1,207 matches
-
la ochi ce curg șuvoi numiți „artistic” ce se vinde - artistu-i spânzurat de grinde...! ...eh - ceasul vostru a trecut curând - vă veți 'frăți c-un Mut: uitați c-ați fost fără a fi vă spulberați în zori de zi voi - ucigași de duhuri vii voi - ciocli de împărății mereu urlați după câștig - inimi chircite în covrig... vindeți pe Cristul din cuvânt pe-un blid de bale și pe-un vânt - Îl răstigniți pe-orice umbrelă: Graalul vostru e-o pubelă fiți
ALTARUL DIN PĂDURE (POEME) de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 1907 din 21 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380522_a_381851]
-
unei singure / Femei,/ în adâncul sufletului Ei, /acolo unde pătrund piezișe/ visele Ei de/ Dragoste canală, / durerea,/ Depărtarea, /dorința acerbă de-mpreunare în miezul /Apusului...” (păcatele amintirilor mele...) * “Iubirea /umblă năucă /prin Lume,/cu foamea dragostei pe brațe, / cu zâmbetul ucigaș pe buze/curgând pe tălpile călătorilor,/ pe drumuri pustii, /neștiute de nimeni.../ Iubirea / ne fură umbrele prigonindu-le /una în alta,/ într-o aprinsă candelă a-mperecherii...” (suspinele se-aud clocotind în frunze...) ( fără de care nu ar mai exista procreiere
VALENTINA BECART de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1515 din 23 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379249_a_380578]
-
primi, Pește copilă o revarsă, cu dragoste-o v-a copleși. Otravă vorbelor ce dor, produce gravă agonie, Zadarnic speri în reanimare ce-i doar ascunsă nebunie. Că grindină pustietoare ce-atacă plante delicate, Si calcă totul în picioare, ca ucigașele tornade. Cum poti tu face fericit pe orișicine-alt cineva? Când tu esti om nemulțumit, nu poți pretinde-așa ceva! Întoarce-te la rădăcini la dragostea din început, Si cheamă-L în necaz pe Domnul așa cum o făcea-i demult. Din
POSTASUL de MIRON IOAN în ediţia nr. 1985 din 07 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379338_a_380667]
-
ură, în distrugerea armoniei creștine, în profanarea crezul naționalist, în declanșarea conflictului dușmănos și deschis dintre Națiunea-creștină și Statul-ateu sunt ateii-creștini, slujbașii ateilor-necreștini din Națiunile creștin-ortodoxe. În aproape toate națiile pământului au existat câte un Nero sângeros, câte un Iorod ucigaș, câte un Iuda trădător și vânzător de Hristos. Paradoxal, oamenii politici ai statelor respective (în afară de statul român modern și contemporan) au minimalizat însușirile nefaste ale personalităților lor negative, au căutat să nu pună în evidență faptele lor cele rele, crude
MERCENARII APOCALIPSEI ROMÂNEŞTI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1794 din 29 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/380969_a_382298]
-
un Iuda trădător și vânzător de Hristos. Paradoxal, oamenii politici ai statelor respective (în afară de statul român modern și contemporan) au minimalizat însușirile nefaste ale personalităților lor negative, au căutat să nu pună în evidență faptele lor cele rele, crude, reprobabile, ucigașe, antinaționale, anticreștine, antiumane, pe când la noi s-a întâmplat exact invers: interlopi cu nume de politicieni, politicieni cu nume de interlopi, (după Dr. Mircea Mihordea), așadar politicieni în majoritate covârșitoare obedienți ai Ocultei Ecumeniste interne și internaționale, cu girul și
MERCENARII APOCALIPSEI ROMÂNEŞTI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1794 din 29 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/380969_a_382298]
-
care are loc această aniversare în lumina crepusculară a sfârșitului de război: o țară învinsă, cu trupul sfârtecat, cu tabla valorilor ei răsturnată, sfărâmată și strivită sub cisma ocupantului străin, dar, mai ales, pândită necontenit la orizonturile roșii de privirile ucigașe ale celor ce ar voi să ne șteargă de pe harta lumii. Încheierea, puțin patetică-recunosc-suna cam așa: „Năvăliți, hoarde ale Apocalipsului! Năvăliți, oștiri ale lui Gog și Magog! Ucideți, robiți, ardeți și jefuiți, cum vi-i felul! Prădați tot ce vă
PROFETISMUL LUI MIHAIL EMINESCU (VII) de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2358 din 15 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381055_a_382384]
-
pe Domnul. Părintele Paisie Aghioritul spunea că boala asta a umplut Raiul.” După ce a rostit aceste fraze înțelepte, Maica Siluana a zâmbit... Nu putem spune că, după opt ani de suferință personală, a fost învinsă de duhul întunecat al maladiei ucigașe. Nu, ea, Irina, întruparea cea mai nimerită a cuvântului sacru smerenie în mijlocul acestei lumi tulburi (căci, dacă dorește cineva să cunoască semantica reală a smereniei, nu trebuie să caute neapărat, cu febrilitate, în dicționar, ci să privească o singură dată
MAICILE SILUANA ŞI EVLOGHIA, NEVOITOARELE ÎNTRU CRISTOS de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 1942 din 25 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380812_a_382141]
-
se poate discuta vreo clipă despre „construirea de cogniții adaptate scopurilor practice și filozofice ale subiecților” implicați, conform lui Ferréol și Jucquois, tocmai fiindcă nu ai termeni adecvați pentru a dezvolta o argumentație solidă în vederea justificării unor astfel de acțiuni ucigașe la nivel planetar. Ca să nu mai aducem în discuție și gradul de iraționalitate a creierului uman capabil să proiecteze scheme geno- și etnocidare repetitive - și mă gândesc aici la distrugerea recentă a unor mărturii istorice semnificative pentru întreaga istorie a
GLOBALIZAREA, UN MODEL EŞUAT de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 1926 din 09 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380924_a_382253]
-
în noaptea care se lasă grea în liniștitul dormitor. Aș muri sub pat, subit, de frică iar gândul ancestral și vag inima lent mi-o despică ca feribotul apa-n larg. Mi-aș aminti zăcând pe spate de un cutremur ucigaș din marte șaptezeci și șapte mai criminal decât un laș. Vezi, din spaim-acum, mi-am revenit; am scăpat de grea năpastă; sunt în rând cu lumea - fericit; eu bărbat și tu nevastă. ION I. PĂRĂIANU
ÎN RÂND CU LUMEA de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1282 din 05 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/374428_a_375757]
-
omenirii tăciunii urii oarbe, Alimentați spasmodic de gene ancestrale, Remodelează-n spațiu figurile tribale, De ucigași satanici,ce sufletul ni-l soarbe. Drept crez ei au teroarea, ucid cu sânge rece, Distrug a noastră viață inoculându-i frica. Cu vorbe ucigașe susțin în noi panica, Și-al lacrimii, nu vor ca să mai sece. Sunt tot figuri de oameni, prunci zămisliți de mame, Ce-au plâns de bucurie, atunci când le-au dat viață. Ce păpușar satanic jonglează cu a lor ață, Lăsând
UCIGAŞII SATANICI de GABRIELA ZIDARU în ediţia nr. 1280 din 03 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/374438_a_375767]
-
de lacrimi, dar și sufletul - o, cerule nesfârșt, cer nestatornic, cu încruntări cenuși uneori, alteori cu franjuri întunecate de doliu, vorbind în tunete și scuipând peste noi fulgere, certând mânios pământul cu bice de foc ori cu tornade cumplite mereu ucigașe, fără să-ți mai răspundă cineva cu săgeți răzbunătoare trase în carele norilor tăi... Cer cumplit, cer îngândurat uneori de suferințele noastre, tulburat adesea de intervențiile noastre neavenite, dar iarăși liniștit când sufletele noastre sorb seninul din tine - atunci în
VISURI COSMICE (POEME) de CRISTIAN PETRU BĂLAN în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/374462_a_375791]
-
Acasa > Strofe > Introspectie > MIZANTROP DE SERVICIU Autor: Mihaela Tălpău Publicat în: Ediția nr. 1695 din 22 august 2015 Toate Articolele Autorului Mizantropește ucigaș un animal pierdut de lume Privește-n urmă un codaș ce se tot ține de glume Pădure de veghe-și smulge-n iriși bătuți de briza somnoroasă Toporul orei taie leghe de frunze calde... sunt păcătoasă! Ca ultimul om ce
MIZANTROP DE SERVICIU de MIHAELA TĂLPĂU în ediţia nr. 1695 din 22 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373628_a_374957]
-
plăpânzi în spații vaste, Pătrunse de al gerului eter. În lacrimi cerul se-nfășoară Și-n grâne spasmele plâng iar. E inima mai tristă, de cenușă Și-n toiul nopții strigăte apar. E lumea astăzi suferindă De nori de ploaie ucigași, De stelele ce cad în valuri, De visele ce se scufundă în talaz, De animalele ce caut' pradă Pentru-a-și hrăni doar gândul ucigaș. Elena Trifan 23.07.2014 Referință Bibliografică: ÎNGERI ÎNDURERAȚI / Elena Trifan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593
ÎNGERI ÎNDURERAŢI de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1336 din 28 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/371532_a_372861]
-
cenușă Și-n toiul nopții strigăte apar. E lumea astăzi suferindă De nori de ploaie ucigași, De stelele ce cad în valuri, De visele ce se scufundă în talaz, De animalele ce caut' pradă Pentru-a-și hrăni doar gândul ucigaș. Elena Trifan 23.07.2014 Referință Bibliografică: ÎNGERI ÎNDURERAȚI / Elena Trifan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1336, Anul IV, 28 august 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Elena Trifan : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat
ÎNGERI ÎNDURERAŢI de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1336 din 28 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/371532_a_372861]
-
acum, ca altădată, Ce cruntă soartă să primești, Când ești curat și fără pată, Iubire, pe care o contești. Ce pot să fac? Să te păstrez? Să-ți iert purtările trufașe? Când totul luptă ca un crez Iubirea nu e ucigașe! Nu mai e loc de suferință, Nu mai am anii să îndur, Te rog să crezi, să ai credință Nu mai sunt de mult un trubadur. Mă îndrept spre liniștea cerească, Nu pot să iau mai mult cu mine, Eu
MI-E UN DOR NEBUN DE TINE de GABRIEL STĂNCIULESCU în ediţia nr. 2086 din 16 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373935_a_375264]
-
purtătoare de stigmatul bătrâneții , aidoma poetului însingurat și obosit. Puiu Răducan e insistent în dreptul său de scrutător al sinelui însingurat. E insistent în lacrima pentru trecut și pentru un viitor opac, previzibil și scadent în vrerea de neostoit a timpului ucigaș( Pisica neagră). Timpul implacabil vestit de ecoul clopotului/ din adâncuri( Lacrima icoanelor). Clopotul lugubru, mesianic, clopotul prevestitor al morții iminente într-o lume a deșertului de sare al mării( Sirena deșertului) și a diluviului terifiant( Făptura ta). O necuprindere împresurată
STIHURILE DESTRĂMĂRII, CRONICĂ DE VIRGINIA PARASCHIV de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1057 din 22 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/372356_a_373685]
-
Și tentația, pe alocurea, a tonului lacrimogen. Și atunci, unde e textul poetic cu valența unicității și a expresivității lirice peste media comună ? Prim planul lamentației obturează ecoul unei violențe ce impregnează la modul straniu textul poetic. Liniște spânzuratâ , timpul ucigaș, spânzuratul viu, sunt repere sintagmatice peste care nu putem trece ușor, ca și cum nu ar exista sau ca și cum ar fi niște simple fante ale violenței, cu încărcătura ei de fermitate distructivă, în planul vârstei obosite și vlăguite, niște simpli pigmenți de
STIHURILE DESTRĂMĂRII, CRONICĂ DE VIRGINIA PARASCHIV de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1057 din 22 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/372356_a_373685]
-
ucideți mieii, vă rog frumos ei sunt ai primăverii flori iar strigătul lor e mult prea dureros și sângele lor plânge până în zori, voi sunteți criminali de soi, cei ce vă hrăniți cu miei, durerea mielului, sălășuie în voi voi ucigași, și voi mișei, voi nu vedeți când mielul plânge când vreti să-l duceți la tăiere, și vă mânjiți cu a lui sânge, când viața voi i-o luați cu o înjunghiere, în viața voastră v-ați gândit să vă
NU MAI UCIDEŢI MIEII de STEJĂREL IONESCU în ediţia nr. 2290 din 08 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/372493_a_373822]
-
mai mult decât să lepădăm zgribuleala și să schimbăm straiele cu mâneci lungi pe tricouri mai subțirele, să auzim din nou gălăgia plăcută a vacanțelor, să dăm fuga la plajă, cu o carte în mână, să înceteze știrile despre nămeții ucigași din America sau despre potopul australian? E tristă primăvara care începe cu moarte de om în nordul Africii, dar nu e oare acesta un semn că acolo încep să îmbobocească ghioceii unui anotimp mai bun? Vorba scriitorului Wilhelm Busch: „sunt
PRO-PRIMĂVARA de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 1521 din 01 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373030_a_374359]
-
v-o spun. Dar încrezându-mă în bunătatea Lui, voi spune: și-a luat mireasă pe fiica celui ce s-a răzvrătit împotriva Lui și a celui ce a săvârșit desfrânare și ucidere: ca să spun așa, a unui desfrânat și ucigaș“ (Sf. Simeon Noul Teolog, op. cit.). Este vorba despre o nuntă mistică între Dumnezeu și oameni. Fecioara Maria este mireasa lui Dumnezeu, unită cu El printr-o nuntă mistică, ea prin învoire de bunăvoie făcând posibilă întruparea Fiului lui Dumnezeu. Trupul
CÂTEVA CUGETĂRI ŞI REFERINŢE DESPRE MAICA DOMNULUI, ÎNTR-UN DIALOG CU PĂRINTELE ARHIM. CLEMENT HARALAM – MARELE ECLESIARH AL CATEDRALEI PATRIARHALE DIN BUCUREŞTI... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 203 [Corola-blog/BlogPost/371087_a_372416]
-
făcuseră dragoste cu ea, și plin de nervisă a scos printre dinți un mârâit de fiară rănită. - Cățea nenorocită!... de ce ești în stare?... iar eu îți duceam de grijă, putoare ordinbară! Sângele i se urcase în cap ca o băutură ucigașe. Fața îi deveni precum masca hidoasă a unui clovn, cu gura deschisă care vrea să râdă, în clipa când regele îi înfige pumnalul în piept, ca drept răsplată că-l distrase o seară. Ochii căpătaseră privirea câinelui turbat, iar mușchii
ULTIMA SPOVEDANIE (PARTEA A DOUA) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 959 din 16 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/344726_a_346055]
-
spre el cu baioneta la armă, ca la atac, și l-a străpuns cu atâta furie chiar în dreptul inimii, că nu a scos decât un icnit slab, și a căzut ca un lemn din pădure, când este tăiat de securea ucigașă. A smuls baioneta din pieptul dușmanului de moarte, a holbat ochii și a răcnit la ea. - Făți cruce!... târfă nenorocită. - Orbețule!!!... a-nceput să se jelească și i s-a încolăcit de picioare. Ce-ai făcut, amărâtule!?... Pușcăria te mănâncă
ULTIMA SPOVEDANIE (PARTEA A DOUA) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 959 din 16 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/344726_a_346055]
-
blid cu El, tu pâinea ți-ai întins, Erai pribeag, străin fugit de-acasă - Cu suflet alb de lepră, cu ochi stins, I-ai sfâșiat cu ură, steaua-I luminoasă. Chipu-ți frumos și părul des și greu, De ramuri ucigașe au fost prinse - Te chem pe nume, Absalom, tu, fiul Meu, Cu buze roșii - de păcat și sânge-atinse. Cine-ar putea să-Mi știe mistuirea, Când în Eden, întâi am blestemat - Așa a fost să-ți fie la-nceputuri rostuirea
ABSALOM, FIUL MEU! de CORINA DIAMANTA LUPU în ediţia nr. 5 din 05 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344869_a_346198]
-
blid cu El, tu pâinea ți-ai întins,Erai pribeag, străin fugit de-acasă -Cu suflet alb de lepră, cu ochi stins,I-ai sfâșiat cu ură, steaua-I luminoasă.Chipu-ți frumos și părul des și greu,De ramuri ucigașe au fost prinse -Te chem pe nume, Absalom, tu, fiul Meu,Cu buze roșii - de păcat și sânge-atinse.Cine-ar putea să-Mi știe mistuirea,Când în Eden, întâi am blestemat -Așa a fost să-ți fie la-nceputuri rostuirea
ABSALOM, FIUL MEU! de CORINA DIAMANTA LUPU în ediţia nr. 5 din 05 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344869_a_346198]
-
-l mușc mortal pe cel ce inima mi-a smuls. Nu știu să am temei de rău la bine Încontra celor care contra-mi uneltesc, Dar știu să-l prind pe cel ce-n față-mi vine Luat de valul ucigaș, neromânesc... Referință Bibliografică: Nu știu să am / Romeo Tarhon : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1201, Anul IV, 15 aprilie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Romeo Tarhon : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă
NU ŞTIU SĂ AM de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1201 din 15 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347829_a_349158]