524 matches
-
frumos și de aceea l-au poreclit Oacheș. Pe la sfârșitul secolului al XIX-lea, Oacheș s-a căsătorit cu Rarița, fiica unor nomazi ce au poposit în sat. Ea era o femeie înaltă, hoață, isteață și meșteră în a învârti ulcica. De cum l-a văzut pe Oacheș a și pus ochii pe el, căci îi căzuse cu tronc și nu s-a lăsat până când nu l-a prins în mrejele ei, folosindu se de toate metodele magice posibile pe care le
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
-o pe gât cu melesteul, asfixiindu-l. Jandarmii l-au luat pe Ghițișor de acasă de la Oacheș, ducându-l la jandarmerie, anchetându-l și între timp administrându-i câte o porție de bătaie. Acasă, Rarița a și trecut la lucru cu ulcica pentru a-și salva odrasla. Ce-i drept că lucrările ei magice au dat roadele scontate, căci Ghițișor al ei nu a recunoscut nimic cu toată bătaia pe care a încasat-o în urma căreia a rămas crăcănat pentru toată viața
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
crăcănat nu l-au luat nici în război; după cum se știe în 1918 a avut loc Primul Război Mondial. Nici în cel de-al Doilea Război Mondial nu a fost luat, dar mama lui nu a stat degeaba, a învârtit ulcica, nu s-a jucat. Numai pe bărbat-su l-a lăsat să plece în Război, că-și dorea să rămână singură și să primească pământ după terminarea războiului. A primit cinci hectare de pământ și Oacheș al ei s-a
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
mamă de bătaie de la mama lui, adică de la Grapina, de l-au scos oamenii. Apoi l-au luat în război și pe Petrache. Cum babele aveau nevoie de slugă să le muncească, a trecut iar și iar la magie, învârtind ulcica și l-a adus pe Petrache acasă. L-au adus și pe Pleșu, care era nepotul lui Oacheș. După ce s-a terminat războiul a murit și Rarița tot de T.B.C. Dar mai întâi a murit Constantin și nici nu l-
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
treabă, dar la o bucată de vreme parcă tot i-a venit așa o poftă de o gură de rachiu. S-a dus în casă. Cu gesturi precipitate, a cotrobăit prin blidar până a găsit sticla cu rachiu și o ulcică de lut. Le-a drămăluit în mâini de parcă s-ar fi întrebat: „Ce sunt astea?” A așezat ulcica pe colțul mesei, a turnat doar câteva picături de rachiu și a gustat cu precauție. „Uăh! Da’ anapoda gust are!” Până la urmă
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
de rachiu. S-a dus în casă. Cu gesturi precipitate, a cotrobăit prin blidar până a găsit sticla cu rachiu și o ulcică de lut. Le-a drămăluit în mâini de parcă s-ar fi întrebat: „Ce sunt astea?” A așezat ulcica pe colțul mesei, a turnat doar câteva picături de rachiu și a gustat cu precauție. „Uăh! Da’ anapoda gust are!” Până la urmă, vrând-nevrând, a dat peste cap și restul de rachiu rămas pe fundul ulcelei. La sfârșit s-a cutremurat
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
aceste gânduri, nici nu și-a dat seama când a lăsat traista din spate, când s-a spălat pe mâini și când s-a așezat în fața blidului cu mâncare. A mâncat cu poftă, uitându-se din când în când la ulcica în care Maranda îi pusese rachiu. „Să beau sau să nu beau? Dacă beau, treaba nu-i bună. Dacă nu beau, atunci s-o vezi pe Maranda cum mă întreabă: <Da’ de ce nu bei, mă rog matale? Bea, că îți
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
mă rog matale? Bea, că îți vine poftă de mâncare și apoi ai tot răbdat o săptămână. Să nu bei să te îmbeți, dar o gură-două acolo nu-i nici un rău...Ă” Împins de acest gând, a pus mâna pe ulcică și a gustat, cu teamă parcă... Nu i s-a părut nici prea rău, dar nici grozav de bun ca altădată... Sâmbătă dimineața s-a sculat puțin mai târziu. A făcut ordine în grajd, a hrănit calul și într-un
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
și căciuliță. Nu era opozant. Era un simplu nebun. Și toate astea atunci cînd, În mod cît de cît normal, ar fi trebuit prezentat măcar un singur om internat abuziv prin clinicile de psihiatrie. Dară nu, acestor redactori scoși din ulcică nu li se pare importantă chestiunea, fiindcă se zbat pe programul doi. Ei cred că dacă aruncă-n camera chiar că de luat vederi niște afirmații magice precum budinca, e gata emisiunea. Ne ciocănesc În ecrane cu dicția unui domn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
decât Lixandru, cu nepoții și cu mine. O găsise departe de șanțul în care săpa în neștire Lixandru. - Ia veniți încoa! ne-a strigat. Mi se pare mie sau... Ne-am făcut cruce. După socoteala lui Lixandru, erau acolo, în ulcică, peste o mie de galbeni. - Nu te ridica în picioare, să nu te vadă sentinelele pe fereastră, șopti Ilaria. De-a bușilea, m-am târât până la lada de campanie. Mi-am îmbrăcat tunica de sergent. În piept mai rămăsese o
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
întrebător la el, dar dumnealui tace mâlc. Îmi dau seama că o face anume. Mai mult chiar. În ochi poartă o luminiță care spune că acuș-acuș va izbucni în felul lui... Și nu m-am înșelat. Când tocmai îi umpleam ulcica din față cu vin, a pornit să vorbească, întrebându-mă așa tam-nisam. Ai aflat cumva cam de când știe omenirea asta de vița de vie, vere? Da’ tu știi că eu nu pot să-ți răspund la o asemenea întrebare? Atunci
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
tocmai când îți crapă măseaua? Că bine zici, dragule. Numai că așa cu gura uscată nu ai să prea ai spor la vorbă. Drept urmare, hai să ciocnim cele ulcele cu vin și să-ți ascult apoi povestea. Ieșeanul duce întâi ulcica spre nas, o adulmecă ca un copoi, apoi soarbe din ea cam cât ai pune în ochi la un șoarece și poartă picătura de vin prin toate cotloanele gurii... În sfârșit, o înghite fără grabă... Se uită lung la mine
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
pe Creangă, plin de vervă, mai ales că golise câteva ulcele cu vin și tocmai povestea pățania popii de la Neamț în noaptea Sfântului Toma... Lângă el, Eminescu, gânditor, cu o lumină stranie în priviri, gustă din când în când din ulcica cu vin... Poate gândurile îi zburau la Dabija voievod, despre care Ion Neculce spune că: „el be vin mai mult din oală roșie decât din păhar de cristal, dzicând că-i mai dulce vinul din oală decât din păhar”. Alături
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
portretizat. Alții nici într-un roman întreg nu reușesc să-și definească eroul principal. Fără să ne dăm seama, am intrat pe ulițele Iașilor. Uite, dragă ieșene, că acușica suntem acasă. O masă bună, de la care nu poate lipsi o ulcică cu vinișor, va pune capăt acestei zile pline... Pentru că toamna asta ține cu noi, să știi că de mâine mă țin hojma de tine și nu te slăbesc până n-am colindat toate dealurile albastre ale Iașului. Atunci, pe mâine
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
bea împăratul, nu din care bea tot satul. Poate se plimbă prin Rai, vere. Așa că mai pune-ți pofta-n cui și mulțumește-te doar cu apă de izvor. Da’ și când om scăpa noi la mâncărică și la o ulcică cu vinișor de soi! Parcă te aud recitând : „Fii binecuvîntat, Mărite Vin! Tăria ta, de-a pururi fie sfîntă, Culoarea ta, de ceară sau rubin, Deopotrivă ochiul îmi încîntă. Care dușman te-a poreclit <venin>, Cînd harul tău desfată și-nfierbîntă
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
vere. Ne așezăm și când o “Coană Tincă” modernă ne întreabă ce dorim, îl las pe ieșean să ceară ce crede de cuviință. Eu... mă pierdusem în contemplarea “minunii” din fața mea... Când pe masă poposeau cele dorite, ieșeanul a tras ulcica de lut în față și-a turnat cu mare băgare de seamă doar un strop de vin și a urmat apoi tot ritualul pe care îl știam de la vizita pe care mi-a făcut-o înainte de a porni în drumețiile
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
cu mare băgare de seamă doar un strop de vin și a urmat apoi tot ritualul pe care îl știam de la vizita pe care mi-a făcut-o înainte de a porni în drumețiile noastre... Îl urmăream ca fascinat... A dus ulcica la nas, a adulmecat îndelung, ca un copoi, apoi a sorbit din licoare doar o picătură. A purtat-o prin toate cotloanele gurii și... în sfârșit a înghițit-o ca pe o împărtășanie, cu ochii în tavan, căutând mereu spre
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
sfârșit, ne-am ostoit foamea și nu avem alta de făcut decât să nu uităm de ulcelele cu vin și de lăutarii care după o pauză au pornit să cânte parcă și mai cu foc... Prietenul meu și-a tras ulcica cu vin mai aproape și, în timp ce privește niciunde, furat de cine știe ce aducere aminte, mângâie torsul ulcelei ca pe mijlocul unei femei. După o vreme, își scutură capul, ca și cum ar fi vrut să alunge cine știe ce gânduri... Privește la mine puțin jenat
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
o masă cioplită cu meșteșug din lemn de paltin. Din obișnuință, fiecare își pipăie chimirul, pentru a se încredința că crăițarii sunt la locul lor. Hangița știe pentru ce au intrat și pe dată le așează dinainte, fiecăruia, câte o ulcică cu vin. Cotiugaragiii nu se grăbesc să bea vinul. Întâi privesc lung și cu tâlc după hangița care se îndepărtează legănându-și șoldurile frumos rotunjite sub catrința bine strunită pe trup. Apoi, uitându-se unul la altul, își mângâie mustața
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
Toți care intrau să deșarte o ulcică-două cu vin ședeau mai mult cu ochii după hangiță, de uitau să mai plece acasă... Toate au mers până într-o zi... Cotiugaragiul s-a oprit din povestit și a pus mâna pe ulcică sorbind din ea cu aducere aminte. Ce s-a întâmplat în acea zi, bade Pavele? Ei! Când are a da necazul peste tine, ori îl ajungi ori te ajunge. Așa s-o întâmplat și în ziua aceea... Era tot așa
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
s-o înșface... Pieptul hangiței a început să tresalte de parcă sub ie se zbăteau doi hulubi, iar răsuflarea dădea năvală ca și cum ar fi urcat un deal în fugă... În cele din urmă, haiducul i-a cerut să-i aducă o ulcică cu vin... din cel bun. Hangița s-a desprins din loc cu mare greu și îndată s-a întors cu ulcica plină. Tremura ca frunza-n vânt. Când a ajuns la masa haiducului, acesta a întrebat-o doar atât: „Cum
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
ar fi urcat un deal în fugă... În cele din urmă, haiducul i-a cerut să-i aducă o ulcică cu vin... din cel bun. Hangița s-a desprins din loc cu mare greu și îndată s-a întors cu ulcica plină. Tremura ca frunza-n vânt. Când a ajuns la masa haiducului, acesta a întrebat-o doar atât: „Cum te cheamă, fata badii?” Ea, simțind că nu mai are aer, a răspuns: „Brândușa, ba...” Restul vorbei i s-a oprit
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
aer, a răspuns: „Brândușa, ba...” Restul vorbei i s-a oprit pe buze și cu mare greu s-a urnit din loc. S-a dus la tejghea, dar nu-și putea lua ochii de la haiduc... Acesta a sorbit prelung din ulcică, privind la hangiță fără să clipească. După o vreme, s-a ridicat și a pornit spre ieșire. S-a oprit însă în prag și, uitându-se ca un vultur spre hangiță, și-a dus mâna la zagaraua pălăriei și, clipind
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
ai ei ca două lăncii. Când a ajuns la masa lui, a auzit ca prin vis întrebarea: „Ce mai faci, Brândușo?” Altceva n-a mai auzit... Când a ajuns la tejghea nici nu și-a dat seama cum a umplut ulcica cu vin și s-a întors cu ea la masa haiducului. Cu mâna tremurândă, a așezat ulcica pe masă și parcă a simțit o atingere... Parcă. S-a desprins cu greu de sub privirea haiducului și a pornit spre locul ei
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
Ce mai faci, Brândușo?” Altceva n-a mai auzit... Când a ajuns la tejghea nici nu și-a dat seama cum a umplut ulcica cu vin și s-a întors cu ea la masa haiducului. Cu mâna tremurândă, a așezat ulcica pe masă și parcă a simțit o atingere... Parcă. S-a desprins cu greu de sub privirea haiducului și a pornit spre locul ei. Încerca să nu privească înapoi, dar simțea că o arde ceva în spate... Pentru o clipită a
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]