4,882 matches
-
zi o navetă de bere, încă fără taxă. Eu m-am mai gândit la vreo două: Taxă pe Învățăturile lui Dan Voiculescu către fiul său (spiritual) Dan Constantin; Taxă pe fiecare ministru al Învățământului schimbat", scrie Udrea. Am observat cu uimire noile taxe ingenioase ale Guvernului Ponta. Ar fi semne clare de data asta de neplagiat. Așadar, Guvernul pune biruri pe fast food, bere și companii petroliere", scrie Udrea pe blogul său. "Sunt de părere că între taxele care trebuie luate
Udrea oferă bere pentru taxele guvernului Ponta () [Corola-journal/Journalistic/44701_a_46026]
-
Guvenului Ponta, vicepreședintele PDL susține, pe blogul personal, că ar putea fi luate în considerare și alte noi taxe, precum "taxa pe plagiat, taxa pe apariții TV ale premierului” sau ”taxa pe dezarcorduri în discursurile ministrului Educației”. Am observat cu uimire noile ingenioase ale Guvernului Ponta. Ar fi semne clare de data asta de neplagiat. Așadar, Guvernul pune biruri pe fast food, bere și companii petroliere", scrie Elena Udrea pe blogul personal. Vicepreședintele PDL consideră că noua echipă guvernamentală condusă de
Udrea îi propune lui Ponta taxa pe plagiat () [Corola-journal/Journalistic/44770_a_46095]
-
bântuie. Tatăl ei mi-a dat cei mai mulți bani, fix o sută douăzeci de mărci. Cam atunci mi-am dat seama că e timpul să îmi închei afacerea. Gunther arăta jalnic și bătusem deja toate cartierele de lux. Văzusem lacrimi, frică, uimire, milă, oameni furioși sau nepăsători, priviri bănuitoare. Dar absolut toți s-au grăbit să scoată bani din buzunar pentru a nu l mai vedea pe Gunther. Se zice că o pisică moartă aduce ghinion, dar mie mi-a adus noroc
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
să danseze. Dansa strecurându-se printre mese și privea prin culoarul ce se deschidea în fața sa cum bătrâna sta în ușă și-o urmărea. Obrazul ei stăpânit și uscat, cu crețuri mărunte în jurul ochilor, și ochii ei clipind mărunt, de uimire și încântare, aveau ceva care-i dădea parcă o mai mare forță și poftă de exaltare, ca o-mpotrivire. Se mișcă așa svârcolit, zburdând și zburând cu brațele prin aer până se opri moale, obosită și puțin încurcată-n fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
intrat în baie să fac duș, dar mam oprit în fața oglinzii și nu-mi venea să cred ce vedeam: radiam, aveam o aură în jurul capului, nu mai aveam cearcăne, întinerisem. Când, în sfârșit, am ieșit din baie, prima exclamație de uimire a venit de la colega de cameră care-mi spunea uimită ce bine arăt. știam și era o bucurie și o bună dispoziție în mine cum de mult nu mai simțisem și care a durat mult timp. Asta se întâmpla la
Întâlniri cu Maica Domnului by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1227_a_2213]
-
mă privește lung. Ce-i? întreb eu. Ce-i cu tine, Guță (așa-mi spun ei)? mă întreabă. Ce să fie? întreb eu. Nu știu, ești așa de... (dar era cu inima în gât de bucurie și cred și de uimire). Cum sunt? întreb eu. Nu știu, ești așa de... La plecare se tot întorceau să mă privească și am mai întrebat odată cum sunt. Nu știu; lasă că știi tu! și a plecat. știam într-adevăr cum sunt și cui
Întâlniri cu Maica Domnului by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1227_a_2213]
-
că obținuse o medie foarte bună la examenul de maturitate, Feodor Îi anunțase pe părinții săi că, după ce scapă și de armată, se va căsători cu Letiția. Mare i-a fost mirarea când o văzuse pe mama sa Încremenită de uimire, iar tatăl se ridicase de pe scaun gata să-l ia de guler. Ce-i În capul tău copile? Ți-ai pierdut mințile? Noi suntem creștini ortodocși de rit vechi, iar ea nu este ca noi. Cum crezi tu că voi
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
toți din jurul nostru sau schimbat în bine, unii mai puțin, alții mai mult, important este să ai răbdare cu fiecare și să încerci să-l înțelegi pe cel de lângă tine. Despre Ioan-Raisa, această reîntrupare frumoasă, care ne-a umplut de uimire și de înalte trăiri spirituale, pot spune că m-a făcut să conștientizez un aspect esențial al existenței umane, și anume faptul că în doar câteva ore poți purta o suferință imensă, chiar dacă toată lumea crede încă despre un copil așa
Povestea unei reîntrupări by LEOCADIA GEORGETA CARP () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1268_a_1896]
-
fiecărui om. Mă rog! După câteva zile, două, trei, vine copilul noaptea la mine (se înțelege că în spirit) și-mi ia mâna. Eu am avut o mișcare de recul, cu gândul la pumnii lui, dar mare mi-a fost uimirea când el mi-a prins mâna, s82 a aplecat și mi-a sărutat-o. Am știut atunci că-mi mulțumește în spirit pentru că de fapt ce-am spus eu își dorește el: iubire adevărată, cultivare, educație de bun-simț; într-un
Povestea unei reîntrupări by LEOCADIA GEORGETA CARP () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1268_a_1896]
-
de început, cât și în cea de mai târziu. “Nota distinctă a acestei tehnici este pentru etapa lirică a creației, caracterul pletoric al stilului poematic cu tot ceea ce îl definește : respirația retorică, repetiția, prețiozitatea expresiei, atitudinea meditativă, reveria, sentimentalitatea, nostalgia, uimirea, admirația, dramatismul trucat, într-un cuvânt artificiul sau poza. În aceste proze de început, divagația și comentariul liric dublează coordonatele narațiunii, amestecându-se cu analiza, spre deosebire de romane unde ele se diminuează pentru a dispărea cu desavârșire, structurând deplin examenul psihologic
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
-i recunoască unicitatea, să o abstragă din valul banalității zilnice și să o urce pe piedestalul recunoștinței și al iubirii?Ă Cam așa meditează eroul lui P.H.L., pus în situația de a o descoperi câte puțin, la fiecare întâlnire, cu uimire și încântare, pe Teodora. „Meditații de bătrân nostalgic!” aș spune, gândind la vârsta autorului din momentul (presupus) al redactării caietului. Însă nu o spun, pentru că și eu mă surprind uneori încercând să ghicesc, chiar și în femeia necunoscută de pe stradă
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
tot mai mult în această „poveste” unică din viața sa. Aici P.H.L. încearcă să dea un plus de substanță relatării sale. Iat-o pe Teodora făcând un acces de gelozie, după o mică imprudență a Profesorului. După o clipă de uimire înțelege că este obligat să menajeze sensibilitatea iubitei sale, să prevină orice suspiciune. Pentru aceasta trebuie să exerseze, să încerce cât mai des să simtă cu inima ei, să gândească „în gândul ei”. Deși reproșul ei i-a părut nedrept
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
aripi ale tuturor grijilor: pentru părinții căzuți în neputința vârstei și bolii, pentru școlarul tău traversând strada sau luptând cu mulțimile abstracte din pagina cărții... Bucuria din glasul tău evocând tihna cuibului în care dorm puii ori își contemplă cu uimire penele dornice de zbor, deși se ascund încă la subsuoara ta și în liniștea visului tău cu flori și cu pomi - adăpost al regăsirilor zilnice pentru ei care sunt, pentru ei când vor fi... Lunecarea ca-n somn, de sub melcul
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
participarea („chiar săptămâna trecută!”) la înmormântarea unchiului lor, preot într-un târg din apropiere. Ajungând și el aici, peste vreo două zile, Domnul R. a avut surpriza să-l revadă chiar pe ... defunctul unchi. Abia a reușit să-și mascheze uimirea, așteptând cu nerăbdare reîntâlnirea cu „povestașul”: „- Știi că părintele Ioan a înviat?! Am vorbit cu el alaltăieri, în Târgul N.” „- Nu mai spuuune!...” a exclamat vărul C., privindu-l cu ochii lui mari și rotunzi, fără măcar să clipească. Părea sincer
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
așezate în formă de unghi ascuțit. Bărzăunul se ridică și se apropie înfiorat de lespezile dispuse în formă de poartă. Presimțise ceva și nu se înșelase. Se uită cu atenție și deodată nu-și mai putu stăpîni un strigăt de uimire. Hei, ia priviți aici!... Bănuiam eu că așa va fi! Și începu să sară pe lîngă cele două pietre, de parcă l-ar fi înțepat niște viespi în tălpi. Toți întoarseră capetele spre el, la început contrariați, apoi curioși și, bănuind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
Cum vi se pare, un nemuritor în hainele unui muritor? Aurora răzănd: Nu suntem noi vinovați că ne-ai făcut muritori. Oricum arăți bine. Intra Eva și Adam care văzăndu-l pe Evelin cum arată au avut o puternică reacție de uimire. Aurora îi prezintă pe cei doi noului Evelin: Adam și Eva sau, după mitologie, Eva și Adam sunt asistenții noștri de peste zece ani. Domnul Evelin este noul nostru colaborator. V-am invitat să faceți cunoștință pentru că o vreme va lucra
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
facă un musafir atăt de onorabil. Experimentul de trei milioane de ani s-a încheiat. Am venit, conform hotărării Academiei, pentru ultima vizită și la plecare să declanșez o molimă generală care să distrugă toată viața de pe Pămănt. Evelin, văzănd uimirea, consternarea celor doi, a întrebat: nu v-a spus Robo? Profesorul surprins: Ce să ne spună Robo? Evelin: Cosmos, care întotdeauna a fost îndrăgostit de voi, pămăntenii, i-a spus lui Robo despre final. Profesorul: Robo este programat doar să
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
la Evelin: “Sorcova, vesela, să trăiți, să nu îmbătrăniți niciodată să nu muriți! La anu și la mulți ani!”. Evelin: Dar ce ai pe mănă? Ela: M-a ars niște ulei încins. Evelin îi ia măna, o măngăie și spre uimirea celor prezenți rana roșie dispare. Ela: A dispărut arsura și durerea. Da, și durerea, așa cum mi-a dispărut durerea de cap cănd m-au tras pe frunte și tămple Adam și Eva. Am auzit eu de măini care vindecă. Domnule
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
Eminescu "fulgurațiile intelectuale", lui Beethoven secvențele melodice pe care le nota febril pe carnetul său, în peregrinările prin pădurea vieneză? Dicteul în artă rămâne unul din misterele care își reînnoiește mereu vălurile, asemenea zeiței Isis. Mărturii Încă presocraticii își exprimau uimirea față de mecanismul miraculos al creației poetice. Democrit vorbește despre transa revelatoare în care intră poetul în clipa dicteului: Tot ce un poet scrie cu entuziasm și inspirat de suflul divin este în mod superior frumos" (fr.18). "Să-ți reprezinți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
zi de odihnă). Dicteul este starea privilegiată prin mijlocirea căreia divinul este prezent în omul predestinat și îi insuflă verbul poetic. Voltaire afirma: "Creezi când îți comandă entuziasmul, trebuie să primești inspirația, niciodată să nu o cauți." Misteriosul dicteu determină uimire și o încântare indefinisabile. În poezia Spiritul lui Dumnezeu, Alphonse de Lamartine afirmă că inspirația unește imanentul cu transcendentul și ea acționează în poet ca un instrument muzical care așteaptă să fie atinsă de degetele "cerești": "Nu eu sunt cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
Heraclit. Or, toate aceste adevăruri prime, originare, au fost văzute cu un al treilea ochi de gânditori-poeți, căci presocraticii și-au scris operele în versuri, iar stilul, mai ales la Empedocle și Parmenide, are loc în entuziasm (în Dumnezeu) și uimire (căci mirarea este începutul filozofiei, va afirma Platon). Tratatul despre sublim al lui (pseudo)Cassius Longinus este o deschidere crucială privind suprema valoare estetică. Nici o concepție ulterioară nu a depășit acea viziune primă. Recent s-a afirmat că sublimul constituie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
Există logica unei cauze neidentificabile care cheamă un ochi transcendental. Poezie și filozofie Poezia este demnitatea filozofiei. Dante, Infernul, IV,102 Când a apărut în univers conștiința de sine a omului, acesta a avut două reacții: pe de o parte, uimirea de a exista și fiorul cosmic în fața nemărginirii și a misterului; pe de altă parte, conștiința că este un străin, o singurătate exilată într-o lume pe care nu o cunoaște, iar destinul său este finitudinea, ignoranța și moartea. Pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
cu largi deschideri metafizice. Fiecare maximă nietzscheană este un mugure din care dă în floare o altă imagine a vieții, o deschidere spre un mai superior mod de a fi; un atom supraîncărcat energetic, inductor de un nou văz, altă uimire, alt zbor. Din acest motiv, "Cel care scrie cu sângele său și în maxime, nu vrea să fie citit, ci învățat pe din afară" . Ca filozof, nu trebuie să devii tributarul unor viziuni anterioare, un epigon mai mult sau mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
and in their badness reign". Dar catharsisul shakespearian, după îndelunga războire cu răul uman sub cele mai variate fețe, apare în ultimele două piese Poveste de iarnă și Furtuna. Vrăjitorul Prosper își aruncă în mare cartea vrăjilor rele, iar Miranda "uimire și oglindă" a naturii descoperă cât de minunate sunt firea cea mare și firea umană. Teatrul antic și teatrul shakespearean ne fac să trăim poezia ca suprem adevăr uman exorcizând transfigurator tragicul vieții. "Puterea poeziei nu are margini", afirmă Shakespeare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
și în cerul serii Pe vastul abis, izbucnirea, fulgerul sunetului Care lunecă aerian de la un capăt la altul: O, nour de Lebede ! Aripile voastre îmbătate de duhul furtunii Supuneau cerul cu râsul lor voios și sălbatic Și trezeau valuri de uimire în oceanul văzduhului ! Se părea că mesajul aripilor Pentru o clipă aducea o sete nebună de mișcare În inima munților mereu neclătinați. Colinele deveneau nouri plutind fără țintă prin Baiçakh, Șirurile de arbori își smulgeau rădăcinile Întinzându-și deasemenea aripile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]