946 matches
-
se examina în toaleta pentru femei de lângă birou. Era aproape ora șapte și tocmai încheiase ultima convorbire telefonică cu unul dintre cei mai nesuferiți agenți. Părul care îi atârna pleoștit, în șuvițe electrizate, contrasta cu cearcănele negre de sub ochi și umflătura roșie a unui coș din frunte pe care nu avea cum să-l mascheze cu bretonul sau cu puțin fond de ten. Uitase că mai demult Russell glumise cu ea și-i spusese că arată ca o “ lesbiană șic” în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
umfla buzunarul pantalonului, dar, de mai multe luni, prezența doamnei Vincent Îi producea uneori o erecție neașteptată și se baza pe această confuzie pentru a masca realitatea. Cu lingura la jumătatea drumului spre gură, domnul Vincent se uită fix la umflătură, cu o expresie de adîncă tristețe. Soția lui se uită de sus la Jim, ca de obicei, iar el ieși repede din cameră. Bucuros ca Întotdeauna că a scăpat de familia Vincent, o Întinse pe corridor pînă la ușa exterioară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
găsise șase - cupe, lume, pul, cep, lupe, plec. Cel de-al șaptelea, eulum, nu era un cuvânt adevărat, desigur, dar se hotărâse să-l țină pentru că suna ca o parte mai puțin cunoscută a corpului, predispusă la inflamare sau la umflături. —Simțiți vreun disconfort În partea asta? Întrebă doctorul pe un ton vioi, apăsând pe una din părțile pântecului ei. Mai avea puțin până să ajungă la partea internă a examenului, dar probabil că mai erau doar câteva clipe până atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
de piele Întoarsă care costau 100 de lire sterline. În vreme ce pupezele continuau să ridice haine pentru a le inspecta ca apoi să le pună jos, Ruby auzi frânturi din conversația lor. La un moment dat tipa În blană Își mângâie umflătura și o informă pe femeia cu marsupiul că Își făcuse programare la spitalul Portland pentru cezariană. —Pe bune? exclamă femeia cu marsupiu, fiind destul de clar din tonul ei că urma să adopte tonul moralizator al acestei conversații. Deci n-o s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
și așa destul de neplăcut că am însoțit-o până aici. Am să-i telefonez după-masă. Italia nu a băgat de seamă că, atunci când am urcat, i-am privit burta, am crezut pentru o clipă că se putea vedea ceva, o umflătură. Nu știu ce am căutat, ceva ce nu voi mai vedea... Una din roți s-a înfundat într-o urmă de mașină, am accelerat, am simțit un salt, ceva de care îmi va fi dor pentru totdeauna. Dacă este adevărat că timpul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
pe vizitatori, stabilea asemănări cu tine. În pauzele dintre o vizită și alta aranja lucrurile din salon, dulcețurile, florile în vaze. Manierele ei, ca întotdeauna, prea grijulii, o deranjau pe Elsa, care stătea pierdută în pat, cu mâinile încrucișate pe umflătura burții și brățara de gumă roz la încheietura mâinii. Când îmi întâlnea privirea, ridica din sprâncene și mă implora cu ochii să o eliberez de mama ei. O luam pe Nora de braț și o duceam la barul clinicii. Tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
în picioare, îmi șterg ochii cu un gest repezit. — Te conduc. — De ce? S-a sculat, este foarte slabă în rochia închisă la culoare care se lipește de ea. Sânii par să-i fi dispărut, nu mai există decât o mică umflătură sub oasele sternului unde îi foșnește respirația. Are o agrafă într-o parte în părul foarte scurt, o agrafă inutilă, care strălucește în întuneric. În cameră mai este încă oglinda, ea se întoarce, face câțiva pași către ea însăși și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
fuseseră fericiți și, cu toate astea, a acceptat fără să crâcnească să se mute la țară, ca el să devină asociat la o turnătorie pe care o cumpărase bunicul. Ochii tatei aveau albul îngălbenit în jurul irisului de culoare deschisă și umflături fine ca înțepăturile de insecte, cicatricele abia vizibile lăsate de injecțiile pe care le făcuse de trei ori pe zi când orbise. După săptămâni de zile i s-a deschis totuși într-un ochi o fantă pe unde se strecurau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
După săptămâni de zile i s-a deschis totuși într-un ochi o fantă pe unde se strecurau o dungă de lumină și contururi șterse și tata se vindecă, deși, la sfatul medicilor, învățase alfabetul Braille. Iubeam acești ochi, cu umflăturile lor fine, în care putea să se ivească, din senin, o neajutorare care nu se dădea niciodată de gol în statura lui puternică. Atunci îi tremurau globii oculari, se mișcau când încoace, când încolo, de parcă voiau să încerce să prindă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
se duse la cabina 5. Ed verifică vizorul numărul 1. Chester Yorkin se scălîmbăia la oglindă: făcea mutre și Își flutura degetele ca o pasăre. Slăbănog, cu un breton stil Pompadour căzut peste frunte, aproape acoperindu-i ochii buhăiți. Mici umflături pe brațe - probabil urme vechi de la ace de seringă. Ed deschise ușa. Yorkin spuse: — Hei, te cunosc! Am citit despre tine. Indicii confirmate. Țesut cicatrizat pe umflături. — Da, am apărut la știri. Chicoteli. — E veche, kemo sabe. E ca și cum ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
un breton stil Pompadour căzut peste frunte, aproape acoperindu-i ochii buhăiți. Mici umflături pe brațe - probabil urme vechi de la ace de seringă. Ed deschise ușa. Yorkin spuse: — Hei, te cunosc! Am citit despre tine. Indicii confirmate. Țesut cicatrizat pe umflături. — Da, am apărut la știri. Chicoteli. — E veche, kemo sabe. E ca și cum ai spune „Nu bat niciodată suspecții, pentru că asta ar Însemna ca polițistul să se coboare la nivelul infractorului“. Vrei s-auzi răspunsul meu? Nu ciripesc niciodată, pen’ că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
Întoarce În curînd. Și felicitări pentru gradul de inspector. Am vrut să te sun, dar pe aici a fost ca la balamuc. Lasă, că nici tata nu m-a sunat. Vă prefaceți cu toții că totul e În regulă. — Eddie... O umflătură la șoldul stîng al lui Art - Încă mai purta armă. — Tocmai am vorbit cu Ray Dieterling. — N-am crezut c-o s-o faci. — Art, dă-mi pistolul. De Spain i-l oferi, cu patul În față. Urme de amortizor, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
prin cap. Sigur că-mi trecuse prin cap, șezând noapte după noapte pe patul Fionei, uneori într-o bluză, alteori doar în cămașa de noapte, atingându-i brațele goale, luându-i firimituri de pe corp, pipăindu-i gâtul în căutarea unor umflături, introducându-i și scoțându-i termometrul din gură, consolând-o cu îmbrățișări și sărutând-o pe obraz înainte de culcare. Cum putea atâta atenție să fie nevinovată, cum să nu conțină ea doza ei de priviri furișe și excitare înfrânată? Sigur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
de evident. Dar el? Nu voiam să fiu acuzat de sexism. Eram obligat, din câte înțelegeam, să-l prezint și pe mascul ca pe un obiect sexual. Deci, de exemplu: Pantalonii negri mulați abia putea ascunde Sau și mai bine... Umflătura din pantalonii negri mulați n-o lăsau să se îndoiască de excitația lui intențiile lui înzestrarea lui strategia lui natura înzestrării lui amploarea virilității lui întinderea acesteia amploarea virilității lui maxime, zvâcninde amploarea maximă a membrului său fierbinte, zvâcnind Trebuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
cu totul. Ca și cum el Îi aducea la suprafața pielii Întreaga viață. Începu să-și plimbe mîinile pe corpul ei, Îndoind și mișcînd coapsele și fundul, ținînd-o strîns lîngă el, astfel Încît ea Îi simțea, prin rochia subțire, toate locurile și umflăturile hainei, nasturii și cutele. Începu să i se Întărească: ea simți cum se mișcă Înăutrul pantalonilor și Îi apasă burta. Era o chestie uluitoare, se gîndea ea, chiar acum - nu se obișnuise deloc cu asta. Uneori el Îi aducea mîna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Începu să oscileze, și o Închise, gîndindu-se la baterie. Lăsase ușa puțin Întredeschisă, și lumina albăstruie, firavă, din coridor apăru prin crăpătură. Altfel, dulapul era cufundat În beznă. Distingea hohotele de rîs și gemetele fetelor din subsol. Pe pereți apăreau umflături, fărîme și șuvițe de praf pentru că bombele nu conteneau să cadă. CÎnd telefonul sună, În sfîrșit, zgomotul soneriei și felul În care i se zgîlția În poală o speriară de moarte. Ridică receptorul cu mîinile tremurîndu-i, aproape scăpîndu-l. — O clipă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Încet. Am luat-o mai Încet. Teoretic, nu mai aveam voie să zbor cu avionul după luna a șaptea, dar o rochie gri-maro Închisă În față ca o cămașă m-a ajutat să zbor pe tot parcursul lunii a opta. Umflătura era atât de mare spre final, că trebuia să fac o Întoarcere de 180 de grade ca să ies din lift. Se făceau glume În timpul ședințelor despre faptul că va trebui să Întărim podelele ca să țină greutatea lui Kate, iar eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
și de beculețe, lucind în penumbră, ca niște verzi ochi de pisică. Se vede că beculețele verzi îi sugerau meseanului Chirpic, cel supranumit Faraon, din Kotonoaga, un veritabil simțământ sărbătoresc, fiindcă, în timp ce-și freca și își scărpina dureroasa umflătură a unui recent sugel, de la degetul mare, el se ridică de pe lavița așternută cu scoarțe, anunțând: Trecem la pavazare! Pe urmă să raportăm cum desfășoară colectiviștii noștri muncă de partid! Vezâcă, să afle Tovarășului Popescu... Păpălăul cel de la oraș, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
admirația pur teoretică pentru decolteul (blondei, dacă țin bine minte). Să Înceapă să mă strângă pantalonii, să fiu stingherit din pricina asta. Ca pe vremea când, adolescent și Întins la soare pe marginea bazinului municipal, mă Întorceam pe burtă ca să ascund umflătura produsă slipului de trecerea vreunei voluptoase. Dar care femeie nu-mi părea pe vremea aceea voluptoasă? Iar acum nici măcar perspectiva aceea vag texană, cu decolteu generos și fălci rupte, nu mă mai stârnea, Doamne iartă-mă! Doamne, iartă-mă, Doamne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
însemna că nu fusese divorțată sau nu era văduvă. Silueta ei avea formă, mai mult de ghicit decât de văzut, fiindcă rochia pe ea era prea largă, parcă și-ar fi croit-o singură, tăiată rău în talie și cu umflături la subsuori... fără decolteu... Picioarele... da, picioarele erau frumoase, cel puțin atât cât lăsau să se vadă poalele prea lungi, ale rochiei... Ochi negri, parcă prea mari, gură care, vorbindu-mi de cifre, încasări și plăți, rămânea adesea întredeschisă, ca și când
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
se înghesuiau tot mai mult pentru a face loc ordinatoarelor și mașinilor. Hârtiile se adunau în teancuri imense, cu toate eforturile neîncetate de reducere a informațiilor necesare în biți electronici. Materialul venit de curând se acoperea repede de zgârieturi, de umflături și de arcuri brune lăsate de ceștile de cafea. Doi oameni erau răspunzători de aeest centru și, în consecință, de întreaga colonie: directorul de exploatare și adjunctul său. Își vorbeau prietenește, titlurile sforăitoare nu aveau nici un sens în aceste lumi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
om culcat, fixat într-o rigiditate cadaverică. Unul era mai scurt și totuși simetria navei rămânea întreagă. Concepția navei era la fel de surprinzătoare ca și aspectul său. Poate că ea crescuse și nu era decât rezultatul unui plan de construire determinat. Umflătura cocăi avea același luciu sticlos nemaiîntâlnit, pe care nisipul adus de vânturile Acheronului nu au reușit să-l distrugă. Jorden blocă frânele tractorului. ― De data asta, am tras lozul cel mare. Anne, scoate echipamentul. Mă gândesc dacă or putea sintetiza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
ținutei de luptă. Îl desfăcu și scoase o flintă de calibrul 12 în timp ce Hudson îl privea cu interes, caporalul își închidea la loc platoșa, prinse patul relicvei bine întreținute și o încărcă. ― Unde-ai găsit-o, Hicks? Când am văzut umflătura aia am crezut că ai luat o sticlă cu tine, deși nu obișnuiești. Ai julit-o dintr-un muzeu? ― Se transmite din tată în fiu de mult timp. Frumoasă, nu? ― Mai vorbești? Mai e bună de ceva? Hicks îi arătă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
ultima oară arsenalul. Peste piept i se înșirau grenadele, ca o ghirlandă. Amorsă aruncătorul de flăcări și se asigură că rezervorul era plin, la fel și încărcătorul vibratorului. De data asta, nu uită să-l armeze. Degetele-i mângâiară nervoase umflăturile formate în buzunarele pantalonilor de cartușele luminoase. Examină apoi o grenadă. Obiectul ovoid îi alunecă și căzu. Săltfi pe podea inofensiv atâta timp cât nu i se trăgea cârligul. Tremurând toată, Ripley recuperă grenada și o puse într-unui dintre buzunare. Deși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
le șlefuiește Încă ; deși aude că e lăudat, totuși nu Încetează să le retușeze, Îndreptându‑le”28. Sfântul Varsanufie, supranumit și Marele Bătrân, a fost rugat de unii să le spună pentru ce s‑a Îmbolnăvit un mare Avă de umflături roșii, aproape fiind de sfârșitul său pămân‑ tesc. La aceasta, Sfântul filocalic a răspuns : „Cât privește umflăturile roșii și despre boală, ele i‑au venit Avei pentru că a luat odată slavă de la oameni peste măsură ; deci pen‑ tru ca să nu
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]