566 matches
-
lume de leagăn. Enorma catedrală a munților este străbătută de turme de oi, iar clinchetul tălăngilor îți picură neîncetat auzul. Puternica mireasmă din oceanul verde al coniferelor înmiresmează aerul, iar discul de aur al soarelui își împrăștie razele peste cetina umbroasă. O lume întreagă cu munți înalți și ape răcoroase care curg prin văi adânci te înconjoară cu minunile ei, fiind frumuseții firii, mereu schimbătoare oglindă în care te vei vedea așa cum ești. De când acest pământ are un chip și un
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
terminat. În fața lor, masa disgrațioasă a lui Sulaco adăsta pe orbită geostaționară. Pilotată de Bishop, naveta urcă până când cleștii de amarare o prinseră și o traseră în buncăr. Ușile exterioare ale sasului se închiseră, luminile automate se aprinseră în cala umbroasă și pustie și o sirenă își curmă urletul. Căldura propulsoarelor fu evacuată în timp ce caverna de oțel se umplea de aer. În interiorul navetei, Ripley îngenunche lângă Hicks. Bărbatul era inconștient, și se uită întrebătoare la android. ― Am fost nevoit să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
seamă eu... Vine și mama de la Vatici - fără doctor, Însă cu noi alifii (care nu put) și prafuri pentru gionate. Deși nu mai am nevoie de ’dicamente, cum le zice Mătușa Domnica; nici de descântecele ei, frumoase, tainice - de aceea, umbroase; m-am ridicat pe cele două picioare, precum Lazăr din Scriptură (nu degeaba o iubesc eu, tare și de la depărtare, pe Valea Popii, zugrăveasa...) - și umblu! Fiindcă s-a Întors tata. Vin la noi și Moș Iacob și Mătușa Domnica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
vînt" e o lume care trăiește în și din poze (" Cînd am fost acolo la ea am avut impresia că totul nu-i decît o poză. EA traversînd miriștea cu pălăria albă pe cap, pe urmă EA în bucătăria largă, umbroasă, plină de coșuri de fructe ornate ca pentru expoziție, EA, cu mîna abandonată pe masa lungă, ca pentru douăzeci de oameni, EA așezată pe bancheta ovală îmbrăcată în pluș. Poze, poze, poze") pe care naratorul și personajul le animă după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
și nu reuși să-și răspundă. Mai târziu, la o margine de parc, pe o bancă, în timp ce consuma un cornet cu înghețată, privind pe sub copacii rămuroși și bătrâni ce pustiiseră pământul de iarbă cu umbra lor, acolo, sub coroanele lor umbroase își regăsi umorul și dorința de a reintra în normal și în momentul când se ridică de pe bancă era decisă să pornească spre casa Fanei. La apelul soneriei deschise ușa mama Fanei. La început o privi surprinsă, pe urmă, recunoscând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
ar fi, Dumnezeule, rosti într-un târziu, abia mișcând buzele. Când am fost acolo la ea am avut impresia că totul nu-i decât o poză. EA traversând miriștea cu pălăria albă pe cap, pe urmă EA în bucătăria largă, umbroasă, plină de coșuri de fructe ornate ca pentru expoziție, EA, cu mâna abandonată pe masa lungă, ca pentru douăzeci de oameni, EA așezată pe bancheta ovală îmbrăcată în pluș. Poze, poze, poze. Ridică brațele în sus, cu degetele depărtate, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
iubește pruncii și dincolo de moarte Când nu ai un părinte, orfan tu te numești, Reneagă - te copilul și-atunci nimic nu ești. MI-E DRAG CODRUL ȘI-L IUBESC Iubesc codrul că-i fălos, Mi-e drag codrul că- i umbros, Toate câte-n el domnesc Testament e strămoșesc. Multe-n el sunt așezate, Flori și păsările toate, Râuri șiroind agale Trec neobosite-n vale. Mi-e drag codrul când foșnește, Cerul prin el se zărește, Toate-mi par că îmi
Regăsirea by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91647_a_107362]
-
stai lângă mine, spune el când ne întorceam, la coadă la bilete, nu trebuie să stai și tu, și eu realizez că asta am gândit cu o secundă mai devreme, de ce naiba nu am plecat, urc și caut un loc umbros, răcoros și mă așez direct în soare, îmi pun apă în păr, pe față, mintea mi-e amorțită, ochii probabil că sunt umflați dar nu se văd de sub ochelari, mi-e foarte greu să mai gândesc, sunt epuizată, mă uit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
crini cerați, floarea neprihanei A Primei Comuniuni, liliac violaceu, atît de sensibil la descompunere, hortensii destrăbălate și gladiole crîmpoțite (majoritatea) absolut divine În nuanțe pastelate, pecetluite parcă de simbolul mistic spada-și-trandafirul, toate aceste gladiole cu aură macabră aflate sub pecetea umbroaselor vile somptuoase, stropite cu sudoarea grădinarilor trudiți, apoi trandafirii Împroșcați de ploaia artificială a fîntînilor arteziene, ca astfel să fie protejați de intemperii, de fapt o jalnică vegetație luxuriantă de flori searbăde făr-de miresme sau măcar de miasme, În pofida fantasticelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
ce se iveau brusc din ascunzișuri de frunziș. Mai exista și o mare, mereu crescândă familie de pisici albe, care dădeau târcoale prin straturile numeroase de flori, profilându-se brusc noaptea pe fundalul arborilor Întunecați. Pe una dintre potecile acelea umbroase Beatrice l-a sechestrat, În sfârșit, pe Amory, după ce domnul Blaine se retrăsese, cum Îi stătea În obicei, să-și petreacă seara În biblioteca personală. După ce l-a dojenit că o evitase, l-a reținut pentru un lung tête-à-tête sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
ale jucătorilor. Fascinat, Amory a privit pe rând fiecare șir de băieți ce trecea prin dreptul său, cu brațele Înlănțuite, cu chipurile neclare deasupra tricourilor sport, a auzit vocile amestecate Într-un imn triumfal, iar apoi procesiunea a trecut pe sub umbrosul Arc Campbell și vocile s-au estompat, Îndepărtându-se spre estul campusului. S-au scurs câteva minute, În care Amory a continuat să șadă fără glas. Regreta că exista o regulă ce le interzicea studenților din primul an să iasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
S-au scurs câteva minute, În care Amory a continuat să șadă fără glas. Regreta că exista o regulă ce le interzicea studenților din primul an să iasă din casă după stingere, fiindcă ar fi dorit să rătăcească pe aleile umbroase și parfumate, unde Witherspoon se apleca deasupra copiilor săi atici, Whig și Clio, ca o cloșcă neagră, unde negrul șarpe gotic al râului Little se Îmbârliga spre Cuyler și Patton, iar acestea, la rândul lor, proiectau misterul peste panta placidă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
spre casă, în caz că ar lua această decizie, sau să treacă pe drumul principal, dacă ar fi dorit asta. — Pinky sau domnișoara Budincă și Tort, mormăia pentru sine, Pinky sau domnișoara Budincă și Tort... În delir, conduse în cerc pe străzile umbroase, când, dintr-odată, observă un grup uriaș, cenușiu, de oameni suiți în mașini care veneau repede în spatele său și își aminti că era ziua în care trebuiau să prindă maimuțele. Fără-ndoială, erau înșiși cei care aveau să prindă maimuțele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
că va fi reținută la o gustare, toaleta cu care se prezintă era corectă. Producțiile, aparent așa de spontane, erau riguros organizate, de aceea chiar reușeau așa de bine și decurgeau așa de agreabil, în casa Hallipa. Magazinul de muzică, umbros și răcoros acolo, în fund, subt scara ce urca la etaj, era aglomerat și zgomotos spre intrare și la ghișeuri. în toamna aceea opera ținea recordul cererilor, așa cum altădată simfonicele. - Nu s-a văzut în București concert ca al Elenei
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
lui Jean Calvin. Locuiam În partea de jos, cea veche, șvăbească a satului, cu case mari, lipite cu fațadele de trotuar. Prietenului Tibi Fromercz părinții sau bunicii Îi vopsiseră casa În albastru. Dar nu orice fel de albastru, ci unul umbros, greoi, te strivea cînd te uitai Într-acolo. Îmi plăceau mai mult casele românilor, din partea de sus a satului, În Cerhat, toate albe, iar unele Încinse cu un brîu de un albastru atît de deschis, că, dacă n-ai fi
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
făcea acest drum, că era tăiat de albia unui torent peste care se usca la soare un pod de bîrne. Asta În timpul verii, cînd și albia era secată, iar noi bîn tu iam În susul și-n josul ei, pe sub sălciile umbroase, pe sub tufele de cucută și rugii de mure. Dar În martie 1965, după o iarnă cu zăpadă multă ce se topea cu repeziciune la so si rea precipitată a căldurii, pîrÎul umflat urla din toate puterile. Era un canal de
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
încrezători în forțele proprii și mândri că pot schimba ceva, că se pot numi « prietenii naturii ». Pe lângă starea de bine pe care o trăim în mijlocul naturii, într-un vârf de munte, ori pe marginea unui lac curat, într-o pădure umbroasă sau în apropierea unei cascade, natura ne asigură condițiile de existență : aerul, apa, hrana. Prin urmare, deoarece natura ne salvează și sufletul și trupul, nu putem să fim indiferenți față de viitorul ei, care este de fapt viitorul nostru. În orele
Coronița prieteniei by Prof. Cârlugea Maria, Şcoala Generală Nr. 2 Lupeni () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91748_a_93020]
-
căuta asemănări? Bună parte din noapte comparase vechile fotografii cu cea din ziar, fără să ajungă la o concluzie. Străzile erau Înțesate de trecători Încă de când a ieșit În lumina prăfoasă a zilei. Gurile de canalizare de-a lungul aleilor umbroase din apropierea casei ei Încetaseră să se reverse, rigolele erau Însă tot inundate de mocirla uleioasă băltită din pricina maldărelor de gunoaie care se descompuneau lent În arșița soarelui. Două jigodii râioase scormoneau leneș printre tot felul de cutii de conserve, printre
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
tinerii au timp pentru amoruri prostești. Eu nu! Eu am lucruri mai importante de făcut decât să alerg după amor, a zis ea surâzând ușor. S-a Întors și a plecat cu pași grăbiți. Când a ajuns la capătul culoarului umbros a luat o la fugă, ridi când În urma ei praful În lumina cețoasă a după-amiezii. 21 Studioul nu era prea spațios, Însă bine luminat și curat, amenajat pe o latură a unei case străjuind albia râului. Un perete fu sese
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
dintre reproducerile adunate ca elev din cutiile de țigări țigări, în chip de originale înrămate pompos. Desenam ceea ce ofereau peisajele, străzile, piețele și compuneam ca de obicei, poezii ce evocau arșița nemișcată din tăcerea amiezii sau fântânile dintr-un parc umbros. Umblam fericit pe urmele pictorului germano-roman Fohr, care s-a înecat de tânăr în Tibru, legam prietenii care nu puteau să dureze, mă întâlneam cu oameni și mă despărțeam de ei la răspântii de drumuri, îmi ofeream din când în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
bolnavă, preocuparea Elenei și îngrijorarea Linei nu îngăduiau pofta de vorbă. Hallipa lipsea. în acest fel, succesiunea gravă și înceată a bucatelor, forma și savoarea lor, substanța și parfumul lor ieșeau în evidență în tăcerea absolută a sufrageriei mari și umbroase, cam scundă - fiind în corpul secundar al casei - cu jumătate pereții și cu mobilele de stejar lustruit. .. . Dacă nu erau lustruite - se gândea Mini - ce frumoase ar fi fost. Dar n-ar mai fi corespuns cu casa și cu locuitorii
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
sunt tăiate de celelalte, de ale sufletului. - Voi oferi primarului argumentul, pentru a-și scuza crimele edilitare. Nu cunoști periferia, draga mea! - cuvântul "periferie" rosti în largul ochilor lui Mini n întrebare, apoi umbre molcom',? și sclipiri scurte, asemeni bulevardelor umbroase sau ulicioarelor blânde, în care rar pilpîie felinare melancolice sau fulgeră ochiul orbitor 37 al vreunui far de automobil răzleț. Clișeuri, rămase acolo pe retină, acum evocate, apăreau în transparența ochilor. - Drumuri tăiate de suflet! Felicitări! . . . Noroioase, desfundate! . . . bombănea Nory
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
ele. Răspundeau la tot, cu acel: "nimic nu mă mai doare" al postumului. Pocăindu-și defectele prin desuetudine, calitățile lor, desprinse de patimi, se ofereau senine. . . . Era acolo un reflex de foc pe uliți strimte italiene, cu o lumină roșie umbroasă peste casele brune și pe pavelele ce păreau umblate. ... O familie de burghezi flamanzi, rigidă și cinstită, în haine de atlazuri scumpe, cu horbote de muzeu. . . Mai dincolo, fructe clasicizate, cu pielița transparentă, din culori netede, străvezie, care, alături de pasta
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
metanii de chihlimbar pe sfoara timpului și aruncă rugi de cristal înspre cerul de mătase. Ei știu a răspunde suferințelor omenești. Într-o zi mi-au povestit că acolo unde se termină suferința, începe un alt tărâm străjuit de palmierii umbroși, primitori. În fiecare palmier sălășluiește un șarpe verde hrănit de doi pământeni, cu mană cerească, cu faguri de miere și cu pâine sfințită... Șerpii chiar au început a-și șlefui fețele asemănându-se cu oamenii, contopindu-se printre ei, crezând
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
necuvintelor Descompusă-n nefirescul nopților, m-adun în căutarea cioburilor, cristal peste așteptările mele. De atunci atâta iubire... PESTE TOATE NOPȚILE TRISTE O clipă de alb, întinsă pe un rug de noapte cu viețile de dragoste măslinite de sori și umbroase secete ale nașterii, lăsate să simtă doar trecerea timpului, dintr-o veșnicie în alta, când înserările hăului se preling peste chipuri pierdute. Nu doream, decât acea lumină pământie a visului, ca un răcnet din albastrul ceresc al rămânerii, prin sângele
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]