinarea lui Pătrășcanu, Lucuță intră în categoria ucigătorului de frate, a cărui spiță urcă până la Cain. În aceeași tipologie se încolonează, prin complicitatea la crime sau la asasinat moral, Marcovici, Paramon, Gotlieb, Zoli și Tibor Antal, procurorul care, fără intenția expresă de a-l preda călăilor, a deconspirat
POPESCU-8. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288929_a_290258]
-
I. L. Caragiale. Încă din 1896 trimite ziarului „Epoca”, pentru rubrica „Litere-Arte-Știință”, coordonată de I. L. Caragiale, un articol critic la adresa lui G.I. Ionnescu-Gion, Un caz de literatură patologică - Marea frescă istorică a Ateneului Român. Cu exemplele oferite aici, Caragiale realizează o parodie ucigătoare în „Epoca literară”, sub titlul Literatura patologică. Între profesor și scriitor se stabilește o frățească prietenie în timpul campaniei electorale a lui Take Ionescu. Apoi, în „Noua revistă română” se reproduce în 1910 o epistolă în facsimil a dramaturgului, cu nota
RADULESCU-MOTRU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289110_a_290439]
-
dragoste, întâia noapte de război (I-II, 1930) - și rămâne cu o infirmitate auditivă care îl va marca toată viața, după cum va consemna în Note zilnice: „Surzenia m-a epuizat, m-a intoxicat, m-a neurastenizat. Trebuie să fac eforturi ucigătoare pentru lucruri pe care cei normali le fac firesc. [...] Sunt exclus de la toate posibilitățile vieții. Aci, unde totul se aranjează «în șoaptă», eu rămân veșnic absent.” Revenit pe front în 1917, ia parte, cu Regimentul 16 Infanterie - Suceava, la luptele
PETRESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288780_a_290109]
-
adînc. Deși ești luminat acum de razele soarelui, te-ai vînzolit cîndva printre temeliile acestei lumi. Acolo unde ruginesc nume și corăbii necunoscute, unde putrezesc nădejdi nerostite și ancore, acolo unde fregata pămîntului acestuia poartă, ca rest, în cala-i ucigătoare, oasele a milioane de înecați, acolo, în acea teribilă împărăție a apelor ți-a fost sălașul preferat. Ai umblat prin locuri pe unde n-a pătruns nicicînd vreun clopot sau vreun scafandru: ai dormit alături de mulți mateloți, ale căror mame
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
asupra lui Ahab, măcar pentru cîteva clipe. Dar asupra comorilor sale tainice, deschise de aceste chei de aur misterioase, cădea, ofilindu-le, suflarea lui. O, luminișuri ierboase! o, nesfîrșite priveliști primăvăratece ale sufletului! în voi - deși sînteți demult pîrjolite de ucigătoarea secetă a vieții terestre - oamenii se mai pot încă tăvăli, aidoma cailor tineri în trifoiștea proaspătă a dimineții, simțind, preț de cîteva clipe fugare, roua răcoroasă a vieții fără de moarte. Bine-ar fi ca aceste clipe binecuvîntate, de liniște, să
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
stins, că moartea îi și răsucește cadavrul, îndreptîndu-l într-o altă direcție. O, tu, mohorîtă jumătate hindusă a Naturii, care i-ai durat din oasele înecaților tronul, undeva în miezul acestor mări fără verdeață - regină păgînă, îmi vorbești în graiul ucigătoarelor taifunuri, dar și în cel al liniștii de mormînt ce le urmează. Balena asta a ta, care și-a întors capul către soare, apoi s-a răsucit la loc, mi-a dat o învățătură. O, tu, coapsă vînjoasă, încinsă cu
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
faci: joacă acest joc, pînă la moarte! Capitolul CXVIII LUMÎNĂRILE în clima cea mai caldă se prăsesc colții cei mai crînceni: tigrul din Bengal stă tolănit în păduri veșnic verzi și îmbălsămate. Cerurile cele mai luminoase ascund fulgerele cele mai ucigătoare: superba Cuba cunoaște uragane care n-au măturat niciodată pămînturile cuminți din miazănoapte. Tot astfel, în aceste strălucitoare mări japoneze, marinarul întîlnește cea mai cumplită dintre furtuni, taifunul. Acesta se dezlănțuie uneori din senin, întocmai ca o bombă care explodează
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
la început de prezența lui. Ă Odată era cît pe ce să mă-mpuște, își spuse el în șoaptă. Da, chiar cu flinta aia ghintuită... Ia s-o iau, s-o pipăi... Ce ciudat, eu, care am mînuit atîtea lăncii ucigătoare, tremur acum. O fi încărcat? Ia să vedem. Da, da și magazia i-e plină de pulbere! Asta nu-i bine... S-o golesc? Nu, mai aștept puțin. Vreau să mă dezbar de tremurul ăsta. O să țin cu curaj în
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
aceea să nu te amenințe! Căci văd în ochii tăi îndepărtatul meu cămin! Ă Vai, căpitane, căpitane! Suflet ales! Inimă bătrînă și totuși mare! Ce rost are să vînezi peștele acela blestemat? întoarce-te cu mine! Să fugim de pe aceste ape ucigătoare! Să plecăm acasă! Starbuck are și el o nevastă și un copil, rod al tinereții lui tandre și frățești, așa cum Ahab are un copil, rod al bătrîneții lui afectuoase și grave, ca dragostea părintească. Hai să plecăm! îngăduie-mi să
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
un pachebot mare și alb, având un drapel roșu, ușor înălțat de vânt. Bărcile păreau nemișcate, încleiate în uleiul albastru al mării. La câteva sute de metri, pe străzile ce dădeau spre coastă, soldații alergau, trăgeau, cădeau, iar jocul lor ucigător înainta spre noi și avea, dintr-o clipă într-alta, să ne ceară să participăm și noi. Brațele se întindeau spre mișcarea de du-te-vino a vâslelor, țipetele rămâneau sugrumate într-o exasperare neliniștită. Dorința asta de a nu fi ucis
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
Împărăția Ta. Soarele: Măi, Gigele, mă pui să încalc legile Cosmosului? Gigel: Soare, te rog, pentru prietenia dintre noi! Venus: Soare, lasă-ne să- l vizitam pe Gigel...și pe ML Soarele: Nu, s-ar putea declanșa un haos total, ucigător și pentru Pământ. Gigele, regret (se întrerupe legătura. Întuneric. Muzică „dură”. Când se aprinde lumina, ne aflăm tot la observator. Intră Venus, Selena și celelalte planete. Surpriză generală. Pe bolta cerească apare Soarele): Gigel: Soare, mi-a plăcut gluma ta
Teatrul ca o lecţie de viaţă by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91610_a_92357]
-
în plus nu îl va întina mai mult. El era cel care a început totul. Totul se va sfârși cu el! "Ești imun la tăișul tovarășei mele. Dar la o bucată de metal fără suflet?" Și încheind acest gând, sunetul ucigător al pistolului care se descarcă cutremură pentru a patra oară peștera. Capitolul 17 Apoi se auzi a cincea împușcătură, a șasea... Am golit întreg încărcătorul în el și în deznădejde am lăsat revolverul să alunece spre nesfârșit. Doar nu credeai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
Rufus zâmbind strâmb. Adversarii explodează: — Încă se ține pe picioare! — Cum or putea simți o asemenea bucurie barbară? deza probă Pusio. — Fie cel pe care au pariat învinge, fie celălalt se clatină sau s-a prăvălit chiar sub o lovitură ucigătoare, răspunde instructorul cu răceală. Dar seninătatea lui este doar o fațadă. Chiar fără să conștientizeze, dintotdeauna o parte din el s-a revoltat împotriva unui astfel de spectacol rușinos. Împotriva acestei manifestări degradante de dispreț față de demnitatea vieții omenești. Cum
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Vino iar în sân, nepăsare tristă; Ca să pot muri liniștit, pe mine Mie redă-mă! {EminescuOpI 200} IUBIND ÎN TAINĂ... Iubind în taină am păstrat tăcere, Gândind că astfel o să-ți placă ție, Căci în priviri citeam o vecinicie De-ucigătoare visuri de plăcere. Dar nu mai pot. A dorului tărie Cuvinte dă duioaselor mistere; Vreau să mă-nnec de dulcea-nvăpăiere A celui suflet ce pe al meu știe. Nu vezi că gura-mi arsă e de sete Și-n ochii mei
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
curbă pe care o urma apoi spada. După care Înjura și blestema taurul, Îndrepta muleta spre el și se ferea de fiecare atac În pași de dans, pe care publicul Îi primea cu aplauze și strigăte. Când trecea la lovitura ucigătoare, o făcea la fel de agitat. Taurul Îl privea În față, cu ură. Trăgea spada dintre pliurile muletei și din aceeași mișcare, se dădea mai Într-o parte, strigându-l pe taur Toro!Toro! și Taurul ataca, ataca și Villalta și pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
până la Prisacani, la granița ungurească. Soarele de-abia scăpătase după și căldura unei zile de dupăamiază cuptor era în toiul ei; un vânt, însă, ușor, ce suflă veșnic dinspre apus și umple cu răcoare văile largi ale Bistriței, precumpănea arșița ucigătoare a aerului înflăcărat și ne dădea putința de a merge, sprinteni încă și scutiți de sudoare, prin noianul de foc al văzduhului aprins. De după perdeaua înaltă de brazi, Bisericanii, pe care îi părăsisem, se iveau pe dreapta în răstimpuri privirilor
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
să Mă cunoască, zice Domnul." 7. De aceea, așa vorbește Domnul oștirilor: "Iată, îi voi topi în cuptor și îi voi încerca. Căci cum aș putea să mă port altfel cu fiica poporului Meu? 8. Limba lor este o săgeată ucigătoare, nu spun decît minciuni, cu gura vorbesc aproapelui lor de pace și în fundul inimii îi întind curse. 9. Să nu-i pedepsesc Eu pentru aceste lucruri, zice Domnul, să nu-Mi răzbun Eu pe un asemenea popor?" 10. "Munții vreau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85098_a_85885]
-
-l din adâncul lacului; sau când aceasta îl mușcă de bot, atunci când vrea să bea apă. Oglinda nu reflectă doar imagini și detalii formale. Forțe și energii malefice se ciocnesc de luciul ei, omorând pe loc Basiliscul cu privirea-i ucigătoare, deochind pe cel ce deoache, transformând în strigoi mortul întorcându-i sufletul în trup, răspunzând cu dragoste malefică îndrăgostitului de propria sa imagine. Oglinda îl fascina pe Bătrân. Copil fiind, stătea ore în șir nemișcat în fața oglinzii, după care făcea
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
fi întors: unul, fără platoșă și cu un fizic impunător, zdrobea cai, scuturi și armuri cu un buzdugan bătut cu cuie, celălalt părea chiar că râde cu neobrăzare, ca într-un soi de delir, însă manevra sabia cu o abilitate ucigătoare. Datorită celor trei războinici atât de valoroși, hunii își reveneau din năuceala produsă de intervenția arcașilor lui Sebastianus, iar burgunzii păreau a fi, în punctul acela, în mare dificultate - și pentru că acum arcașii nu mai reușeau să distingă țintele și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]