7,855 matches
-
deci, exerciții de inteligență, de conștiință și problematizări deosebit de grave. Motto-ul, extras din Oana Orlea 2 (cea care „a invatat meseria de deținută”! - cf. Ioan Cândea, Mântuirea prin suferință, Albă Iulia, 2009), este sugestiv, în acest sens: „Mă îngrozește uitarea colectivă. A ține minte nu înseamnă a te da cu capul de pereți în fiecare dimineață. A ține minte înseamnă a-ți trăi viața firesc, fără a pierde vreo fărâma din marile și micile bucurii pe care ți le oferă
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
intuiție, precum este și DAN SANDU simt nevoia, din nou, iar și iar, să încifreze (că pe vremurile consi derate, naiv, ca...”definitiv revolute”!), pentru a nu le fi azvârlite cărțile în cel mai groaznic coș “cenzurativ” (“coșul” imperturbabil al UITĂRII/IGNORĂRII DEPLINE, conforme cu...”political correctness”!...și, azi, știm, din “cazul Eminescu”, “cazul Blaga“, “cazul Radu Gyr”, “cazul Dan Botta” etc. etc. cât de îngrozitor de eficiente sunt aceste metode ale “asasinatului în viață”!) - înseamnă că aburii infernali ai tiraniei deja
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
Coperta a IV-a: “...addig kell utni az olahot a mig văr csepeg csontjabal...” (ADICĂ): “...valahul trebuie atâta bătut, pana îi curge sânge din ciolan...”. Mda. Chiar așa! De AICI încolo (dacă nu vom fi atenți) va începe, prin Tragedia Uitării - TRAGEDIA NEAMULUI ȘI A OMENIRII - ...CĂLÂII LUMII (MEREU...” RE-NĂSCUȚI”!) ABIA AȘTEAPTĂ!!!. 1. Dan Sandu, Amintiri din Samsara, Editura Ateneului Scriitorilor, Bacău, 2011. 2. „Oana Orlea, născută Maria-Ioana (Oana) Cantacuzino (născută la 21 aprilie , România), este scriitoare și fosta deținută politică
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
viața. 1014. Care până nu-și are aripa ei spre a zbura dincolo de orice gând amar al acestei lumi? 1015. Ce ne-am face fără verbul a vrea în această lume cu voință iluzorie? 1016. Cel ce-și pierde amintirea uitării se pierde pe șine. 1017. De ce pașii norilor devin ploaia de vise ce ne spală orizontul acestei lumi? 1018. Câtă nevoie am de petala trandafirului umezit cu lacrima privirii tale ce a încolțit în inima iubirii noastre. 1019. Lasă orice
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
1028. Lacrima este rugul aprins al simțirii. 1029. Întreaga viață s-a născut din furtună de a fi noi înșine dar condamnați să ne căutăm mereu. 1030. Numai dorul poate ști cât de mare poate fi clipă. 1031. Fulgeră-mi uitarea cu amintirea luminii din tine spre a-mi redescoperi ființă pierdută. 1032. Nebunia este surâsul unicului adevăr ce poate exista în această lume. 1033. Nu obosi Cuvântul Lui Dumnezeu cu întrebări despre El și creație fiindcă oricum nu-ți va
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
lovesc de asfaltul neputinței noastre de a fi eterni. 1065. Numai moartea poate evalua nepărtinitor viața. 1066. Doar Dumnezeu poate beneficia de toate scuzele fiindcă El este Totul. 1067. Te rog toamnă lasă-mi primăvară amintirii să-mi inunde ruginiul uitării tale. 1068. A fi înseamnă ați aminti. 1069. Care speranța în ruină nu a fost cândva un edificiu semeț? 1070. Orice întrecere cu natura deșertăciunii acestei lumi este o deșertăciune și mai mare. 1071. Numai somnul îți poate spune că
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
a reacționat guvernul român la aceste acțiuni , ați avut probleme , sau ajutoare? NP: Ceva îmi spunea că lucrurile complică, nu înțelegeam de ce se păstrează tăcere și nimeni nu a scos un cuvant până acum despre existența acestui mare osuar lăsat uitării în mod deliberat. Atunci m-am înarmat. Am invitat ziariști și reporteri de la ziarele și televiziunea proromânească de atunci, oameni care s-au dovedit a fi nu numai buni profesioniști, dar foarte buni români, precum Zina Cerchez, Aneta Grosu, Dina
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
iar fotografia lor reprezintă o imensă icoana sfântă. În atmosferă acelor ani, privirea lor a strălucit intens, ca o lumină puternică, imaculata. Avem datoria de a-i repune în drepturile lor firești, pe toți cei care au fost trecuți în uitare, de o istorie contaminată de virusul oportunismului agresiv și poluata prin viclenia specifică im postorilor prolifici. Pentru a completa această lucrare cu profil informațional și statistic, vreau să rememorez viața patriarhala a Craiovei. Dacă în Moldova, Bucovina și Basarabia au
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
tranziție, care a creat astfel de oameni sau specimene. În tranziția anarhica a debutat cumplită perioadă de degradare a ființei umane, în care ne selectam numai în funcție de interese și ne dușmănim în progresie geometrica. Respectul și onoarea au fost date uitării. Au devenit îndepărtate amintirile nostalgice. Tupeul, aroganță și violență au ajuns un cataclism. Apocalipsa nu mai trebuie așteptată. A sosit. Prostia, sora mai mare a sărăciei s-a prostituat la o vârstă fragedă, într-un ocean plin cu venin. Gelu
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
ilustrat cu multă sensibilitate într-un repertoriu variat și bogat în același timp. Iată, de data asta, o familie de mari români de mult uitați pe care am încercat s-o aduc în atenția românilor, judecători drepți ai trecerii în uitare a celor ce-au fost măreți. Fără materialul talentatului scriitor, ziarist Jean Dumitrașcu și al scriitorului-muzicolog Marin Voican-Ghioroiu (cercetător al „fenomenului Zavaidoc”), cărora le mulțumesc, scrierea mea despre Marin Teodorescu Zavaidoc n-ar fi existat. (Continuare din numărul trecut) Trist
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
spun într-un mod care poate să pară patetic și nu aș vrea să îl simțiți așa. Receptați-l că pe o mărturisire de credință a unuia care cel mai mult dintre noi toti de atunci s-a călăuzit până la uitarea de sine în cuvântul scris. Ca profesor de literatură, le-am spus elevilor mei, cu fiecare prilej ivit că ,,o formă de fericire e lectură, o altă formă e creația, în general, si creația poetica, în special”. Într-o societate
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
pleca! În abisul păsării albastre nu-i nimeni! În clepsidra sortită să mor, o harpa slu jește! Cerescul palat mă primește fără cerneluri și până, halucinația trezește în mine ogarii! Aflați: nu voi trăi niciodată în disprețul Cuvântului, în pleava uitării înnoptează poeții! Cât despre Moarte, nimic în rostire și cutuma de foc. „Fedeli D’Amore” mașteaptă să vin! Cu Dante în frunte, cu Lucifer, travestita licornă! Praf și pulbere în ispitele minții, troienite poteci colbuite de Cântec! Numai ancoră Visului
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
a dat din brațe și idei și-a devenit ambasador printre cei buni printre acei ce faima fac românilor TIMP CIRCULAR Sunt avatar a tot ce-am fost și-a ce-o să fiu, Ființa plămădita din gânduri, vise, speranțe și uitare. Nu-s decat-o frântura de cuvânt, Din dialogul mut al Lui cu El însuși pe prea tristul pământ. ȘAPTE 7 zile, 7 stele, 7 pietre de hotar, 7 monezi de-argint tinute-n gură, creștinescului altar 7 Universuri ce
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
bine; totuși, starea sa actuală de bunătate, chiar dacă deosebit de mare și de perfectă, reprezintă numai începutul unei stări mai transcendente, mai bune. Cuvintele Apostolului Pavel se verifică astfel: a te întinde (ἐπέκτασεως) spre ce îți stă dinainte se asociază la uitarea realizărilor din trecut (Filip. 3, 13). Binele care este superior celui deja atins reține atenția celor care participă la el, nepermițându-le să se întoarcă spre trecut; bucurându-se de ce este mai meritoriu, amintirea lor despre lucrurile inferioare este ștearsă
Editura Teologie și Viaţă devenirii și a dorinței la Sfântul Grigorie de Nyssa. In: Teologie și viață by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/176_a_431]
-
mai frumos decât ceea ce a atins înainte. E ceea ce se întâmplă și lui Pavel, care murea în fiecare zi (I Cor. 15, 15), fiindcă mereu trecea la o viață nouă, făcându-se necontenit mort față de ceea ce a trecut și dând uitării cele străbătute înainte”<footnote Sf. Grigorie de Nyssa, In Canticum canticorum, XII, în P. G. XLIV, col. 1036A; PSB, vol. 29, p. 284. footnote>. Putem sublinia, bazându-ne pe cuvintele Sfântului Grigorie al Nyssei, care, cu alți termeni și într-
Editura Teologie și Viaţă devenirii și a dorinței la Sfântul Grigorie de Nyssa. In: Teologie și viață by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/176_a_431]
-
Prizonierul istoriei se detașează net printr-o obiectivitate foarte greu de pus în scenă dacă ne gândim la prea acidele dispute privitoare la Eliade. Nu întâlnim nici mitizarea indigestă, de manual, a istoricului religiilor, nici viziunea unilaterală și malițioasă a "uitării fascismului" (după Alexandra Laignel-Lavastine). Am putea vorbi despre o anume "uitare a maniheismului" în cazul lui Florin }urcanu. Prezentarea Ioanei Pârvulescu nu lasă nici un dubiu. Ba, mai mult, e un discret semn din ochi îndemnând la lectură: ,De ce admir cartea
Premiul Cartea Anului by Reporter () [Corola-journal/Journalistic/10006_a_11331]
-
pus în scenă dacă ne gândim la prea acidele dispute privitoare la Eliade. Nu întâlnim nici mitizarea indigestă, de manual, a istoricului religiilor, nici viziunea unilaterală și malițioasă a "uitării fascismului" (după Alexandra Laignel-Lavastine). Am putea vorbi despre o anume "uitare a maniheismului" în cazul lui Florin }urcanu. Prezentarea Ioanei Pârvulescu nu lasă nici un dubiu. Ba, mai mult, e un discret semn din ochi îndemnând la lectură: ,De ce admir cartea domnului Florin }urcanu, Mircea Eliade. Prizonierul istoriei ? 1. Pentru că, pe un
Premiul Cartea Anului by Reporter () [Corola-journal/Journalistic/10006_a_11331]
-
decît atmosfera unui peisaj blînd, evanescent: "Cum coboară ceața, pe munți/ cum mi-i stinge// dincolo de pădurea de lacrimi/ nu se mai vede nimic/ doar o latură a vieții/ aplecată spre stei// amănunte pe care vrei/ să le ștergi/ o uitare/ chiar dacă umbra-i rămîne/ neînduplecată și grea" (Octombrie). Autoarea iubește ceasul dimineții "care-și deschide ferestrele" precum o sugestie a infinitului, care pare totuși a introduce un perete de acvariu între ființă și real: "e un unghi magic/ ce aduce
Prezența scriptică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10073_a_11398]
-
unui abil joc de oglinzi, de factură cervantină, care le pune într-o lumină nouă și permite discursului romanesc să descifreze implicațiile și sensurile existenței umane cuprinse în binomurile dihotomice viață/literatură, adevăr/minciună, istorie/ficțiune, mythos și logos, amintire/ uitare. Reinterpretarea mitului clasic constă nu doar într-o demitizare prin răsturnare parodică, ci într-o subminare mai subtilă, care îl degradează și îl pulverizează în același timp, de parcă l-ar reflecta în cioburile uneia dintre oglinzile concave ale lui Valle-Inclán
Marea în ruine de David Torres by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/10054_a_11379]
-
într-unul din vîrtejurile lui Poseidon, agățat de o buclă a timpului împreună cu rămășițele navei". Dacă dezastrele de pe o ,mare în ruine" condamnaseră eroul la un perpetuu naufragiu, ratarea reîntoarcerii, inevitabilă din moment ce eroul însuși se pierduse pe sine în spațiul uitării, îl pulverizează în neant. Cadrul terifiant, tenebros, macabru, de cenușă și fragmente de cadavre, în care se desfășoară noua aventură a lui Odiseu favorizează reconsiderarea aventurii anterioare cuprinse în mitul clasic, prin evidențierea ororii ascunse sub strălucirea aparentă și discursul
Marea în ruine de David Torres by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/10054_a_11379]
-
potrivea cu imaginea lui strălucitoare de erou". Eroul reușește să conștientizeze suferința provocată celorlalți și să o transfere asupra sa prin culpabilizare purificatoare datorită memoriei. Pierzînd-o în cele din urmă, odată cu identitatea eroică, Odiseu își găsește pedeapsa și izbăvirea în uitare și rămîne doar un glas care transmite cuvinte neînțelese. David Torres supune unui proces de distorsionare și degradare pînă la dispariție finală nu doar mitul odiseic, ci și toate celelalte mituri ale lumii clasice. Un alt plan al narațiunii, avîndu-l
Marea în ruine de David Torres by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/10054_a_11379]
-
binele public, când una nu este autorizată cu precădere față de altele; și cum natura opiniilor este compusă într-atât încât prin contrast se clarifică, fremătând și luptând împreună, și aducând la suprafață pe cele adevărate, cele false se scufundă în uitare, nesigure din cauza constanței lor nude, trebuie să fie investite cu autoritate și forță. Ar dura prea mult să dovedim cum, oricât de odios ar părea imperiul forței asupra minților omenești, ale cărui singure cuceriri sunt prefăcătoria, apoi înjosirea; oricât ar
Cesare Beccari by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10102_a_11427]
-
un excelent prilej de recuperare a operei acestui poet despre care s-a vorbit foarte puțin. Antologia Înmiresmatele prăpăstii (titlul cărții este inspirat de poemul omonim) însumează cele două volume publicate de autor în timpul vieții, Troienii (1985) și Lumina și uitarea (1989), precum și un consistent grupaj de poeme postume, Măștile de sticlă. La sfârșitul anilor '80, când au apărut aceste cărți, toate reflectoarele criticii literare erau îndreptate spre noile vedete ale deja celebrului curent optzecist. Volumele lui Radu R. Șerban, nefăcând
Sinele si lumea by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10114_a_11439]
-
să căutăm în operă semnele morții. În cazul lui Radu R. Șerban, acestea abundă, constituie o adevărată obsesie. Fapt cumva surprinzător, pentru că nimic nu anunța sfârșitul prematur al scriitorului. De altfel, într-o Artă poetică, publicată în volumul Lumina și uitarea, Radu R. Șerban susține că poezia se naște din combinația apei cu moartea și lumina. Apa poate să însemne curgerea inexorabilă, inclusiv trecerea timpului, dar și tiparele fixe, limitele unei existențe ("Suntem ca râurile: malul stâng/și malul drept în
Sinele si lumea by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10114_a_11439]
-
amenințată cu neantul sau cu ridicolul, cum este și astăzi, dar a reușit de fiecare dată să revină în peisajul de marcă al creației culturale, așa cum va fi și de astă dată. Slavici a fost din timp în timp menit uitării, marginalizat de unii exegeți prea grăbiți, dornici să-l catalogheze drept moralist incurabil, schematic și pilduitor, incapabil de mari profunzimi. Este necesar să revenim la Slavici și la „Tribuna”, fiindcă de acolo ne vine un testament în filigran - mai prețios
La aniversară: Mircea Muthu, transilvanul by Ioan-Aurel Pop () [Corola-journal/Journalistic/2814_a_4139]