2,033 matches
-
perinda cu viteză ameți toare prin fața sa: Dan, premiul întâi în fiecare an, ea premiul doi și Umflatul, al treilea. Ba, nu! în ultimul an o întrecuse. L-a iubit pe Dan din primul an de liceu, iar nenorocitul de Umflat a sâcâit-o tot timpul cu simpatia lui. Pe când Dan...cu toate fetele, că toate erau îndrăgostite de el. Mai ales Olguța îl sufoca mereu cu insistențele. Ea, niciodată nu i-a dat de înțeles că-l iubește, din care
TRANDAFIRUL SIRENEI- 5 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1764 din 30 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383057_a_384386]
-
el. Însă, acum trei ani , a întâlnit-o Buhăianu, care i-a propus afacerea cu restaurantul. L-a refuzat vreo șase luni, fiindu-i scârbă de el. Refuzase să se culce cu atâția patroni, bărbați relativ bine și acum, cu Umflatul? Simțea că va vomita, dacă va fi silită să urce în patul lui. A-ncercat să-l descurajeze, dar Buhăianu nu era omul care să renunțe așa de ușor. A copleșit-o cu oferte și cadouri substanțiale: șefă de local
TRANDAFIRUL SIRENEI- 5 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1764 din 30 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383057_a_384386]
-
spetească pe cei câțiva ari de pământ primiți de la sovhoz, pe care cultiva cartofi - mici ca nucile: „Munca la fermă era foarte grea. Mama trebuia să mulgă zilnic până la o sută de vaci, să le hrănească. Mâinile-i erau mereu umflate, nici nu putea îndoi degetele. La rugămintea ei, conducerea sovhozului a trecut-o ca paznic de noapte la fermă. Acolo avea grijă să nu se stingă instalațiile de căldură , care erau puse în funcțiune în timpul iernii. Trebuie să amintim că
MARTIRAJUL ROMÂNESC COPII AI DEPORTĂRILOR [Corola-blog/BlogPost/92928_a_94220]
-
de cinci, de șase ori, de zece ori. Dobînzi înrobitoare, dobînzi frauduloase la dobînzi, comisioane de întîrziere, comisioane la comisioanele de întîrziere! O datorie de 500 de euro a devenit una de 5.000 de euro. Doar 10% din datoria umflată artificial de către bancheri reprezintă împrumutul. Restul, hoție instituționalizată. Potrivit „Le Monde”, bancherii supuși lui Rothschild și Rockefeller, implicați în prăbușirea economică a Islandei au fost arestați și ard de nerăbdare să-i văd în costume dungate pe bancherii și recuperatorii
Fraude de proporţii şi mafioţi purtători de ştampilă [Corola-blog/BlogPost/93480_a_94772]
-
capabilă să vorbească lumii cu gura ei, în stare să veștejească acest cancer al defetismului propagat cu o iresponsabilă nonșalanță. Doresc o Românie cu o cultură competitivă în lume, diriguită de intelectuali veritabili, devotați comunității românești, și nu de zeloși umflați ca niște baloane de săpun de către o propagandă poleită cu nimicuri sclipitoare. Doresc o Românie fără impostori, fără închipuiți, cu oameni motivați să muncească și să creeze ceea ce trebuie pentru dezvoltare durabilă și progres cultural, oameni care să fie just
„ DORESC O ROMÂNIE CU O CULTURĂ COMPETITIVĂ ÎN LUME ” [Corola-blog/BlogPost/93534_a_94826]
-
meu, tatăl băiatului meu? Un pic de respect vreau de la voi. --Ești caraghioasă, șefa, cu gelozia ta stupidă, o repezi Dana. Înțeleg că-l mai iubești, însă nu-ți dai seama că este o lichea de care-și bate joc Umflatul cu ... Citește mai mult 12-Trache și ispitele sireneiîn acest timp, la bucătărie era ceartă mare. Șefa înfipsese mâinile în părul sirenei Sofica:--Ți-am spus, nenorocito, că este omul meu? Și tu îți bați joc de mine,ai?--Ce-am făcut, șefa
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383088_a_384417]
-
meu, tatăl băiatului meu? Un pic de respect vreau de la voi.--Ești caraghioasă, șefa, cu gelozia ta stupidă, o repezi Dana. Înțeleg că-l mai iubești, însă nu-ți dai seama că este o lichea de care-și bate joc Umflatul cu ... XXX. XARTOFUL FIERBINTE, de Năstase Marin, publicat în Ediția nr. 1777 din 12 noiembrie 2015. CARTOFUL FIERBINTE (fenomenul „COLECTIV”) ru Luna noiembrie este anticamera sfârșitului de an. Se știe însă că orice sfârșit în eternitatea timpului este un nou
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383088_a_384417]
-
vesele ---Lăsați-l, mă, să plece, râse Buhăianu cu dispreț. Nu vedeți că a intrat în banii castraveciorilor? Câți saci ți-am păpat, Dane? Și mai are pretenții de mare afacerist. Vorbele astea, iar îl înfuriară pe Zamfirescu: --Ce-ai spus,mă, Umflatule? Crezi că vreau să plec din cauza banilor? Te-mbrac în bani, băă! Acum, chiar m-ai supărat! Hai, băieți, spuneți, ce mai servim? Parcă vă lăudați cu nuș’ ce sirenă. Care-i, bă, sirena aia veselă? --Chiar vrei să continuăm
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383088_a_384417]
-
vesele ---Lăsați-l, mă, să plece, râse Buhăianu cu dispreț. Nu vedeți că a intrat în banii castraveciorilor? Câți saci ți-am păpat, Dane? Și mai are pretenții de mare afacerist.Vorbele astea, iar îl înfuriară pe Zamfirescu:--Ce-ai spus,mă, Umflatule? Crezi că vreau să plec din cauza banilor? Te-mbrac în bani, băă! Acum, chiar m-ai supărat! Hai, băieți, spuneți, ce mai servim? Parcă vă lăudați cu nuș’ ce sirenă. Care-i, bă, sirena aia veselă? --Chiar vrei să continuăm
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383088_a_384417]
-
Stațiunii; toate merseseră prost de la venirea sa, bine că fusese alungat. A căzut, poate, și el în vreunul din puțurile acelea despre care se tot vorbea. Nu, Castelanul nu a căzut; trupurile celor șaisprezece au fost găsite, după o săptămână, umflate, jos, în vale, la stăvilar, unde, într-un lac artificial, este ținută în loc o parte din apa râului, în anii secetoși. Și fusese un astfel de an. Exista, undeva, în tunel, o încăpere inundabilă care comunica, printr-o galerie, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
fapt, nici nu vreau o recunoaștere publică - ce minciună frumoasă! În ierarhia intereselor mele gloria coboară vertiginos ca termometrul de cameră pe măsură ce Înaintăm În iarnă. Vreau doar să se știe cum am trăit. CÎnd scriu aceste rînduri, o femeie bătrână, umflată cît un boloboc, doarme pe canapeaua extensibilă din salon și sforăie. Deschide și Închide ritmic gura și dinții i se ciocnesc cu zgomot. E și caraghioasă, și Înfricoșătoare În același timp. Cum se Înfrățește imaginea clovnului cu imaginea mortului. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
iremediabil captivi În instinctele noastre. Nici o deosebire Între mine și cimpanzeul care trezindu-se din somn În cușca lui, unde se zbenguiau cinci maimuțe, după ce s-a uitat cîteva clipe la ele, a ales-o pe una bătrînă cu șezutul umflat ca o tumoră oribilă și și-a Înfipt de cîteva ori organul Înfierbîntat și noduros În carnea vie. Geamul e deschis. Aerul e ca roșcova, nici aspru, nici dulce. Mă Încăpățînez să scriu, deși În sufletul meu nu se cumpără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
șase de nasturi care acum zece ani stîrnea senzație și o pornești la piață. Te oprești la aprozarul din colț și constați dezolată că ceapa s-a terminat. Parcă-l vezi pe George Călinescu cu coama lui leonină, cu burta umflată de ciroză, clătinîndu-se pe picioarele subțiri, cu ochii lui mici, apropiați, de o mobilitate iscoditoare, auzi vocea lui sonoră, teatrală, trasînd acolade prin aerul amfiteatrului Odobescu: „Observați că Bălcescu folosea expresia, nu face nici cît o ceapă degerată, ceea ce Înseamnă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
se roagă: Miluiește-mă Doamne că neputincios sînt, vindecă-mă Doamne că s-au tulburat oasele mele. Și Wanda: Ce miroase aici a tîrtan? Afară! Marș afară! țîn mireasma teilor În scîncetul mieilor buzele fiarei unsuroase roșii mîinile ca lemnul umflat al latrinelor ce caută cu atîta Înfrigurare În buzunar corpul delict) Rasputin, Rasputin, the russian sex-machine țcăci rostind vorbe trufașe și deșarte ei momesc Întru poftele trupului cu desfrînări pe cei ce abia au scăpat de rătăcire cîinele se Întoarce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
În clisa caldă vîscoasă o mahala mustind În noroi dezbrăcată lubrică asemenea cadavrului unei proxenete bătrîne o Întîlnire de dinainte de viață o vedere de după moarte urcă În mine ființa străină bucuria rea Îngrozitoare gîlgîie În toate glandele Îmi simt scrotul umflat și pofticios pînă la durere aș chiui aș urla ca javra aia flămîndă gîtuită În lanț doamne mai lasă-mă să trăiesc mai lasă-mă să mă Înec În boarea asta lîncedă grețoasă a teilor parcă elevele miros așa subțiorilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
degeaba, știu că ne disprețuiești pentru că nu ne-am realizat, n-avem nici mașină, nici video, nici mixer, nici prăjitor de pîine țscorpia Își deșartă veninul dacă s-ar vedea roșie și nădușită cu ochii ieșiți din cap cu venele umflate criza femeilor la vîrsta critică bravează o virtute fără obiect masochismul autoumilirii) — ...nu oferim mese la Inter — Aha, acum Înțeleg unde bați. Suferi pentru semenul tău. Inima ta caritabilă. Nu cumva Îl iubești? Nu m-ar mira, e genul tău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
cu mătura. Imediat o ajunge din urmă paharul. Mă dezmeticesc, dau fuga în cameră. Mai întâi fiola. Îi pilesc gâtul. Umplu seringa cum m-a învățat Egon. Îl apuc cu stânga de cap ca să-i pot găsi cu dreapta vena umflată. Ca un șarpe. A doua oară la fel. Mie ai să-mi trăiești, murmur eu și a treia oară reușesc. Cu numai câteva picături de sânge pe mână. În câteva minute își revine, se rușinează, măturăm împreună. Nimeni nu m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
piciorul în ea strigând: „Marș!“. Da, era câinele, l-am auzit schelălăind, ca și cum mi-ar fi recunoscut vocea. M-am așezat în pat din nou, încercând să dorm până în zori. Dimineața m-am trezit brusc, sângele se oprise, dar eram umflată în burtă. Mă întrebam dacă tot ce se întâmplase fusese un coșmar sau realitate. M-am dus la baie, m-am privit în oglindă, parcă mi se dăduse un alt cap. Fusesem aruncată într-un nou început și legătura mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
logodiți, cu neînsemnate supărări de nuntă. Uneori aud în aer puternice bătăi de aripi, simt cum mâinile mi se ridică în sus, cu corpul între ele. Cineva mă ține încă. MAREA BUNĂTĂȚII Feifel zăcea treaz în pat, cu un picior umflat. E un bărbat înalt, are ochi negri și o gură cam mare. O mustață subțire îi umbrește buza de sus. În rest, înfățișarea lui amintește mereu de un pin răsucit de furtună care și-a pierdut ramurile pe o parte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
oră. Soarele asfințise. Aerul din cameră devenise albastru indigo. Era toamnă, zilele începuseră să se scurteze. După un somn bun, Feifel se simțea din nou bine, cu toate că își udase pantalonii și cearșaful. Dar ce miracol! Durerea îi dispăruse din piciorul umflat. Începu să fredoneze o melodie populară foarte iubită, deși nu-și mai amintea toate cuvintele: Cine te-a făcut pe tine, Tudorițo nene, așa Înaltă și subțire, Tudorițo nene! Parcă m-a-ntrebat pe mine, Tudorițo nene, parcă m-a-ntrebat pe mine, Tudorițo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
nebun, exact când ritmul audibil din însăși structura pământului pornise a înfricoșa simțirea mai destoinic. Nu era destul de clar ce avea să urmeze? Căzură și pantalonii, pocnind, dând la iveală cei mai întunecați chiloți întâlniți vreodată de privirea vreunui om. Umflați, se pare, de o ridicătură sângerie și ciudată a părții mediane, ridicătură misterioasă, ce nu putea fi nicidecum explicată prin prezența în acel loc a unui sex, ci mai degrabă a unei perne. Căci ce putea fi? Felul în care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
foarte greu asupra vieții mamei mele. De ani buni, umbla într-un palton cârpit în fel și chip, destrămat și urât mirositor, purta ghete cu tocuri strâmbe și tocite, din cauza cărora cred că o dureau atât de tare picioarele ei umflate. Când avea bani, mi-i dădea plină de bucurie, în timp ce eu îi primeam cu expresia de dispreț îngăduitor a omului care depune la bancă un mărunțiș fără importanță pentru contul lui curent uriaș. Niciodată nu ieșeam împreună. Nu-mi ascundeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
telefonică, privind în ochii ei albaștri, mijiți într-o linie oblică din cauza soarelui care bătea în aripile lăcuite ale echipajului, am simțit o asemenea fericire, încât m-am uitat fără regret la capul cărunt, la haina văruită și la picioarele umflate încălțate în niște cizme uzate și pășind greoi pe partea cealaltă a trotuarului. A doua zi dimineață, trecând pe coridor spre baie, am dat peste mama. Fiindu-mi milă de ea și neștiind ce să-i spun în legătură cu ziua precedentă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
o porni spre ușă încet, cu mâinile atârnând și cu umerii prăvăliți neputincioși. Sub pervazul de piatră, în calorifere ceva țăcăni, șopoti, se prelinse. Dintr-acolo venea o căldură înăbușitoare. Pe masă, fitilul lămpii se stingea încet. Îmi simțeam nasul umflat, nu mai puteam să respir. Dincolo de fereastră, casa vecină începu să se strâmbe; hornul se desprinse și începu să plutească umed în cerurile metalice. Nici măcar n-am încercat să stăvilesc lacrimile care-mi inundau ochii. 6 Peste o jumătate de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
se pătrunde greu în epoca noastră socialistă. Acolo bolnavii sunt internați nu pentru boala lor, ci după folosul pe care îl aduc sau, în cel mai rău caz, îl vor aduce revoluției. Maslennikov asculta cu o mină întunecată. O pleoapă umflată îi acoperea aproape complet ochiul. La întrebarea prevenitoare a medicului-șef dacă are rude sau prieteni care l-ar putea îngriji, a răspuns că nu are. După o scurtă tăcere, a adăugat că mama i-a murit și că dădaca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]