1,233 matches
-
noaptea când trimisese curierul către domnul său, nelăsând în mâinile lui Decebal decât un cadavru, care nu-i mai putea sluji la nimic. Așa știau Romanii, chiar în timpul decadenței lor, să-și împlinească datoria! Dar și Decebal chiar când năimia ucigași sau trăda credința datorită vorbitorului de pace, ce făcea el alta decât tot împlinirea datoriei ? O datorie poate încă mai sfântă decât acea de a lupta pentru glorie și izbândă, lupta pentru neatârnare. În sufletul său barbar nu știa să
ISTORIA ROMÂNILOR DIN DACIA TRAIANĂ ISTORIA MEDIE, Partea I De la întemeierea Ţărilor Române până la (cu o hartă) by A. D. XENOPOL () [Corola-publishinghouse/Science/101022_a_102314]
-
ca adevărul să fie spus prezumtivului ucigaș. El afirmă doar că legea morală trebuie să fie aplicată în această situație și nu îngăduie îndepărtarea de veracitate.27 Potrivit acestei interpretări, Kant nu susține, așadar, că suntem datori să spunem adevărul ucigașului potențial care bate la ușă. Or, Kant afirmă în mod explicit acest lucru, fapt de care se poate convinge orice cititor. Dorind să-l apere pe Kant de reproșul că prin afirmația că tot ce spunem trebuie să fie adevărat
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
Întâmple. Acesta a fost, de pildă, caracterul oracolului despre șchiopătarea lui Agesilaos: „Te previn, Sparta, În pofida Încrederii În tine, nemărginită; dacă din tine se va naște un rege șchiop, vreme Îndelungată tevor paște neașteptate rele, (C) valuri nestăvilite ale războaielor ucigașe”2. La fel este și oracolul despre insula care s-a ivit din mare În fața insulelor Thera și Therasia, pe vremea care precedă epoca războiului dintre regele Filip al Macedoniei și romani 1: „Când armele fiilor cetății Troia vor fi
[Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
-l pe Scarface” pe care un elev din clasa sa a spus-o în spatele său. A evitat să se întoarcă deoarece, spune ea, nu știe dacă ar fi putut evita „să-l ia la bătaie”, cu o dorință ascunsă de „ucigaș”; - în al treilea rând, problematica activitate/pasivitate pare a fi cu totul deosebită la această adolescentă, trimițând spre cele două cupluri conflictuale agresivitate-supunere și masculinitate-feminitate. Ea s-a simțit multă vreme mai degrabă băiat decât fată, cu deosebire în toată
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
face obiectul unor reflexii cu aspect metafizic sau constituie un subiect derizoriu mergând până la a deveni ridicol, fie că este „așteptată „ ca o eventuală eliberare sau respinsă ca o inevitabilă amenințare, fie că este proiectată asupra altcuiva prin intermediul unor fantezii ucigașe mai mult sau mai puțin invadatoare (acei alții care te împiedică să trăiești adevărata viață etc.), această moarte este o imagine de care trebuie să ținem cont dacă nu chiar emblematică a adolescenței. Câte expuneri la risc ale adolescentului nu
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
poate mai vehement de gestul alunecării în somn a eroului. Doar afișând nonșalanța supremă tauromahia devine artă inconfundabilă cu lupta pentru supraviețuire; numai în somnul artistului artificiul artei lui s-ar disimula la perfecție. Ca erou civilizator, și nu simplu ucigaș de rând, Tezeu nu putea minimaliza importanța gestului dătător de moarte. Descoperindu-se marginalizat pe poziția de simplă cotitură a Labirintului capitonată cu păr și piele, Minotaurul își va fi resimțit în toată irefutabila-i evidență deficitul extrem de ființă și
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
E deajuns ca un copil să fie frumos sau să pară foarte deștept, pentru ca lumea, minunându-se de el și lăudându-l peste măsură, fără a întrebuința formula obișnuită “Să nu-i fie de deochi!”, să-l învenineze cu deochiul ucigaș. - Dintre oamenii mari, mirele și mireasa sunt expuși deochiului. - Femeile gravide (lăuzele) sunt mereu în primejdie de a fi deochiate de cei din jur. - Pot fi deochiate animalele domestice frumoase (cai, cornute, porci sau miei). - Se pot deochia și păsările
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92857]
-
a păpușii distruse de o mană dictatoriala care îi iese amenințător din pântece. Imaginea are caracter oximoronic 49; ideea de dictatror vine în contradicție cu puritatea specifică vârstei copilăriei. Se poate considera că păpușă, născătoare de dictatori, este imaginea candorii ucigașe, trăsătură specifică atât lui Emanou (în piesa de teatru)50, cât și lui Fidio sau lui Lilbé (din Oraison 51 în montarea Garcia); toate cele trei personaje ucig cu naivitate. d.2. Bicicletă răsturnata, plutind pe apă O altă imagine-simbol
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
mai iute decât alții (e mai ales o însușire a lui Ahile). Vin însă apoi, ca o revărsare a forței, neînfricarea, curajul și avântul, apoi agresivitatea ca ardoare năvalnică, pofta de luptă și înverșunarea în luptă, care pot deveni furie ucigașă, nebunie și turbare: războinicii se năpustesc în luptă crânceni și nemiloși, cruzi, lacomi de sânge și de nimicire, lei pustiitori, vulturi prădalnici. Forța nu mai apare astfel ca putere de viață, ci ca stihie a morții. Conturul forței homerice se
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
acelea cu libera viață a elementelor sau a muritorilor care îi dublează imaginea într-un joc secund dintr-un alt timp, în care Forța, aceeași, ia alte forme, analoage, dar neînsângerate. Dintr-o altă lume, unde zarva și vuietul luptei ucigașe nu străbat nici măcar ca amintire sau spaimă. Lumea păcii, prin comparații imanente textului, transcende cercul închis al războiului, și aceasta este singura transcendență din poem. Zeii în nici un fel: ei sunt însăși imanența în uman a unui omenesc care nu
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
de ce plânge. Aflând ce îi cere, începe să se tânguie pentru soarta lui, să-i pară rău că, dacă tot e sortit unei morți timpurii, nu poate sta măcar, tihnit și fără durere, acolo lângă corăbiile lui, departe de lupta ucigașă, nu să sufere pentru o ofensă resimțită de el prea de tot amarnic. Apoi îi făgăduiește că va merge pe Olimp, la Zeus, să-l roage să-i ajute pe troieni, astfel încât aceștia să-i decimeze pe ahei și să
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
îi era puternic și limpede, dar, după spusele lui cu un prilej sau altul, ni-l putem imagina și în atâtea alte chipuri decât strigând, putem auzi inflexiunile și cadențele unei voci adânc și bogat omenești. Mâinile lui puternice și ucigașe sunt în stare să îmbrățișeze și să mângâie. După cum se poartă, pasul lui nu putea fi decât hotărât și nobil, chiar dacă Iliada stăruie numai asupra acelei manifestări a puterii vitale care este mobilitatea, iuțeala, neîntrecuta și înfricoșătoarea iuțeală a acestui
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
caii. Și că vieții îi sunt prescrise alte țeluri, străine de război și străine de slavă. Aici apare în lumină marele paradox al situării lui Ahile în lume. El, care reprezintă cea mai înaltă valoare războinică și totodată absolutul luptei ucigașe și prădalnice, el, care a ales gloria (și răzbunarea) cu prețul de a muri tânăr și departe de casă, el, care seamănă cu focul, impetuos și violent și mistuindu-se curând o dată cu ce-a ars, tocmai el este singurul, dintre
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
să-l ferească pe Priam era el însuși. Îl roagă să nu se tânguie prea mult pentru ca durerea lui să nu stârnească propria lui durere, pentru Patrocles, și astfel, amintindu-și, nu cumva să-l cuprindă vreun acces de mânie ucigașă. Și tocmai de aceea pregătește leșul de plecare pe ascuns de bătrân, ca să nu-i stârnească suferința și mânia și astfel să le stârnească pe ale lui, cu riscul știut. Ahile se știa impulsiv și ia măsurile necesare să nu
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
răgazul să scoată trupul din vălmășag. Ahile îl zărește de departe, străpuns, întins pe o targă și, înainte de vreme, se lasă noaptea. În tabără, Ahile îl plânge pe mort, îl plânge amarnic, pierdut, ținându-și pe pieptul lui mâinile sale ucigașe de războinici, și-și amintește cum odinioară îi făgăduise, zadarnic, lui Menoitios că se va întoarce cu fiul lui biruitor al Troiei. Acum știa că amândoi, pe rând, fuseseră sortiți să ude cu sângele lor câmpia aceea funestă și îi
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
ierarhie din care nimeni nu-i eliberează niciodată. Ariel nu. Subordonările lui sunt accidentale și trecătoare, sare întâmplătoare menită să-i dea iarăși libertății gustul ei. Este de observat, vorbind de îngeri, că, în momentul în care Ariel previne planurile ucigașe ale lui Sebastian și ale lui Antonio, Gonzalo, trezit din somn de cântecul lui Ariel, exclamă: „Îngeri păzitori, / Feriți pe rege!“ Dar nu un înger îl ferea, ci o ființă care se simțea neîngrădită nici de soartă, de vreme ce vorbește despre
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
influența drept răspuns la rezistența întâmpinată din partea creștinilor și animiștilor. Și mai grav este faptul că acordul de pace nu asigură implementarea păcii în întregul Sudan. El nu se extinde și asupra regiunii Darfur din vestul Sudanului, în care milițiile ucigașe sprijinite de guvern au încercat să-i înlăture pe non-arabi, ceea ce a dus la moartea a sute de mii de oameni. Guvernul a continuat, de asemenea, să ofere adăpost monstruoasei Armate de Rezistență a lui Dumnezeu din Uganda. În ciuda eforturilor
by Madeleine Albright [Corola-publishinghouse/Science/1028_a_2536]
-
El s-a întâlnit ieri șcu mineț”, „El a stat de vorbă șcu eaț”. Observații: Adesea, raportarea complementului corelativ la regent se face prin intermediul predicatului analitic, din structura căruia acesta face parte ca regent: „Și în loc de a fi așa de ucigași și plini de păcate (...) nu puteau ei să fie nevinovați și blajini...?” (C. Hogaș) COMPLEMENTUL SOCIATIVTC "COMPLEMENTUL SOCIATIV" Determină: • verbe (locuțiuni verbale), cu tranzitivitate directă, dacă rolul de mediator în dezvoltarea relației sintactice îl are un complement direct: Culege o
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
cum stabilește el oare un asemenea diagnostic în absența oricărei iconografii?), misticism refulat (foarte bine refulat, de vreme ce-i mai radical imanent decât Lucrețiu, să mori, nu alta...), predestinare pentru sinucidere (ce dovezi mai există în afara sfintelor alegații ale perfidului Ieronim, ucigaș-șef?), deliruri melancolice (care-s simptomele reperabile în existența lui? unde? și când?), culpabilitate de origine sexuală (impotența terapeutului proiectată asupra pacientului! ceva clasic...), dezgust față de viață și tulburări psihice (diagnosticate la douăzeci de secole distanță, fără nicio mărturie despre
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
o etică a responsabilității „Condamnarea” la responsabilitate suntem condamnați la libertate - cum consideră Sartre - ci investiți cu libertate. Libertatea este din ce În ce mai mult eteronomie: “Aceasta, pentru că libertatea se descoperă ea Însăși nedreaptă și uzurpatoare sau, uneori, chiar ucigașă, În relația cu Celălalt...” Pentru aceasta Însă, libertatea trebuie să se raporteze la Infinit. Astfel se cristalizează profunzimea interiorității: creșterea deosebită a exigenței pe care Încep s-o am față de mine, face să crească gravitatea judecății față de propria persoană, adică
Peripatethice by Sorin-Tudor Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/1800_a_3164]
-
seduce fecioară; cazna pentru a descoperi furturi, omoruri, otrăviri, complicități; rușinarea pentru suduitor, sodomist, defăimător, cel care s-a lepădat de călugărie, pentru copiii otrăvitorilor; amenda pentru cel care reține pe țăranul altuia, fură plug, mută hotar pe ascuns, boier ucigaș (uneori), bogatul care seduce o fecioară; confiscarea averii însoțește pedeapsa pentru suduitori și uneltitori ai domniei; despăgubirea valorii prădate; pierderea zestrei pentru soția adulteră; azilul în biserică pentru toate faptele, mai puțin răpitul de femei, adulter, crimă; dezmoștenirea copiilor pentru
by BRUNO ŞTEFAN [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
verde), dar de cele mai multe ori ea nu dispersează gravitatea decât momentan și înșelător. În poemul Singur-lună, îndrăgostitul pătimește „singur-lună”, deoarece „mai lipsea cineva/ ca să fim doi”, zice el deja ghiduș-dramatic. Dar singurătatea, luna, poezia toamnei/ Doamnei se lovesc de clișeele ucigașe, drept care poate fi văzut cabrându-se teribil și candid întru sugrumarea din față a mitului: „Ei bine, dacă vreți cu tot dinadinsul,/nu sufăr, nu e toamnă,/ nu e lună - nu-i nimic... «toate trec, durere sau noroc,/ nimic nu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286907_a_288236]
-
și că unul dintre cei mai influenți generali ai săi Philippe Biamby era cel Rău. Așa că am venit pregătit. În timpul întrevederii, Biamby a sărit pe masă și a început să țipe: „Nu vreau ca Guvernul SUA să zică că sunt ucigaș. Nu sunt un ucigaș.” Îmi amintesc că m-am întors spre Cedras în timp ce Biamby își juca rolul și i-am spus: „Nu cred că mă place.” Cedras a început să râdă în hohote și i-a spus lui Biamby: „Gata
[Corola-publishinghouse/Science/2304_a_3629]
-
într-un grup de femei destinat sacrificiului, cu o foarfecă și-l ucide pe șeful hoților. - Și în infern se poate manifesta eroismul. Singurul personaj care vede, ajunge să ucidă deliberat, dar nu din egoism. Regretă crima comisă. Se simte ucigașă chiar dacă cel ucis este un monstru orb care fură mâncarea și femeile altor orbi. Ceilalți nelegiuiți prind de veste că o femeie i-a venit de petrecanie șefului lor și încearcă să se răzbune, în culmea spaimei. Promit să se
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
de soțul ei, strivită de bolovanul greu al vinovăției. Morți, îi șoptește conștiința. Și tot conștiința, necruțătoare îi șoptește: Din vina ta, tu le-ai deschis drumul spre moarte, au mirosit mâncarea scoasă de tine și au năvălit spre scările ucigașe ale pivniței. - Conștiința este ceea ce desparte animalul de umanitate. În orbirea ei contagioasă, omenirea pierde ce are ea mai de preț: conștiința. Omul devine un animal de turmă, orb care amușină gunoaiele în căutare de hrană. Își pierde verticalitatea. Pierde
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]