1,131 matches
-
nu ar mai distra pe cei care părăsesc temporar arena unui unu material îndoit din coloana în care vertebrele sună a gol sau plin în el mișcarea e folosită ca un instrument de scuturare de gânduri gesturi obișnuințe atașamente uite ulciorul cu apă vie din izvorul plinătății ești dispus să bei și apoi să mă privești în ochi să-mi spui dacă în pânza de păianjen a teatrului tău de control încape încă o muscă sătulă de durere contrafăcută de rolul
SINGURĂTATEA CELULELOR de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1066 din 01 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/344451_a_345780]
-
moartă cu mere” de Paul Cezanne, ”la Orana Maria” de Paul Gauguin, ”Oră de dans” a lui Degas, ”Plimbare cu barca” de Manet, ”Femeie cu papagal” de Courbet, ”Răpirea Rebecai” de Delacroix, ” Răpirea unei sabine” de Nicolas Poussin, ”Tânără cu ulciorul de apă” de Johannes Vermeer, ”Catedrală din Salisbury” de John Constable, o ”Veneție” de William Turner, ”Fecioara cu pruncul și Sfântă Ana” de Durer, ”Vedere din Toledo” de El Greco, ”Sfântă familie cu Sfântă Ana și Ecaterina a Alexandriei” a lui
NEW YORK de DAN ZAMFIRACHE în ediţia nr. 1710 din 06 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343990_a_345319]
-
doare, Iar toți cei care-și urcă-n van golgota S-au răzvrătit și au strigat: Ajunge! Noi suntem țara, Dunărea, Ceahlăul, Noi suntem lupul dacic! De-acum răul Se va opri! Azi, țara vă învinge! Ați neglijat proverbul cu ulciorul. Noi am umplut plângând mereu fântâna. Voi ne-ați jertfit în timp cu anasâna. S-a terminat! Stăpânul e poporul! 04.02.2017 Din volumul~manuscris "Clonapolis" propus pentru tipar în Aprilie 2017 Referință Bibliografică: Hău crestat în trupul țării
HĂU CRESTAT ÎN TRUPUL ŢĂRII de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 2229 din 06 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/344188_a_345517]
-
Februarie 2017 Mi-a fost dor de tine, Țara mea frumoasă, Dorul niciodată nu pot să-l traduc, Hoinărind prin lume m-am întors acasă Și acum îmi vine iarăși să mă duc... Liniștea mi-e spartă-n cioburi ca ulciorul, Aerul mă doare, plin de-njurături, O lumină neagră mi-a orbit poporul, Vipere flămânde stau la cotituri.... Cine-l învrăjbește, nu-l cunosc anume, Zilnic necuratul, știu, își face tema, Precum vinul toamna vremea e în spume, Peste toți
MI-A FOST DOR DE TINE... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 2229 din 06 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/344191_a_345520]
-
ei cu unde albastre, și gândesc că este zâna fericirii noastre. Fugi nepotă și-i anunță pe vecinii mei că-i așteaptă Costea iară, la clacă diseară. Buna coace acum pe vatră plăcintele dobrogene, scoate vinul și îl pune în urcioare, la răcoare... Ea mai scoate din firide nuci, caise și stafide; ziua trece-n zbor și seara s-adună vecinii... Caiere de lână albă prinse-n furci, parcă îmbie fusul firul să îl toarcă în spirale de magie. Bărbatii curăță
ARBORELE VIEŢII de CÂRDEI MARIANA în ediţia nr. 123 din 03 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/343191_a_344520]
-
timp era viu, s-a apucat și și-a construit fel de fel de palate subterane sau supraterane. Și-a luat cu el în mormânt și iubita și calul și soldații ce puteau să îl apere de alt rău, și ulcioare cu băuturi pentru a vea cu ce să își astâmpere setea,, bani, bijuterii și toate cele trebuincioase unei vieți îmbelșugate.Dar mai ales și-a luat aur, mult aur și-a acoperit fața și corpul cu el în speranța că
INVENŢII LINGVISTICE de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 2236 din 13 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/340100_a_341429]
-
Autor: Florina Emilia Pincotan Publicat în: Ediția nr. 2241 din 18 februarie 2017 Toate Articolele Autorului Eu n-am fost lacrimă În ochiul cerului pustiu! N-am fost nici cerșetor La porți de vise! Am fost doar aripă albastră Și ulcior, Am fost doar lut Și cântec și viață. Am fost o pasăre Pe-o ramură de măr, O adiere caldă de lumină; Un fir de iarbă, O floare în mohor, Scânteie vie În nămeți și gheață. Eu n-am fost
EU N-AM FOST de FLORINA EMILIA PINCOTAN în ediţia nr. 2241 din 18 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377399_a_378728]
-
Septembrie 2015 Cuvintele de voia ta sunt pline, Ca apa fericită dintr-o scaldă, Atunci când scriu tu te gândești la mine Și-aștepți poemul ca pe-o pâine caldă, Precum așteaptă lutul de pe roată Să-i dea olarul chipul de ulcior, Prin tine se mai zbenguie o fată Cu ochii tot mirați și arși de dor... Ți-am spus mereu și vouă ca să știți, Atunci când scriu se-ntorc în rai acasă De-oriunde îmi sunt pașii rătăciți Și nicio deznădejde nu
ATUNCI CÂND SCRIU... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1709 din 05 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377617_a_378946]
-
avem a noastră menire, N-am face altora orânduire! Iată căldura soarelui e infinită, Într-a ei dragoste nedefinită, Oricât de mulți frați suntem, Aceiași dragoste ca ea s-avem! Chiar dacă cu al meu picior Mai calc strâmb și în ulcior, Ca străchinile prea îmi sună Și Maica Geea se supară.. Dar, nu pleacă, ci suportă, Mă hrănește din a ei aortă, Și-n răbdare blândă -denotă Că nici la șfârșit nu iau notă.. Referință Bibliografică: Ea..suportă! / Valerian Mihoc : Confluențe
EA..SUPORTĂ! de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1939 din 22 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378469_a_379798]
-
Ne- au subjugat în armonii nocturne Cu ropote de muguri ușori și parfumați Coboar- alunecând în gându- mi Păstăile gingașe, dar ferme, ciorchini catifelați. În suflet îmi ajunge licoarea- nmiresmată Idilice imagini din alte vremi s- arată, Pulsând în ropotul ulciorului de lut Că vinul în podgorii, un cântec de demult. Pe care salcâmul mi- l strecura adânc, în gând. E zvon de vară dulce, de- arome tulburata De câmpuri pline de spice, de roșii maci, De trandafiri rotindu- si cunună
AU IZBUCNIT IN RAMURI TINERE SALCAMII... de DANIA BADEA în ediţia nr. 1958 din 11 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378521_a_379850]
-
în vânt , Un ciob de cer În nopți de vară , Un val purtat Pe-ocean , de dor , O pleoapa-nchisa , În fapt de seară . Eu sunt un zâmbet Printre ploi , O frunza-n pomul Veșniciei , Un stop de roua În ulcior , Un cânt zglobiu De ciocârlie . Eu sunt un picur De nectar , Ce vrea să-ți curgă Printre buze . Sunt palmele Ce-ți dau cu drag , Si mângâiere , Și căldura . Referință Bibliografica: Pentru tine / Florina Emilia Pincotan : Confluente Literare, ISSN 2359-7593
PENTRU TINE de FLORINA EMILIA PINCOTAN în ediţia nr. 1969 din 22 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378986_a_380315]
-
O privire blândă adie de sub năframă. Grijulie, ca un licăr tremurândă Te sărută fierbinte pe inima plăpândă. Acasă este Acolo, unde liniștea ta este ... Unde pâinea rotundă aburindă Își plimbă în voie miresmele prin tindă. Unde, când bei răcoarea din ulcior, Pe suflet nu te-apasă cuvântul sacru ”dor”. Acasă este Acolo, rădăcina ta este ... Înfiptă adânc, mustește în ogor, Îți dă tărie și roade să fii nepieritor. Unde rândunica ta la cuib se-ntoarce iar Ciripindu-ți la fereastră, cuvântul
ACASĂ de ELISABETA SILVIA GÂNGU în ediţia nr. 2257 din 06 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380486_a_381815]
-
faceți spitale Dotate la fel ca-n vecini, Dar bolile voastre mintale Ne vând chiar și morți la străini! Mai dați-vă jos din palate Păzite de vajnici buldogi! Deși vă purtați la cravate, Nu sunteți decât demagogi! Uitați că ulciorul se sfarmă Și nu e de nici un folos?! O clipă-i de-ajuns să adoarmă, Iar voi vă treziți colo jos! O șansă mai dați omenirii Și celor săraci și desculți! Dați țării mândria plinirii Și nu doar corupți și
DEMAGOGI ȘI CORUPȚI de COSTICĂ NECHITA în ediţia nr. 2335 din 23 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/381072_a_382401]
-
nu doare palida și ștearsă România noastră după lumea lor pare a fi în viață marea abundare pâlpâie lumină oare vrem lumină jaf la drumul mare minciună trădare nu-i loc de-așteptare plânge doru-n cale ochi țintă la ușă ulcior revărsat în pocalul timp călci ne însemnat pe cărări sortite ce ușor se uită realul amarnic acest chip ciudat ne tot păcălim construind castele pe nisipul straniu cântă adormirea gânduri cad firav pe un gust amar dezamagiri-n pietre cu
MUCHIE ȘI UMBRĂ de GHEORGHE ŞERBĂNESCU în ediţia nr. 2349 din 06 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381083_a_382412]
-
Un iz de primăvară ne-mpresoară, Povară dulce, stropi dumnezeiești, Atinsă coardă de vioară, Din amorțire parcă te trezești. Frumosul vieții din voaluri se zărește, Roua-ntre petalele de crini, Suflet cu suflet vorbește, Izvoarele țâșnesc din rădăcini. Se umplu ulcioarele toate, Cu sfinte, duioase trăiri, Candide doriri rourate, În ochii dragi, mii de sclipiri. Mâinile se-ntind a bucurie, Îmbrățișate vise ce s-au căutat, Universu-n măreția lui o știe, Două emisfere-n cerc s-au transformat. Fără iubire rămânem
IUBIRE de ADRIANA TOMONI în ediţia nr. 1881 din 24 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381468_a_382797]
-
tomnatic În care - și avea cuib curcanul singuratic Urmat îndeaproape de găinușe si cocoși De gâște și gânsaci gălăgioși, făloși Pe care- i secondam prin curte, ziua, Cercând să îi imit în timp ce umpleam piua Turnându- le din apa rece cu ulciorul Să- i răcoresc și- apoi să își ia zborul Pe limba lor vorbindu- și gâgâit și tare Și alergandu- se nepăsatori, sub soare. ...................................................................... De ce captiv mi- e sufletul sub vie Lângă fântână, sub bolta sinilie În curtea cu pomi mulți
MI-E SUFLETUL CAPTIV de DANIA BADEA în ediţia nr. 1963 din 16 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/380840_a_382169]
-
celelalte porunci ale Legii, pentru ca nu cumva Domnul să pară că este un călcător de lege. Zevedeu a pregătit tot ce trebuia pentru sărbătorirea Paștelui. Marele Atanasie spune, deși alții sunt de altă părere, că Zevedeu era acela care ducea ulciorul cu apă. În urmă, arătând ucenicilor Săi cele mai înalte porunci, a predat în foișor, pe când se lăsa noaptea, taina Paștelui nostru. Iar dacă s-a făcut seară, Iisus S-a așezat la masă cu cei doisprezece ucenici. Vedeți deci
CÂTEVA CUVINTE DUHOVNICEŞTI CU PRIVIRE LA SĂPTĂMÂNA SFINTELOR ŞI MÂNTUITOARELOR PĂTIMIRI ALE DOMNULUI ŞI MÂNTUITORULUI NOSTRU IISUS HRISTOS… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1942 din 25 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380811_a_382140]
-
Ne- au subjugat în armonii nocturne Cu ropote de muguri ușori și parfumați Coboar- alunecând în gându- mi Păstăile gingașe, dar ferme, ciorchini catifelați. În suflet îmi ajunge licoarea- nmiresmată Idilice imagini din alte vremi s- arată, Pulsând în ropotul ulciorului de lut Ca vinul în podgorii, un cântec de demult. Pe care salcâmul mi- l strecura adânc, în gând. E zvon de vară dulce, de- arome tulburata De câmpuri pline de spice, de roșii maci, De trandafiri rotindu- si cunună
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380891_a_382220]
-
în ramuri tinere salcâmii,Ne- au subjugat în armonii nocturneCu ropote de muguri ușori și parfumațiCoboar- alunecând în gându- miPăstăile gingașe, dar ferme, ciorchini catifelați.În suflet îmi ajunge licoarea- nmiresmatăIdilice imagini din alte vremi s- arată,Pulsând în ropotul ulciorului de lutCa vinul în podgorii, un cântec de demult.Pe care salcâmul mi- l strecura adânc, în gând.E zvon de vară dulce, de- arome tulburatăDe câmpuri pline de spice, de roșii maci, De trandafiri rotindu- si cunună lor catifelatăCu
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380891_a_382220]
-
auzi, vine un înger lucrător de faptele bune ale iubirii. E îngerul de nepătimire ce poartă închinarea străbună reciprocă între divinitate și olteni, căci olteanul e egal îngerului când cântă. Potirul din care soarbe îngerul nu e mai scump decât ulciorul din care bea olteanul însetat, nici cântările psaltice n-au mai mult duh decât doinele oltenești! La ce-ar folosi olteanului o mantie groasă contra gerului, dacă mantia inimii nu i-ar fi cântecul ce se-nsoțește cu viața, de la prima
FIZIONOMIA CÂNTĂRILOR PE CARE SE ZIDESC INIMA ŞI DRAGOSTEA OLTENEASCĂ de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1282 din 05 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/374372_a_375701]
-
-o iubire ce-a trăit amarul. Era, în vremuri de demult apuse, O fată ca niciuna de sub soare Și vestea peste mări și țări se duse, Era frumoasă, făr-asemănare. În fiecare zi venea-n poiană, Cu mâna dreaptă, strâns, ținea ulciorul Și cu o voce dulce, diafană, Abia șoptită, întreba izvorul: Tu, care vii din munte, de departe, Nu mi-ai văzut iubitul, dacă vine? Căci lung e drumul care ne desparte, Și tare-aș vrea să știu de-i este
LEGENDA CELOR ȘAPTE IZVOARE de SILVIA RÎȘNOVEANU în ediţia nr. 1882 din 25 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373353_a_374682]
-
ne desparte, Și tare-aș vrea să știu de-i este bine. Dar nu sfârșea-ntrebarea niciodată, Căci pe cărare se vedea că vine Un tânăr mândru, 'nalt, cu fruntea lată Și cu priviri albastre și senine. Îndată, fata lepăda ulciorul Și spre voinic se îndrepta grăbită, Cu drag în brațe o lua feciorul, Ea, gura-i săruta, împătimită. Se așezau, apoi, pe iarba moale Și povesteau, râzând, de toate cele, Îi ascundea frunzișul de la poale, Iar el, arțarul, se-nălța
LEGENDA CELOR ȘAPTE IZVOARE de SILVIA RÎȘNOVEANU în ediţia nr. 1882 din 25 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373353_a_374682]
-
apoi, pe iarba moale Și povesteau, râzând, de toate cele, Îi ascundea frunzișul de la poale, Iar el, arțarul, se-nălța spre stele. Se necăjeau că vremea-n goană trece, Și iar plecau pe drumul către casă. O fată și-un ulcior cu apă rece.... Lui îi părea atâta de frumoasă, Că nu-și lua privirea de la fată, Decât atunci când se pierdea în zare În urma lui se mai uita o dată, Apoi pleca, spre casă,-n graba mare. El ar fi vrut s-
LEGENDA CELOR ȘAPTE IZVOARE de SILVIA RÎȘNOVEANU în ediţia nr. 1882 din 25 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373353_a_374682]
-
Și s-a temut că, dragul ei, nu vine. Atunci, încremenită de durere, A înțeles că soarta îi desparte, Pe frunte a simțit o mângâiere: Era arțarul, întristat de moarte. A plâns amar, frumoasa Sânziană, Cu lacrimi calde a umplut ulciorul Și zi de zi , la locul din poiană, L-a revărsat, să curețe izvorul. Atâta timp cât a trăit sub soare, Iubitul ei i-a fost în amintire, Iar șapte mărturii sunt, azi, izvoare Ce, limpezi, spun povestea de iubire. Referință Bibliografică
LEGENDA CELOR ȘAPTE IZVOARE de SILVIA RÎȘNOVEANU în ediţia nr. 1882 din 25 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373353_a_374682]
-
acopăr nesfârșitele toamne cu toate netrăitele mele lacrimi? buzele frunzelor rostind rugăciuni pe sub coroane, măicuța bătrână adunându-mi roua din patimi, tot ar fi prea târziu, nu-i așa Doamne? Cum să acopăr nesfârșitele doruri cu toate netrăitele mele așteptări? ulciorul ce știe s-ascundă tristețea din nouri, mâinile care-ai vrea să-ți alinte iertări, tot ar fi prea târziu ar fi zboruri! Cum să acopăr nesfârșitele dureri cu toate netrăitele mele patimi? sângeriul apus înjunghiat de florile unei primăveri
TOT AR FI PREA TÂRZIU! de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1882 din 25 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373356_a_374685]