512 matches
-
modernismului de pe poziții etic-creștine și era generat de o serie de nemulțumiri manifestate într-un complex al provinciei oarecum diferit de cel din județele nord-moldovenești din Vechiul Regat. După unire, categoria profesional-intelectuală a scriitorilor bucovineni manifestă un sentiment al superiorității, umbrit însă de marginalizarea impusă de la centru, de lipsa unei tradiții românești bine consolidate într-un spațiu multietnic și de prezența elementelor alogene receptate ca inamice 44. Într-o astfel de atmosferă poate că nu ar trebui să surprindă derapajul ulterior
Cărturarii provinciei. Intelectuali și cultură locală în nordul Moldovei interbelice by Anca Filipovici () [Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
de procesul duratei personale." Sonetistul Mihai Codreanu (Mihai Codreanu: Statui Ă are disponibilități poetice multiple: este "parnasian, bineînțeles, dar și romantic de atâtea ori, senin și plastic", "întunecat și muzical", având "timbrul tânguios de cantilenă, erotismul direct, când pasionat și umbrit, când luminos, madrigalesc și prețios"; îl definesc "lirismul meditativ", "dezabuzarea, ironia și sarcasmul". Camil Baltazar este trecut, alături de Otilia Cazimir, în categoria poeților de cenaclu, debutând la "Sburătorul" și formându-se în cercul lovinescian. Poetul a evoluat de la "erotismul angelic
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92912]
-
nu e unul negrăitor, închis sub sticla mată a morții 29. El adăpostește grăuntele vieții, plămada din care se va naște noua făptură. Imaginile creației, întruchipări ale înaltului inaccesibil, nu se arată decât în miezul unei radicale decreații, pe fundalul umbrit al sfârșitului diluvian: "Porumbii mi i-am slobozit/ să-ncerce pajiștea cerului,/ dar sfâșiați de vânturi/ se-ntorc înapoi. Pe vatra corăbiei/ inima mi-o-ngrop subt spuză/ să-și țină jăratecul. Paserea focului/ nu-mi mai fâlfâie peste pereți
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
din urmă reprezenta, împreună cu guvernul său, puterea executivă, în timp ce puterea juridică aparținea curților și tribunalelor. Anumite prevederi, cum ar fi sistemul electoral cenzitar destul de înaintat pentru acea perioadă (patru colegii electorale), interzicerea cenzurii, implementarea principiului responsabilității ministeriale reprezentau progrese substanțiale, umbrite oricum de restricții, precum acordarea cetățeniei române doar creștinilor sau absența principiului inamovibilității judecătorilor. Revizuită în 1879 (acordarea cetățeniei evreilor), în 1881 (proclamarea Regatului), în 1884 și în 1912, Constituția din 1866 va rămâne în vigoare până în 1923, atunci când a
Constituţia României. Opinii esenţiale pentru legea fundamentală by Sorin Bocancea [Corola-publishinghouse/Science/930_a_2438]
-
sentimentalități. Azi, mai au oamenii timp să privească și să admire bolta cerească? Măcar la modul fizic dacă nu și altfel. Mintea visătoare și ochii contemplativi ai scriitorului mirat se opresc asupra universului de esență sacro-cosmică din care Luna iese umbrită sau luminoasă, eclipsată sau clară, ca un diamant rece sau cu razele trimise spre a mângâia și încuraja îndrăgostiții. Are puterea să zâmbească când e veselă, aninată deasupra muntelui, codrului și râului limpede. În răcoarea cerului de primăvară scriitorul simte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
telefon, în timp ce sorbeam din acea cafea fără pic de grăsime care m-a înviorat așa de strașnic încât mahmureala îmi părea ceva ce se întâmplase săptămâna trecută. Și dintr-odată m-am simțit inexplicabil de bine în timp ce conduceam pe străzile umbrite. Am trecut pe lângă un câmp cultivat cu cartofi. Am trecut pe lângă un hambar și pe lângă niște cai care pășteau în vecinătate. La porțile campusului agentul de pază și-a înclinat cascheta și eu am ridicat paharul de cafea în timp ce mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
ard, ard. Ajungem acolo, la locul de unde totul a început (Isus avea treizeci de ani). Decorul îmi este de mult întipărit pe retină: maluri acoperite de lauri cu flori roz, de cătină și de sălcii aplecate peste un șuvoi primăvăratic, umbrit, un susur cristalin sobru și purificator, curgând de la nord la sud. Nu se lăuda și Flaubert că a băut fără nicio strâmbătură și fără să aibă niciun fel de colici din această apă împrumutând ceva din culoarea lintei, adăpându-se
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
pe axa imaginară a privirii, coborând, subțiindu-se de-a dreptul. Numai în sus să n-o iau, mai spuse omul nostru, acolo nu mai e capăt! Elogiul toleranței Mergeau impasibili pe stradă, unul pe partea însorită, celălalt pe partea umbrită, adevărul și minciuna. Amândoi erau îmbrăcați la fel: pantaloni gri și largi, cu manșetă, cămașă albă, dantelată, și joben. Adevărul purta deschisă (indiferent de vreme, indiferent de anotimp) o umbrelă albă, minciuna o umbrelă roșie. Adevărul avea un ochi albastru
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
dimprejurul casei, plantați de tata și crescuți odată cu noi. Aci Ionel fu inexorabil, și dânsa, sub pretextul că nu are mână liberă, lăsă în paragină toată grădina de lângă casă. Acum nu se mai putea plânge că are o cameră prea umbrită, se mutase într-a mamei, care dădea pe terasă și avea destul soare, dar aceasta nu i ajunse, găsea casa așa de urâtă, așa de întunecoasă, încât Ionel nu o putea aduce aici decât cu mare greutate și cât o
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
cel puțin din punctul de vedere al succesiunii cronologie". Apoi, în privința stabilirii și înțelegerii contextului în care au fost scrise epistolele, "notele sunt, aici, absolut nesatisfăcătoare". Cât privește transcrierea textelor ea este făcută "curat", ceea ce este, desigur un demers meritoriu, "umbrit însă de faptul că, în foarte mare măsură, nu au fost păstrate particularitățile regionale și de epocă, atât din scrisul eminescian, cât și din acela al Veronicăi Micle. A rezultat o modernizare nedorită a textelor, o nivelare a trăsăturilor lingvistice
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
dar e o frumusețe fără grație, impunătoare și glacială. Pe măsură ce te apropii de mină, indiferent din ce parte, peisajul Întreg pare să se strîngă, dînd cîmpiei un aer de sufocare. Într-un anumit punct, după 200 de kilometri, verdele ușor umbrit al orășelului Calama Întrerupe griul monoton și e Întîmpinat cu bucuria pe care o merită din plin o adevărată oază Într-un deșert. Și ce deșert! Observatorul meteorologic de la Moctezuma, de lîngă „Chuqui“, spune că e cel mai arid din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
și colo. În dreptul intrării din față, cerdacul are un ieșind, un fel de pridvor, de circa doi metri lățime, în care se află masa și scaunele la care proprietarul își primește puținii oaspeți care îl vizitează. Acolo, în acel loc umbrit și ferit de curenți, Gheorghe Moraru servește micul dejun, își bea ceșcuța zilnică de cafea, bine dozată ca mărime și concentrație, însoțind-o cu una dintre cele trei țigări de bună calitate pe care le savurează în fiecare zi, în
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
dar și ea, la origine, de natură afectivă; mai târziu numai, ea a devenit reflectată. Sunt totuși mulțumit. Mulțumit că iubirea ce mă leagă de țara mea, de națiunea din care fac parte, de trecutul lor n-a fost niciodată umbrită nici de vreo violență inutilă, nici de vreun act de intoleranță, nici de vreo atitudine nedreaptă. Profesiune de credință Ziaristica n-a fost pentru mine o carieră, în senzul de profesiune; ea nici n-a fost activitatea mea principală decât
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
dar nu le spusese niciodată. Numai ea știa de ce păstra tăcerea. Ochii îi clipeau des, iar respirația i se îngreuna ori de câte ori își amintea de toate visele ei de altădată, vise pe care nu le trăise niciodată. Rana din sufletul ei umbrit de ghinionul vieții era adâncă. Ce mai rămăsese din tot ce clădise erau cioburi din care nu mai putea niciodată să refacă oceanul fericirii. Oare cât trecuse? De când nu mai vorbiseră amândoi? Lăsase timpul să vorbească în locul lor. Din păcate
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
asta nici în glumă. Am avut cei mai buni copii. Toți m-au ascultat chiar dacă uneori spuneam că Elena era inima mea, eu pe toți v-am iubit la fel. Făcu o mișcare blândă, tremurătoare, iar durerea din sufletul lui umbrit de ghinioanele vieții era tot mai vizibilă. - Tată, mă faci să ma simt ca un pui de găină când e părăsit de cloșcă sau ca un câine hăituit de lume. Când știu că trebuie să plec mi se frânge inima
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
în chestiune și nu trecea dincolo de marginile ei. Obișnuia, cel mai adesea, să scrie pe coli îndoite, dar uneori îi ajungea și o singură pagină, pe care o umplea ușor și repede. Bucuria de a primi scrisori de la el era umbrită însă de dificultatea de a le descifra. Fiecare necesita răbdare de paleograf și cel puțin o dublă lectură: la prima aproximai, la a doua te concentrai pe termenii neînțeleși. Acum, la pregătirea lor pentru tipar, a trebuit să mă ajut
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
Însemnări diplomatice în roșu galben și mai ales albastru EDITURA JUNIMEA IAȘI, 2008 Lui Toni și minunaților mei părinți 2 iunie 2007. Mam întors de la Universitate, unde am sărbătorit 45 de ani de la terminarea facultății. Căldură mare, emoții, bucuria revederii umbrită de trecerea anilor... Plecat mereu pe undeva, numi mai întâlnisem colegii demult, absentând "motivat" la ultimele aniversări. La strigarea catalogului, am tresărit ca un "boboc". Grupa 135 istorie-filologie, numărul 13, mereu aducător de noroc pentru mine. Ca și ceilalți dau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
viu ce separa parcul de aleea pentru trăsuri) sunetele tânguitoare ale versurilor Un vol de tourterelles strie le ciel tendre, Les chrysanthè mes se parent pour la Toussaint ajungeau până la mine și până la plasa pentru fluturi, pe poteca șerpuită și umbrită, la capătul căreia se zărea priveliștea alcătuită dintr-o porțiune de lut roșcat, dintr-un colț al casei noastre proaspăt zugrăvite, din culoarea conurilor de brazi tineri și din fereastra deschisă de la salon de unde se revărsa muzica aceea rănită. 7
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
case din ulițele pe care trec domoale vitele, bătrânii perciunați întorcîndu-se de la sinagogă cu ceaslovul subsuoară, aluziile tuturor la vremurile biblice dau putința ochilor să distingă o altă rasă. În Copilăria unui netrebnic, vastă pictură a aceleiași evreimi în tonurile umbrite ale lui Rembrandt și Grigorescu, scriitorul zugrăvește în tablouri trase de o pensulă sigură evenimentele fundamentale ale vieții: naștere, logodnă, nuntă, moarte, sinagoga ale cărei mucuri le strânge de afară creștinul Mihalache, școala pe fereastra căreia vaca vâră capul. I.
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
a doua parte a amintirilor lui Bacalbașa, cu referiri la perioada când autorul Bucureștilor de altădată - ca ziarist oficial al partidului - s-a aflat în intimitatea corifeilor acestora (și, desigur, acum, consemnările sale poartă, mai mult ca oricând, girul autenticității, umbrite, uneori de un partizanat voalat). Detestat efectiv de mase, în 1876, când părăsește puterea, partidul conservator se modernizează studiu introductiv 27 apoi - după ani lungi și grei de opoziție - îndeosebi prin aportul grupării junimiste, inteligente și interesate în progresul controlat
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
liber, temele predilecte. Conformismul social-politic e mult atenuat. Convingătoare sunt, și aici, tentele de prospețime, viziunea contemplativ-baladescă, crochiurile elementelor de faună și floră, peisajele animate de foșnetul sălbăticiunilor sau vibrând de fiorul legendei. Condiție emoțională a feminității, iubirea - senină sau umbrită de vagi angoase - oferă materie unor poeme în care sentimentele de dragoste sunt iscodite cu discreție și oarecare complicație. În general, observația peisagistică e încărcată de lirism, iar introspecția e susținută cu recuzită de peisaj. SCRIERI: Primejdii lirice, Iași, 1973
CAUREA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286143_a_287472]
-
două picioare, fiecare având cinci degete cu gheare ascuțite cu care se agață cu susul în jos când se prinde de pereți. Spre deosebire de alte animale, liliacul nu poate sta așezat; când nu zboară, ori se agață de ziduri în crăpături umbrite, ori stă nemișcat pe pereții peșterilor."9 Isidor din Sevilla (XXII, VII, 36) nu oferă nici el mai multe date, în afara unor speculații etimologice, conform cărora denumirea în latină a liliacului (vespertilio) provine de la faptul că el zboară la apus
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
nu s-a format în civilizația imaginii, dar îi aparține astăzi tocmai prin jocul esențializat, prin înclinarea balanței spre desfășurarea dramatică a ideilor compozitorului. Privind-o, spectatorul are garanția că libretul operei nu va fi trădat, nu va fi nici măcar umbrit. În urma calităților enumerate la începutul acestei schițe de portret, se cuvin adăugate echilibrul, parcimonia cuvintelor, decența, cultul pentru muncă, seriozitatea. Cu aceste atribute ale personalității a învins Maria Slătinaru Nistor pe scenele țării și ale lumii. Cu aceste calități, plus
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
biunivocă, fiecare o influențează pe cealaltă. În clipa în care una dintre aceste două roți cade, echilibrul se rupe. În zgomotul care depășește limita de bun-simț pe care o impune dezbaterea democratică, în clipa în care vocabularul glisează spre zonele umbrite ale dicționarului sau în momentul în care declarațiile politice ajung să fie însoțite de agresivitate politică în sensul propriu al cuvântului, atunci starea de fapt începe să fie pusă sub semnul întrebării. Aceasta ar fi o mare problemă pentru noi
Întotdeauna loial by Mihai Răzvan Ungureanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/2017_a_3342]
-
arabi călări Cu grele arămite fesuri. Tustrei în zarea mută cată Pustiul, dune mari pe șesuri Și arde soarele în zări. Trag lin cu degetul pe sticlă Și măiestria s-a topit. Apare gingașă din pâclă O fată, un boschet umbrit. Amurg târziu... vuiește focul Boschetul, fata-n aur stins... Doar amintirea-și cată locul Pe drumul nesfârșit și nins. A fost odată primăvară, Au fost odată visuri dragi, Dar s-au topit ușor ca ceara, Ca arabescurile azi. Se schimbă
Arabescuri. In: Curierul „Ginta latină” by Anatol Ursu () [Corola-journal/Journalistic/1311_a_2255]