3,966 matches
-
Libertatea urii Fiul Ploiitc "Fiul Ploii" Poți săți vezi uneori cuvintele pe fundul unei găleți de gunoi. Sau printr-un geam, ude, descriind orbite aproape circulare. Cuvintele tale pot căpăta o limpezime, o puritate de scriitură pe neant, în sfârșit eliberată de suportul material, pe care numai slănina sau brânza o poate da. Sunt gazetari care suferă fizic văzându-și articolele cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
ceva, când „traseist” a fost rostit la televizor de proaspătul peremist Pruteanu, fost pesedist, fost țărănist și viitor ist. Minute în șir privisem și ascultasem buimăcit, anesteziat, lovit cu leuca această mașinărie lătrătoare scuipând cuvintele cu o cadență de pistol-mitralieră Uzi. N-am tresărit la „PRM - un partid al oamenilor curați”, n-am tresărit la „Lista neagră a trădătorilor de țară - o minciună, o invenție!” și nici la „Cu ce-ați vrea să umble un șef de partid, dacă nu cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
tăiat. Nici acum nu pot să spun exact ce s-a petrecut cu mine. Am vrut să-l iau în brațe pe Hidoșel, să-l sărut. M-a oprit gândul că repet secvența cu milionarul bețiv și sinucigaș căruia Charlot, ud leoarcă, îi spune cu ochii la cer: „Tomorrow will be another day... The birds will sing...”. Oricum, Hidoșel s-a întors, s-a lipit de zidul Iunionului și a zis aprobând din cap: Konieț filma. Nichita Stănescu - o rudă a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
Sufletul s-a tocit de alte suflete, Iar bătăile inimii, nemaiîntâlnind nici un spațiu care să le răsfrângă, se umflă și explodează, rând pe rând. Ce lumină slăbită! Raza joacă-n ea însăși Ca-ntr-o țeavă prea lungă, și sunetul ud se risipește în cercuri atât de largi, încât cuvintele Cad printre ele și nu se aud. Lolitele înțepatetc "Lolitele în]epate" La douăzeci și ceva de ani, Domnica Drumea și Ruxandra Novac sunt poete în toată puterea cuvântului. Universul lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
drept în față un nor mic, pufos, ca un măgăruș de pluș (și tusea mea seamănă cu tusea măgărească), sunt întins pe iarbă, tata stă în genunchi lângă mine, e alb ca norișorul, ce ciudat!, are hainele uscate și ochii uzi, are buzele verzi-albastre și între buze o țigară stinsă, un chiștoc. Lângă tata e Nicu, băiatul care ne vinde râme și mai pescuiește câteodată cu noi, are hainele ude fleașcă și ochii uscați, el m-a scos la suprafață, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
e alb ca norișorul, ce ciudat!, are hainele uscate și ochii uzi, are buzele verzi-albastre și între buze o țigară stinsă, un chiștoc. Lângă tata e Nicu, băiatul care ne vinde râme și mai pescuiește câteodată cu noi, are hainele ude fleașcă și ochii uscați, el m-a scos la suprafață, nu dintre miracolele mele (unde mi-am propus acum, scriind capitolul acesta, să înot liniștit), ci dintr-o groapă a Dunării în care am căzut la patru ani, când mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
și am aruncat pătura și am sărit în picioare și pe culoar m-am întâlnit cu tata, care venea pe trei cărări, sculat din somn, în chiloți, fără ochelari pe nas, și a apărut și mama, a ieșit din baie, udă, doar cu un prosop în jurul corpului. Eu încercam să le spun despre djini (ca să înțeleagă), bolboroseam, tremuram și mă încurcam în cuvinte, ne clătinam toți trei ca pe-o corabie în furtună, mama mă strângea la piept, mă mângâia pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
mea (la D) și profa lui (la I), pasta de dinți de pe clanțe, o excursie la crucea de pe deal în care ne tot îmbrânceam cât să nimerim cu palmele în țâțicile fetelor, o baie în Prahova care-a lipit tricourile ude de țâțici, balegi de vacă, câini pribegi, meri înfloriți, bătăi cu perne în dormitoare, discotecă de la șapte la nouă, jocuri, țară, țară, vrem ostași! (pe cineeee? pe Nicoleetaaa!), uliul și porumbeii, baba oarba și mai știu eu câte și, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
cuvintele „vagabonzi și golani blestemați“, am înțeles că ceea ce puneam eu pe seama unei senzații era adevărul gol-goluț: crucea era un fel de oglindă de avertizare în care viitorul se deslușea, uneori, ântr-un roșu aprins. În ziua aceea, pentru că Radu era ud fleașcă și, în plus față de mine, găsise de cuviință să plângă ca un disperat, n-am mai apucat să-i comunic acea descoperire uimitoare. A trebuit să se facă duminică. Știu sigur că era duminică pentru că lumina dospea dincolo de geamuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
acestei prime coborîri, m-am oprit la cabinetul dentistului, de la etajul al doilea. Avea două Încăperi, o sală de așteptare și cea În care lucra. Avea pereți albi, pe jos linoleum neted și uleios, și un miros ca de ziar ud. În centrul cabinetului propriu-zis se afla un scaun uriaș urcat pe un piedestal din oțel, lîngă care era un stativ pe care atîrnau diversele instrumente stomatologice. În nici una dintre Încăperi nu exista nimic de mîncare și nimic de citit, cu excepția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
aia. Apoi s-a aplecat deasupra mea, m-a ridicat În aer și am dansat amîndoi. Ea dansa și eu pluteam. M-a ținut Între sînii ei. Mi-am Îngropat capul În mireasma trupului ei ; era un miros de piele udă. Ne-am legănat și Învîrtit ; parcă zburam. Și pereții camerei au dispărut, ca și cum am fi fost pe o scenă, și acum dansam Într-un palat alb, uriaș. Am Închis ochii și mi-am Închipuit că zburăm peste oraș și toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
ceea ce Digby dorise să fie, și anume un om Întreg. mintea lui reintrase În stăpînirea Întregului său trecut. Willi Hilfe scoase un fel de rîgÎială și porni repede spre o cabină W.C., cu mîna bandajată Întinsă Înainte. Alunecă pe pardoseala udă, dar se ridică numaidecît și Începu să zgîlțîie ușa cabinei. Nu reuși s-o deschidă, căci era, bineînțeles, Încuiată. Păru dezorientat, neștiind ce să facă: parcă simțea nevoia să se ascundă Îndărătul unei uși, În vreo văgăună... — Dă-mi, te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
în pragul orgasmului pe când farurile camionului semnalizează în oglinda retrovizoare. Și mai târziu, el se uită cum un prieten călărește o adolescentă pe bancheta din spate. Mâini soioase de mecanic expun fesele fetei panourilor publicitare ce gonesc pe lângă ei. Autostrăzile ude zboară în strălucirea farurilor și-n scrâșnetul plăcuțelor de frână. Tija penisului sclipește deasupra fetei pe când lovește în acoperișul de plastic ros al mașinii, însemnând materialul galben cu smegma sa. Ultima ambulanță plecase. Cu o oră mai devreme, actrița de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
al radiografului, din mariajul organelor noastre genitale cu husa elegant lucrată a lentilelor. Le ascultam pe surori cum se ceartă în camera personalului. Iar Catherine venea în vizită. De obicei, își săpunea mâna cu calupul mic de toaletă din farfurioara udă dinăuntrul dulăpiorului meu, cu ochii stinși pierduți dincolo de fereastra plină de flori în vreme ce mă masturba, în mâna stângă cu o țigară de-o marcă necunoscută. Apoi, fără să i-o cer, începea să vorbească despre accident și despre cercetările poliției
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
o înțeleagă. Corpul meu, pe care-l așezase într-o stranie perspectivă sexuală după un an sau așa ceva de la căsătoria noastră, o excita acum din nou. Era fascinată de cicatricele de pe pieptul meu, îi plăcea să le atingă cu buzele ude de salivă. Aceste schimbări fericite le simțeam și eu. Cândva, corpul lui Catherine stând întins lângă mine în pat îmi păruse la fel de inert și de lipsit de emoții ca și o păpușă pentru exerciții sexuale dotată cu un vagin din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
rectul său în timp ce stăteam amândoi întinși pe bancheta din spate a mașinii lui ar fi fost o întâmplare la fel de stilizată și de abstractă ca acelea imortalizate în fotografiile sale. Regizorul de televiziune se târî obosit la ușă, cu o țigară udă desfăcându-i-se între degete. - V., poți repara asta? Seagrave a făcut-o de toată groaza. Apoi, trăgând în gol dintr-o crăpătură a țigării, îmi spuse, clătinând din cap: - Centrul nervos, ha? Vaughan face orice lucru să pară o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
M-am gândit la infidelitățile trecute ale lui Catherine, legături amoroase întotdeauna vizualizate în minte, dar niciodată observate. Un îngrijitor ieși din cabina de plată și se duse la automatul cu țigări de lângă zona de lubrifiere. Reflexia sa în cimentul ud se îmbină cu luminile mașinilor care treceau pe autostradă. Apa țâșnea din suporturile metalice de deasupra mașinii dinaintea noastră. Jetul de spumă lovi capota și parbrizul, ascunzând vederii după smalțul lui lichid două stewardese și-un steward. Când m-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
Îi atinse pieptul și umerii cu mâna dreaptă, explorând desenele cicatricelor de pe piele, puncte de prindere pe care le concepuseră accidentele sale special pentru actul acela sexual. O voce strigă. Cu țigara în mână, unul dintre îngrijitori stătea în întunecimea udă, făcându-mi semn ca un comandant de zbor al unui portavion. Am introdus monedele în fantele cuvenite și-am închis geamul. Apa începu să lovească mașina, încețoșând geamurile și închizându-ne în interiorul ei, luminat doar de cadranele tabloului de bord
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
potrivesc contururile sânilor și șoldurilor după linia capotei mașinii, celebrând în acel act sexual mariajul dintre corpurile lor și tehnologia aceea blajină. Am coborât geamul și am introdus alte monede în fanta mașinăriei. Când jeturile de apă biciuiră caroseria încă udă, Vaughan și soția mea începură din nou să facă dragoste. Catherine îl ținea de umeri, uitându-se la fața sa cu ochi posesivi, o amantă dezlănțuită. Își înlătură părul blond de pe obraji, dornică să se întoarcă iarăși la corpul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
desenând din spermă o diagramă misterioasă: un semn astrologic sau poate o intersecție rutieră. Când am ieșit din spălătorie, rulourile continuau să se scurgă tăcute în întuneric. În jurul mașinii, o baltă imensă de clăbuci albi se făcea una cu cimentul ud. Capitolul 18 Pe autostradă nu era trafic. Pentru întâia oară de la externarea mea, străzile erau goale, ca și când epuizantele acte sexuale dintre Vaughan și Catherine ar fi izgonit pentru totdeauna vehiculele. În vreme ce conduceam mașina spre imobilul nostru din Drayton Park, felinarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
frustreze cu atât mai mult, cu cât sperata moarte întârzia să se producă. În loc să străbatem autostrada, stăteam într-o parcare pustie în spatele imobilului meu din Drayton Park, privind în lumina difuză cum sunt purtate frunzele platanilor de-a lungul macadamului ud. Vaughan asculta ore întregi frecvențele poliției și ambulanței, corpul lui lung negăsindu-și locul în timp ce lovea ușor scrumiera plină până la refuz, îndesată cu chiștoace de țigări cu marijuana și tampoane sanitare vechi. Fiindcă țineam la el, simțeam dorința de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
de trecutul său ucigaș. Se consideră o victimă a comunismului[...]. Gheorghe Anghelache - fost deținut politic din Botoșani: „ Când au văzut că nu scot nimic de la mine, a venit Feller. Feller era anchetator șef la Botoșani. M-a bătut cu funia udă. Cu ochii bulbucați, părea turbat de furie. Când a văzut că n-o scoate la capăt cu bătaia, a început să mă scuipe. Și m-a scuipat de nu puteam deschide ochii! El ne trata cu curent electric. Îmi agăța
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
care avea o casă la țară. Sonia s-a aruncat în pat. - Poți să mă dezbraci? a zis. Sunt frântă. I-am scos pe rând pufoaica, bocancii, pantalonii, pulovărul, tricoul și ciorapii și am aruncat plapuma peste ea. Ciorapii erau uzi, deci i-am pus pe calorifer. Sonia adormise. M-am dus în living și am aprins televizorul, să văd o știre. Toate posturile o dădeau pe aceeași: Anul Nou a fost sărbătorit în o mie de țări, în orașul Cumva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
mașina. O luasem pe variantă, pe drumul prin Slobozia, bănuind că din cauza vremii urâte șoseaua cealaltă va fi plină cu mașinile altor vilegiaturiști mohorâți. La câțiva kilometri după aeroportul Kogălniceanu, am văzut o autostopistă. Stătea sub un copac, mică și udă, o mogâldeață cu o mână albă ieșind dintr-un hanorac. Am oprit, nu puteam spune că nu aveam nevoie de companie. S-a urcat în mașină, mergea la București. Și eu. Avea 16 ani, părul blond și nu foarte lung
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
oprit motorul. - Ți-e rău? a întrebat Melania. - Nu, nu, am doar nevoie de puțin aer, am răspuns amețit. M-am dat jos din mașină. Ploaie, ploaie. Mă simțeam de parcă n-aș fi fost eu. Am respirat aerul proaspăt și ud, dar nu a avut nici un efect. Am ocolit mașina și am deschis ușa din stânga. - Să mă dau și eu jos? a întrebat Melania. - Dacă vrei, am zis. A coborât și ea. Din mașină se auzea Billy Corgan cântând: Believe, believe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]