13,247 matches
-
puțin contează (,în privința mărțișoarelor, istoria e mută, și găteala zilei de martie o poartă domnișoarele și cucoanele cu seninătatea artisticei ignoranțe"), cîtă vreme "cum o să fie el sau cum n-are să fie, o săptămînă întreagă toată lumea serioasă și gravă a umblat după mărțișoare, cel puțin în București, patria adevărată, pe cît se pare, a micului birlic de metal și sticlă, legănat între sîni." În iureșul bucureștean care-ncuscrește griji mari și bucurii mărunte dar, încă, îndestulătoare, se amestecă, din mersul unui
Într-un colț de țară veche by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10228_a_11553]
-
sau fiice fidele, ca sarea în bucate... Cărți, adică; o carte, două cărți, pagini și pagini... o pagină, două pagini... Dar literatura, toată, nu este în definitiv și ea de sex feminin, o fată? (nu mai declin), la care, ca să umbli, nu-i neapărată nevoie să citești manualul ingenuului specialist de care aminteam rândul trecut cu simpatie. Cum s-a întâmplat și dată trecută cu pagina răzlețită, pitită într-un sertar cu lucruri vechi dezperecheate. La început crezusem că era o
Recrutul by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10239_a_11564]
-
lui Lucas Șterge-Putina, poate un camon, sigur că un camon, avea să spună Zuca mai târziu, camonii ăștia sunt toți niște cuțitari, asigura el, Lucas Șterge-Putina își aduna apoi mațele cu mâna, le vorbea încetișor, părea că se roagă, camonii umblau de colo-colo, spartani, după Molero, până în măduva oaselor, la un moment dat, într-o clipă de reflux, l-au luat cu ei, prin aer, pe Un-Metru-Jumate, Angelo îi adunase pe toți într-un buchețel, i-a împodobit cu Un-Metru-Jumate, și
Dinis Machado - Ce spune Molero - by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/10262_a_11587]
-
sfârșit; îi spuneai zahăr candel, îl îndesai printre/ buzele tale subțiri, printre gingiile lucitoare. vroiai/ cu adevărat să arunci în aer umanitatea de care/ ți se făcuse milă până atunci.// câteodată vorbeai despre suferință, despre/ copilărie - o iarnă geroasă unde umblai gol sau/ o toamnă petrecută lângă tunuri. adolescent în artificiile/ bombardamentelor, te-ai fi aruncat asupra orașului,/ te-a oprit prietenul cel mai bun. foc de artificii a fost apoi/ prietenul cel mai bun. De logodnica lui părăsită nu te-
Caleidoscop de cuvinte by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10250_a_11575]
-
casă și le-am povestit alor mei despre tot ce se Întâmpla În oraș, au rămas muți. - Ia vezi, femeie, difuzorul ăla merge? - a Întrebat bunicul meu. - Nu merge! Să tot fie o săptămână de când... - a răspuns Ioana. - Mă, tataie, umbli și dumneata prin lume și...! Nai simțit nimic? - Când umbli după o pâine până amețești... Sărăcia Îți ia mințile! În plus, de când am Îngropat-o și pe mumă-ta și pe taică-tău, nu-mi mai arde de nimic. Cu
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
se Întâmpla În oraș, au rămas muți. - Ia vezi, femeie, difuzorul ăla merge? - a Întrebat bunicul meu. - Nu merge! Să tot fie o săptămână de când... - a răspuns Ioana. - Mă, tataie, umbli și dumneata prin lume și...! Nai simțit nimic? - Când umbli după o pâine până amețești... Sărăcia Îți ia mințile! În plus, de când am Îngropat-o și pe mumă-ta și pe taică-tău, nu-mi mai arde de nimic. Cu toate acestea, cele auzite de la mine l-au Îngrijorat. - Nicolae
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
pe-ale lui. Că de-aia l-a lăsat Dumnezeu om! Dar, vorba unuia cu carte: „Domnule, ce s-a Înmulțit lumea, dar oamenii, deloc!” - Adică, lume multă, dar oameni, adică oameni, oameni, neam! - E, mă, Costică, așa!... Că mai umbla, odată, de mult, unul, În ziua mare, cu lumânarea aprinsă, pare-mi-se, prin Atena, să găsească tot un om, și, vorba ta, nimic! Mi-a spus frate-meu Mărin, poetul, ...sau George...?! Ori unul, ori altul, tot aia e
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
și mă gândeam la Labiș cum plângea când a-mpușcat tăicuța - căprioara. erau răspântii strâmbe prin istorii soldații tineri se urcau la cer chiar seceta murea de-atâta sete iar lupii hămesiți mureau de ger privea tăcută maica la icoană taica umbla prin sat după-mprumut În casa lui Țopăi - pe-ngenunchiate se Întețeau flăcăii la barbut dar am crescut - mă duse pribegia printre străini mi-am aciuiat un rost de sub meninge TUZLA mă Întreabă: mai știi poete?... ce frumos a fost... TE
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
suflet de copii Ce visează la flori, fluturi, Soare, iarbă verde și jucării. Alții spun că e frumoasă tare (or fi văzut-o ei oare?) Că poartă o rochie verde Tivită cu puf de păpădie Și că Îi place să umble Desculță prin vie. Și când trece pe lângă struguri, mere, caise și tufe de soc se aude cum fiecare strigă: “ Mă coc!!!” Unii au spus că vara vine Chiar din petale de flori, Că se scaldă În frumusețe În spume de
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
Pe de altă parte, o figurație săracă și o minimă transfigurare, poeticitate scăzută până la limita debilității, semantism redus, univoc, fără iradiere. Să vedem o mostră de lirică fără lirism, cu o banală gesticulație cotidiană vag amenințată de o întorsătură simbolică: "umblu desculț cu o cană atârnându-mi de degetul arătător/ mai spre seară o să ies în grădină/ dar nu pentru mult timp/ cât să formez niște numere de telefon/ cât să fiu sunat înapoi// voi reintra în casă lăsându-mi șlapii
Lucruri personale by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10290_a_11615]
-
pe două voci, la căpătâiul defunctului, care e mult mai profund decât epitaful meu. - Bradule, bradule,/ Cin ți-a poruncit/ De mi-ai coborât/ De la loc pietros/ La loc mlăștinos/ De la loc cu piatră/ Aicea la apă?/ Pe unde-am umblat,/ Rea jale-am rămas;/ Pe unde-am bătut/ Rea jale-am făcut". Românul (mă rog, geto-dacul) s-a născut poet și Aia (devotata sa companioană getă) îl învață pe Ovidiu niște versuri superbe, peste care plutește însă geniul lui Eminescu
Ovidiu și protoromânii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10342_a_11667]
-
stare de exaltare. Nu propria decizie ori vreo motivație oarecare îl împinge spre cea mai apropiată dintre cele trei ferestre ale dormitorului; încearcă o asemenea liniște și o asemenea ușurință când face cei câțiva pași, încât bănuiește că visează ori umblă în somn. Dacă așa stau lucrurile, atunci e dezamăgit. Visele nu-l interesează; dar se pare că totul e real. E complet lucid și știe că a lăsat în urmă somnul: să conștientizezi diferența dintre somn și veghe, să știi
Ian McEwan - Sâmbătă by Dan Croitoru () [Corola-journal/Journalistic/10336_a_11661]
-
Iertarea urca printre trepte Își duce umbră la-nchinat. Prin camere doarme tăcerea Își zornăie zalele-i reci În ceașcă-și lasă adierea S-o-nec în cerneală din veci. Vin poterile, vin din zodii Timpul își rupe trist cămașă Arhanghelii umblă în dodii Frică lovindu-mi cu cravasa. Cerșește vârstă pe la poartă, doar ornicul bate, si iartă. Bătrânul stătea agățat cu mâinile de scândurile negre și rare ale gardului pe care abia-l depășea cu o înălțime de cap. Nodurile degetelor
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
lăcustelor sau bâzâitul tăunilor ademeniți de mirosul vitelor în miezul tăriei de zi a verii. Ridică bărbia din când în când înălțându-se pe vârfuri că un copil iscodind misterele dincolo de barieră grădinii în al carei răi avea voie să umble nestingherit. Anii îl surpaseră până la dimensiunile copilăriei, doar capul mic aproape cât pumnul, cu pielea zbârcita, părul alb și rar pieptănat cu grebla degetelor și mâinile tăbăcite îl deosebeau de copilul care fusese cândva. Motorul mașinii care urcă drumul desfundat
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
își ștergea fruntea mai înainte de-a îngenunchea la strana. /Albastre sunt cearcănele genunchiului meu și este luni, apoi... marți, miercuri, tot zile imposibil de trecut în pomelnicul pe care il repet pe banda magnetică./ În rochie prelunga de seară umblă boală incurabilă, ca un neguțător de sclave albe... (...)/ Secolul despre care scriu ziarele nici nu există decât așa, ca un pandantiv ruginit printre faldurile și păienjenișul dintr-un muzeu părăsit.” Puterea de seducție a unei astfel de proze stă în
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
făceau prostii. Eu nu am prea crezut dar doamna Rica, cu vocea ei blândă mi-a spus: Zău Vali că așa e. Uite să spună și Lenuța. Când mama lor era plecată cu treburi în sat fetele, ca toți copii, umblau la gavanoasele cu dulceața din sobă. Vară stăteau la curent și reveneala. Când venea acasă, mama lor vedea că e umblat la sobă și întreba: Care ati umblat la gavanoasele cu dulceața? Gaița din colivie, cu glas pițigăiat și repezit
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
e. Uite să spună și Lenuța. Când mama lor era plecată cu treburi în sat fetele, ca toți copii, umblau la gavanoasele cu dulceața din sobă. Vară stăteau la curent și reveneala. Când venea acasă, mama lor vedea că e umblat la sobă și întreba: Care ati umblat la gavanoasele cu dulceața? Gaița din colivie, cu glas pițigăiat și repezit strigă; Gica-Rica! Gica-Rica! Gică Rica! Și într-adevăr că ele, ca mai mari, umblaseră. Bineînțeles că își luau papara, după care
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
mama lor era plecată cu treburi în sat fetele, ca toți copii, umblau la gavanoasele cu dulceața din sobă. Vară stăteau la curent și reveneala. Când venea acasă, mama lor vedea că e umblat la sobă și întreba: Care ati umblat la gavanoasele cu dulceața? Gaița din colivie, cu glas pițigăiat și repezit strigă; Gica-Rica! Gica-Rica! Gică Rica! Și într-adevăr că ele, ca mai mari, umblaseră. Bineînțeles că își luau papara, după care fetele-copii de câțiva anișori-băteau gaița ca să se
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
venea acasă, mama lor vedea că e umblat la sobă și întreba: Care ati umblat la gavanoasele cu dulceața? Gaița din colivie, cu glas pițigăiat și repezit strigă; Gica-Rica! Gica-Rica! Gică Rica! Și într-adevăr că ele, ca mai mari, umblaseră. Bineînțeles că își luau papara, după care fetele-copii de câțiva anișori-băteau gaița ca să se răzbune care începea să țipe că în gură de șarpe până când apărea mama lor. Gaița prompt: -Gică -Rica, tuuuuut, Gica-Rica tuuut...( Bătut) Ce-ați avut mă
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
lui desfășoară mai pe larg acest sentiment. Avem în această operă o marcă românească de mare autenticitate, fără să fie o declarație naționalistă superficială” (Sfântă Treime sau La început a fost Iubirea, 2005). Poezia să, născută în foc, nu mai umblă după metaforă sofisticată, ci vibrează prin sensibilitatea ce atinge sublimul. Pentru poetul mărturisitor al lui Hristos, poezia a fost poartă cerurilor, scara ce duce la cer, barca de salvare, rugăciunea zdrobita și în același timp, paradoxal, renăscuta că o pasare
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
mai viitoare. carnetul meu de bord, printre psaltiri a strâns chiar aurore și mult soare. lumea dansa și-n multe limbi cântă, ca Dumnezeu nu e bătrân degeaba. El știe binea-a binecuvânta și pe planetă, inca drege treaba. dacă-mi umblați, furiș, prin manuscris și vreți să știți și voi cum e Pământul, v-o spun chiar eu - creștinul neproscris: terra se-nvârte precum bate vântul. m-am ospătat cu șefi de trib și regi și nu știu lume bună cum
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
nu e luat drept neserios, aniversatul răspunde: Sigur că sunt luat drept neserios! Nu am deloc succes la încruntații preocupați și la solemnii găunoși. Ocolesc, la limita evitării oricărui pericol, paranoicii gri și chiuretați la zâmbet. Mă panichează cei care umblă cu soclul lor sub braț și, în clipa în care te întâlnesc, urcă pe soclu și îți vorbesc sub formă de statuie. Mă plictisesc de moarte noii funcționari care zâmbesc tâmp și dau din cap americănește, asemenea câinilor din plastic
Ochiul Magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10566_a_11891]
-
Fier ar deveni drapel național substituindu-se tricolorului. Pericle Martinescu nu uită să-i menționeze pe unii scriitori convertiți, ca Horia Stamatu, care, prin articolele lui de mare cruzime, îndeamnă la jaf și orori. Un altul, azi necunoscut, Silviu Lazăr, umbla cu revolverul la șold, urlând că trebuie să curețe țara de putregai. "Și eu care-l consideram pe el un putregai", replică P. M. Asemenea fapte, să le zicem detalii, nu formează obiectul istoriei. Ele aparțin memorialisticii spiritului de observație și
Un martor al anului 1940 by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/10601_a_11926]
-
aur). încruntat, umflat în pene, avea o gravitate de ministru. Nevasta lui, urâtă foc, nu știu cum făcea, cum dregea, dar îi punea coarne. Cu totul altul era Iliescu-Brânceni. Vesel, rotofei, avea o chelie mereu parfumată cu vervena lui Roget-Gallet. Știa să umble cu bani. Repeta zicala unui bancher evreu: "România e foarte bună ca să câștigi un ban, dar nu ca să-l păstrezi."
File de istorie (II) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10599_a_11924]
-
Emil Brumaru Moto: Iubito, nu deceda Căci nu am ce mai pupa! Fir de iarbă groasă Clipa-i puturoasă Puterea mă lasă Umblu bleg prin casă Pe covoare groasă Că eu plec și tu rămîi Pupa-ți-aș ochii verzui Dragostea mea de pe urmă Mă duc dracului de-acumă Să-mi scurme mormînt-o turmă De porci în rît cu parfumă Uuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuu Mă făcu mama
Cînticel din păhărel by Emil Brumaru () [Corola-journal/Journalistic/10636_a_11961]